Descrierea obiectivă--oferă informații cu privire la obiecte,clădiri,persoane,obiective turistice,într-o manieră neutră,conformă cu realitatea.
CASTELUL EGRETEI ALBE- Castelul Himeji(Japonia) este situat în centrul orașului Himeji,pe dealul Himeyama,a fost construit
la începutul secolului XIV, în 1346 de fiul shogunului Akamatsu
Norimura. Castelul Himeji are Turnul principal de 150 picioarele şi este
format din cinci etaje. La baza turnului este un loc numit Donjon, exista o
poarta numita HaraKiri Maru, adică poarta sinuciderii.( În acest loc, războinicul
japonez care nu a reuşit în activitățile sale își facea hara-kiri (sinucidere),
voluntar sau forţat.) Castelul Himeji se deosebeste de castelele europene,
acesta fiind un excelent exemplu de arthitectură traditionala japoneza,
continand multe dintre caracteristicile defensive si arhitecturale asociate cu
castelele japoneze. Pereti curbati ai castelului sunt asemanati unor evantaie
gigantice. Principalele materiale folosite in constructia sa au fost lemnul si
piatra (peretii sunt imbracati in ipsos tocmai pentru a fi cat mai protejati de
incendii).
Complexul castelului este un adevarat labirint de cladiri
– o retea de 83 de cladiri precum depozite, coridoare sau turnulete, dintre
acestea 74 sunt desemnate „bunuri culturale importante”. Turnul principal se
afla in centrul complexului si are o inaltime de 46.4 m. Din exterior Turnul
pare a avea 5 etaje, insa in realitate are 6 etaje si un subsol.
In Castelul Himeji inca se gasesc sisteme defensive din
perioada feudala a Japoniei, precum creneluri in forma de cerc, triunghi sau dreptunghi
cat si santuri cu apa.
Descrierea subiectivă--oferă informații filtrate prin viziunea personală a celui ce descrie.
Cine a vizitat Castelul Himeji (Himeji-jo), cunoscut și sub
numele de Hakuro-Jo, "Castelul Egretei Albe" sau Shirasagi-jo,
"Castelul Stârcului Alb", din cauza exteriorului său alb strălucitor
și a acoperișului în formă de pasăre care își ia zborul,a înțeles că este
considerat cel mai spectaculos castel și printre cele mai frumoase trei castele
din Japonia, supraviețuiește și astăzi în forma sa originală
Am citit o veche legendă japoneză care povestește că
“aflând despre lipsa pietrelor de construcție, o văduvă bătrână și săracă, ce
pregătea și vindea în oraș prăjiturele de orez, a dăruit piatra de la moara ei
de mână pentru a fi montată în zid. Darul a fost primit, iar zidul în care a
fost montată a fost numit Ubagaishi, adică “Piatra bătrânei văduve”. Vestea s-a
răspândit în lung și în lat și din toată provincia au început să sosească tot
felul de pietre, astfel încât zidul a fost finalizat”. În castel se intră prin
Ote-mon, “Poarta de intrare”, o poartă din lemn, nu foarte mare, apoi te îndrepți
spre San-no-Maru, a treia curte interioară a castelului, cu un gazon mare,
cireși aliniați și o panoramă deosebită asupra castelului. La capătul ei se
află Hishi-Mon, “Poarta Hishi”. Nu am mers în față pe lângă bazinul cu
apă, Sangoku Bori, ci am urcat treptele și aleea din stânga intrării pentru a
vedea Hyakken Roka și grădinile de aici. Un element foarte important al
sistemului defensiv al castelului este labirintul confuz de căi care duc la
donjonul castelului, porțile și pereții exteriori ai complexului, care au o
astfel de construcție. “Turnul Cosmetic”- se spune că acest
turn a fost construit pentru prințesa Sen, ca zestrea ei la căsătoria cu
shogunul Honda Tadatoki. Turnul are la etajul superior trei camere, două mai
mari în care prințesa se odihnea și își refăcea machiajul, înainte să meargă în
camera a treia, mai mică, de la a cărei ferestră prințesa se închina către
Otokoyama Tenmangu, sanctuarul de pe colina Himeyama, aflat la nord-vest de
castel. Camerele sunt frumos realizate, cu tavane din lemn de cedru marmorat și
pereți decorați cu rame negre de lemn și diferit tapetați. Turnul și Coridorul
Lung, în ale cărei camere așteptau doamnele de companie, formează zona
destinată femeilor. În cadrul plimbării am văzut mai multe porți impresionante:
Poarta Hishi, Poarta Ha, Poarta Ni, Poarta Ho, cinci Porți de apă,
“Mizuichi-mon”, Poarta Nu.Din cele nouă grădini m-a impresionat “Grădina
Copacilor de Vară”, grădina care își schimbă aspectul în fiecare anotimp, de la
verdele crud al mugurilor primăvăratici la ruginiul frunzelor de toamnă.
Am admirat simțul nipon pentru frumos la construcția acestui
turn, unde nodurile din grinzile de lemn au fost scoase și înlocuite cu bucăți
de lemn de diferite forme, steluțe, semiluni, iar îmbinările dintre diferite piese
de lemn au fost mascate cu piese ornamentale.
