Peste dealuri, peste ape,
pretutindenea se lasa
O lumina invelita in marame de matasa.
Vin iar carele-ncarcate si cu spice, si cu vis
Si pe ceruri linistite si in suflet si-au deschis
Unghiul dorului de duca stolurile de cucoare.
Mori de vant nostalgic-nalta aripile calatoare
Si se lasa in durere sa zdrobeasca graul nou.
Pasii tineretii mele ma urmeaza in ecou,
Umbra mea de altadata umbla-n miezul umbrei mele.
O lumina invelita in marame de matasa.
Vin iar carele-ncarcate si cu spice, si cu vis
Si pe ceruri linistite si in suflet si-au deschis
Unghiul dorului de duca stolurile de cucoare.
Mori de vant nostalgic-nalta aripile calatoare
Si se lasa in durere sa zdrobeasca graul nou.
Pasii tineretii mele ma urmeaza in ecou,
Umbra mea de altadata umbla-n miezul umbrei mele.
In gradina aurita de lumina si de frunza —
Rodu-n care o dulceata inteleapta sa se-ascunza.
Poate-un om atunci sa vina sa-mi culeaga cate-un vers
Cum din prun culegi o pruna fara-a te opri din mers,
Insetat mi-o soarbe poate din cuvinte alinarea,
O sa-i para — cine stie — mai putin amara sarea
Lacrimelor sale-n drumul de dureri si dor ascuns
Binecuvantarea asta de mi-o dai, va fi de-ajuns.
Opera lirică este
creația în care autorul își exprimă, în mod direct, ideile, emoțiile, apelând
la un limbaj artistic. Poezia ,,Toamnă la Miorcani” de Ion Pillat este un
text liric, pe tema naturii și o meditaie despre soarta omului ,despre
existența lui . ( La Miorcani Ion Pillat și-a petrecut veri
multe, încă din copilărie.) Titlul este un substantiv,,toamnă”anotimp al declinului,timp
mijlociu al vieții,al culegerii roadelor naturii,dar și ale creației
Un prim argument în favoarea acestei afirmații îl reprezintă subiectivitatea
textului, o descriere subiectivă a unui peisaj de toamnă, realizată prin
imagini vizuale.Poezia debutează printr-o imagine panoramică descrisă într-o
lumină neclară,învăluită de fire de nori tulburi.Metafora ,,marame de
mătase”delicată ,este o imagine vizuală a cerului,sufletul
Universului.Enumerația din primul vers cuprinde un peisaj amplu pe care
privirea îl cuprinde și apoi coboară pe drumul pe unde ,,vin carele-ncărcate”cu
spice-semn al belșugului,cu vis-aspirația secretă a aventurii tainice a
ființei.Dar ,,stolurile de cucoare”exprimă lupta luminii cu întunericul pe
cerurile ,,liniștite”și-n sufletul cu dor de ,,ducă”,sentiment profund și
răvășitor ,neliniște și nostalgie.Asemănarea aripilor călătoare cu ,,mori de
vânt”accentuează destinul ființei în trecerea timpului,în aspirația sufletului
către cunoaștere într-un peisaj al melancolie,al durerii de a distruge,,grâul
nou”,metaforă a vieții,a renașterii. Monologul liric al poetului este o privire
înapoi a timpului trecut pe care-l aude ca un ,,ecou”,o repetare a imaginilor
zilelor ,,de altădată”ascunse-n,,miezul”-interiorul unde sunt trăirile propriei
ființe. Eul liric individual poate fi sesizat prin prezența adjectivelor
posesive,,mea,mele”.
Meditația poetului își găsește
spațiu într-o oază a luminii ,a cunoașterii,a perfecțiunii ,a unui
început,,grădina aurită”,loc în care ,,dulceața”-mulțumirea sufletească se
ascunde.Comparația culegerii roadelor
creației de ,,un om”cu adunatul ,,unei,,prune” fruct aducător de noroc , dar al
naturii,,fără-a te opri” din mersul vieții semnifică dăruirea cuvintelor din
opera poetului celui care își caută ,,alinarea”,domolirea sufletului plin de
dureri și dor.Și-atunci poetul se simte binecuvântat în semnul de recunoștință a
celuia care-i înțelege versul,cuvintele .
Un alt argument îl reprezintă aspectul descriptiv și confesiv al textului
realizat prin exprimarea directă a imaginii naturii în anotimpul toamnei, dar
și cadrul meditației prin care poetul își dăruiește roadele creației celor
îndurerați de viață.Decorul toamnei,versul domol și amplu,îmbinarea neobișnuită
a cuvintelor arată o TOAMNĂ simbolică . Substantivele si adjectivele sunt
plasate în sintagme care,din punct de vedere stilistic,formează figuri de stil:epitete:,,învelite,liniștite,nostalgic,aurită”;metafore:,,pașii
tinereții,miezul umbrei,dulceața înțeleaptă”. Repetarea
adverbului,,poate”și construcția,,cine știe”exprimă îndoiala,dar și speranța că
versurile,creația sa vor alina un suflet .
Rima pereche, ritmul trohaic,măsura de15- 16silabe în construcția strofelor creează o cursivitate deosebită a discursului liric și sporește caracterul confesiv al poeziei,iar muzica versurilor vine din ecourilor auzite şi transmise mai departe în poezie.
Rima pereche, ritmul trohaic,măsura de15- 16silabe în construcția strofelor creează o cursivitate deosebită a discursului liric și sporește caracterul confesiv al poeziei,iar muzica versurilor vine din ecourilor auzite şi transmise mai departe în poezie.
În concluzie, prin argumentele dezvoltate mai sus, am arătat că poezia citată
aparține genului liric.