STIHUITORUL de LUCIAN BLAGA
Poezia se poate citi ca o arta poetica,deoarece este o
confesiune,o marturisire intentionata a modalitatilor prin care poezia devine
,se creeaza.
Eul liric este prezent,poetul simte nevoia
sa se explice,sa dezvaluie misterul infaptuirii versului,mecanismele de
producere a poeziei.Prezenta eului liric este camuflata in pers.1 a
verbelor,demonstreaza faptul ca poetul este o manifestare imperativa a
individualitatii poetice,privita in raport cu lumea.Instanta lirica(poetul)se
adreseaza lumiii,se explica pe sine si explica si actul creatiei poetice.Faptul
ca poemul este o marturisire il sustine primul vers,,chiar(adv.de intarire)si
atunci cand scriu versuri originale``.
Actul poetic este o modalitate de situare a
eului in Univers,o modalitate de A FI in si prin poezie.De aici si ideea de a
explica cum se naste poezia de la impulsurile inimii ,pana la actul in sine al
,,facerii``poetice.
Poezia se naste in ,,inima``sub forma
de,,cantec``inganat suav in limba
ei``.Poetul este vazut ca un traducator,care pune in cuvinte simtirea poetica
nascuta in adancul finite sale.E ca si cum poetul s-ar situa intre doua
dimensiuni: o dimensiune interioara a poeziei in care exista doar simtire si o
dimensiune exterioara=lumea.Poezia se naste pentru lume in cuvinte,pentru a fi
citita,inteleasa si transformata de catre cei ce o citesc intr-un alt cantec
interior.Poetul se traduce pe sine prin poezie pentru lumea exterioara.Fara
acest gest al,,talmacirii``,actul poetic ar ramane intr-o dimensiune
abstracta,necunoscuta celorlalti.Traducerea expresiilor poetice interioare
reprezinta calea,nasterea poeziei,dar si temeiul poeziei;,,nu fac decat sa
talmacesc//asa gasesc cu cale//numai astfel stilul are un temei.`` Metafora
florii prin care se confirma implinirea actului poetic nu este aleasa
intamplator.FLOAREA reprezinta frumosul,placutul,incantarea simturilor.Toate
aceste semnificatii traduc,de fapt,rostul,temeiul poeziei in primul rand,dar si
al poetului.
Intreaga poezie reprezinta o definitie
a eului liric-poetul-si al actului poetic-poezia ca doua dimensiuni ce se
determina reciproc,poetul neputand exista fara poezie,cum nici poezia nu s-ar
putea produce fara,,cantecul``din inima poetului si fara ,,talmacirea``acestuia
pentru lumea exterioara.`
