Tabloul a fost inspirat
în zugrăvirea lui de povestirea lui Costache Negruzzi: Armata polonă înfrântă în luptele cu oștirea otomană se întoarce spre
țară prin Moldova,cu comandanții în frunte :însuși Ian Sobieski,regele,,fala
leșilor,eroul creștinătății,mântuitorul Vienei’’,nu-și recunoaște înfrângerea
și dorește o cât de mică victorie.
Apărarea Cetății
Neamțului de către cei nouăsprezece
plăieși constituie pentru scriitor un prilej de a pune în lumină câteva din virtuțile strămoșești ale poporului nostru.După
patru zile de asalt,plăieșii moldoveni au hotărât să predea regelui polon Cetatea Neamțului cu
,,tocmală’’:de a fi lăsați să se ducă unde vor voi.
Tabloul a
surprins momentul ieșirii plăieșilor din cetate,ei sunt așezați în prim-planul
tabloului.Sunt îmbrăcați simplu,în portul tradițional românesc,cu straie de
culoare albă,poartă căciulă pe cap.
Grupul
plăieșilor s-a oprit în fața regelui polon care-i privește cu nedumerire,nu
crede că acești oameni ,în starea în care sunt, i s-au împotrivit cinci zile.
În fruntea plăieșilor este Bătrânul,îl recunoaștem
,deși nu vorbește,după privirea în care i se citește simțul datoriei,al
dragostei de țară,este demn și cu sânge rece.
Știe că pământul îl simte și-l cunoaște,că este
acasă,că și-a făcut datoria apărând cetatea.Alături de el,tânărul vânător care
a învățat din această luptă că a-ți apăra pământul înseamnă a respira
liber,înseamnă a trăi cu fruntea sus.
Ceilalți plăieși-unul
purtat de camaradul său de luptă în spate sau sprijinindu-se unul pe altul au
fețele mâhnite că au părăsit cetatea, unde fuseseră trimiși pentru străjuire.
În dreapta
tabloului sunt trei soldați poloni în straie de luptă,cu lăncile pregătite de
luptă,privind spre grupul plăieșilor surprinși că oamenii aceștia li s-au
împotrivit atâtea zile,dar gata la un semn al regelui lor să-i pedepsească
pentru cutezanța lor.
În stânga
tabloului este însuși regele,în armură,cu coiful de luptă,pe cal, încruntat,mânios
,că acest pumn de oameni i s-au împotrivit.Alături de el îl bănuim pe
Iablonovski,hatmanul regelui îmbrăcat în straie de luptă, om de onoare ,un
spirit lucid,realist;el, cu riscul dizgrației,atrage atenția suveranului său că
plăieșii,,n-au făcut decât datoria lor patriotică”.În spatele regelui se văd
flamurile și soldații oastei leșești.Albastrul costumului lui Iablonovski este
ca seninul cerului și poate că din el și-a tras și luciditatea de a privi
situațiile și înțelepciunea vorbelor.Mantia regelui este roșie ca mânia ce i se
așterne pe fața la vederea puținilor plăieși.
Pe fundalul
tabloului se vede Cetatea Neamțului,ce arborase steagul alb,cu porțile
deschise,purtând pe zidurile sale urmele,, boambelor dușmănești”,rămasă singură și
statornică pământului, pentru a sta mărturie viitorului și a fi dovada vitejiei
neamului românesc.
Culorile
tabloului sunt calde ca sfârșitul lui septembrie,cu cerul senin și albastru,cu
iarba încă verde ca sufletul plăieșilor ce nu s-a plecat străinilor,cu albul
straielor plăieșilor—culoarea demnității și a mândriei.Culorile polonezilor
sunt albastru și roșu aprins,deși se întorc înfrânți,sunt vanitoși,orgolioși.
Intenția
pictorului a fost să creeze un contrast de culoare, pentru a reliefa
demnitatea,iubirea de moșie a plăieșilor și dorința de cucerire a polonilor.
Citind
povestirea istorică,privind tabloul, încercăm sentimental de mândrie că suntem
urmașii acelor plăieși,că avem datoria de a prețui istoria neamului nostru și
că în fața unor asemenea eroi ne plecăm sufletele și lăsăm să picure din
sufletele noastre o lacrimă de recunoștință.
