,,A fost odată un împărat ca toți împărații. Și a
dobândit abia la bătrânețe un fecior, care, de cum s-a născut, a început să
plângă: și plângi... și plângi, dar nu așa ca toți copiii, să mai stea și el
acolo, o clipă, două, ca să răsufle și să se odihnească. Aș... ăsta plângea
întruna, de să-și rupă baierele inimii și nu alta.
Acu', împăratul și împărăteasa au încercat a-l domoli cu
fel de fel de vorbe drăgăstoase și mângâieri, zadarnic însă. Atunci, doica feciorului
de împărat i-a spus:
— Măria Ta,
făgăduiește-i că i-o dai de mireasă pe Fata din Dafin! Poate o să tacă!
— Oare?! Întrebă împăratul cu mirare. Crezi, doică? Să
încerc. Hai, taci, dragul tatii fecioraș, taci că ți-oi da de mireasă pe Fata
din Dafin, taci, dragul tatii!
Și iată că, la aceste vorbe, copilașul împăratului încetă
dintr-odată plânsul, oftând obosit, și începu să gângurească vesel.
Împăratul spuse ușurat:
— Of, că mi-a scos peri albi, numai în câteva ceasuri!
Da' tu de unde ai știut, doică, de Fata din Dafin? — Iaca am visat întâmplarea
asta, Măria Ta, răspunse doica, și văd că s-a potrivit visul, spre binele
nostru al tuturor.
Dar anii trecură repede, ușor, pe nebăgate în seamă, și Graur
cel cu părul de aur, feciorașul de împărat, se făcu de însurat. Și cum s-a
întâmplat n-aș putea să vă spun, a aflat pesemne de la slujitori că mireasa
făgăduită lui, încă din pruncie, e preafrumoasa Fată din Dafin. Hai la împărat
și împărăteasă, așa pe nepusă masă, să-i întrebe de mireasă. ”
***,
Fata din Dafin, basm popular românesc
Basmul este
o specie a genului epic: popular sau cult în care se prezintă întâmplări la
care participă personaje supranaturale dar și reale ce trec prin
întâmplări fabuloase.Basmul susține ordinea valorică a binelui, de aceea
deznodământul este unul fericit, forțele binelui triumfând împotriva
forțelor răului.
Formula inițială ,,a
fost odată ”are rolul de a descoperi lumea fabuloasă a basmului ; indică
un timp al începuturilor: acel timp, când totul era posibil,este privită ca un
adevărat ceremonial epic, iar întâmplările erau unice și irepetabile.Firul
narativ este plasat într-un timp și un spațiu neprecizat,într-o vreme
îndepărtată,în afara timpului. Lumea basmului, populată cu personaje tipice
:împăraţi, feţi-frumoşi,zâne, zmei... stă sub semnul supranaturalului.
În primul rând este
un text epic:are acţiune, personaje, narator. În ceea ce priveşte acţiunea,
dintre momentele subiectului este prezentată expozițiunea.Un împărat își dorea
un urmaș și abia spre sfârșitul vieții soarta i-a trimis ,,un fecior”năzdrăvan,abia
născut a început a plânge fără oprire.Încercările celor doi părinți au fost
zadarnice,dar doica, femeia care-l îngrijea pe copil,descoperă prin visul avut
taina plânsului:promisiunea că mireasa prințului va fi Fata din dafin.
Ca prin miracol,copilul se liniștește.Odată cu trecerea
anilor,copilul are un nume:Graur,numele unei păsări îndrăznețe ș,i aflând de
mireasa promisă, merge către părinți,pentru respectarea promisiunii.
În al doilea
rând,personajele din fragment sunt: împăratul ce-şi dorea un urmaș,un
copil.Apariția acestuia la bătrânețe este o minune,dar plânsul copilului i se
pare nefericit și este nemulțumit că nu-l poate alina.Visul doicii este un mod
de prefigurare a viitorului,iar împăratul ,generos,îi promite ceea ce fiul său
dorea să audă: o mireasă din dafin,loc al purității,al purificării.
Fiul împăratului este un copil dorit,dar acesta nu poate intra
în viață decât atunci când i se promite o fată deosebită,este refuzul de a
accepta o viață obișnuită..(Plânsul este un reflex al pierderii paradisului și
al nostalgiei după condiția umană primordială, adică cea de dinaintea păcatului
originar). Devine un prinț cu o înfățișare neobișnuită,,cu părul de aur”,simbol
al perfecțiunii,luminii,cunoașterii,ce poartă numele :Graur,nume al
îndrăznelii.Curajos,îi cere tatălui său făgăduința făcută,este dorința lui de a
căuta un ideal superior.Doica este un personaj înzestrat cu darul prezicerii, întruchipează
femeia înţeleaptă,îi dezvăluie împăratului visul său care va aduce liniștea.
Naraţiunea
la persoana a IIIa îmbină supranaturalul- promisiunea neobișnuită a
împăratului- cu planul real-împăratul,venirea pe lume a unui copil,promisiunea
unui părinte către fiul său,doica,femeia ce crește un copil.
Sunt folosite ca
moduri de expunere: narațiunea,dialogul. Limbajul folosit este simplu, popular
caracteristic comunicării orale.
LEGENDĂ:
CUPIDON, zeul amorului, fiind înfruntat de APOLLO,
promite să se răzbune. Rănit cu o săgeată de aur, fiul soarelui se
îndrăgosteşte de frumoasa DAPHNE, fiica fluviului PENEU, din Thesalia. Aceasta
însă, cu inima străpunsă de o săgeată de plumb trimisă tot de poznaşul AMOR,
refuză dragostea lui APOLLO, de care fuge „mai repede ca vântul”. Ajutat de
„aripa iubirii”, APOLLO o urmăreşte, ajungând-o. Îngrozită, DAPHNE imploră mila
tatălui său: „Tată, spune ea, dacă e adevărat că şi râurile au putere
Dumnezeiască, ajută-mă, iar tu Pământule deschide-te şi primeşte-mă la sânul
tău”. Abia rostite aceste cuvinte şi braţele începură să-i amorţească. O
scoarţă de copac îi acoperi trupul delicat iar părul i se transformă în frunze
ce-i încoronă capul. Braţele deveniră ramuri iar picioarele, înainte atât de
repezi, au devenit rădăcini. Din frumoasa DAPHNE nu mai rămase decât strălucirea
frumuseţii sale, sub înfăţişarea unui arbore nemaivăzut până atunci. Văzând
minunea ce se săvârşise sub ochii lui, APOLLO spuse: „Dacă nu poţi să-mi fii
soţie, fii cel puţin arborele meu. Frunzele tale să încununeze fruntea mea şi
lira mea şi tolba mea de săgeţi. Să fii pe viitor podoaba generalilor când
aceştia, în mijlocul cântecelor de victorie şi veselie, vor urca în cortegiu
triumfal înălţimile Capitoliului. Şi precum capul meu este simbolul veşnicii
tinereţi, tot aşa şi tu poartă cinstea frunzelor verzi”. Laurul (dafinul DAPHNE)
la aceste vorbe şi-a înclinat delicatu-i creştet în semn de acceptare, a
deosebitei cinstiri ce i se făcea.
Astfel au ajuns ramurile de laur să încununeze fruntea celor ce se luptă pentru cinstirea patriei şi neamului lor.
Astfel au ajuns ramurile de laur să încununeze fruntea celor ce se luptă pentru cinstirea patriei şi neamului lor.
