compunere--Iubim natura...

Mă gândesc,văzând reportajele de la televiziune,că ar trebui sa nu mai fie tăiați copacii. Oamenii ar trebui să fie conștienți de importanța aerului pe care îl respirăm,nu de sumele colosale pe care le încasează pe lemnul vândut.Munții par pustii,stâncile se rostogolesc,peisajul este dezolant,animalele,păsările  dispar.Am văzut cum a fost tăiat un copac,i-am auzit vaietul,i-am văzut lacrimile,era ceva disperat ,de parcă striga.

Am rupt o floare și i-am simțit tremurul,se desprinsese de rădăcină,ca și omul,fără,,ai lui”este singur...chiar dacă floarea înfrumusețează o încăpere,va muri,se va ofili în locul care nu este al ei. În toate religiile vechi,am citit,cum este adorat  spiritul copacului, pădurile fiind primele temple ale omului primitiv.
Copacului îi este asociat conceptul de creștere ,,în ani" -arborele genealogic, dezvoltare, protecție, rezistență, înrădăcinare și îmbătrânire. El, copacul, este simbolul stabilității reprezentând: viața, moartea și renașterea.

Mă plimb cu colegii prin parc și ne împiedicăm de gunoaie,sticle,resturi.Dar o priveliște supărătoare mi s-a întipărit pe retină:o lebădă albă se rotea că-ntr-un vals printre gunoaiele lacului,le îndepărta cu ciocul,iar mișcările ei erau așa delicate ,parcă dornice de a se apăra de urât.Oare oamenii n-au observat că  la primul val de ploaie aceste gunoaie devin stăvilare,umplu albiile râurilor,se produc inundații, supraviețuirea viețuitoarelor care trăiesc în adâncuri este amenințat?.A fi eco înseamnă a fi o persoană umană.E comod într-o mașină,înregistrez din fugă imagini de care vag îmi mai aduc aminte,iar, când merg pe pământul reavăn sau prin frunzele toamnei și privesc soarele,norii,simt ploaia, mă întreb ce-au simțit cei doi de pe Titanic,când și-au desfăcut brațele în fața cerului și-al apelor?LIBERTATEA  adevărată,dorința de a trăi curat ca la Facerea Lumii.

Mediul are nevoie de mai mult spaţiu pentru zâmbet decât pentru aer poluat, mai mult aer pentru viaţă decât pentru ploi acide, mai multe ploi pentru renaşterea naturii decât pentru împlinirea apelor cu elemente nenaturale, mai multă apă pentru o compoziţie existenţială sănătoasă decât pentru excesul de căldură ce promite repetarea sfârşitului biblic. De ce să căutăm abia atunci corabia salvării? Ce ar fi să urcăm acum cu toţii în ea? Să ne salvăm viaţa şi mediul! Să fim în trend abordând stilul de viaţă eco!Să ne bucurăm de verdele curat al pomilor,al ierbii,de flori și soare și-atunci vom fi liberi și buni.