Citisem într-o
revistă că noaptea de Sânziene este o noapte
magică, un moment de linişte, de echilibru, în care se deschid porţile cerului
şi lumea de dincolo vine în contact cu lumea pământeană. Bunica îmi povestise
demult,pe când vizitase Maramureșul că , mai ales ,în această noapte (23-24
iunie, noaptea premergătoare zilei Sfântului Ioan Botezătorul) cei norocoşi pot
întâlni Sânzâienele. M-am rugat de părinți să mergem acolo sus,în
Maramureșul cu tradiții încă vii, să trăiesc acestă sărbătoare.Nu,mi-a replicat
mama e departe,nu are timp,poate la vară.Da, dar eu vreau acum în iunie.Și-atunci
salvarea a venit de la ei,de la bunici,vom merge cu mașina bunicului,eu cu
ei.Minunat!Am ajuns în locuri de poveste,am
văzut oameni îmbrăcaţi în haine tradiţionale la muncile câmpului: la
cosit , la strâns fânul , la săpat și-apoi de sărbătoare.Popasul l-am făcut la
Borşa ,un oraş de pe Valea Vişeu,apoi mai departe spre Vișeu.De dimineaţă,
flăcăii îmbrăcați asemenea lui Făt-Frumos umblă prin sat şi aruncă cununiţe de
sânziene pe la casele unde stau fetele de măritat.Apoi fetele ca niște zâne în
alb culeg flori de sânziene galbene și delicate și-și fac cununi sau le poartă
pe cele prinse de la băieți.Dealurile
înverzite par de departe presărate cu flori de toate culorile,sunt oamenii care
petrec în hore,cântece ,mese îmbelșugate.Bineînțeles că am purtat un costum
popular compus dintr-o basma înflorată, cămașă cu decolteu
dreptunghiular, cu mâneci trei sferturi, poale peste care se îmbracă două
zadii, un pieptar din pănură sură sau un „lecric” (jachetă), iar ca accesoriu
„zgarda scumpă” (mărgele de corali), zgărdanele (țesături de mărgele mici în
jurul gâtului).Am asculat povești despre ele,Sânzienele- Sfintele,
Frumoasele, Măiastrele, Sânzienele,fiinţe ireale, fantastice, făpturi luminoase
din aer, albe, frumoase, binefăcătoare.Aș fi vrut să văd cum fuioarele uşoare de vânt ale zilei, noaptea se transformă în zâne cu
părul galben şi rochii albe de abur, ce dansează hore ameţitoare prin grădini,
mutându-se dintr-un loc într-altul, cântând în aer cu glasuri nemaiauzit de
armonioase.Să dansez cu ele, entităţi ale aerului, transparente, pure şi nobile.Dar
am trăit acest moment de răscruce din mijlocul anului ,înscris sub semnul
focului, al Soarelui.Am trăit momentul în care , încinşi cu brâuri din pelin,
oamenii se roteau în jurul focului, apoi au aruncat în foc aceste brâuri, ca să
ardă odată cu posibilele necazuri viitoare. La finalul zilei, băieții au rostogolit la vale roţi aprinse, simboluri
ale Soarelui, care se îndreaptă odată cu vara către toamnă şi care au rolul de
a alunga spiritele rele. Am sărit peste focul purificator,mi s-a spus că , dacă
voi trece prin foc, voi sări peste el în această noapte, mă voi purifica şi
întregul an care urmează voi fi apărată de duhurile rele, de boli şi voi fi
fericită. Da,dar în acele zile de sărbătoare am fost foaaarte fericită și în
fiecare clipă ochii mei le mulțumeau bunicilor că-mi dăruiseră clipe deosebite.
