Poezia---FLUTURE,TU...
Fluture, tu, pe unde prin perdea de Tudor Arghezi
Putuși intra-n chilia mea ?
Ce știri mi-aduci din primăvară,
Frumosule de catifea solară ?
Echer plăpând te-ai și prins de părete,
Uitându-te la cărți și la caiete
Cu ochii-aprinși ca jarul de rubin.
Ai și tu o chemare ? Ai și tu un destin ?
Putuși intra-n chilia mea ?
Ce știri mi-aduci din primăvară,
Frumosule de catifea solară ?
Echer plăpând te-ai și prins de părete,
Uitându-te la cărți și la caiete
Cu ochii-aprinși ca jarul de rubin.
Ai și tu o chemare ? Ai și tu un destin ?
Deschideți-i fereastra dintre ramuri
Să nu-și lovească frăgezimea-n geamuri.
Puiul luminii caută-ntr-afară.
Lovit în frunte poate să și moară,
Aci, în foișorul nostru din cărare,
Unde nici nimeni, nici nimic nu moare,
Decât pe înserate vreo stea sau câte-o floare.
Să nu-și lovească frăgezimea-n geamuri.
Puiul luminii caută-ntr-afară.
Lovit în frunte poate să și moară,
Aci, în foișorul nostru din cărare,
Unde nici nimeni, nici nimic nu moare,
Decât pe înserate vreo stea sau câte-o floare.
Creația
literară,,Fluture,tu”....aparține genului liric-este o adresare imaginară a
poetului către mica vietate-simbol al regenerării ,chiar o ființă
primordială,asociată focului
solar.Pretextul întâlnirii face ca discursul liric să capete o notă de
mister,iar tonul este plin de teamă, de duioasă tristețe pentru soarta ființei
plăpânde.
Titlul reluat
în primul vers este un grup vocativ(substantiv și pronume)are rolul de a
deschide șirul interogațiilor ce compun structura poetică prin care se notează
portretul micii viețuitoare.Fluturele este un mesager al timpului care se
scurge în alt fel pentru poet,,ce știri îmi aduci din primăvară?”-timpul
nemuririi și al vieții paradisiace.Odată intrat în universul intim al
creatorului prin,,perdea”-bariera exterior-interior,pentru fluture înseamnă
integrarea printre simbolurile de creație ale poetului,dar și o legătură cu
exteriorul,un mesager al timpului,care
se scurge în alt fel pentru poet.
Îi admiră grația și frumusețea plină de noblețe princiară,,frumosule de
catifea solară”-metaforă a
rafinamentului și luxului,dar îl vede,,echer plăpând”- instrument al creației
prime, al legilor ascunse ale lumii pline de de mister și de surprize.Dornic de
cunoaștere,,prins de perete”,fluturele devine obiect al inspirației
poetice.Prin cuvintele,,cu ochii-aprinși ca jarul de rubin” se crează o imagine
vizuală de o mare frumusețe, comparație și
metaforă care sugerează strălucirea pietrei prețioase de culoare roșie
(cromatic). Cele două interogații retorice:,,ai și tu o chemare?ai și tu un destin?”
introduc o notă gravă, o reflecție
asupra sorții viețuitoarei
efemere și fragile, cu menirea să
încânte privirea prin frumusețe și gingășie,devenind un obiect
estetic,semnul inspirației,talentului în artă.
Următoarea secvență începe cu un verb la modul
imperativ,,deschideți-i”,o adresare celor din jur,ca semnal pentru zborul spre
înalt al fluturelui,care este simbol al vieții,speranței,renașterii,misterul
purității,aspirației spre perfecțiune.Să-i fie deschisă ,,fereastra dintre
ramuri”-metaforă a evadării,a dorinței de libertate,deschidere spre cer și
lumină,căutată și de poet,dar pândit de pericolele lumii care nu înțelege
delicatețea creatorului.Fluturele devine perfecțiunea,,puiul luminii”dornic de
înălțare,,afară”în lume,în spațiul nemărginit, infinit, unde se simte liber.
Finalul poeziei conține ideea regretului generat de sfârșitul inevitabil
al ființei care trăiește sub semnul efemerității,,lovit în frunte(loc al gândirii, demnității,nobleții
sufletului,cutezanței,geniului,al concentrării )poate să moară”într-un spațiu
,,foișorul”ce reprezintă universul artistic veșnic. Ultimele două versuri ale
poeziei conțin aceeași notă gravă, prin coordonata temporală a înserării
și prin moartea stelei sau a unei flori,elemente
ce aparțin universului cosmic și terestru-sunt destine ale celor ce
ne-nconjoară. Astfel este sugerată fragilitatea destinului uman (există
credința că moartea unei stele semnifică moartea unui om). Destinul fluturelui
sau al florii este semnificativ pentru destinul uman, la fel de efemer.
Gama
variată a figurilor de stil (epitete, metafore, interogații retorice,
enumerații, comparație) este specifică unui text cu elemente descriptive,
susținut de imagini vizuale: “frumosule de catifea solară”, “echer plăpând”,
“puiul luminii”.
Remarcăm prezența mărcilor lexico-gramaticale ale eului
liric: pronume, adjective pronominale și verbe la persoanele I si a II-a: ”tu”, “putuși”,
“mea”, ”mi-“, ”te-“, ”ai”.
Elementele de prozodie (rima împerecheată, ritmul
trohaic, măsura versurilor de 10-11 silabe) contribuie la realizarea artistică
a acestei poezii.
