de ANUL NOU....

   

Azi noapte,în ultima zi a anului,
crengile de cais
au avut un vis
atât de frumos,
încât n-au mai simțit
gerul dușmănos
care le-a alungat

și ultimele frunze uscate...
au crezut c-au primit un semn
despre un timp fericit
în care mugurii amorțiți
se făcea că s-au trezit
și-au înflorit....

Apoi un înger a împrumutat petale,

pentru aripile sale cu care-a cutreierat lumea,

cântându-i:

     ,, Omule te văd rouă,te văd zare....
         Împlinirea pură, nouă,
         pace și iubire,

                     LA MULȚI ANI!!!!

în ANUL NOU 2019....ne urăm și vă urăm s-avem și s-aveți suflet de stea și soare,de iubiri de viață,de ani fără sfârșit!!!!!!

O veste minunată....

Vine o noaptea-n Betleem,(beyt lehem, „casa pâinii”)

Și liniștea-i deplină,
Și vântul parc-a-ncremenit
Văzând cum s-au adăpostit
Doi tineri părinți într-o stână.

Ei n-au avut loc de popas
În han, ori în vreo casă,
Veneau din Nazaret (mlădiță,ramură,lăstar)
Fecioara Maria avea să nască.


Și L-a născut pe Fiul ei
Și L-a culcat în paie
Deși va fi al Slavei Împărat
E Mesia - Cel promis!
Scriptura se-mplinise
S-au bucurat păstorii-n câmp
Și-apoi L-au căutat pe Pruncul Sfânt
Cum îngerul vestise.

Iar magii de la Răsărit
Au venit cu daruri să se-nchine.

Acum e vremea Noii Împărății
Și-a Împăratului din veșnicie
O stea ce luminează-n nopți târzii
Hristos Se naște, mare bucurie!!!!

O, ce veste minunată!
E Crăciun acuma iară,

Și precum odinioară
Se aud colinde- afară...
O, ce veste minunată!

dacă aș fi MOȘ CRĂCIUN....

… ți-aș aduce un zâmbet dimineața, apoi te-aș învăța să zâmbești tot restul zilei,

… ți-aș spune că, în ciuda tuturor greșelilor, ești iubit,să nu îți  fie teamă de lumea ,,oamenilor mari’’,

… ți-aș aduce în dar toate amintirile frumoase, toate clipele frumoase petrecute ai tăi,

… ți-aș asculta vocea ochilor, a inimii și a mâinilor,

… te-aș învăța să vorbești cu Universul,cu florile, cu copacii,cu frunzele lor, cu păsările, cu animalele, cu oceanele, cu râurile, cu TOT,

… ți-aș aduce în dar chiar Sufletul tău de Copil și te-aș învăța să trăiești cu bucurie și curiozitate fiecare clipă, să aștepți cu o și mai mare bucurie clipa ce urmează să vină,

… ți-aș ține în palmele mele toate clipele grele și te-aș lăsa să te joci, fără griji cu Timpul – măcar pentru câteva clipe,

… ți-aș lua mâinile între palmele mele și ți-aș asculta toate întrebările, fără să te întrerup – așa te-aș ajuta să afli răspunsurile, în tăcerea ascultării mele,

… te-aș invita la o plimbare în Țara Basmelor și a Sufletelor Frumoase, pentru că știu că ai nevoie de povești adevărate cu oameni frumoși,

… te-aș ajuta să îți faci ordine în gânduri și te-aș învăța cum să le păstrezi doar pe cele luminoase, vesele, tandre, jucăușe,

… ți-aș proteja fiecare gând, de dimineața până seara și apoi te-aș veghea până adormi,

… ți-aș picta un vis frumos despre inocență, bucurie adevărată, curiozitate, spontaneitate, curaj și energie pură,

… ți-aș spune că toate visele pot deveni realitate, dacă tu crezi în ele, dacă le hrănești cu energia de care au nevoie,

