,,Fata cu cercel de perlă” (1665) este lucrarea cea
mai cunoscută a pictorului olandez Johannes Vermeer van Delft. Farmecul ei,
care se hrănește din privirea ușor mirată a tinerei înfățișate, din imaginea
buzelor sale întredeschise, gata, parcă, să rostească ceva, dar și din
caracterul surprinzător al cercelului masiv prins la ureche, i-au atras titlul
de „Mona Lisa Nordului”.
„Fata cu cercel de perlă” înfățișează o tânără pe un
fundal întunecat, îmbrăcată într-o rochie aurie-brună,purtând un turban exotic
pe cap cu o margine albă sau fildeș, în nuanțe de galben și albastru, dintr-o
bandă albastră care se înfășoară în jurul capului și o draperie galbenă
înnodată care atârnă de la ceafă până la umeri, terminând în franjuri albaștri.
Poartă o mantie de culoare arămiu și o cămașă albă din care se vede doar
gulerul.
Misteriosul turban, în galben și albastru, culori tipice
în pictura lui Vermeer, dau un aer de mister chipului,îi acoperă părul,expunând
fața lumii ce-o privește. Auriului-brun al rochiei îi corespunde culoarea
turbanului: galben pal şi albastru-azuriu. Albastrul şi galbenul exprimă diverse
stări sau sentimente ale personajului:liniște interioară,dorința de a atrage
atenția.
Este înfățișată la
jumătate de profil, își rotește capul cu trei sferturi spre privitor, în
favoarea căderii luminii din stânga. Chipul fetei, natural și parcă în mișcare
e angelic, ca și cum ar fi fost surprinsă în timp ce arunca o privire peste umăr
la chemarea cuiva. Impregnat de lumină, arată o frumusețe rară: buze roșii
cărnoase care se deschid într-o schiță uimită cu emoție a unui zâmbet, un nas
subțire și drept, ochi mari și plini de viață. Lumina pupilelor umbrită de genele
desenate discret în nuanţe de maro este apoi amintită de cercelul cu o perlă
mare, care strălucește pe penumbra gâtului. Perla este pictată folosind câteva
apăsări în formă de picătură, separate una de alta: ochiul uman este cel care
are iluzia de a-l vedea întreg.Se simte atmosfera tulburătoare, plutește între o visare şi alta,este spiritualitatea,sunt
sentimentele ascunse. Pictorul folosește
drept punct focal cercelul cu perlă. Privirea ei seducătoare sau rotunjimea
formelor,strălucirea din ochii ei se găsesc tot în perla cercelului. Perla –
simbol al bogăţiei, apare ca o exagerare, ca un miraj al bogăţiei.Perla nu are
preț, e o iluzie, e fragilă, Cercelul perlat al picturii, care surprinde
aproape singur centralitatea luminii care străbate tabloul, este mare și are
formă de picătură.
Modelul nu
pozează, după cum se obişnuia în portrete, ci este surprins din semi-profil,astfel
în momentul când se întoarce, ceea ce poate ar explica expresia de mirare a
fetei, iar buzele întredeschise parcă ar vrea să vorbească.Prezenţa ei este
pătrunzătoare,exprimă o oarecare îngrijorare, dar şi mult calm.
Minunatele culori, felul cum îi cade lumina pe faţă şi
privirea ei nu s-a putut decide asupra a ceea ce exprimă de fapt privirea ei:
bucurie sau tristeţe.
Fundalul întunecat, neutru,pare o perdea verde închis, scoate personajul în evidenţă şi-l face să
pară mai luminos, creează un efect puternic ,reliefează zonele de lumină,prin culoarea
aplicată în accese dense și uniforme, nu foarte amestecate, cu excepția tenului
delicat și în unele zone în care există puncte mici, cum ar fi în jurul gurii. Lumina
îi dă reflexii schimbătoare privirii, buzelor şi perlei din cercel, pe care
parcă o aprinde. Fascinantul cercel de perlă e doar o pată de vopsea albă, care
capătă aspectul unei bijuterii elegante datorită jocurilor de lumină.
