Am ajuns,în sfârșit,după multe pregătiri pe malul unui lac,acolo unde-și dorea prietenul meu să-și arate îndemânarea de pescar.Pe drum,am glumit,gândindu-mă la peștișorul de aur.Ce să-i cerem,dacă va apărea?Nu-mi place să stau și să privesc apa.Mi-am ridicat ochii și am făcut un înconjur al locului și am rămas fără suflare.În fața mea,un peisaj de vis ca-n poezia lui Eminescu.
Am hotărât:voi fotografia fiecare colț al peisajului și am plecat singur cu pași nesiguri ,când deodată am fost trezit de un hămăit ușor.Între trestii,pe malul ușor înecat de apă, un cățel se zbătea neputincios.Ce să fac? M-am lungit pe malul mlăștinos și i-am întins o mână și...miracol:mi-a apucat un deget,iar eu l-am tras ,întâi de o ureche,de cap și apoi l-am prins.Era ud și nefericit.L-am învelit în puloverul meu,dar el a început să latre spre apă.Mi-am întors capul și am văzut pentru prima oară un zbor al peștilor. Ei,da!A meritat să ajung pe malul lacului,unde viața se petrece într-o lumină curată,divină ca de la începutul lumii,unde vietățile trăiesc în armonie perfectă cu apa,cu verdeața trestiilor,unde sufletul devine limpede ,așteptând să se-nchine cerului .