… ți-aș aprinde steluțe în priviri, pentru a te ajuta sa vezi CALEA pe care să o urmezi, dar și pentru a vedea frumusețea vieții, clipă de clipă, zi de zi,

… te-aș ajuta chiar eu să pui la fereastra ta coronița din brad și să ne bucurăm împreună de mirosul de brad verde,

… aș număra împreună cu tine toate florile de gheață pe care iarna le-a pictat pe fereastra camerei tale,

… ți-aș spune ca Viața este Minunată, că tot ce trebuie să faci este sa fii în acord cu tine și cu Existența,

… ți-aș spune că nimic nu este mai important decât Clipa de Acum, pe care îți doresc să o vezi ca pe un Miracol,

… ți-aș spune să asculți cu atenție, întotdeauna, ceea ce îți șoptește Sufletul,

… ți-aș spune să ai curajul să scrii o scrisoare către Inima ta, pentru a ajunge să experimentezi libertatea unei trăiri cu Lumina în Suflet și necesitatea unei trăiri cu Sufletul în Lumină,

… ți-aș spune să îți rogi Inima să îți spună Adevărul despre tine și să îți transmită ce anume are nevoie de la tine,

… te-aș încuraja să îți deschizi Sufletul … și să te încarci cu Iubire,

… ți-aș spune că toate deciziile pe care le vei avea de luat în viață TREBUIE să fie luate din Iubire, nu din frică,

… te-aș ruga să îți pui câte o dorință pentru fiecare glob colorat pe care îl vei așeza în bradul de Crăciun și apoi te-aș invita să alegi dorințele cele mai importante … dorințele care vor prinde viață sunt dorințele prin care tu vei crește,

… ți-aș mai spune că cel mai frumos dar pe care îl poți oferi celor din jur este Darul Iubirii … este un dar pe care nu îl vei găsi împachetat în hârtie colorată și nici ambalat în vreo cutie specială pentru cadouri … pentru că este un Dar, iar pentru Daruri nu există cutii pe care să le poți cumpăra din magazine; în magazine găsești doar cutii pentru cadouri,

… te-aș invita să descoperi cum să transformi un cadou într-un Dar, pe care apoi să îl oferi cu simpla intenție de a face o bucurie celui căruia îl vei oferi,

… ți-aș aminti că eu te iubesc, pentru că te iubesc și că dorința mea nu este să faci anumite lucruri- eventual să iei note mari  – unica mea dorință este să crești frumos, să fii ceea ce ești menit să fii, să fii în Armonie cu tine și cu tot ce te înconjoară – chiar și atunci când dăruiești și atunci când primești, dar mai ales atunci când iubești!!!!!!!!!!!!!!

                                         Sărbătoarea Crăciunului să-ți aducă daruri,bucurii,zăpadă și o stea                                                                                                                                     luminoasă!

compunere--Moș Crăciun cu plete dalbe....

  Moș Crăciun se află acolo unde este dragoste și bunătate, acolo unde oricine dăruiește un zâmbet, chiar și unui necunoscut pe stradă. El este în fiecare mângâiere, în fiecare zâmbet, lacrimă, gând bun, vorbă caldă.Toți îi vom simți prezența cu adevărat abia atunci când ne vom bucura de fulgii de nea, de căldura camerei și de prezența celor dragi în jurul nostru. El ne aduce fericire, sănătate, sclipiri de basm, miros de rășină în casă,iar copiii care se bucură cu inima plină de venirea Moșului.

 Îmi spun că doar copiii sunt capabili să-l primească pe Moș așa cum se cuvine și să-i vadă menirea. El nu ar ocoli niciodată un suflet care e pregătit să-l primească, ci-l va lumina cu căldură, dragoste și speranță. 

