compunere--O întâmplare cu o insectă--fluturele

   Am învățat că fluturii sunt insecte care aparțin Ordinului Lepidoptera, se transformă din omizi în creaturi zburătoare colorate,cu aripi membranoase acoperite cu solzi microscopici viu coloraţi, care dau sezonului cald un plus de viață și-i trimit pe cei ce-i privesc într-o lume feerică.(dacă citește ,,domnu”de biologie îmi dă sigur 10).

   E vară și de lângă gardul grădinii privesc luminișul crângului ce se întinde până departe.

   E liniște și cald.

   Printre tufele verzi fluturi albi,colorați valsau în văzduh ca niște petale multicolore ce se legănau pe aripi de zefir, o ploaie mă­runtă de polen se scutura pe aripile diafane ale gâzelor,ascunse.Ascultam triluri de pri­vighetori, secondate de ci­ri­pitul păsărelelor  din crâng. De lângă o mlă­diţă de alun, doi ochi mari, mig­da­laţi, blânzi, umbriţi de gene lungi, mă priveau. Era un pui de căprior mic, nea­ju­torat, speriat,dar pe lângă el se roteau fluturii..Și puiul i-a privit ,s-a rotit împreună cu ei și deodată poiana a devenit o sală de dans.

  Crângul era înveş­mân­tat în frunze galbene şi purpurii care, spulberate de vânt, hoinăreau printre ra­mu­rile copa­ci­lor. Ci­ri­pi­tul păsă­re­lelor amu­ţise. Doar o ciocă­ni­toare se auzea bătând în trunchiul unui go­run bătrân. Gâze minuscule şi guşteri subţiri forfotesc printre firele verzi de iarbă şi florile aurii ale păpădiilor, fluturii dansau într-un rim amețitor,în lumina cal­dă,iar eu priveam uimit lumea din jur:fluturii mari cât palma, libelule uria­şe sau buburuze cât o nucă,muştele ca nişte avioane mai mici...și toate îi înveseleau singurătatea căpriorului.

   A!deasupra mâinii  mele se rotește un fluture gingaş, cu aripioare poleite în culori vii, bate rapid din aripioarele delicate, indecis. Cu o artă desăvârşită zboară schimbându-şi direcţia de mai multe ori într-o clipită. Se zbenguie plin de energie în aer,pare neobosit, urcă şi coboară în înălţimi cu o repeziciune uimitoare.Apoi coboară și se odihneşte sub razele calde ale soarelui blând pe mâna mea,iar eu stau nemișcat. Dacă nu aș şti că e real, aș putea spune că întrega imagine este un tablou. Razele soarelui se joacă în coloritul aripilor fluturelui.Suntem ca o singură ființă,abia pot respira de emoție.Pleacă,se întoarce de parcă și-ar lua rămas bun și se alătură dansului.L-am așteptat și a doua  zi...a venit,s-a rotit,s-a așezat pe mâna mea,apoi a plecat.Îmi spun că tot așa se așează pe mâna nerăbdătoare a unui copil ,pe fruntea unui om nefericit,pe ochiul obosit al unei mame,pe o frunză de stejar,pe o inimă....și-l aștept,pentru că pot șopti fluturelui o dorință și acesta o va purta                 către Dumnezeu pentru îndeplinire.