Opera lirică este opera literară care aparţine genului liric scrisă în versuri, în care autorul îşi exprimă în mod direct sentimentele prin intermediul figurilor de stil şi imaginilor artistice.
Titlul este exprimat printr-un substantiv comun articulat „lacul” care numeşte locul de visare şi de întâlnire al celor doi îndrăgostiţi. Tema poeziei este dorinţa intensă a poetului de împlinire a visului de iubire.
Poezia „Lacul” este o operă lirică deoarece eul liric îşi exprimă în mod direct sentimentele de iubire şi extaz care în final sunt transformate în sentimente de regret, melancolie şi tristeţe cu ajutorul figurilor de stil: „îngânaţi de glas de ape”, „lacul … tresare şi „cutremură” ; şi imaginilor artistice: vizuale „lacul codrilor albastru”, „sub lumina blândei lune” şi auditive „unduioasa apa sune”.
În operă se simte prezenţa eului liric prin mărci lexico-gramaticale: pronume şi adjective pronominale de pers. I („mi” , „eu ”) şi verbe de persoana I („ascult”, „astept”, „trec”).
Ca mod principal de expunere este utilizată descrierea: „cutremură o barcă”, „vântu-n trestii”. Aceasta este folosită pentru crearea cadrului spaţial „lacului albastru” încărcat cu “ flori de nuferi galbeni” şi temporal „sub lumina blândei lune”.
In poezia ,,Emotie de toamna``eul liric trăieşte o stare de teamă „mă tem că n-am să te mai văd”, de pierdere „ai să te ascunzi intr-un ochi străin”, de singurătate „mă apropii de pietre şi tac, / i-au cuvintelel şi le-nec in mare”. Versurile „Şuier luna şi o răsar şi o prefac / intr-o dragoste mare” inţeles sentimentele celui indrăgostit.
Poetul utilizează multe figuri de stil pentru a face poezia mai expresiv: metafore „or să-mi crească aripi ascuţite pină la nori”, personificări. Decorul poeziei conţine elemente terestre (umbră, copaci, ochi, frunză de pelin, pietre, mare) şi cosmice (lună, nori). Umbra („umbra unui copac”, „umbra ta”) sugerează eventuala despărţire. Se intilnesc şi metonimii „ochi străini”, „frunza de pelin”.
Astfel, textul ilustrează că poezia lirică e o artă a cuvântului. „Universurile” liricii lui Stănescu se topesc intr-un univers al lui, in veşnică devenire, egal insă sieşi.
Iar Lucian Blaga in,,Izvorul
noptii``arata ca sentimentele eului liric sunt de iubire ,dar si de dezamagire ,deoarece
eul liric nu reuseste sa descopere
secretul persoanei iubite,dar si pentru ca ea nu ii raspunde el facand un
monolog.
Apar marcile eului liric care sunt
puse la persoana 1,respectiv verbe, stau,si de pronume ,imi,.
Figurile de stil si imaginile
artistice sunt foarte importante deoarece contureaza imaginea naturii si a
iubitei.Figurile de stil sunt numeroase.avem epitete:,ochii negri, acest epitet
cromatic arata insusirea extaraordinara a ochilor care sunt negrii pentru
ca imprastie in jur mister si necunoscut.Metafore:mare de intumeric aceata
metafora compara marea de intuneric cu noaptea care se revarsa din ochii
iubitei.exista o enumeratie careprezista elementele naturii,vai pste munti si
peste sesuri.Aceste elemente iau din insusirile iubitei deoarece iubita ofera
spre pastrare gandurile sale naturii.exista si repetitia ,ochii, care este
folosita pentru a sublinia faptul ca simbolul textului este ocii iubitei.La
baza poeziei sat un oximoran mai exact ochii negrii-lumina mea,care nu poare fi
inteles.
Sunt folosite imagini
artistice.Predomina imaginile vizuale care contureaza imaginea cuplului si a
naturii.imaginea ochii asa de negri prezista simbolul principal al textului.
Poezia este constitiita ca un
monolog .incepand cu o invocatie ma precis substantivul ,fromoaso,
