Că mă cuprinde-o vrajă dulce, şi florile-mi dezmiardă ochii.
O fantazie uriaşă le-a dat un strai la fiecare,
Şi fete nu-s pe tot pământul să-mbrace mai frumoase rochii.
Pentru
poetul Dimitrie Anghel
grădina reprezintă paradisul,contemplă grădina ca pe o lume totală,un univers
cu frumusețea,dramele și taina ei.Deschiderea portiței îl desparte de lumea
firească,introducându-l în paradis și se simte fascinat,învăluit de culorile
florilor,ochii i se împăijenesc ,mângâiat,atingând cu privirea frumusețea
ideală.Epitetele ,,dulce,uriașă,frumoase”completează imaginea paradisului de
care se lasă vrăjit,amețit.Se simte bine în apropierea universului floral și
înlătură prezența chiar a unor,,fete”incapabile de a purta veșminte florale.
Continuă plimbarea și descoperă lumini,scântei coborâte din înaltul
cerului,enumerând florile cu strălucirea lor:gențiana rubinie,joaca
stânjenelului.Cu ochii ridicați spre cer mulțumește puterii divine pentru darul
culorilor aruncat pe pământ,,lumini de curcubeie”.Pământul devine o lumină
prielnică florilor,minuni răsărite prin voia cerească.Cerul este personificat
,,a știut”să dea pămâtului vrajă,minuni,iar nalbei i-a dat cuibul dragostei alb,pur
ca de la facerea lumii.
Versurile largi,de largă respirație,cu măsura de 18 silabe și ritmul trohaic ca
de baladă,exprimarea directă, lirică,prezența persoanei întâi a pronumelor,a
verbelor,vocabularul simplu dovedesc că acest fragment face parte dintr-o operă
literară.
În concluzie ,creația literară în versuri ,,Florile”este o operă literară prin care poetul și-a
exprimat propria viziune despre lumea fascinantă a florilor,univers
magic,ademenitor,prin construirea unei lumi fanteziste ,transmițând un mesaj de
încântare ,folosind cuvinte din câmpul lexical al grădinii,care-au devenit
expresive,iar descrierea ca mod de expunere încântă prin figurile de stil și
mai ales prin imaginile vizuale paradisiace.
