Voi asocia poezia lui Alecsandri cu partea a treia a romanului,,Toat pânzele sus”—Crucea sudului--de Radu Tudoran,unde este descrisă o furtună asemănătoare cu cea din versurile lui Alecsandri din poezia,,Pilotul”.În poezie furtuna este surprinsă noaptea pe,,o mare furtunoasă”,când vântul este puternic și ,,cerul tună”;în roman, Anton Lupan,căpitanul, surprinde mișcarea acului barometrului și înțelege că vaporul va fi lovit de furtună și doar unul din marinari,Gherasim,trecuse cândva prin furtună.El,căpitanul,va primi lupta fățiș,curajos, cu uraganul în bordul vasului. Impresionează ,în poezie,felul cum călătorii sunt îngroziți ,se adăpostesc,,înlăuntru”,iar în roman,marinarii lui Lupan sunt pe punte, se mișcau tăcuți și gravi,fiecare știindu-și rostul.Furtuna ,din ambele texte,este îngrozitoare: tunete,fulgere,valurile clocotind,corăbiile se legănau,aplecându-și catargele, oamenii se simţeau legaţi de căpitan ca prin nişte fire nevăzute.Există în ambele texte omul curajos,învrăjbit, care la cârmă înfruntă neclintit valurile împletite într-un singur torent:cârmaciul care,,la moarte nu gândește”și Lupan cu chipul împietrit,punând cârma la stânga, Curajul este puterea lor de a înfrunta, în plină furtună,uraganul, viața! Doar cei puternici ce trec prin ploi și furtuni pot admira soarele ce a înfruntat urgia naturii. Cei care au curajul să înfrunte vijelii nu sunt zei,sunt cei cu voință,îndrăzneală,tărie,ei nu așteaptă mulțumiri,recunoștința este un semn de noblețe a sufletului...și-au îndeplinit datoria.
