Baltagul=polițist sau basm
1. S-a spus că Baltagul ar putea fi
considerat drept un roman poliţist.
Iată care ar fi argumentele:
- Vitoria Lipan este detectivul aflat pe urmele
criminalilor “marelui absent” – Nechifor Lipan -, oier înstărit de prin părţile
Tarcătului;
- La început, Vitoria crede că soţul ei ar fi putut fi
jefuit din cauza sumei de bani pe care acesta o avea asupra sa, în urma
vânzării oilor, la Dorna;
- ca orice detectiv ce se respectă, ea reface pas cu pas
drumul parcurs de Nechifor Lipan, luând urma acestuia şi căpătând – prin
adiţiune – tot mai multe informaţii despre trecerea oierului cu “căciulă
brumărie şi cal negru, ţintat”;
- cercetările Vitoriei sunt cu atât mai anevoioase, cu
cât ea trebuie să găsească atât victima, cât şi potenţialii criminali;
- având o inteligenţă vie şi extrem de mobilă, Vitoria
Lipan acţionează ca un Colombo feminin. Ca şi detectivul american, ea reconstituie
crima şi mobilul acesteia, iar la pomana soţului defunct, prin asociaţii
uimitoare, va da detalii asupra delictului, detalii a căror exactitate îl vor
pune pe gânduri pe Calistrat Bogza, care rămâne consternat de cele relatate, ca
şi cum femeia ar fi fost de faţă, când i-a ucis bărbatul;
- cedând presiunii psihice la care e supus de către
Vitoria Lipan – tot astfel cum procedează şi detectivul american, când îşi
“încolţeşte” ”clientul”, – Bogza mărturiseşte până la urmă fapta abominabilă.
La o lectură aprofundată a romanului, se observă că
autorul se abate de la schema tradiţională a policier-ului:
- rolul clasicului detectiv îl ia nevasta victimei,
aceasta fiind o femeie inteligentă, jucând comedia disimulării, îl va demasca
pe criminal;
- martorul (element esenţial în elucidarea crimei) este
un animal - câinele lui Lipan;
- praznicul este prilej de a realiza interogatoriul;
- arma crimei (baltagul) devine
arma punitivă.
2. Baltagul are şi puncte comune cu schema
epică a basmului. Tema centrală a basmului e înfruntarea dintre forţele binelui şi cele ale răului. O
asemenea temă o vom recunoaşte şi în Baltagul, Vitoria încarnând
forţele benefice, căutând dreptatea şi găsindu-i pe cei care
i-au ucis soţul.
De la început, se plasează existenţa neamului de oieri pe
un fond de basm, justificându-se vechimea acestei civilizaţii: “Domnul Dumnezeu,
după ce a alcătuit lumea, a pus rânduială şi semn fiecărui neam.” Vitoria se
confruntă cu o situaţie de excepţie: dispariţia capului familiei. Intriga ce
relevă starea de excepţie o regăsim în basme (spre exemplu în Greuceanu:
răpirea Soarelui şi a Lunii).
La fel cum personajele de basm îşi demonstrează
calităţile de excepţie de-a lungul periplului, tot astfel Vitoria îşi pune în
evidenţă şi ea calităţile, drumul ei fiind unul iniţiatic. Ca reprezentantă a
unei civilizaţii închise, ea se descurcă uimitor de bine, ca un bărbat.
Animalul fabulos e desacralizat în roman, având totuşi rol de ajutor. Deşi nu
se foloseşte personificarea (ca de pilda în Mioriţa, unde oaia năzdrăvană
comunică stăpânului complotul, ori în basme, unde Calul e sfătuitorul lui Făt-
Frumos), câinele “comunică“ totuşi cu Vitoria, printr-un alt limbaj – cel
afectiv.
Maleficul uman e reprezentat în ,,Baltagul” de Calistrat
Bogza şi Ilie Cuţui. Acest malefic uman are antecedente de bestiar: “Iepurele e
porecla tot a lui Bogza, pentru că i se văd dinţii de sus prin despicătura
buzei”. Arma fermecată din basme are drept corespondent baltagul (similitudine cu basmul Greuceanu :
subtilizarea paloşului şi, respectiv, după uciderea lui Nechifor Lipan,
baltagul e luat de Bogza).
