Ciobanasul
Nicolae Grigorescu si-a inspirit tablourile
sale inspirate din realitatea romaneasca,
,din viata satului,din peisajul nostru,din chipurile oamenilor obisnuiti in
mijlocul carora a trait.Tablourile acestea sunt impresionante prin armonia si
frumusetea vietii,sunt incarcate de optimism si poezie,sunt colorate
expresiv,dand o nota de caldura si de aceea sunt placute vederii.
Un astfel de tablou este cel intitulat
,,Ciobanasul.’’Desigur ca atunci cand l-a pictat,Grigorescu a avut in minte
balada,,Miorita’’-perla poeziei noastre populare:
Mandru ciobanel
Tras printr-un
inel,
Fetisoara lui
Spuma laptelui,
Ochisorii lui
Mura campului’’…sau
cuvintele lui Eminescu:,,un pastor ratacind prin Carpati,petrecand lungile
nopti instelate in mijlocul turmei sale,neavand alta petrecere decat latratul
cainilor sai sau strigatul plangator al oilor sale’’l-au inspirit pe pictor in
zugravirea ciobanasului.
Privind tabloul pictorului ne impresioneaza
claritatea si prospetimea imaginii ciobanului,claritatea figurii
lui,prospetimea varstei lui si a naturii ce-l inconjoara.Pentru a-l putea
zugravi,asa cum poate l-a vazut pictorul,ciobanasul este plasat in prim-plnul
tabloului si de aceea,avand tabloul in fata ne atrage pe noi,privitorii,figura
acestuia.
Ciobanasul a fost surprins de pictor in
picioare,un adevarat paznic al mioarelor sale.Cu greu,poate, ni-l inchipuim in
alta pozitie decat aceasta,in picioare,este la fel ca orice copac,ca orice
stanca neclintita,el este la datoria sa zilnica.
Nimic din pozitia sa nu este rigid,totul
denota o liniste fireasca a omului simplu,stapan pe el si pe tot ce-
inconjoara.Mana stanga si-o sprijina pe toiagul nelipsit ciobanilor,acesta se
contopeste cu statura lui,iar bratul drept si-l sprijina ca un arc,este pozitia
de asteptare,de veghe.
Este imbracat ca orice om de la munte:pantaloni
stransi pe picior,camasa pe deasupra lor,iar ,din cauza climei racoroase,poarta
o haina groasa si caciula-parca este un dac coborat de pe Columna lui Traian.
Infatisarea sa exterioara
ganditoare,linistita este oglindita prin ochii sai deosebit de expresivi,ochi
care gandesc,care vorbesc,care povestesc lucruri neinsemnate,dar atat de
curate,de minunate pe care numai el,cerul,iarba,vantul,ploile si urmele vazute
de soare si luna si stele le vad sau le ghicesc.
Datorita varstei prea tinere,datorita ochilor
sai cuminti,el este un baiat de-o gingasie fermecatoare,de-o puritate
exterioara si interioara,ce ne face sa-i pastram multa vreme imaginea in
minte.Alaturi de el,veghindu-l,dar si asteptandu-i porunca sau cuvintele sta:,,un
caine barbatesc si fratesc’’—este prietenul si ajutorul lui de nadejde.
In al doilea plan al tabloului se vad
mioarele care pasc in liniste si care,din cand in cand,isi scutura clopoteii
intr-o muzica linistita,odihnitoare.
Peisajul zugravit in planul indepartat
intregeste armonia si linistea acestui tablou,dealurile au pante
line,ondulate.Culorile tabloului sunt cele calde,cu nuante indulcite,verdele
proaspat al ierbii,cerul albastru,senin ne face sa vedem cu usurinta un tablou
al unei zile de vara insorita si linistita,fara nuciun nor pe cer,fara nicio
adiere de vant.
Privit in ansamblu,ciobanasul se contopeste
cu tot ce-l inconjoara,devine un element al naturii,asa cum este cerul,cum sunt
muntii,cum este iarba,cum sunt mioarele.
Totul este natura odihnitoare,ceea ce ne incarca
sufletul de bucurie,de liniste,de pace,de respect fata de ceea ce ni se
infatiseaza.Prin acest tablou a adus un omagiu celor ce traiesc in mijlocul
naturii,care se contopesc cu ea,un omagiu celei mai vechi si divine
indeletniciri.
