Literatura ştiinţifico-fantastică
Planeta celor doi sori
Horia Aramă
Scriitor contemporan, poet, prozator şi eseist, Horia Aramă a debutat cu versuri pentru copii, dar s-a remarcat ulerior ca autor de literatură ştiinţifico-fantastică.
“Planeta celor doi sori” a apărut în almanahul “Anticipaţie” în anul 1986. Ea este o operă epică, deoarece autorul transmite cititorului în mod indirect, cu ajutorul personajelor, sentimente, idei, imagini.
Planete celor doi sori este Ahra, o planetă imaginară, situată “la marginea unui capăt de galaxie”. Naratorul se identifică cu personajul principal, care este un explorator solitar, ce a venit pe Ahra şi merge să constate verificarea navei sale. Acesta se autodescrie în felul următor: “Sunt singuratic atât prin formaţie şi gusturi, cât şi prin obişnuinţă ca orice rătăcitor.” Fiind un pământean, el înregistrează cu emoţie tot ceea ce se petrece în jurul său, implisându-se afectiv şi simţind la sfârşit nostelgia despărţirii (“Am simţit atunci dulcea durere a nostalgiei după viaţa lor imposibilă, incomodă, fără sens, dar şi fără pereche.”) El este caracterizat în mod indirect de către Riluri, care spune că este “un rătăcitor perpetuu, izolat, serios şi puţin suficient, un bezmetic în căutare de fantome”.
În drumul lui admiră cerul, soarele, arhitctura oraşului şi totul i se pare deosebit pentru că din tot ceea ce vede îi transmite pace, linişte, căldură, armonie. La întoarcerea de pe dana întâlneşte o fată pe care o va numi Riluri, nume ce sugerează armonia unui tril. În personajul secundar, singura prezenţă feminină din text, naratorul descoperă două fiinţă total diferite fizic şi moral, în funcţie de ipostaze. În timpul zilei, Riluri este o persoană obişnuită delicată, blândă şi care inspiră armonie ca o lebădă roşcată cu gâtul lung şi subţire. Pe timpul nopţii ea se schimbă radical, devenind haotică, vulgară şi sălbatică, iar portretul său fizic se schimbă de asemenea devenind “un strigoi tânăr şi în putere”, “cu păr sălbatic şi ochi răi”, aceasta dovedindu-ne că starea sufletească se afla în concordanţă cu înfăţişarea fetei.
Cu această tânără petrece o zi de neuitat pe bulevarde, în parcuri şi la un spectacol interesant, într-o atmosferă romantică şi plină de intimitate. După o zi atât de plină se întoarce la hotel, unde încearcă să adoarmă. Deşi patul său era atât de neconfortabil, aţipeşte, dar după scurt timp se trezeşte într-un vacarm de nedescris şi într-un joc strident de lumini.
Ieşind pe stradă constată că ahrienii erau total schimbaţi, nemaiavând comportmentul din timpul zilei (“nimeni nu se grăbea, nici o faţă nu era ursuză, nimeni nu ţi se băga în suflet; nici o expresie crispată, nici aspru, orgolios în privirile ahrienilor, sau extravagant în vestimentaţia lor, făcută să nu violenteze privirea şi să se încadreze în decor”). Ca îi descriere antitetică apare comportamentul şi vestimentaţia oamenilor de pe Ahra în timpul nopţii: ”drogaţi, mişcări bruşte, nehotărâte îi făceau să se ciocnească haotic, la fiecare pas izbucneau altercaţii, violenţe verbale împuşcate strident fiind nu o dată urmate de veritabile încăierări”. Prin îmbrăcămibntea lor, ahrienii l-au şocat pe explorator, fiind mai mult dezbrăcaţi decât îmbrăcaţi, cu haine în culori fosforescente şi cu tatuaje. La fel se poartă şi Riluri, pe care aproape nu o mai recunoaşte.
Uimit de ceea ce a văzut se întoarce la hotel. Adoarme, uitând de faptul că salteaua îi era tare ca piatra. Dimineaţa află că timpul are o altă dimensiune şi o altă durată, de la recepţionerul ahrian, care este un personaj secundar, cu o importanţă majoră, deoarece îi face cunoscute terestrului “misterele Ahrei”.
Exploratorul pământean ajunge la concluzia că ahrienii şi planeta lor sunt guvernaţi de doi sori, care îi influenţează atât pozitiv, cât şi negativ.
“Planeta celor doi sori” aparţine literaturii SF, deoarece spaţiul şi timpul sunt ireale, locurile şi întâmplările sunt imaginare, acţiunea se petrece într-un viitor imaginar, uneori posibil, iar prin fantasticul lor, întâmplările se apropie de cele specifice basmului.
Deşi întâmplările sunt relatate într-o ordine logică, pe măsură ce evenimentele au avut loc, textul nu are toate momentele subiectului, deoarece lipsesc desfăşurarea acţiunii şi punctul culminant. Locul şi timpul sunt clar delimitate, spaţiul este imaginar: planeta Ahra, iar timpul ştiinţifico-fantastic este unul al viitorului, faţă de care prezentul trăit de noi este deja antichitate.
Modul de expunere predominant în text este naraţiunea, relatarea făcându-se la persoana I, pentru că naratorul este şi personaj principal. Evenimentele sunt prezentete din perspectiva unui pământean. Totuşi naraţiunea în acest text epic se împleteşte cu descrierea antitetică şi dialogul prezent doar în mică măsură.
Lumea acestei povestiri fascinează prin ineditul ei. Se crează o lume impresionantă prin postura unora dintre personaje: explorator, locuitori ai altei planete.
Prin aceste argumente am demonstrat că “Planeta celor doi sori” de Horia Aramă aparţine literaturii ştiinţifico-fantastice, cât şi genului epic.
