,,Atât de fragedă, te-asemeni cu floarea albă de cireş”.....
Primăvara,cireşii îşi etalează splendorile de la albul
pur-alb până la rozul diafan. Sublimul nu-l pot exprima în cuvinte, doar îl
văd, îl admir, îmi răscoleşte toate simţurile..
Mugurele… să fie oare copilul fragil şi inocent?!
Bobocul de floare…să fie oare adolescentul vulnerabil
încă la frig,,dureri” şi intemperii?!
Splendida floare de cireş…să fie oare tinereţea cu
frumuseţea ei?!
Roşul înfocat al boabei de cireş…să fie oare a doua
tinereţe încărcată de un molipsitor optimism?!
O floare cu margini dantelate,cu flori grupate în mănunchiuri, simbolizează
puritatea şi simplitatea.
Un cireş în floare îmi atrage privirile. Când îl văd
scăldat în razele blânde ale soarelui de primăvară,ce răzbat printre nori, am
impresia că petalele lui delicate radiază o lumină ireală. O rafală de
vânt iscă o adevărată ninsoare de petale, împrăştiindu-le peste tot,am senzația
că ninge cu fulgi roz. Un covor roz acoperă pământul,pe care-l calc și
cred,poate,că mă voi transforma într-un prinț,căutând locul tinereții veșnice.
Puţine scene din natură îmi pot transmite acelaşi sentiment de pace pe care mi-l
inspiră delicatele petale ce se scutură din cireşi.Mă opresc și mă las în voia
lor,sperând că parfumul,mulțimea lor vor preface lumea în paradisul visat.Alerg
pe cărarea de petale și le privesc urcând,urcând...vor deveni fulgi ai aripilor
de îngeri.Ninge cu flori de cireș într-o lume a frumuseții,a
iubirii,a gingășiei.
Primăvară,
glasul tău colorează zborul florilor de cireș!
Și ca poetul de demult: ,,Mă rog la floarea de cireş,
Mă rog la frunza de măceş,
Mă rog la spicul grâului:
Dă-i omului tot ce-i frumos.
Dă-i gânguritul cel duios
Al porumbeilor pe ram,
Dă-i boare de parfum prin geam;
Dă-i dorul de-a umbla prin munţi,
Cu zori şi cu zăpezi pe frunţi,
Cu flori pe cărărui, pe stânci,
Cu vulturi peste râpi adânci”.....dă-i tinerețe veșnică....
Și ca poetul de demult: ,,Mă rog la floarea de cireş,
Mă rog la frunza de măceş,
Mă rog la spicul grâului:
Dă-i omului tot ce-i frumos.
Dă-i gânguritul cel duios
Al porumbeilor pe ram,
Dă-i boare de parfum prin geam;
Dă-i dorul de-a umbla prin munţi,
Cu zori şi cu zăpezi pe frunţi,
Cu flori pe cărărui, pe stânci,
Cu vulturi peste râpi adânci”.....dă-i tinerețe veșnică....
