Textul 1
,,Mare lucru era însă când ținea
moș Timofte la cineva. Erau elevi, protejații lui, cărora le-ar fi deschis la
orice oră din zi și din noapte sălile de clasă, de laborator, sala de gimnastică,
chiar dacă ar fi trebuit să trudească apoi ore întregi, pentru a rândui
lucrurile ca mai înainte. [...] Dar, pentru a te bucura de prețuirea și
ajutorul lui moș Timofte, trebuia să fii un elev de „prima mână“, ce mai! un
model între modele. Și dacă moșul te trecea printre protejații lui și se
întâmpla să ai vreun conflict cu pedagogii, îți anticipa viitorul în fața lor
cu o siguranță nemaipomenită. Era de ajuns să dea două, trei exemple de oameni
mari care fuseseră cândva în situații asemănătoare, cu acel belșug de amănunte
al sincerității și nădejdii, și profesorii începeau să privească altfel
lucrurile și să-și cam schimbe părerile. Pentru că bătrânul vorbea deschis,
adevărat, privea drept în ochi și se pare că nu greșise niciodată când luase apărarea
cuiva. În anul în care începe povestirea noastră, moș Timofte își avea, ca
întotdeauna, protejați și nesuferiți. De bună seamă că numai întâmplarea
hotărâse ca principalii săi favoriți să fie niște elevi dintr-a opta, care
locuiau cu toții în cartierul Cireșului și pe care se obișnuise să-i numească
„Cireșarii“.[...] N-am putea spune însă adevărul întreg dacă n-am destăinui, de
la bun început, că elevul pe care moș Timofte îl iubea cel mai mult, primul
dintre favoriții lui, era un prichindel dintr-a cincea, un șmecher fără seamăn
în toată școala, poate chiar în istoria școlii, dar căruia bătrânul nu-i
arătase niciodată pe față dragostea. Mai degrabă îl muștruluia pentru
năzbâtiile și șotiile sale; niciodată nu-l alintase, nici măcar în glumă, cum făcea
cu ceilalți elevi la care ținea. Dacă în cei cincizeci de ani de slujbă moș
Timofte n-ar mai fi întâlnit un caz asemănător, dacă nu i s-ar mai fi
întâmplat, cu vreo treizeci și cinci de ani în urmă, să-i ticăie inima pentru
un puști nebunatic, care la fiecare pas făcea o năzdrăvănie, care în fiecare
frază rostită strecura un ghimpe și care acum era unul dintre oamenii de mare
faimă ai țării, e mai mult ca sigur că prichindelul cel șmecher, blond și
ciufulit, ar fi intrat în gloata nesuferiților. Dar cum moșneagul avea o
memorie precisă a cazurilor și un simț al comparației și previziunii care nu
dădea greș, s-a lăsat cu bună știință subjugat de apariția veselă și
cuceritoare a lui Tic, trecându-l în rândul favoriților. Adică i-a acordat în
sinea lui un mare viitor. Tic n-avea însă de unde să știe aceasta și de câte
ori trecea pe lângă moș Timofte, dacă nu-și ducea mâna la nas pentru a flutura
din degete, atunci trăgea după sine un dulău imaginar, prins de un lanț gros,
pe care-l întreba chiar în clipa când trecea prin fața gheretei bătrânului
paznic:
― Cuțu, cuțu, Ţângulică, ia
spune-mi din coadă cât e ceasul?!... Elevii cei mici râdeau de se prăpădeau,
moș Timofte se încrunta și amenința teribil cu degetul, dar Tic, nedumerit,
făcea sforțări cumplite (hm!) pentru a afla cauza veseliei din jur. Într-atâta
se obișnuise Tic cu această șotie nevinovată, încât înscenase o a doua
ceremonie de botez, adăugând numele de Ţângulică lui Ţombi, cățelul lui
credincios pe care voia să-l facă celebru. Se chinuia ca un drac să-l învețe
diviziunea timpului și citirea orelor după mersul soarelui. Dar pentru ca noul
nume să nu rămână o simplă adăugire, sortită unei uitări timpurii, și pentru că
se credea persecutat de moș Timofte, prichindelul a hotărât să folosească
numele de Ţângulică atunci când cățelul trebuia certat, adică atunci când îl
descoperea în roluri negative, și numele de Ţombi când cățelul trebuia alintat
sau când merita să fie încurajat, adică atunci când interpreta roluri pozitive.
