marți, 1 noiembrie 2016

TABLOUL inspirat din nuvela,,Sobieski și românii”

                      
  Tabloul a fost inspirat în zugrăvirea lui de povestirea lui Costache Negruzzi: Armata polonă înfrântă  în luptele cu oștirea otomană se întoarce spre țară prin Moldova,cu comandanții în frunte :însuși Ian Sobieski,regele,,fala leșilor,eroul creștinătății,mântuitorul Vienei’’,nu-și recunoaște înfrângerea și dorește o cât de mică victorie.
  Apărarea Cetății Neamțului de către  cei nouăsprezece plăieși constituie pentru scriitor un prilej de a pune în lumină câteva  din virtuțile strămoșești ale poporului nostru.După patru zile de asalt,plăieșii moldoveni au hotărât să  predea regelui polon Cetatea Neamțului cu ,,tocmală’’:de a fi lăsați să se ducă unde vor voi.
  Tabloul a surprins momentul ieșirii plăieșilor din cetate,ei sunt așezați în prim-planul tabloului.Sunt îmbrăcați simplu,în portul tradițional românesc,cu straie de culoare albă,poartă căciulă pe cap.
  Grupul plăieșilor s-a oprit în fața regelui polon care-i privește cu nedumerire,nu crede că acești oameni ,în starea în care sunt, i s-au împotrivit cinci zile.
În fruntea plăieșilor este Bătrânul,îl recunoaștem ,deși nu vorbește,după privirea în care i se citește simțul datoriei,al dragostei de țară,este demn și cu sânge rece.
Știe că pământul îl simte și-l cunoaște,că este acasă,că și-a făcut datoria apărând cetatea.Alături de el,tânărul vânător care a învățat din această luptă că a-ți apăra pământul înseamnă a respira liber,înseamnă a trăi cu fruntea sus.
  Ceilalți plăieși-unul purtat de camaradul său de luptă în spate sau sprijinindu-se unul pe altul au fețele mâhnite că au părăsit cetatea, unde fuseseră trimiși pentru străjuire.
  În dreapta tabloului sunt trei soldați poloni în straie de luptă,cu lăncile pregătite de luptă,privind spre grupul plăieșilor surprinși că oamenii aceștia li s-au împotrivit atâtea zile,dar gata la un semn al regelui lor să-i pedepsească pentru cutezanța lor.

  În stânga tabloului este însuși regele,în armură,cu coiful de luptă,pe cal, încruntat,mânios ,că acest pumn de oameni i s-au împotrivit.Alături de el îl bănuim pe Iablonovski,hatmanul regelui îmbrăcat în straie de luptă, om de onoare ,un spirit lucid,realist;el, cu riscul dizgrației,atrage atenția suveranului său că plăieșii,,n-au făcut decât datoria lor patriotică”.În spatele regelui se văd flamurile și soldații oastei leșești.Albastrul costumului lui Iablonovski este ca seninul cerului și poate că din el și-a tras și luciditatea de a privi situațiile și înțelepciunea vorbelor.Mantia regelui este roșie ca mânia ce i se așterne pe fața la vederea puținilor plăieși.
  Pe fundalul tabloului se vede Cetatea Neamțului,ce arborase steagul alb,cu porțile deschise,purtând pe zidurile sale urmele,, boambelor dușmănești”,rămasă singură și statornică pământului, pentru a sta mărturie viitorului și a fi dovada vitejiei neamului românesc.
  Culorile tabloului sunt calde ca sfârșitul lui septembrie,cu cerul senin și albastru,cu iarba încă verde ca sufletul plăieșilor ce nu s-a plecat străinilor,cu albul straielor plăieșilor—culoarea demnității și a mândriei.Culorile polonezilor sunt albastru și roșu aprins,deși se întorc înfrânți,sunt vanitoși,orgolioși.
  Intenția pictorului a fost să creeze un contrast de culoare, pentru a reliefa demnitatea,iubirea de moșie a plăieșilor și dorința de cucerire a polonilor.

  Citind povestirea istorică,privind tabloul, încercăm sentimental de mândrie că suntem urmașii acelor plăieși,că avem datoria de a prețui istoria neamului nostru și că în fața unor asemenea eroi ne plecăm sufletele și lăsăm să picure din sufletele noastre o lacrimă de recunoștință.