,,Vreau, suflete, să mă dezbar de tine
şi să trăiesc ca pomii de pe vale,
cu flori în locul gândurilor tale,
o viaţă fără rău
şi fără bine.
Departe,-ntr-o
pădure de la munte,
când păsările
toate-or face haz,
să mă trezesc cu soarele pe frunte
şi lacrimile
cerului pe-obraz.
Şi despletita
ploaie să mă spele
de pulberea
durerii de demult,
din care rădăcinile mi-am smult,
iar nopţile să-mi dea cercei de stele.
Luna cea plină vreau s-o cumpănesc
mirată-n lanţul
crengii ca pe-un cuib.
De raze şi de sevă
să mă-mbuib,
ca tot deasupra altora să cresc.
Atunci mi-oi face
fermecate strune
din ramurile mele
şi-am să cânt
doar bucuria
fragedă că sunt,
pădurea-n jurul
meu o să se-une.”
În opinia mea,
mesajul poeziei,,Vis vegetal”de Magda Isanos generează un lirism profund,textul
punând în evidență, prin intermediul simbolurilor dorința de a trăi libertatea
naturii,devenind o parte din ea.
Titlul poeziei
este o metaforă,visul este o cale de a codifica imaginea lumii individuale,un
simbol al aventurii, o unică evadare din realitate spre lumea vegetală,a
arborilor,a verdelui ca la începutul lumii, dorința de a intra în veșnicia
naturii. În poezia ,,Vis vegetal”
impulsul sufletesc vizează despărțirea de cel iubit printr-o metamorfoză
mistică, vegetală.Este dorința de eliberare spre un spațiu paradisiac alcătuit dintr-o
varietate de forme: la nivel terestru este exprimat prin pomi,pădure,păsări; la
nivel acvatic, prin, ploaie; la nivel cosmic, prin cer, soare, lună, iar la nivel
floral, prin florile pomilor.
În primul rând
se remarcă adresarea directă,dorința eului de a se depărta de cel care i-a fost
cândva suflet, simbol al vieții nevăzute,pasiune,destin,încredere,iubire,viață.Prin
monolog liric,poeta își arată năzuința de a trăi în vale,loc al pierderii dorințelor,de
a deveni copac,pom ,iar gândurile,,lui”ale sufletului plecat-flori,atunci
viața-i va fi monotonă,lipsită de interes,fără tresăriri.
S-ar dori,,departe”într-un spațiu misterios al
armoniei,apropiat de cer,într-un labirint cu multe ascunzișuri. Sufletul îi va
fi alinat de păsările care vor cânta veselia vieții;soarele, căldura îi vor
aduce un sentiment de iluminare în adâncul său, ploaia îi va purifica durerea.
Fiinţa feminină, ce visează să fie copac, îşi manifestă cochetăria şi în plan
vegetal până la atingerea frumuseţii ideale,,nopțile să-mi dea cercei de
stele”.Imaginea femeii-copac este completată de luna transformată
într-un,,cuib”,loc visat al prieteniei intime, apropiate.Femeia devenită copac
își cântă victoria vieții,
transformându-și ramurile,simboluri ale regenerării și nemuririi
în strune muzicale,regăsindu-și dorinţa, bucuria, tandreţea– tonalităţi
sufleteşti ce răsună în eternitatea naturii. Copacul poate fi interpretat ca
scut împotriva trecerii timpului,natura oferindu-i tinerețe,frumusețe veșnică.
Explozia vegetală
face ca poeta să aparţină decorului natural cu funcţie revelatorie, având
capacitatea de a potenţa gesturile, simţurile, într-un elan de pură
contemplaţie,accentul căzând pe gesturi, întruchipări. impresionante ale eului
liric, pe comunicarea natură-fiinţă umană.
În al doilea rând, surprind descrierea ființei
transformată în copac,împodobită cu flori,stele,luminată de soare și lună,umezită
de lacrimile cerului,care-i alungă durerile sufletului. Peisajul este un tărâm
idealizat după dorința ființei ce se visează copac, conturând astfel o imagine
a sensibilităţii sufletești.
Limbajul poeziei
este simplu
și curat, exprimarea
lirică curge direct
din suflet firească și caldă.
Textul este liric, deoarece prezența mărcilor
lexico-gramaticale ale eului liric visător pe tot parcursul monologului este
simțită prin: verbele la persoana întâi și pronumele la persoana întâi:,,vreau,să
trăiesc,să mă trezesc,să mă spele;mi,mele”. Structura metaforică „Vis vegetal”
conturează visul pus la originea creaţiei, motivul viziunii trimise de Dumnezeu,
subliniind caracterul sacru al naturii, el fiind cel care deschide o poartă
spre altă realitate şi aruncă îndoiala asupra adevărului lumii. Timpul prezent
al verbelor subliniază intensitatea trăirilor.
În concluzie, consider că poezia ,,Vis
vegetal” evidențiază, prin intermediul
unei descrieri inedite, reintegrarea omului în vegetal, cucerind,
astfel, eternitatea.
