Sfarsit de toamna
Vasile Alecsandri
Poezia lirica in care se
prezinta, prin intermediul descrierii,
sentimente fata de natura se numeste pastel.
Preluat din pictura,
termenul denumeste un desen realizat cu tonuri calde, palide, delicate.
Ciclul “Pasteluri”,
publicate in revista “Convorbiri literare” si numite de George Calinescu
“picturi verbale” ofera o fresca a naturii in diverse anotimpuri, exprimand
legatura armonioasa a omului cu natura.
Pastelul “Sfarsit de
toamna” surprinde elementele specifice sfarsitului acestui anotimp si
schimbarile ce au loc in natura, odata cu apropierea iernii.
Prima
strofa fixeaza, prin intermediul verbelor la timpul perfect compus,plecarea pasarilor calatoare – “cocostarci”, “randunele”, “cocori” – care si-au
parasit cuiburile, alungate de “zile rele” ale toamnei. Regretul eului liric
pentru trecerea verii este exprimat direct
prin epitetul antepus “jalnic dor”, iar metafora “zile rele”, care
contine si un epitet, sugereaza raceala specifica toamnei. Verbele sinonime
“parasit-au” si “pribegit-au” cu forma inversa accentueaza starea de tristete,
creand impresia curgerii in eternitate a tot ceea ce inseamna viata.
La hotarul dintre
anotimpuri, natura isi schimba infatisarea(strofa a doua): campia pana nu
demult verde si vesela, este acum trista, vestejita, iar lunca peste care a
cazut bruma “acum pare ruginita”.
Zborul frunzelor care
parasesc crengile sunt asemenea dorintelor omenesti neimplinite fiindca poetul
raporteaza fenomenele naturii la propria stare sufleteasca. Transformarile din
natura sunt reliefate prin epitete(“vesela verde campie”, “acu-i trista”,
“lunca pare ruginita”), prin personificari(“frunzele zbor”), prin
comparatii(“frunzele se dezlipesc ca frumoasele iluzii”) si printr-o serie de
antiteze(“vesela – trista”, “verde – vestezita – ruginita”).
De pretutindeni(“din
tuspatru parti a lumei” – strofa a treia) pe cer se ridica “nouri negri plini
de geruri”, soarele isi ascunde fata, iar pe sub nori trece un card de corbi
care prevesteste apropierea iernii. Atmosfera devine agitata, intunecata pentru
ca norii negrii par “balauri din poveste”(comparatie), iar trecerea corbilor
este insotita de croncanituri prevestitoare de rau.
Structurile: “nouri negri
plini de geruri”, “soarele iubit”, “grozavii nori”, “corbii iernatici”,
“croncanitori”, “norii se ridica”, “soarele s-ascunde”, se concretizeaza in
imagini vizuale, auditive dar si de miscare bazate pe o varietate de figuri de
stil( Epitete, comparatii, personificari), sugereaza agitatia din natura, dar
si nelinistea, teama, regretul si tristetea eului liric.
Finalul
ofera surpriza aparitiei iernii, odata cu scaderea zilei. Ca-n
basme, ea “vine, vine pe crivat calare”, iar vantul care “suiera prin hornuri
raspandin infiorare”, creeaza panica in randul tuturor vietuitoarelor
domestice: “Boii rag, caii rancheaza, cainii latra la un loc”. Personificarea
iernii si a vantului, repetitia, enumeratia, prezenta unor verbe la indicativ
prezent contribuie la realizarea unei atmosfere careia omul nu i se poate
impotrivi, de aceea se resemneaza, cade pe ganduri si s-apropie de foc.
Vocabularul se remarca
uneori prin utilizarea unor forme invechite sau regionale(“acu”, “vestezita”,
“nourii”, “cocoare”, “a rancheza”, “lumei”), dar de cele mai multe ori limbajul
este “cel firesc”, surprinzand intr-o forma aleasa, realitatea cu miscarile, cu
formele, cu sunetele ei.
Intrucat este prezentat
sugestiv un aspect din natura(descriere de tip tablou), surprins in timp si
spatiu si sunt exprimate direct trairile sufletesti ale eului liric, prezent in
ipostaza privitorului, poezia “Sfarsit de toamna” este un pastel.
