Una dintre cele șapte minuni ale lumii, o civilizație
dispărută: misterele anticului Egipt, rămase pentru a-mi aduce aminte de
evoluția omenirii. Din cele câteva vizite la piramide, una singura mi-a rămas
vie în amintire, pe care nu o voi uita niciodată. Am simțit arșița deșertului,
bucuria de a merge călare prin deșert, o senzație minunată. Nu știu ce simțeau
oamenii deșertului, atunci când alergau prin nisipul arzător al Saharei, dar
pentru mine a fost o senzație și o experiență unică în viață. În alergatul
calului… prin nisipul deșertului aerul este fierbinte, soarele te arde, aerul
este parcă irespirabil și te sufocă cu praful nisipului alb din Sahara. Simți
nisipul, simți vântul deșertului peste umeri și direct în față, te arde odată cu soarele și parcă vrei să nu te mai oprești niciodată din trapul sau galopul
unui cal, o plăcere unică. Un aer și un vânt simțit călare pe spatele unui
armăsar arab… prin nisipul deșertului nu o voi uita niciodată.
După încă o alergare am
ajuns aproape de piramide, drumul era plin pietre, se merge foarte încet,
la pas ușor. Până la urmă, ajungem, până unde ne-am înțeles cu ghidul egiptean și ne despărțim de acel prieten făcut prin nisipul deșertului. La despărțire îl
mângâi pe grumaz pe căluț, mă uit în ochii lui și îi văd bucuria, știe că îi
mulțumesc și mai vrea să îl mângâi, vorbesc cu el și cred că mă înțelege, ne
luăm rămas bun și ne despărțim, noi lângă piramide și el cu stăpânul lui pe
același drum pe care am alergat împreună…în deșert. Ajungem în spatele primei
piramide. Pentru o parte dintre noi,excursioniștii, acele piramide nu au însemnat după spusele lor decât niște… pietre. Într-adevăr, sunt pietre, pentru
mine a însemnat ceva mai mult decât atât, de fiecare dată când am ajuns la baza
lor. Simți că în față stau acei mii de ani care au trecut, simți cum toată acea construcție te copleșește prin istoria ei. De la baza piramidei
lui Keops uitându-te la vârful acesteia, am avut senzația că este o scară către
cer, un perete care se unește cu cerul, ceva nepământesc la care te uiți uimit
spre vârful acestei piramide și ai impresia că vine peste tine. La piramide există aceea magie, există ceva ce te impresionează prin tot acel loc, blocurile de
piatră masivă de la bază până în interiorul întunecat și rece al piramidei.
Ne-am urcat pe acele blocuri din piatra ale piramidei până mai sus, normal nu
este voie să te urci pe piramide și nu ești lăsat, în acel moment însă nu erau
soldați egipteni prin preajmă. Ne facem poze, curgeau apa de pe noi, ce să fac
dacă am venit în luna august la piramide! Ne-am învârtit pe lângă cele trei
piramide și pe la Sfinx, am făcut poze în dreptul Sfinxului. Ieșim pe la
intrarea mare unde șoferul egiptean ne aștepta, cum a promis. După toată această experiență pot spune că o vizită la piramide este ceva unic pentru un om.
