,,Balada popii din Rudeni" este un
text literar epic, în care naratorul,George Topârceanu, îşi exprimă în mod
indirect sentimente ușor ironice, prin intermediul unei acţiuni simple şi a
unui singur personaj.
Balada este un text epic, deoarece are acţiune: naratorul
prezintă plecarea de la Vadul-Mare prin
poieni,călare, a popii Florea din Rudeni. Poezia începe cu prezentarea unei
atmosfere de iarnă ce cuprinde întreaga natură.Este o descriere a unui tablou, a
unei nopti de iarnă, copleșitor prin perfecțiunea și grandoarea naturii
cu,,codrii vineți”, încremenită de un ger ,,sfânt”,ce îmbracă intinderile ,,în
falduri” de argint,sub o boltă ,,sură ca cenușa”-imagine vizuală de
basm.Promoroaca cu ,,fire lungi ”
transformă înfățișarea popii .În tăcerea
drumului cu ,,urme de dihănii”,sub ,,bolți de ramuri albe”se aude doar șoapta
popii,sigur o rugăciune și sunetul căldărușii,,atârnată de oblânc”. Gândul
poetului îl însoțește pe călător,urmărindu-i mișcările:,,strânge frâul...ascultă”
,,vuietul de clopot”din ,,adâncuri”,senzații miraculoase provocate de singurătate
și imaginea ce-l înconjoară. Este surprins în gestul de a se încuraja :,,scoate
,,plosca...din desagă ”,și-n acest moment pe fundalul unui ,,cer gol”al nopții
de iarnă,,cu plosca ridicată ,,capătă deodată măreție de simbol”,asemenea unui
grup statuar-om și cal ,emblemă a eroicului,călărețul apare ca un erou inițiat
în cultul Cavalerului prin:jertfă,luptă și izbândă.Nota de umor este evidentă.
Pustiul,teama dispar la apariția fumului purificator al spaimelor,iar hanul
devine loc al refugiului,al adăpostului.Calul cunoscător al ,,patimei
sfinției-sale”își conduce stăpânul spre ,,hangița...bucuroasă de
câștig”.Dialogul din încheierea baladei dintre cei doi este scurt și vesel. În al doilea rând, textul este epic, deoarece apare
un personaj:popa din Rudeni,plin de curaj și aventură,pornește la drum într-o
noapte de iarnă,spre han,înfruntă vitregiile iernii într-un peisaj de poveste
descris cu măiestrie de poet prin epitete: palidă,sură,reci,albe ;metafore:plăzmuirile
de fum,faldurile zăpezii; personificări:iarna arată plăzmuiri,bura...joacă...a
țesut pe barbă”,imagini vizuale în albul iernii. Personajul prezentat de
narator este urmărit cu duioșie,înțelegere și umor este caracterizat direct de
autor și indirect prin gesturi,comportament,limbaj.
Povestirea însoțită
de o descriere a peisajului nocturn de iarnă se face la persoana a III-a.
În
concluzie, pentru că are acţiune, personaj şi narator,, Balada popii din Rudeni”este epică. George Topârceanu
îşi exprimă admiraţia pentru peisajul descris și simpatia pentru cel ce
slujește prin cuvântul Domnului,dar și cu dorințe lumești.