[...] În ciuda acestor aparențe, Tic ținea la moș Timofte, ba în adâncul
sufletului îl iubea chiar foarte mult. Îl strâmba el, îi imita vocea și
strănutul, îi flutura mereu din degete, dar cine altul îi strecura în gheretă,
pe neobservate, într-o anumită zi a săptămânii, o portocală învelită frumos în
hârtie roșie, mătăsoasă? Printr-o întâmplare foarte norocoasă, aflase puștiul
că nimic nu-i place mai mult bătrânului paznic decât portocalele și se făcea
luntre și punte pentru a avea întotdeauna un fruct portocaliu gata de
sacrificiu. După cum se vede, nici bătrânul, nici puștiul nu aveau curajul
să-și dea pe față dragostea pe care în adâncul sufletului și-o purtau. Ceea ce
li se întâmpla amândurora cam pentru prima dată în viață.
(Constantin Chiriță, „Cireșarii“ în volumul I „Cavalerii florii de
cireș“)
Textul 2
Prietenia
Prietenia este o relație afectivă
și de cooperare între ființe umane, care se caracterizează prin sentimente de
simpatie, respect, afinitate reciprocă. Prietenia presupune o atitudine de
bunăvoință reciprocă, suport reciproc la nevoie sau în criză, de loialitate,
bună-credință și altruism. La scară largă, prietenia este o relație afectivă și
de cooperare care leagă două sau mai multe persoane, însă la nivel personal,
fiecare dintre noi are propriul său mod de a percepe o relație de prietenie, în
funcție de experiențele trăite de-a lungul vieții sale. Deși de cele mai multe
ori este rezultatul unor conjuncturi în care ajungem să ne cunoaștem unii pe
ceilalți, prietenia reprezintă mai mult decât atât. Ea se naște din nevoia de
afecțiune, de comunicare, de apartenență, de acceptare necondiționată a
fiecăruia dintre noi.
Prietenia nu este o competiție, ci
presupune o relație de egalitate, un parteneriat în care fiecare dă celuilalt
acces la propria sa persoană și se lasă cunoscut în profunzimea și intimitatea
sa. O prietenie profundă și autentică nu se măsoară în cantitatea de timp
petrecută împreună, ci în calitatea acestuia, în sprijinul și dragostea
dăruită, în grija investită pentru ca această legătură să fie unică, să se
împlinească și să reziste în timp
(psychologies.ro/dezvoltare-personala-cunoaste-te-
/5-principii-pentru-oprietenie-adevarata)
A.
1. Notează, din Textul 1, două tipuri de încăperi care se regăsesc în școală.
2. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului
corect, Textul 1.
Principalii favoriți ai lui moș Timofte din acel an sunt elevi:
a) în clasa a cincea
b) în clasa a doua
c) în clasa a opta
d) în clasa a opta și a cincea;
3. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului
corect, Textul 2.
O prietenie adevărată se măsoară în:
a) numărul de mesaje schimbate zilnic
b) timpul petrecut împreună
c) calitatea timpului, în sprijinul și dragostea dăruită,
în grija investită
d) competiția stabilită între cei doi prieteni;
4. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului
corect, Textul 1.
În fragmentul extras din romanul „Cireșarii“se evidențiază:
a) importanța educației
b) valoarea prieteniei
c) dorința elevilor de a fi foarte buni
d) prețuirea adevăratelor valori
5. Notează X în dreptul fiecărui enunț corectitudinea
sau incorectitudinea acestuia din cele două texte:
Moș Timofte are
mereu preferați printre elevi.
Elevii preferați din acel an nu locuiau toți în cartierul
Cireșului.
Între Tic și moș Timofte, afecțiunea este reciprocă, dar
nemărturisită.
Cățelul lui Tic are un singur nume.
Prietenia presupune o atitudine de bunăvoință reciprocă,
suport reciproc, de loialitate, bună-credință și altruism.
Prietenia este o competiție între două persoane.
6. Precizează o trăsătură morală a personajului moș
Timofte și mijlocul de caracterizare, ilustrându-l cu o secvență:
„Dar cum moșneagul avea o memorie sigură a cazurilor
și un simț al comparației și previziunii care nu dădea greș, s-a lăsat cu bună
știință subjugat de apariția veselă și cuceritoare a lui Tic, trecându-l în
rândul favoriților. Adică i-a acordat în sinea lui un mare viitor.“
răspuns:
O trăsătură morală a lui moș Timofte este intuiția, datorită căreia
recunoaște în elevii din școală pe cei care pot deveni oameni de
seamă,deosebiți. Trăsătura menționată este evidențiată prin caracterizare directă,
realizată de narator: „moșneagul avea o memorie precisă a cazurilor și un
simț al comparației și previziunii care nu dădea greș“.
