==Menționează, în două – trei enunțuri, două trăsături
ale textului dramatic din fragmentul următor, ilustrându-le cu câte o secvență.
ACTUL I, SCENA XI; ȘEFUL, PROFESORUL
Profesorul a rămas lângă fereastră, cu totul
cufundat în carte. Nu aude nimic, nu vede pe nimeni. Lumina a scăzut și mai
mult. ȘEFUL îl privește în tăcere câteva secunde, pe urmă se apropie de el.
„ȘEFUL (încet, cum ar trezi pe cineva din somn, îl bate
pe umăr.): Dom' profesor? Să-ți aprind lampa. PROFESORUL (tresărind, năuc):
Cum?
ȘEFUL: Zic, să-ți aprind lampa. S-a întunecat.
PROFESORUL: Nu, că mă duc.
ȘEFUL: Dar de ce? Stai aici liniștit.
PROFESORUL (strângând în mâini cartea, cu oarecare
neliniște): Am de lucru... Am de citit.”
(Mihail Sebastian,, Steaua fără
nume”)
Opera dramatică este textul în care autorul
își exprimă gândurile, ideile, viziunea în mod indirect, prin intermediul unor
personaje angajate într-o acțiune ce se derulează în fața spectatorilor,
fiind generată de conflicte puternice.
Caracteristici:.
-acțiunea este declanșată de conflictul dramatic care
constă în confruntarea a două personaje, situații ori idei.
-structura este specifică prin: scene, acte sau tablouri.
-replicile sunt precedate de numele personajului care le
rostește;
- autorul își face simțită prezența doar prin indicații
scenice(didascaliile)
- modul de expunere predominant al genului dramatic este
dialogul sau monologul.
Fragmentul cuprinde structura operei
dramatice:actul,scena,două personaje:Șeful care este grijuliu, cu Profesorul
care citește atent,dorind să-i lumineze încăperea.Profesorul,confuz,refuză,este
atent,neliniștit,dornic de a citi,, Am de lucru... Am de citit.”Prin
indicațiile scenice se arată mișcarea personajelor:Profesorul este atent numai
la cartea sa,iar Șeful are mișcări liniștite,pentru a nu-l deranja.
=== Asociază fragmentul din „Steaua fără nume”de
Mihail Sebastian cu un text literar, prezentând o valoare morală/culturală
comună prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.
Asemenea Profesorului încântat de cartea
sa,neatent,depărtat de tot ce-l înconjoară,fermecat în lumea lui,retras,dorind
să plece:,, Am de lucru... Am de citit”sunt cei trei copii:Radu,Eliza,Doinița-personajele
din opera dramatică ,,Vrem să dăruim câte o fereastră”de Matei Vișniec înțeleg rostul
cărților în viață,, ferestre” către o lume nouă,lumea
învățării, înțelepciunii,a cunoașterii:,,Toți trei ne-am deschis cărțile și-am
început să citim””.... Educația prin lectură este șansa desprinderii măcar
pentru o vreme de realitate și de a intra în altă lume, deschizând ferestre
spre cunoaștere.
==Crezi că lectura unei cărți îți poate produce
mulțumirea sufletească?=textul 1
Pentru mine lectura înseamnă un mozaic de trăiri și
sentimente. Valurile, grijile, problemele trecerii de la copilărie la
adolescență mi-au provocat o serie de emoții.Asemenea Profesorului din textul 1,odată
și eu am luat o carte în mână și am început să citesc. Lectura aceasta nu a
fost neapărat o vizualizare a unor litere înșiruite pe foi, a fost mai mult o
regăsire, o definire a mea așezată pe niște pagini albe. Acel moment a făcut să
îmi dau seama că cititul este sau poate fi o activitate prin care mă pot regăsi prin intermediul personajelor, a
ființelor de hârtie ce populează literatura, făcându-mă astfel să uit de propria singurătate.Lectura
nu este o simplă activitate, este un mod prin care pot să mă detașez de o lume
în care visurile sunt oprite de bariera realității.În textul 1,Profesorul nu
aude,nu vede ce se întâmplă în jurul lui,el e captivat de lectură,,am de citit.”
Lectura îmi permite să ridic ancora și să navighez spre
atingerea unor țeluri înalte: cultura, iubirea, fericirea. Cărțile sunt mai
mult decât niște simple foi puse între aceleași coperți, cărțile reprezintă persoanele
care le-au scris. Așa că fiecare carte citită este ca și cum aș face cunoștință
cu o persoană care se poate afla la o distanță considerabilă, atât în timp, cât
și în spațiu. Intensitatea sentimentelor pe care le am în momentul lecturii
arată calitatea operei, dar și modul în care eu percep gândurile celorlalți.
Cărțile sunt de multe ori mai bune decât prietenii, pentru că îmi oferă
răspunsuri de care am nevoie, pentru că sunt înțelegătoare. Iar de câte ori nu
am înțeles ceva, o carte mă așteaptă cu răbdare să o întreb din nou, să revin.
De multe ori, când sunt tulburat, iau o carte și îmi caut liniștea și... sunt
mulțumit,chiar fericit.
