,,
Un tunet răzleţ, răsărit din miazănoapte, răscoli clocotitor nemărginirile rotunde, şi un ropot fără întrerupere şi nedesluşit vestea, de pretutindeni, apropierea prăpăstioasă a artileriei cereşti... O puternică suflare de vânt trecătoare şi iute, ca un glas de pieire, strecurându-se printre frunzişuri, se stinse, tânguios şi jalnic, în nesfârşitul umbros al depărtărilor... Vijelia îşi trimisese înainte pe cel mai ager dintre vestitorii săi înaripaţi... Şi, de peste firea întreagă, până la hotarele auzului, într-o clipă se ridică, pe mii de note discordante şi totuşi armonice, simfonia înfricoşată a frământării şi a zbuciumului universal!... Puterile adâncului se treziseră de pretutindeni şi, sub ocrotirea oarbă a nopţii, îşi dezlănţuiră asupra pământului îngrozit furia lor prăpăditoare... Uraganele umplură jgheaburile largi ale munţilor şi, ca nişte imense puhoaie vijelioase, se rostogoleau prăpăstios la vale; viforul şuiera, gemea şi urla în răstimpuri cu glas acum de frunze spulberate, acum de codri zbuciumaţi, acum de munţi cu furie zguduiţi pe temeliile lor de cremene eternă... Sclipirile neîntrerupte şi orbitoare de lumină frântă ale fulgerelor spintecau, pe linii fantastice şi nemărginit de lungi, întunecimile fioroase ale nopţii înalte... Şi, între cele patru hotare ale nesfârşitului, întinderile oarbe tremurau cu răstimpuri scurte de întuneric şi lumină albăstrie sub licăririle fugătoare şi iuţi ale focului ceresc... Fierbeau văzduhurile şi cerurile clocoteau sub descărcările zguduitoare ale tunetelor, şi pământul înfricoşat se cutremura nemernic, până în cele mai din adânc ale temeliilor sale, sub ropotul de trăsnete care cădeau asurzitoare prin întuneric, ca nişte imense bombe de flăcări, şi spulberau, ca şi cum ai sufla într-un strop de ţărână, frunţile de stânci îndrăzneţe ale celor mai semeţi dintre munţii săi... Şi sub zvârcolirea fără de margini a frământării şi sub urgia întregului zbucium al făpturii, zăgazurile cerului se rupseră, jgheaburile adâncului se desfundară şi, din înaltul întunecimilor, se prăpăstuiră asupra pământului, cu şuier de aer sfâşiat, potopul greu al apelor cereşti... Şi gemătul vijeliei pustiitoare îşi amesteca simfonia sa de nimicire cu urletul rostogolirii clocotitoare a şuvoaielor pământului... Iar sub urgia vijelioasă a apelor, stâncile, zguduite din înălţime şi smulse de pe temeliile lor de veacuri, se rostogoleau prăpăstios în genunile adânci ale văilor... şi sub izbirea lor neîndurată, brazii trufaşi ai codrilor se frângeau cu glasuri de trăsnet şi umpleau depărtările întunecoase şi goale cu cel mai de pe urmă răsunet prelung al prăpăstuirii lor de veci!...,
(fragment-Singur-deCalistrat Hogaș)
Descrierea
literară prezintă un peisaj, un anotimp sau un fenomen al naturii și
sentimentele observatorului față de elementul descris, prin intermediul
limbajului artistic. Fragmentul citat din fragmentul,,Singur”de Calistrat Hogaș
reprezintă o descriere literară. Tema textului este natura;descrierea
dezlănțuirii furtunii e cel mai frumos pasaj din proza descriptivă.
În primul rând,textul debutează cu un tunet,,răzleț”
care dezlănțuie furtuna ce-și întinde miile de note discordante și totuși armonice spre depărtări,până la
marginile auzului.Furtuna devine o
simfonie înfricoșată a frământării și a zbuciumului universal.Vârtejurile de
vânturi din furtună par trezite din puterile adâncului.Furia lor
prăpăditoare se năpustește asupra munților îngroziți,învăluiți în întunericul
nopții.Curenții mari de aer,ca niște uragane,imense puhoaie vijelioase ale
văzduhului se rostogoleau prin văile adânci.Furtuna se face simțită în glasul
de frunze spulberate,în glasul codrilor zdruncinați,în glasul munților zguduiți
pe temeliile lor de stânci veșnice.Sonoritățile răscolitoare ale firii se
deslușeau șuierând,gemând,urlând.Fulgerele țeseau pe pânza cerului linii de
lumină frântă,sclipiri orbitoare,fantastice și nemărginite,în fioroasa
întunecime. Întinderile oarbe ale orizontului tremurau cuprinse de
licăririle iuți ale fulgerelor.Focul
ceresc tăia în răstimpuri scurte cele patru hotare ale nesfârșitului.Fulgerele
se amestecau în furtună cu trăsnetele.Sub zguduitoarea putere a tunetelor ce părea că fierb văzduhurile clocotesc,ropotele
de trăsnete spulberau stâncile semețe din vârfuri de munte ca pe niște stropi
de țărână. În
al doilea rând, observăm că stilul este căutat metaforic.Avalanșa de
imagini vizuale și cumulul de senzații sonore sugerează o năruire a lumii.Prin
folosirea verbelor la imperfect se întreține impresia de huruit continuu,cu
ecouri înfricoșătoare.Totul pare hiperbolizat,grație epitetelor.... comparațiilor....metaforelor...personificărilor....,
remarcăm utilizarea grupurilor nominale și a celor verbale în realizarea
tabloului, acestea fiind specifice descrierii literare.Scriitorul creează fraze
mari,complexe cu o sintaxă poetică bogată.
În concluzie, prin argumentele dezvoltate
anterior, am arătat că fragmentul citat reprezintă o descriere literară.