7. Prezintă un element de conținut comun celor două
texte date, valorificând câte o secvență relevantă din fiecare text.
răspuns: Un element de conținut comun al celor
două texte este tema prieteniei, ca relație care se poate stabili între
două persoane, fără a ține cont de condiții exterioare. Astfel, fragmentul din
romanul lui Constantin Chiriță evidențiază prietenia din perspectiva relației
dintre vârste diferite:moș Timofte și Tic, în timp ce al doilea reprezintă o
explicare a noțiunii de prietenie. Așadar, cele două texte au o temă comună,
dar care este realizată diferit.
8. Crezi că dezvăluirea sentimentelor dintre moș
Timofte și Tic ar schimba relația dintre cei doi?
răspuns: Eu cred că dezvăluirea sentimentelor
dintre moș Timofte și Tic ar schimba relația dintre cei doi, deoarece lucrurile
nu vor mai fi la fel între ei, atunci când vor ști ce simte fiecare.
Pe de o parte, dezvăluirea sentimentelor ar putea
accentua relația de prietenie, în ciuda diferențelor dintre ei.
Pe de altă parte, poate că sinceritatea în privința
sentimentelor ar putea avea efecte negative, întrucât ar crea o prea mare
familiaritate din partea puștiului neastâmpărat.
Așadar, dezvăluirea relațiilor dintre cei doi ar
influența în mod clar relația lor.
9. Asociază fragmentul din „Cireșarii“de Constantin
Chiriță cu un alt text, prezentând o valoare culturală comună, prin referire la
câte o secvență relevantă din fiecare text.
răspuns: Fragmentul din „Cireșarii“ de
Constantin Chiriță poate fi apropiat, în opinia mea, de „Micul prinț“, de
Antoine de Saint-Exupery, deoarece ambele texte vorbesc despre relații
neobișnuite de prietenie între ființe care, la prima vedere, nu au nimic în
comun. Valoarea culturală comună pe care o evidențiază cele două texte este
prietenia.
Ambele texte descriu relația de prietenie care unește
ființe diferite și arată că sentimentele nu țin cont de nicio diferență.
Relația dintre Tic și moș Timofte este ascunsă chiar și pentru ei, iar vulpea
îi explică Micului Prinț ce este prietenia și-l învață s-o prețuiască.
Așadar, textele menționate evidențiază tema prieteniei, văzută din perspective diferite.
B.
1. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului
corect.
Sunt despărțite corect în silabe ambele cuvinte din seria:
a) ne-dum-e-rit, cu-noaș-tem
b) ne-du-merit, cu-noaș-tem
c) ne-du-me-rit, cu-noaș-tem
d) ne-du-me-rit, cun-oaș-tem
2. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului
corect.
Fac parte din același câmp lexical toate cuvintele din seria:
a) școala, laborator, conjunctura, egalitate
b) școala, elev, premiant, clasa
c) relație, prietenie, afecțiune, concurență
d) timp, dragoste, scară, afinitate
3. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului
corect.
Sensul
construcției subliniate:
„Mai degrabă îl muștruluia pentru năzbâtiile și șotiile sale“
este:
a) îl alinta
b) îl lăuda
c) îl îndemna
d) îl certa
4. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului
corect.
Sinonimele potrivite pentru cuvintele subliniate în fragmentul:
„O prietenie profundă și autentică nu se
măsoară în cantitatea de timp petrecută împreună“ sunt:
a) subțire, falsă
b) dușmănie, amiciție
c) adâncă, reală
d) reală, continuă
5. Selectează din fragmentul următor trei substantive
aflate în cazuri diferite, pe care le vei preciza.
„De bună seamă că numai întâmplarea hotărâse ca
principalii săi favoriți să fie niște elevi dintr-a opta, care locuiau cu toții
în cartierul Cireșului și pe care se obișnuise să-i numească «Cireșarii».“
6. Alcătuiește un enunț asertiv în care
substantivul „prietenie“ să aibă funcția sintactică de complement prepozțional
și un enunț interogativ în care pronumele interogativ „care“ să aibă
funcția de nume predicativ.
