compunere--Pasărea Măiastră-sculptură de Brâncuși

N-am văzut decât în albume sculptura ,dar am citit că a fost sculptată în 1910, ,,Măiastra” relevă aspirația lui Brâncuși către perfecțiune.
Se spune că forma pe care artistul a dat-o Păsării Măiastre ne trimite cu gândul la legene și povești. Măiastra, nu este o pasăre obișnuită, ci una înzestrată cu puteri magice, ea l-ajutat pe Prâslea,pe Făt Frumos.
Profesorul de desen mi-a explicat că între 1910 și 1944, Brâncuși a creat 29 de păsări, căutând să exprime esența zborului, care pentru el simbolizează ascensiunea către spiritualitate dincolo de cunoașterea omului. Mi-a plăcut explicația!
Am văzut un album și am înțeles că pentru Brâncuși zborul este „cel mai minunat lucru din natură”.

În povești,Pasărea Măiastră este considerată regina păsărilor, mesagera zânelor, este supranaturală, înzestrată cu puteri magice, o frumusețe unică,cu penaj multicolor,răspândește o lumină celestă. Cântecul ei răsună numai în singurătate, se spune că întinerește pe cel ce o ascultă.

Ipostaza oraculară a Păsării Măiastre apare în baladele populare:
,,Codrule, orice-i vede
Nu spune la maica me;
De mi-i vede mort în tine
Spune maicii că mi-i bine;
De mi-i vede c-am murit
Spune-i că nu m-ai tâlnit;
Lasă-mi frunza de-nvălit,
Crengile de-acoperit,
Să gânea c-am adurnit.
Vântul noaptea și-a sufla,
Crăngile le-a negura
Si pă mine m-or afla.
Cine m-a afla pă mine
Om pemintean n-a ști nime,
Numa Pasărea Măiastră
Ș-a zbura maicii-n fereastră
Și maicii i-a povesti
Unde mi-am putut muri:
În mijlocu pădurii
Ducând doru bădiții;
În mijlocu codrului
Ducând doru dorului.
În alte povești,Pasărea Măiastră poartă numele melodios Andilandi, fiind o zână înaripată ,transformată în pasăre din cauza unui blestem, trăiește în împărăţia Ielelor, spre soare-răsare.

    Iată ce a mai citit: se crede că Pasărea Phoenix este un echivalent al Păsării Măiastre,are darul de a se mistui în flăcări și de a renaște din propria cenușă, ca simbol al focului creator, dar și distrugător al lumii,ca pasăre sacră este asociată Arhanghelului Mihail.
    Pasărea de Foc este un alt nume al Păsării Măiastre,în basme ea apare ca o pasăre miraculoasă, cu un penaj cu sclipiri de aur si argint , cu ochi strălucitori precum cristalele. Poate ca descrierea cea mai frumoasă a Păsării Măiastre este cea imaginată de Petre Ispirescu:,, Toată lumea se mira de frumuseţea acelei pasări, care era cu mii de mii de vopseli, penele ei străluceau ca oglinda la soare; iar turnul bisericii nu se mai surpă; pasărea se aşeză în acel turn cu cuibul ei. Un lucru se băgă de seamă; pasărea se părea a fi mută, căci nu da nici un viers, şi toţi câţi o vedea o căinea cum de o aşa pasăre frumoasă şi mândră să nu aibă viers”.
Zborul si frumusețea Păsării Măiastre au fost imortalizate de către Constantin Brâncuși în sculptura aleasă în anul 2000, drept sculptura secolului al XX-lea. Am mai aflat că Brâncuși a ales un soclu asemănător cu Coloana Infinitului,trimițând pasărea spre Universul dorit de oameni.  Brâncuși își închipuie Păsările în văzduh tâșnind impetuos spre cer, spre focul solar, apte să urce neabătut spre bolta siderală, acolo unde materia își pierde,în fapt, greutatea.Privind sculptura,observ că Măiastra lui Brâncuşi este mai apropiată de vultur decât de oricare altă pasăre. Volumele maiestuoase ale vulturului în picioare au fost păstrate, deşi ciocul încovoiat şi ghearele au dispărut prin simplificare, iar masa pieptului a devenit un oval perfect. Această stilizare, împreună cu frontalitatea strict a pozei, sugerează o apropiere de arta primitivă. În dezvoltarea Păsării, forma vertical ascendentă, elementul solar a prevalat asupra formelor curbe şi a formei ovale. Executată din bronz polizat,îi observ pieptul umflat, capul înălţat, gâtul arcuit şi ciocul distinct; e o pasăre destul de grea, de voinică. Ea se apropie de zbor prin volum (poate prin aerul pe care îl ghicim în pieptul rotund) şi prin cântec. Pasărea măiastră este o pasăre cântătoare, o artistă. Cu pieptul înfoiat, împins înainte, pregătită să ne încânte, pasărea aceasta e mai mult despre miracolul sunetului fermecător. Cu forma ei rotundă, mândră şi lucitoare, Măiastra e o pasăre dornică de cântec... E maiestoasă şi statică, ca orice fiinţă care ascunde şi adăposteşte pentru o vreme zborul în ea.                                                                                          ,, Pasărea este un simbol al zborului ce îl eliberează pe om din limitele materiei inerte. Aici am avut de luptat cu două mari probleme. Trebuia să arăt în forma plastică sensul spiritului, care este legat de materie. Concomitent, trebuia sa fuzionez toate formele - într-o unitate perfectă. Chiar formele contradictorii trebuiau să se unifice într-o comuniune nouă, finală, în filosofia mea asupra vieţii, separarea materiei de spirit și orice soi de dualitate rămân o iluzie. Sufletul și lutul formează o unitate. Prin acest oval al trupului Păsării Maiestre, eu am separat și am combinat două mișcări imperioase - una deasupra ovalului și alta dedesubt. Mă întrebam singur: cum trebuie să balansez oare formele, pentru a da Păsării un sens al zborului - fără efort? După cum observaţi, am reușit cumva să fac ca Pasărea Măiastră să plutească.  După cum observaţi, am reuşit cumva să fac ca Pasărea măiastră să plutească.”-CONSTANTIN BRÂNCUȘI---

        “Iată Pasărea Măiastră

    cum își desface aripile în noaptea albastră..

    Și de la mine pare că zboară către Tine

    Iar de la Tine pare că zboară către mine

    Însă ea...

    Este suspendată atât de frumos ..

    Deasupra Eternității”.

((Geometria Păsării este tot geometria pentagonului regulat. Dacă înălţimea ei este într-adevăr  de 61,9 cm, ea ar fi cu o eroare infimă, un multiplu de zece al inversului numărului de aur. Se ştie că:

 Se observă că triunghiurile ascuţite ACD şi A’C’D’sunt triunghiuri de aur iar diagonala C’E’ marchează punctul de inflexiune între linia pieptului şi a gâtului păsării.))