Persoana
speciala
Mereu apar personae in viata noastra,iar
uneori ajungem sa tinem la ele,cu sau fara voie.
Candva,intr-un scapatat al stelelor,cineva a
aparut in viata mea:un baiat cu parul usor ciufulit ce avea luciri de
luna,adunate pe fruntea inalta,usor mirata,iar ochii mari se
micsorau,cateodata,luand oforma usor alungita.
L-am privit,fara sa-si dea seama si fata lui
semana,parca,cu un portret dintr-un tablou vechi,misterios,cu un zambet
discret.Ne-am intalnit amandoi intr-o prietenie
copilareasca:eu-sportiv,guraliv,inalt,desirat,dezordonat,vorbind tare,intr-o
continua miscare;el-discret,tacut,punctual,elegant, chiar si-n uniforma de
scoala,cu glas grav si amabil.
Invat in fiecare clipa de la el ce este
iubirea pentru fiinta ce m-asteapta in
pragul casei,tremurand atunci cand ma vede nelinistit;ce este iertarea pentru
greselile copilaresti,dar care peste timp ma pot marca,invat ce inseamna
bucuria de a strange o mana intinsa prieteneste,ce inseamna o floare,lumina
zilei si a noptii si multe,multe,multe…
Il privesc mergand usor,dar
hotarat,inalt,putin aplecat spre cel de-alaturi si am o revelatie:da!seamana cu
un print din gravurile medievale……Si-l admir.