7. Transcrie propozițiile din fraza următoare, precizând
felul acestora:
„Prietenia este o relație afectivă și de cooperare
între ființe umane, care se caracterizează prin sentimente de simpatie,
respect, afinitate reciprocă.“
8. Enunțul următor reprezintă mesajul primit de la un
prieten.
Rescrie-l, corectând greșelile de orice natură:
Am citit o carte extraordinară zilele astea și kiar vroiam săti spun despre ea. Se numește Marile speranțe, de Charles Dickens,șii trebuiește săți spui că mi s-a părut minunată.
Subiectul al II-lea
Scrie o compunere în care să îl caracterizezi pe moș Timofte,
personajul din Textul 1.
− vei menționa două trăsături ale personajului; două modalități de caracterizare diferite, prin câte o secvență comentată; o valoare transmisă prin acest personaj cu una importantă pentru tine, justificându-ți răspunsul.
răspuns:
Personajul literar reprezintă o ființă de hârtie,
rodul imaginației scriitorului, care-și transpune viziunea despre lume prin
intermediul unei creații care capătă viața proprie, în lumea textului.
În romanul,„Cireșarii“, de Constantin Chiriță,
personajul principal al textului este moș Timofte, bătrânul paznic al școlii,
cel prin fața căruia s-au perindat multe generații de elevi. Personajul
din acest fragment al romanului este un,,moș”-titlul ce arată respect dat
bărbaţilor în etate,nume ce împlinește funcția ceremonială într-o
școală,dându-i acesteia un caracter magic.
Portretul
personajului este conturat treptat, mai ales din trăsături morale, care îl
individualizează. Moș Timofte apare ca un om de încredere al școlii, cu un
suflet bun și cu o mare disponibilitate sufletească față de elevii cărora le
veghează destinul. Pentru cei care îi
câștigă încrederea, paznicul este dispus să încalce regulile și chiar să se
sacrifice, fâcând eforturi suplimentare pe care datoria nu i le cere. El
dovedește că este cu adevărat dedicat școlii și viitorului elevilor,
implicându-se trup și suflet în formarea acestora. Are o fire deschisă, directă
și sinceră, iar toate aceste calități cântăresc greu atunci când ia apărarea
elevilor preferați în fața profesorilor: „Pentru că bătrânul vorbea deschis,
adevărat, privea drept în ochi și se pare că nu greșise niciodată când luase
apărarea cuiva”.Elevii lui favoriți beneficiază de multe privilegii, dar
trebuie să fie elevi -model, deoarece bătrânul paznic nu are încredere în
oricine. În mod surprinzător,elevul pe care îl iubea cel mai mult era „un
prichindel dintr-a cincea, un șmecher fără seamăn în toată școala, poate chiar
în istoria școlii“, dar cu atât mai mult îndrăgit de bătrân. Sentimentele, deși
reciproce, nu au fost niciodată dezvăluite între cei doi, deși năzdrăvăniile
lui Tic îi aminteau lui moș Timofte de „un puști nebunatic, care la fiecare pas
făcea o năzdrăvănie, care în fiecare frază rostită strecura un ghimpe și care
acum era unul dintre oamenii de mare faimă ai țării“. El dovedește că este cu adevărat dedicat
școlii și viitorului elevilor, implicându-se trup și suflet în formarea
acestora. Bătrânul ilustrează pe deplin valoarea prieteniei, ca sentiment care
are puterea de a lega oamenii, chiar dacă, la prima vedere, ei nu au nimic în
comun, așa cum sunt Tic și moș Timofte.
Intuiția și buna memorie ale paznicului, alături de inteligența, firea sinceră
și deschisă sunt prezentate prin caracterizare directă, realizată de
către narator. De asemenea, prezentarea modului în care moș Timofte ia
apărarea elevilor săi favoriți în fața profesorilor reprezintă o modalitate
indirectă de caracterizare.
În concluzie, fragmentul prezintă portretul unui bătrân care ilustrează calități umane de excepție și prin intermediul căruia scriitorul subliniază valoarea prieteniei, ca trăire afectivă puternică ce leagă destine și influențează oamenii.
( poți citi pe blog o altă caracterizare a
aceluiași personaj asemănătoare în data de :5 noiembrie 2018,tot din
același fragment)
