PE ARIPILE  CARTII

Intr-o zi, dis-de-dimineata m-am pregatit sa merg la biblioteca. Ajuns acolo am constatat ca, din pacate, era inchis. M-am intors oarecum dezamagit acasa  gandindu-ma unde as putea gasi o carte pe care nu am mai citit-o si, dintr-o data,mi-a venit o idee.
M-am urcat in podul casei mele si, intr-un colt intunecos,am gasit un cufar prafuit si uitat de vreme acolo. L-am deschis cu grija si ,spre surprinderea mea,acolo am gasit o carte cu copertile de aur, iar intr-un plic era si o cheita tot din aur.Am luat cu emotie cheia si am deschis acea carte misterioasa care nici nu avea un titlu.
Indata ce am deschis cartea s-a intâmplat ceva cu totul deosebit, fiindca o lumina puternica si aurie m-a absorbit pe data.
M-am trezit intr-o alta lum  necunoscuta si cu totul diferita fata de ceea ce stiam eu, fiindca era una stiintifico-fantastica.
Erau acolo niste fiinte foarte ciudate,niste extraterestri,care din cauza acelei planete aveau urechile ca ale unor spiridusi,capul alungit,pielea mov cu verde si cu mii de stelute sclipitoare de argint.Erau foarte frumosi si pareau prietenosi.
La  inceput nu m-a observat nimeni, deoarece eram  pe un bloc din metal si astfel am putut sa-i observ mai bine pe acesti locuitori ciudati, dar si fermecatori ai acestei planete.Cartea pe care o deschisesem se transformase acum  intr-o nava spatiala si,,urcându-ma in ea, imediat a si pornit si a aterizat exact in mijlocul acelor extraterestri. Coborând eu din nava cu mare teama dar si curios de ce se va intampla acum, am observat cu mare surprindere ca toti au ingenuncheat in fata mea.  Vazându-ma surprins, mi-au spus ca eu sunt alesul lor pentru a-i salva.Mi-au povestit ca toti locuitorii acelei planete erau blestemati de o zeita pe nume Raiana ca  sa aiba mereu acele urechi ciudate de spiridusi si capul asa de alungit cum il aveau acum.Acel blestem se putea destrama numai prin venirea unui pamântean pe acea planet, iar acela eram chiar eu.
Am cercetat apoi mai cu atenţie acea planeta si am vazut ca totul era acolo numai si numai din metal, nefiind niciun fir de iarba sau de alta vegetatie, iar oxigenul provenea doar de la niste radacini ciudate aflate din loc in loc.Aspectul acesta al planetei era din cauza blestemului acelei zeite si chiar unii extraterestri care indraznisera sa i se opuna se transformasera in metal.
Nici soarele care ar fi trebuit sa straluceasca si sa incalzeasca acea planeta nu mai avea putere si de aceea acolo era peste tot o umbra intunecata de parca tot timpul ar fi fost noapte.
Extraterestrii mi-au spus apoi ca zeita cea malefica locuia pe un munte foarte inalt numit si Muntele Galaxiei.Ca sa eliberez planeta de sub puterea zeitei tebuia doar sa ajung pe acel munte si sa fiu fata in fata cu Raiana si astfel totul si-ar reveni la normal.Mi s-a spus ca acea zeita avea un chip hidos si infricosator.Ea ii blestemase pe acei extraterestri, deoarece i se spusese ca exista viata si pe celelalte planete, iar ea nu a suportat gandul acesta, deoarece ar fi dorit sa fie singura stâpană a acelei galaxii.De atâta răutate si invidie de care era cuprinsă ea a imbatrânit si avea acea infatisare urâtă.
Mergând sa o caut pe acea zeita, am ajuns la poalele Muntelui Galaxiei si acolo am gasit o pestera in care am intrat cu o oarecare teama si emotie. Nu stiam ce ma poate astepta si pe mine la intalnirea cu acea  zeita.Spre surprinderea mea ea era chiar acolo ,in mijlocul multor lumanari aprinse si facând fel si fel de vraji.
Auzind un zgomot in spatele ei, s-a intors si atunci s-a intamplat miracolul mult asteptat de toti locuitorii acelei planete.Cum m-a vazut si privirile noastre s-au intalnit, intreaga planeta si-a schimbat infatisarea in cea dinainte de a fi blestemata, fiind acum neasemuit de frumoasa.
Din pamant au aparut ca prin farmec  mii si mii de flori care de care mai colorate si mai minunate, paduri imense,izvoare de apa cristalina si chiar aerul parea colorat in multe nuante deosebite. Soarele a inceput sa straluceasca din nou si intreaga planeta era una parca desprinsa din basme.
Zeita s-a transformat si ea devenind foarte frumoasa si tânără, buna si increzatoare.Mi-a luat mâna usor si mi-a spus pe un glas cristalin:
-Iti multumesc,  tinere curajos pentru ceea ce ai facut scapandu-ne de blestemul acesta din cauza neincrederii  mele. Imi pare rau pentru faptele mele si ma bucur ca exista viata si pe alte planete.Am putea deveni prieteni si sa invatam multe unii de la altii.
Indata si infatisarea extraterestrilor s-a schimbat in ceea dinainte.                                                     Bineinteles ca acum era numai bucurie pe acea planeta, fiindca se terminase totul cu bine .Dupa ce mi-au multumit, pentru ca le-am salvat planeta, ne-am luat       ramas bun si m-am intors in nava cu care venisem, pentru a ma intoarce pe Pamant.In timpul calatoriei mele am atipit, iar cand m-am trezit eram din nou in podul casei mele, de parca nici nu ma miscasem de acolo.Eram tot cu cartea in mana si, spre surprinderea mea, am observat acum titlul cartii care ma dusese in acel vis fantastic, ea numindu-se ,,Pe aripile cartii„”.