,,Sub liliac
Sunt păsări dulci
ce nu mai tac,
Concert de voci
mângâietoare
Sărmani cu inimi
gemătoare,
Uitaţi, dormiţi sub
liliac."
(Primăvara – Alexandru Macedonski)
,,Floarea memoriei” i se mai spune florii de liliac și se
crede că este înzestrată cu puterea de a trezi amintiri în suflet… oricine o
miroase retrăiește amintiri dragi:își amintește anii copilăriei,zâmbetele și
încurajările mamei,ochii atenți ai tatălui,secretele cu fratele mai mare,glasul
Doamnei din clasa încălzită de razele soarelui,cărțile de școală,mai ales cele
de limba română cu lecturi frumoase și atractive,cu întrebări simple,exerciții
puține,dar pe înțelesul tuturor,cu explicații ușor de înțeles și-apoi cu
examenele acelea de,,admitere”la liceu,unde nu scria nimeni de
,,asocieri”,de,,crezi că”.....
Atunci în luna
mai fiecare aducea,în ordinea din catalog,un buchet de liliac.De ce?am întrebat.
Să ne-aducem aminte de inocență,liniște,fericire, de
prieteni,de bucuria de a învinge încercările vieții.
Am găsit niște cărți vechi de limba română,le-am răsfoit și m-am întrebat:cum puteau copiii de atunci să învețe așa lucruri simple,ușoare,explicate????n-am răspuns....de ce?uite-așa!!!!!și-am mirosit buchetul de liliac,,floarea memoriei”.....
,,veniți privighetoare cântă și
liliacul e-nflorit”.....
