,,Zori de ziuă se revarsă peste vesela natură,
Prevestind un soare dulce cu lumină şi căldură,
În curând şi el apare pe-orizontul aurit,
Sorbind roua dimineţii de pe câmpul înverzit.”(Dimineața-V.Alecsandri)
Prevestind un soare dulce cu lumină şi căldură,
În curând şi el apare pe-orizontul aurit,
Sorbind roua dimineţii de pe câmpul înverzit.”(Dimineața-V.Alecsandri)
Tabloul de natură este conturat gradat,prin alăturarea de imagini vizuale,dominante în această strofă.Imaginea centrală este a soarelui,epitetul,,dulce”și personificarea,,sorbind roua...”exprimă forța soarelui,simbol al vieții.Mișcarea ascendentă a soarelui se vede din momentul revărsării,apariției la orizont ce devine ,,aurit”,imagine vizuală accentuată de acest epitet,o imagine feerică de basm,ireală.Soarele va lumina,va încălzi Universul ,în natura veselă,plină de căldură se simte armonia cerului mângâind ,,câmpul înverzit”.Culorile calde dau strălucire naturii ce se dorește mângâiată tandru,,dulce”de soarele darnic asemenea unui corn al abundenței.Alături de epitet apare enumerația a două substantive,lumina aduce cu ea căldura binefăcătoare.El,soarele,este reluat printr-un pronume personal care-l face unic,divin.Înconjurat ca un adevărat zeu cu nimbul aurit soarbe,hrănindu-se cu roua,hrana nopții,iar câmpul se lasă în voia razelor aurite.
Descrierea prin epitete,personificări,rima împerecheată,măsura de 15și 16 silabe dau claritate,naturalețe discursului liric,în care substantivele,adjectivele,verbele la timpul prezent prezintă poetul în ipostaza de contemplator al peisajului.
