Mai nou, destul de rar se întâmplă să vezi un film în
urma căruia să rămâi cu ceva bun, să înveţi sau să transmită înţelepciune. Şi
la fel de rar se întâmplă să vezi un film care să te ţină în acelaşi timp cu sufletul
la gură şi să ai impresia că a durat jumătate de oră, deşi filmul a fost de
două ore. Ei bine, am avut parte să văd
un astfel de film: “Life of Pi”.
Sincer, din trailer-ul filmului, mai ales cel de la
cinema, nu îţi poţi da seama de mare lucru. Am să vă spun O ÎNTÂMPLARE petrecută în timpul vizionării.
Întregul film arată călătoria iniţiatică a unui indian
adolescent, călătorie pe care, la un moment dat al vieţii, cu toţii o
parcurgem, şi în urma căreia devenim maturi. Lumea în care trăim e precum
tigrul bengalez cu care Pi călătoreşte pe apele neliniştite: un alt Univers,
diferit de al nostru, în care trebuie să ne adaptăm pentru a supravieţui în
călătoria vieţii. Filmul ne învaţă şi despre religii. Pi încearcă, cât e copil,
trei religii diferite: hindusă, islamică şi creştină. Încearcă să descopere
adevărul şi le adoptă pe toate. Tatăl lui îi spune că el îl respectă mai mult
pe cel care nu crede în nimic sau care crede în altceva decât crede el, decât
să accepte totul orbeşte. Şi asta începe cu a gândi raţional. ,,Credinţa e o
încăpere cu mai multe camere, cu îndoieli la fiecare etaj. Dar îndoielile sunt
utile şi întăresc credinţa. Nu poţi ştii puterea credinţei, până ce nu a fost
testată.”
Până la urmă, Dumnezeu există în fiecare religie. În
cazul lui Pi, care a avut parte de o călătorie însoţită de lupta pentru
supravieţuire după ce s-a scufundat nava, împreună cu tot ce avea, el trăieşte
o experienţă incredibilă. Ajungând pe uscat, el povesteşte prin ce a trecut,
dar oamenii nu-l cred. Atunci, îşi spune povestea în alt mod, personajele fiind
nu animale, ci oameni, dar cu aceleaşi însuşiri. Şi le spune să o creadă pe
care vor. ,,La fel e şi cu Dumnezeu”, spune el. Şi într-adevăr, e diferit în
fiecare religie, dar, de fapt, e acelaşi. Noi alegem pe care îl urmăm şi în
care credem.În timp ce eram captivată de imaginile filmului,am simțit o mișcare
pe lângă picioarele mele,apoi zdup!un cățeluș mi s-a așezat în brațe,s-a
alintat și a adormit.Nu m-am mișcat,iar, cînd s-a deschis lumina,m-a privi,a
mârâit ușor și m-a părăsit,fără să-mi mulțumească,ducându-se repede spre o
doamnă ce l-a primit cu dojeni.Am trecut pe lângă ei și...surpriză...a dat din
coadă,probabil,recunoscându-mă,pentru câteva clipe am fost parteneri de film,iar eu am rămas cu gândul la film.....