   Seara în care împodobesc bradul e ca o poveste. În casă e cald şi miroase frumos a pădure de munte,probabil că bradul a dus cu el mirosul pădurilor verzi.  În cutii, globuleţele colorate sclipesc, iar când le ating scot un clinchet cristalin, ca al clopoţeilor colindătorilor ce cântă:,,moș Crăciun cu plete dalbe”....apoi noaptea apar umbre colorate pe pereţi şi pe perdea,parcă dansând. Din când în când,până vine somnul apare întrebarea ,,Dar dacă nu vine?”

Apoi un glas șoptește:,,Trebuie să vină, de ce să nu vină, ai fost un copil cuminte şi i-ai scris şi o scrisoare mai demult, ai vrea să-ţi aducă ce l-ai rugat”. De fapt, tare aș mai vrea să nu adorm deloc, ca să-l surprind pe Moş. Adorm şi visez că a venit Moşul, că stau de vorbă cu el,că zâmbește,că este ca-n poza din cărți.Din sacul imens îmi dă cadouri:câteva cutii și o stea din hârtie pe care scrie:

                           ,,Iubirea, înțelepciunea,încrederea și generozitatea să-ți călăuzească pașii în

                                                          anii fericiți ce vor veni”.

   Dar moşul nu mai e în cameră,alerg repede la geam și mai am timp să văd sania trasă de reni, ridicându-se spre văzduh, iar moşul îmi  face cu mâna în semn de la revedere.Lăcrimez de emoţie și rămân cu faţa lipită de geam şi cu ochii pe sania moşului, până când acesta dispare în zare.Adorm cu ochii la fereastră,iar dimineața sub bradul sunt chiar cadourile din vis,iar lângă ele o stea din hârtie cu câteva cuvinte:,,Iubirea.......

                        Am ştiut,am ştiut... că vine Moș Crăciun!!!!!!!!!!

compunere--Minunea albă

Nu-mi place ziua de luni,simt încă ecoul zilei de duminică,aerul de libertate, de nesupunere,de liniște a gândului.Și totuși…e luni,m-am întors de la școală,am răspuns tuturor întrebărilor de-acasă:nu!nu m-a ascultat la română,da!am alergat în pauză,n-am mâncat sandvișul,l-am dat unui cățel care vine mereu la poarta școlii,da!am traspirat la ora de sport…. și iată-mă din nou în fața temelor.Nu că mi-ar fi greu,îmi place să învăț,mai ales că voi avea niște evaluări… și învăț totul ușor,dar vreau să am și timp de pierdut,ca acum: privesc fără vreun motiv pe fereastră și-mi legăn privirea după dansul crengilor goale,sărace ale pomilor.Simt frigul de afară,chiar dacă în camera mea este cald.E iarnă și nici urmă de zăpadă!

   După câteva exerciții și probleme,aud ca prin vis telefonul: o colegă mă întreabă dacă-mi place ce se-ntâmplă afară.Ce să fie?Și dintr-odată toată starea mea de indiferență se transformă în bucurie: ninge!O îmbrățișez pe mama,îmi iau fularul și năvălesc pe strada acoperită deja de fulgii albi.

  De data asta,m-au luat prin surprindere primii fulgi și-am văzut cerul ca leșia,norii plumburii și grei cum cern zapada albă.Oare îngerii își scutură aripioarele spre pământ?Totul începe să amorțească și nimic de pe pământ nu se trezește cand Craiasa Alba acoperă magic soarele,când dirijează norii și viscolul,iar vântul neastâmpărat spulberă troienele.Crengile goale ale copacilor par brațe cerând ajutor cerului și se feresc de păsările singuratice,nu le poate da adăpost.  Totul e rece,totul e alb,cenușiul dispare,doar pământul de sub zăpadă ascunde vieți;acolo este speranța ce va învia.Dar iarna albă cu viscolul și sărbători,cu moș Crăciun,cu beteala în brad- e o minune!

