,,După ce-a luat Pipăruș lucrurile acestea trei, a
mulțumit bătrânului și s-a pus pe cal, și s-a tot dus până a ajuns în câmpul cu
dorul. Acolo îl lovi un dor de satul lui, de mamă-sa, de soră-sa, și de frați,
dar așa dor, de mai cădea de pe cal și era cât p-aci să cază de pe cal, ori să
se-ntoarne de unde a plecat. Atunci îi vine în minte că are o ceteră de la
vâjul cel bătrân. Și unde nu scoate cetera, și unde nu începe a trage cu
arcușul pe strune, de răsuna câmpul, și pe loc îi pieri tot dorul. Apoi merse
mai departe până ajunse în pădurea lupilor. Și era acolo, Doamne! era tot un
lup și un copac, și toți stau cu gurile căscate numai să-l prinză și să-l
mănânce. Dar el aruncă pieptenele jos, și îndată se făcu un bou gras și, având
lupii ce înhăța, lăsară pe Pipăruș să meargă în pace. Și merse cât merse,
deodată să trezește în țara șoarecilor. Dar nu altmintrelea erau șoarecii, ci
ca urșii de mari, și mulți ca furnicile în furnicari. Aci începu a se înfiora
Pipăruș-Petru, dar îi veni în minte cutea și, cum o aruncă jos, cum se făcu
între el și șoareci un stan de piatră, gros cât un munte, înalt până la nori.
Și se duse Pipăruș-Petru tot pe lângă zid, până ce ieși
din țara șoarecilor.
Acum nimeri în câmpul cu florile. Acolo erau numai flori,
una mai frumoasă decât alta, și toate îl îmbiau să le ia. Dar Pipăruș nu luă
niciuna. Colo departe zări el un cal păscând, și trase într-acolo. Adică după
ce se apropie, văzu pe Florea-nfloritul dormind dus, calu-i păștea printre
flori, iar paloșul îi juca în aer pe deasupra lui. Se dă Pipăruș jos de pe cal
și-și sloboade și el calul să pască, apoi se gândi: „Cum doarme acum dus
Florea-nfloritul, eu lesne l-aș putea prăpădi; numai una de-i dau cu paloșul, e
dus pe ceea lume; dar așa numai un mișel ar face; să mă pun lângă el, să
ațipesc și eu oleacă.”
Și-și aruncă și el paloșul în sus, și acela începu a-i
juca prin aer ca și al lui Florea-nfloritul, apoi se culcă jos pe flori. Cum
era obosit de-atâta amar de cale, adormi ca dus. Dar iată că se trezi
Florea-nfloritul și văzu voinicul dormind lângă el, iar în flori, lângă calul
lui, mai păscând un cal, și în aer, lângă paloșul lui, mai jucând un paloș.
„Oare cine să fie, zise el. Hm! oricine-i e viteaz și om de omenie; cum
dormeam, mă putea face tot bucățele; i-oi da deci pace până ce s-a trezi, că te
miri cine-i; știu că nu-i Pipăruș-Petru de care și zmeii se tem!”
Apoi se puse și Florea-nfloritul și mai trase un pui de
somn, iar când se trezi a doua oară, se trezi și Pipăruș cu el deodată. Când se
văzură voinicii față-n față, nu se puteau mira destul unul de altul; unul mai
voinic decât celălalt, care de care mai spătos și mai frumos.”
(fragment din
basmul:Pipăruș-Petru și Florea-Înfloritul)
Basmul este o specie literară epică, de mare întindere,
în care personaje reprezentând binele şi răul se înfruntă, totul terminându-se
cu triumful binelui. Lumea basmului, populată cu personaje tipice (împăraţi,
feţi-frumoşi, zmei) stă sub semnul supranaturalului. Basmul are formule
specifice, de început, de mijloc şi de final.
Fragmentul citat aparţine unui basm, pentru că are câteva
din trăsăturile acestuia.
În primul rând este un text epic: are acţiune, personaje,
narator. În ceea ce priveşte acţiunea, dintre momentele subiectului este
prezentată o parte din desfăşurarea acţiunii:Pipăruș,personajul din fragment,departe
de casă,este cuprins de dorul celor dragi:mamă,soră,frați,cântă din cetera
primită,apoi,alinat de dor, ajunge în pădurea lupilor,animale ce simbolizează
ființele distrugătoare,războinice.Ca în toate basmele are un obiect fermecat,un
pieptene,miraculos apare un animal care potolește foamea lupilor.Înzestrat cu
calități fantastice,ajunge în altă țară,a șoarecilor enormi,cât urșii de
mari,mulți ca furnicile și aceștia sunt vietăți distrugătoare,forțe ale
răului.Autorul anonim folosește hiperbole,exagerări ,pentru a evidenția
calitățile deosebite ale personajului,acesta este un Făt-frumos
cu nume.Locurile ca un labirint,pe care le străbate îl maturizează,îl ajută să cunoască
lumea.Cu ajutorul unui alt obiect miraculos,o cute(piatră)scapă,ridicând un zid
până la nori.Datorită transformărilor miraculoase
ajunge într-un peisaj încântântător,
paradisiac.Este o țară a florilor,unde se odihnește un personaj cunoscut
lui,Florea-nfloritul,cu nume al tinereții,al virtuții,al fericirii lumești. Tentat
să-l ucidă,dă dovadă de omenie,îi respectă somnul și i se alătură. Personajele
sunt: Pipăruș care trece prin încercări fantastice și Florea,care apare
dormind,un viteaz de poveste. Naratorul povesteşte întâmplările la persoana a
III-a,dar și la persoana I prin monologul lui Pipăruș. monologul interior al
personajului este plin de omenie,înțelegere pentru o ființă omenească, care se
odihnește.Personajul este înclinat să gândească,la început rău,având
paloșul,obiect al luptei,al răzbunării,menit a lua o viață,dar și al
onoarei,curajului,credinței jurate.Gândește ca un om de onoare,trecut prin
multe încercări,neștiindu-se capabil de o așa mișelie.I se alătură celui
adormit,spre a se odihni,identificându-se cu elementele spațiului paradisiac,
ca o ieșire din timp.Este aceasta o atitudine prietenească,de respect pentru
liniștea somnului,nu este laș,n-ar putea omorî un om care doarme. Gândul
acestui personaj este expus în cuvinte simple,populare,este folosită pers.
I,care-i arată adevărata gândire de om cu suflet.
În al doilea rând, fragmentul aparţine unui basm,
deoarece lumea înfăţişată are caracteristici supranaturale. Astfel,personajul
trece prin teritorii fabuloase ale animalelor: lupi,șoareci fantastici,hiperbolizate,are
obiecte fermecate,care-l ajută să iasă învingător,să se maturizeze,să gândească
ca un om adevărat,paloșele celor doi se rotesc,sunt paznici ai aerului,parcă
dând de veste că aparțin unor viteji.În basm apare cifra ,,trei”care este un semn al
totalității.Mesajul fragmentului este un exemplu de generozitate și
încredere Ambiţios şi isteţ, dar şi calculat,perseverent,omenos,Pipăruș este un
personaj pozitiv.
Un al treilea element caracteristic basmului plasează
acţiunea într-un timp nedeterminat, fabulos.
În concluzie, caracterul epic, universul supranatural şi
pesonajul înzestrat cu puteri miraculoase sunt elemente care indică faptul că
fragmentul aparţine unui basm.
