Frica este o stare emoțională creată de mintea noastră în
unele situații incerte. Atunci când nu știm ce urmează să se întâmple, ne
imaginăm viitorul, pozitiv sau negativ. Atunci, când scenariul este negativ și
credem că se va întâmpla ceva rău, ne cuprinde frica.
De cele mai multe ori, ea este cauzată de lipsa încrederii
în sine, care are două componente:
- teama că nu suntem suficient de: buni, talentați,
deștepți, frumoși, etc.
- teama că nu merităm să fim iubiți.
Mama mi-a spus cele de mai sus,apoi m-a încurajat așa: Să
nu uiți că frica este doar în mintea ta, este o plăsmuire a minții, o creație
a ei. De aceea, pentru a o dizolva și transforma în putere, trebuie să pătrunzi
în mintea ta și să cauți soluții. Tot ce trebuie să știi este că ești capabil
să faci asta și că îți ești dator ție să te eliberezi.
Apoi mi-a mai
spus că fricile pot fi multiple: frica de singurătate, de boală, de schimbare,
de nou, de necunoscut, de întuneric, de pierderea cuiva drag, de pierderea libertății,
de umilință.... Ele sunt atât de puternice, încât ne blochează, ne acaparează
toată atenția și concentrarea, ne distrag de la multe lucruri pe care ar trebui
să le facem.
Încă de când eram
mic, am avut momente în care mă simțeam învăluit de gânduri și mi se face
frică. Întotdeauna noaptea sau când era întuneric. Pur și simplu, întunericul
îmi transforma mintea într-un mediu prielnic gândurilor prăpăstioase
Nimeni nu vrea ca
toată viața să poarte greutatea pe umeri, nimeni nu știe cum poate scăpa de
trăirile astea, dar le simte aproape mereu când nu e lumină.
La mine a început
cu o întâmplare povestită de o vecină, că într-o seară, nu știu ce necunoscuți
încercau ușile apartamentelor și când li s-a deschis, indivizii au început să pună
întrebări despre cine stă la apartamentul cutare, dar la numărul de sus? Vecina
interogată a avut prezența de spirit să le spună că vecinul de vis-a-vis e
polițist. Au plecat. S-a pus lacăt pe ușa din spate și nimeni, în afară de
femeia de serviciu, n-are cheie.
Și deodată am
înțeles că: VIAȚA este minunată, dacă nu te temi de ea. Am făcut
experimentul de a sta 15 minute pe întuneric,am cântat,am dansat,am râs de unii
colegi,aducându-mi aminte prostiile lor,mi-am impus curajul de a mă privi în
întuneric,am văzut undeva departe o lumină și am simțit cum frica se transformă în forță.
Așa am înțeles
că pot fugi de temerile mele,pot să-ncerc să le evit,dar nu pot fugi la
nesfârșit,trebuie să le înfrunt,iar apoi voi fi liber total.Dacă sunt prins cu
100 de sfori,voi fi captiv,dacă scap de 99 din temeri și rămân cu o singură
sfoară,încă nu sunt liber.Așa că voi scăpa de toate 100,voi fi liber și-mi voi
trăi viața fără frică de întuneric,de nimeni și nimic.VOI FI UN ÎNVINGĂTOR!!!!
