Nu există locșor în lume unde oamenii să nu-l celebreze
pe Martie, luna soarelui tânăr și a câmpiilor verzi! Primăvara n-are nevoie de
pașaport, pătrunde oriunde și ne presară bucurii,flori timide,muguri,cer ușor
umbrit,glasuri venite de peste mări și țări.... Şi uite-aşa începe
primăvara dintr-un amestec de verde şi galben. La vreme de floare, cireşul
se împodobește zile la rând cu petale peste grădină, înmiresmând şi aerul cu un
miros discret şi greu de definit. Lângă el este primul loc luminat de razele
soarelui, în fiecare zi, indiferent de anotimp. Acolo, pe o creangă a cireșului
care iese un pic în afara coroanei şi se termină într-un unghi ascuţit, acolo
vin şi se aşază fel de fel de păsări, iar între ele, apare una mai mare, cu
pene cenuşii albăstrii şi cu aripi dungate în alb şi negru. Ea vine când
cireșul își colorează petalele în roz,când soarele devine stăpânul zilelor. Am
văzut-o şi anul trecut, tot de echinocțiu şi a venit şi acum.
I-am zis Pasărea Soarelui,a Primăverii, pentru că, după ce vremea se încălzeşte,
ramurile cireșului o primște ca pe un oaspete drag. N-am auzit-o niciodată
cântând, şederea ei pe creangă fiind însoţită doar de sunetele şi mişcările
primăverii. Pocnete moi, de crengi ce se dezmorţesc, murmur firav de ape care
curg din streşini prea pline. Dar dacă am răbdare şi aştept o vreme fără să fac
nimic, să stau doar cu ochii închişi şi să ascult, atunci pot să aud
înfiripindu-se, undeva, aproape, un foşnet fin. Vine din aer? Vine de sub
pământ, dintre pomi sau din spatele tufelor goale de frunze? Cine face aşa? Al
cui e freamătul acesta care se face simţit doar atunci când se apropie
primăvara? Ca şi cum ar fi uruitul dezmorţit al pământului care se trezeşte din
somnul iernii.E vremea soarelui....a venit primăvara adevărată!!!!!!!!!!