Tabloul captivează privitorul prin gingășia expresiei
unui chip pe care lumina cade ca un fald,părând să învăluie misterul gândurilor
tinerei, subliniind adâncimea privirii și rotunjimea copilărească a ochilor
strălucitori. Cine a fost misterioasa tânără imortalizată de Vermeer? Nu
vom ști niciodată, dar tocmai acest mister suscită interesul iubitorilor de
romanță voalată.
,,Fata cu cercel de perlă” este o pictură în fața căreia
pot sta o zi întreagă,imaginând povestea ei nemuritoare din propria imaginație.
Originalul operei
lui Johannes Vermeer se află la Muzeul Mauritshuis – Colecția Regală de Pictură
din Haga (Olanda), fiind piesa de rezistență a acestui muzeu și parcă-mi sune:
Îţi agăţi privirea
de cercelul meu,
Eu mă agăţ de privirea ta
prin acelaşi cercel....
şi privirile noastre nu se întâlnesc!
totuși
privirile noastre ne străpung
până în străfunduri.
Rezultat
al întâlnirii dintre un tablou al lui Vermeer şi privirea imaginativă a
scriitoarei Tracy Chevalier a devenit romanul ,,Fata cu cercel de perlă.” Acţiunea
se petrece în Olanda secolului al XVII-lea, la Delft. În vârstă de numai 17
ani, tânăra Griet trebuie să se angajeze ca servitoare în casa lui Johannes
Vermeer, deoarece tatăl ei orbise şi nu mai putea întreţine familia. Deşi îi
este greu să se despartă de cei dragi, fata va pleca în casa pictorului,
devenind slujnica familiei acestuia, dar şi muză pentru stăpânul său. Faptul că
cei doi provin din lumi diferite, ca educaţie şi statut social, nu-l împiedică
pe Vermeer să acorde atenţie intuiţiei lui Griet în ceea ce priveşte culorile
şi lumina picturilor sale. Interesante sunt atât mediul, cât şi modul în care
trăieşte pictorul, noua slujnică
fiind nevoită să se adapteze rapid la tot ce o înconjoară. Griet se
simte singură în casa catolică şi plină de femei curioase şi suspicioase:de la
micuţa Cornelia până la soacra pictorului, Maria Thins, toate celelalte
personaje feminine îi urmăresc fiecare mişcare. Faptul că Vermeer îi acordă o
atenţie din ce în ce mai mare, naşte întrebări în mintea tuturor celor din
casă. Singura scăpare din această lume în care a pătruns fără voia ei o
reprezintă Pieter, fiul măcelarului. Relația dintre ea și pictor poate fi descrisă
într-o mulțime de feluri: este relația dintre un artist și muza sa. Iar acest
tip de relație este cu atât mai deosebit, încât pictorul refuză să își picteze
propria soție sau pe oricare din propriile fiice. Muza astfel este definită
prin imaginea tinereții, imaginea femeii care, deși tânără are mâinile crăpate
de la muncă,iar pictorul alege să o picteze pe fata ce își acoperă părul în
materiale colorate. Ea acceptă sa își găurească urechile, face o infecție, doar
pentru că artistul să fie încântat de tabloul care o reprezintă pe ea cu
cercelul de perlă al soției lui. Vermeer nu are niciun scrupul în ce privește
suferința provocată lui Griet.
Având de ales între viață și artă, el alege fără remușcare arta, iar durerea
provocată fetei nu e decât sacrificiul cerut de perfecțiunea picturii.
Într-un final, Griet va înțelege că nu se poate hrăni cu iluzii, ca maestrul nu
îi va aparține ei niciodată și astfel acceptă căsătoria cu tânărul măcelar
Pieter. Ca o amintire a timpului trecut, Vermeer îi lasă moștenire cerceii de perlă,
pe care Griet îi va amaneta, bucurându-se cu familia de ei și lăsând trecutului
amintirile apuse. Deși este o relatare fictivă, cartea se bazează pe fapte
reale despre Vermeer și epoca sa.
În anul
2003 Peter Webber regizează o dramă romantică după romanul scriitoarei Tracy
Chevalier,avându-i în rolurile principale pe Scarlett Johansson şi Colin Firth.
Filmul ,,Girl with a Pearl Earring” este realizat în aceeaşi cheie de
lumină şi culoare precum în picturile lui Vermeer.
