Eu
cred că recreația școlară înseamnă pauza de la orele de
studiu,timpul scurt!?!? în care mă pot mișca în voie:pot
alerga,dar cu atenție, pot respira,alungând emoțiile din ora
precedentă(ce bine că n-am fost ascultat)sau pot fi mândru că
tema mea a fost apreciată.
Cred
că pauza nu e un timp pierdut(necesitatea pauzei nu e o
găselniţă),este momentul când învăț altfel:îmi spun gândurile
unui coleg,termin de povestit ce am început la telefonul de
seară,deci conversez,vorbesc,ne ascultăm vocile; împart cu același
coleg ciocolata luată de acasă și aștept să-mi dea în schimb
prăjitura de la bunica lui.În altă pauză râdem,jucând,,fazanul”și
suntem fiecare mândru de dicționarul propriu.Sau discutăm despre
meciul de basket pierdut din cauza accidentării celor doi
coechipieri.Ne lăudăm cu biciletele din dotare,vorbim despre
filme,privim fetele care se cred,,domnișoare”.Și astfel învăț
să-mi exprim bucuriile,tristețile mi le spun și aflu de la
celălalt ce simte față de mine,îi ascult nelămururile,încerc
să-l încurajez.
Sigur
că pauza dintre orele de curs sunt prilej de învățare,fiindcă
simt o libertate alături de cei de vârsta mea sau chiar de cei mai
mari care au trecut prin ceea ce mie mi se pare o noutate,învăț să
fiu eu,să am o atitudine prietenoasă,veselă,tolerantă,îmi
înțeleg colegii altfel decât atunci când stăm cu ochii ațintiți
la tablă sau privim caietul sau urmărim glasul profesorului.
Pauza
este un laborator al creativităţii,dar și al respirației,mă
ajută să mă comport mai bine la următoarea oră,sunt mai plin de
energie,parcă m-am,,încărcat”cu un aer al încrederii.
