,,Copii eram noi amândoi,
Frate-meu şi cu mine.
Din coji de nucă car cu boi
Făceam şi înhămam la el
Culbeci bătrâni cu coarne.
Şi el citea pe Robinson,
Mi-l povestea şi mie;
Eu zideam Turnul-Vavilon
Din cărţi de joc şi mai spuneam
Şi eu câte-o prostie.
Adesea la scăldat mergeam
În ochiul de pădure,
La balta mare ajungeam
Şi l-al ei mijloc înotam
La insula cea verde.
Din lut acolo am zidit,
Din stuful des şi mare,
Cetate mândră la privit,
Cu turnuri mari de tinichea,
Cu zid împreşurată.
Şi frate-meu ca împărat
Mi-a dat mie solie,
Să merg la broaşte nempăcat,
Să-i chem în bătălie –
Să vedem cine-i mai tare.”....................
Poezia „Copii eram noi amândoi” prezintă năzbâtiile poetului în anii dulci ai copilăriei; poetul prezintă copilăria unui băiat care se joacă bucurându-se de libertatea pe care o are.Poezia se încadrează în tema copilăriei, ilustrând sentimentul nostalgiei, al melancoliei după vremurile copilăriei.
Titlul poeziei face referire la vârsta inocenței i, a
ritualurilor imaginative, în care copilul de odinioară remarcă secvențele
fericite în care s-a bucurat de copilărie, de jocurile specifice acesteia. Jocul,
râsul şi voia bună nu au margini, iar timpul nu este măsurat.
Poezia debutează cu o notă biografică:,, copii eram noi amândoi/ frate-meu și cu mine”,făcând totodată referire la protagonistii operei, eul liric și fratele sau.Poezia se referă la jocul și joaca celor doi: ,,Din coji de nucă car cu boi/ Făceam și înhămam la el culbeci bătrâni cu coarne”,acestea sunt jucăriile inventate privind viața din jur.
Ascultându-și fratele citind și povestind din,,Robinson(Crusoe),eul liric,plin de imaginație, transforma în turnul Vavilon(Babylon), un castel din cărți de joc și adăuga,,câte-o prostie”,naivități,născociri. Este sugerată o diferenta intre cei doi, jocurile fiind bazate pe suportul fantezist al fiecaruia cat si pe realitate.Amintirea fratelui si a eului liric se conturează în distracția de la scăldat,din,,ochiul de pădure, la balta cea mare”unde înotau până la,,insula cea verde.”Era felul lor de a se desprinde de lume ca în cărțile citite.Cei doi frați se imaginau personaje din poveste acolo pe insulă cea verde,loc în care își dădeau frâu liber imaginației,construind din lut ,,Cetate mândră la privit împrejmuită cu turnuri mari de tinichea” şi de ziduri impunătoare.Fratele este pus împărat peste cetate, iar eul, care îi dă ascultare fratelui, este trimis solie spre cetatea broaștelor,vietățile ce stăpâneau insula.Provocarea la război a lumii gălăgioase este un mod de încredere în puterea lor de a obține o victorie.
Mărci ale eului liric: eram noi..frate-meu și cu
mine;mi;mie;eu;sau verbe la pers.întâi:eram,făceam,zideam,spuneam,ajungeam;
metafore:,,ochiul de pădure” arhaisme:,,culbeci,Vavilon”; epitetele conturează
peisajul în care cei doi copii se joacă:,,balta mare,insula cea verde,stuful
des și mare.” Timpul imperfect și perfectul compus al verbelor este propriu
amintirilor din vremea copilăriei, arătând evenimentele din joaca celor doi
copii într-o durată trecută.
În concluzie, poezia este o ilustrare a lumii copiilor în
joacă, ilustrând sentimentul dominant al nostalgiei și al trecerii ireversibile
a timpului.
