Când toamna cu
mânăstireasca-i cheie
închide-n urmă-i
bolțile cu dropii,
cu
frunțile-oglindite-n heleșteie
rămân, însingurați pe
culme, plopii...
Chemați de cântec
dulce de prigorii,
la asfințit s-au
stins de mult păunii,
pârâul nopții curge
prin podgorii,
și strugurii sunt
lacrimile lunii...
Se-nalță flori prin
bruma dimineții
etern întârziate
curcubeie
și toamna-nchide
bolțile tristeții
cu vechea și
mânăstireasca-i cheie...
Poezia
aparține genului liric,pentru că poetul comunică în mod direct
ideile,sentimentele,trăirile interioare generate de sosirea toamnei.Pentru
conturarea imaginilor cadrului de natură,poetul a folosit diferite figuri de
stil,iar ca mod de expunere-descrierea.Poezia este un pastel autumnal,ca moment
al anotimpului fiind surprins începutul acestuia.Ideea este evidențiată chiar
din titlu,care devine un reper temporal,caracterizând perfect starea de
tristețe a eului liric.
În prima
strofă,ideea poetică este aceea că toamna acoperă orice urmă de viață,aducând
cu sine încremenirea naturii.Atotputernică, deține cheia cunoașterii misterului,accederea
la secretele ascunse între ziduri sfinte,loc al retragerii ,,bolților” cerești
alburii asemenea aripilor păsărilor,,dropii” ,al legăturii dintre planul
terestru cu cel cosmic.Personificați ,,plopi”i,tainici,damnați,jalnici și
însingurați,,pe culme” rămân ca unic reper al nesupunerii la trecerea timpului,într-un
peisaj dezolant.
Pe
fundalul suferinței,a neliniștei față de marile taine,,la asfințit”-momentul
ce întristează
Fiinţa,
îi creează o predispoziţie specială de jale şi nostalgie în cântecul,,dulce”al
păsărilor călătoare, când,,păunii”solari,imaginea armoniei,se alătură nopții ce
curge,,prin podgorii”care metamorfozează straniu,,strugurii”,simbol al
nemuririi în,,lacrimile lunii”-durere și dor. Cromatic,pastelul are tonuri
întunecate,evidențiate metaforic,în acord cu fondul de idei.
Ultima strofă apare în contrast coloristic
cu secvențele anterioare ale tabloului zugrăvit,printr-o imagine de o
strălucire stranie: florile întârziate răzbat prin luminozitatea multicoloră a
cristalelor
reci.Este
aici o discretă dorință de lumină,de căldură a poetului.
Cele trei catrene cu rimă încrucișată,ritm
iambic compun în mod gradat tabloul de natură,iar sentimentele sunt de
tristețe,melancolie,frică de stingere.Metafora are rolul principal în această
descriere lirică.
