gen liric--Noapte de iarnă de Nicolae Labiș

,, N-am văzut de nicăieri o lună mai mare
Ca din vârful muntelui înzăpezit.
Parca i-a împrumutat limpezimea
Sufletul meu nesfârșit.
Vântul poarta-n văile-albastre
Râuri de scântei ca-n vrăji străvechi.
Florile iernii suflate pe cetini
îmi aluneca melodii de cleștar in urechi.

Aici totul, pădurile doinare,
Cerul bun, colibile goale de stână,
Ramurile nopții, adunate în inimă,                         
Se prefac în sânge sănătos, tânăr.

Codrii din vale sună din corn,
Curg jderii și umbrele nopții grăbite.
Aici închipuirea e tare ca ozonul
și visele scapără-n muchi împetrite.

încât aș privi pe un lucru firesc
Dacă pe frunțile prietenilor de drum, în zbor,
Ar sălta flăcări de cântec și forță
împletite după chipul iubirilor lor”

           Genul liric  cuprinde operele literare în care autorul transmite în mod direct sentimente și             gânduri prin intermediul imaginilor artistice si al figurilor de stil.

   În primul rând,poezia,,Noapte de iarnă” este un text liric, pentru că exprimă trăirile proprii ale autorului în mod direct. Contemplând un peisaj de iarnă,poetul creează tabloul vizual al unei nopţi, mărturisind fascinația pe care o simte privind luna plină,măsura timpului ce-și exercită puterea de atracție,omul simțind cea mai înaltă formă de împlinire spirituală.Locul contemplării este,,vârful muntelui”,un altar al sufletului,de unde privește cerul, poarta lăcașului atât de râvnit de zei,care-i împrumută seninătatea,puritatea.

De-acolo, vântul poartă cântecul cristalin al valurilor strălucitoare-,,florile iernii”-licăririle fulgilor.

În atmosfera hibernală pădurile cântătoare,cerul,lăcașurile pustii ale stânelor,ramurile nopții ce poartă veșnicia încărcate de magie, simbol al curățeniei spirituale, al libertății și armoniei-,,totul”reprezintă valori ale vieții nobile,plină de căldură,pasiune.

.(sângele simbolizează toate valorile solidare cu focul,căldura și viața-valori care se înrudesc cu soarele).

Gândul poetului alunecă auzind cornul codrilor cu sunetul tânguitor, fermecat şi dureros,iar starea de spirit devine visare,văzând prin,,umbrele nopții”imagini ale lucrurilor trecătoare,ireale; viziunea,,jderilor”-vânători și războinici.În aerul tare al iernii imaginația sclipește fantastic,încât orice ar vedea ar fi natural chiar și explozia fericirii prin purificare și iluminare a omului.

  În al doilea rând, eul liric contemplă din vârful muntelui cerul,sufletul este sensibil în fața nopții:verbele la persoana întâi,,n-am văzut, aș privi”; adjectivul posesiv,,meu”exprimă o afectivitate normală. Limbaj artistic creează imagini, prin intermediul cărora poetul îşi exprimă emoţiile.            Imaginile vizuale descrise din vârful muntelui: luna,râuri de scântei,codrii din vale;cele auditive:,,melodii de cleștar,pădurile doinare,sună din corn”arată sentimentul sublimului în fața naturii. Stabilirea atmosferei se realizează prin epitetele:,,lună mai mare;muntele înzăpezit;sufletul nesfârșit;văile albastre;comparația:,,închipuirea tare ca ozonul”;metaforele:,,râuri de scântei;florile iernii;melodii de cleștar;ramurile nopții;flăcări de cântec”sunt o expresie a libertății,a dorinței de a trăi cu intensitate viața în orice anotimp.

   Limbajul artistic se arată şi prin forma muzicală a textului, care este organizat în versuri cu măsură inegală, ritm trohaic.

    În concluzie, textul „Noapte de iarnă” este liric, deoarece, prin vocea  unui eu liric, poetul descrie un tablou al iernii,transmițând emoțiile trăite într-un peisaj străjuit de lună,învăluit de glasuri și închipuiri, iar limbajul  expresiv impresionează puternic.