marți, 25 iunie 2024

REZOLVAREA unor puncte din EVALUAREA de la ROMÂNĂ

 

7. Prezintă un element de conținut comun celor două texte date, valorificând câte o secvență relevantă din fiecare text.

  Un element comun celor două texte este legătura dintre om și animal în natură,loc al unor întâmplări.Cățelul lui Tic,Tombi simte neliniștea,deruta băiatului,se lipește de el dându-i curaj,încredere când rătăcesc în pădure.Amândoi formează o echipă,îl însoțește pe Tic ca un prieten,însă se sperie și fuge,dar,credincios,se întoarce și merg amândoi cu speranță pe drumul ce-l,,păzea ca o santinelă Tombi cel iarăși curajos”și astfel ghicesc direcţia peșterii,în cele din urmă ajung la prieteni.
În al doilea text,autoarea povestește despre felul necunoscut al tatălui său,scriitorul,Barbu Delavrancea,, omul duios, cu lacrimi în ochii verzi,ce se simțea legat de pământ,de tot ce-l înconjura. Observă că,,adeseori era trezit din visare dimineața de,,Dik, setterul, de Năluca, foxterierul, sosiți într-o goană să se gudure pe lângă el”,iar plimbările în natură îl transformau într-un om vesel,glumeț.
 Om,animal,natură sunt tainic legați prin fire nevăzute într-o deplină armonie. 

8.Crezi că e plăcut să îți petreci vacanțele în compania prietenilor? Motivează-ți răspunsul,valorificând textul 2.

  Desigur că vacanța cu prietenii poate fi una dintre cele mai frumoase experiențe. Cred că alături de un prieten care te poate proteja nu ești niciodată singur pe meleaguri necunoscute și chiar îți asigură mai multă autonomie.O astfel de vacanță este și o lecție de viață și în cele din urmă înseamnă distracție. De la distractia garantată la siguranța mai mare, o vacanță în compania prietenilor poate fi cel mai inspirat mod de a vedea locuri care vor fi peste ani amintiri.
  Autoarea din al doilea text își amintește vacanța familiei sale alături de cea a poetului Vlahuță.Tatăl său, scriitorul Barbu Delavrancea, devenea alt om în vacanță,era duios,încântat de poezii și muzică, în armonie totală cu natura.Alături de familie,de cei doi câini și împreună cu familia prietenului de suflet,poetul Alexandru Vlahuță,plimbările în pădurea de lângă Mănăstirea Agapia deveneau prilej de glume.Foșnetele pădurii erau exagerate de cei doi literați ca sunetele unor animale,iar speritura fetelor prilej de distracție,de râsete.Peste ani toate întâmplările din aceste vacanțe au devenit amintiri plăcute.

 9. Asociază fragmentul din opera literară „Ciresarii” de Constantin Chiriță cu un alt text,prezentând, o valoare comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.

Pot asocia fragmentul din,,Cireșarii”cu un episod din,,Dumbrava minunată”de Mihail Sadoveanu.Cei doi autori subliniază importanța legăturii unor copii:Lizuca și Tic cu natura. Pădurea nu este doar un cadru pitoresc pentru aventurile Lizucăi și al lui Tic, ci și un organism viu, plin de mistere și de lecții de viață.Ambii rătăcesc în pădure alături de câte un cățel.Tombi e sperios,derutat,fuge,se întoarce,Patrocle este sfătuitor,ocrotitor,înțelegător pentru fetița nefericită. Creaturile magice,sunete misterioase pe care le întâlnesc pe parcursul aventurii lor le oferă perspectiva asupra universului înconjurător. Lizuca descoperă frumusețile ascunse ale naturii, întâlnește flori care vorbesc și creaturi magice, trăind momente de poveste ce îi transformă călătoria într-o experiență unică. 
Asemenea lui Tic care zărește o,,tresărire luimoasă”și-și întâlnește prietenii și pentru Lizuca și cățelul Patrocle răsăritul soarelui aduce nu doar o nouă zi, ci și o nouă viață. Experiențele celor două personaje arată că prin cunoașterea necunoscutului pot ajunge la lumina adevărului,a speranței.

(Fragmentul citat din „Cireșarii“, de Constantin Chiriță, poate fi apropiat și cu pasaje din „Micul prinț“,de Antoine de Saint-Exupery,)

II—caracterizare:

Personajul din fragment este Tic „prichindelul,ciufuliciul”care este surprins într-o aventură alături de Tombi,cățelul credincios.Autorul îi prezintă pe cei doi în pădurea unde s-au rătăcit-caracterizare directă.Tic este neliniștit, dar se străduiește să fie curajos,deși atmosfera din jur i se pare sumbră cu zgomote ciudate.Aceeași neliniște o are și cățelul sperios care fuge din brațele lui.Rămas singur,simte frică,dar încearcă totuși să-și potolească trăirile prin voința de a-și îndrepta pașii spre o lumină dorită.Cățelul revine miraculos,dar Tic este derutat de locul în care se află,neștiind care este drumul adevărat.Descoperă mușchiul copacului,ca o busolă ce îi arată nordul și astfel devine liniștit,lucid.Asemenea unor căutători merg cu grijă,cu speranță  înconjurați de necunoscutul pădurii.Și deodată lumina căutată a izbucnit ca un foc și cei doi,om și câine,au ajuns în locul în care glasurille prietenilor îi înconjoară. Tic se transformă,devine vesel,îndrăzneț,glumeț.Se joacă cu ecoul,strigând numele ,,cireșarilor”-prieteni cu entuziasmul copilului ce nu mai este singur.Este primit cu bunăvoință,hrănit.Dialogul dintre Ionel și Tic exprimă ironie și înțelegere din partea celui mai mare și bucurie,neastâmpăr din partea celui mic,rătăcitul.În fața priietenilor este un învingător curajos care a găsit drumul spre lumină.