               Vă doresc să întâmpinați Crăciunul cu mulțumire,să priviți dincolo de lumini,să-l primiți pe îngerul ce v-aduce o crenguță de brad,o veste minunată și-o urare de ani mulți!

compunere--Povestea unei pietre prețioase

    Povestea smaraldului am citit-o demult,într-o seară de iarnă,când fulgii albi dansau în fața geamului meu. Pe atunci credeam că piatra verde ascunde secrete mistere şi mai credeam şi în puterile pe care piatra asta le are asupra mea.Din când în când o priveam în cutia cu,,comori”a bunicii și verdele ei strălucitor mă fascina.Am găsit o carte cu pagini îngălbenite și desene parcă făcute de un copli și iată ce-am citit:

   Se făcea că era în vremea unui mare şeic, şeicul El Luxur,care  şi-a petrecut vremea în mari lupte de cucerire şi strategia şi-o construia în funcţie de câţi meşteşugari se găseau în provinciile pe care urma să şi le supună.

Șeicul era mare iubitor de frumos şi de lux, avea un loc secret unde îşi păstra cele mai frumoase obiecte. Acel loc era atât de ascuns de ochii lumii, încât ştiau de el doar câţiva oameni şi aceştia juraseră să nu dezvăluie secretul. În zilele de odihnă, El Luxur făcea câte o vizită în peştera ascunsă şi atingea cu privirea toate colierele, inelele şi obiectele de podoabă bătute în pietre preţioase.

 Se pregătea de cu seară pentru ziua de răsfăţ ca pentru un pelerinaj: îşi punea cele mai bune haine şi pleca cu inima spre minunăţiile ce îi vor alinta ochii,  dezlega toate cele 309 coduri secrete și intra. Peştera avea pereţii învesmântaţi de covoare ţesute cu fir de aur, podeaua din marmură, din loc în loc coloane cu picturi desăvârşite şi culoarul ce ducea până adânc în inima muntelui îl însoţea de-o parte şi de altă cu tablouri pictate de cei mai valoroşi artişti ai vremii. Ajungea în camera secretă, locul cu adevărat valoros. Aici se aflau cufere întregi de bijuterii cu cristale, fantezie-unicate. Din timp în timp, şeicul alegea câte un pandativ sau o pereche de cercei pe care le oferea  cuiva cu plăcere.

 Într-un anumit an, din poporul desculţ şi flămând s-a născut un băiat. Părinţii i-au zis Gift şi l-au crescut ca pe cel mai de preţ giuvaer pe care le era dat să îl aibă. Când s-a făcut mai mare, Gift a început să viseze nopţile la o peştera plină de comori despre care nici măcar nu auzise vreodată. Visele au continuat ani de-a rândul, până într-o zi când i-a fost dat să plece în căutarea destinului. Povestea lui Gift nu se deosebeşte cu mult de cea a lui Ali Baba. Unii zic chiar că ar fi vorba despre unul şi acelaşi personaj, dar adevărul nu va putea fi ştiut niciodată, întrucât fiind vorba de o legendă, s-a pierdut în negura timpului.

Destinul lui Gift a fost să descopere peştera şi să scoată la lumina zilei bijuteriile,frumusețile ascunse, le-a arătat oamenilor,bucurându-le ochii.I-a dăruit fetei pe care o iubea o piatră verde-culoarea vieții și a primăverii,piatra luminii verzi,a speranței-era smaraldul.

   Și-atunci am înțeles că nimic nu este mai verde ca Smaraldul,culoarea dintâi a lumii, cea din care iese la iveală frumuseţea.

                   Verde-n dimineţi cu rouă,
                   Verde-n clipele când plouă,
                   Verde... peste amintiri,

                  Verde-n nopţi fără de stele,
                  Verde-n apa vieții,
                  Verde... la-nceput de noapte

                  Verde-n iarba încolţită,
                  Verde-n smaraldul unor mistere.....

Compunere—O poveste care m-a impresionat

   Am citit de mult,nu știu cum s-a-ntâmplat,într-o lună a lui decembrie cartea,,Un colind de Crăciun"de Charles Dickens, o poveste care readuce spiritul Crăciunului, reaprinde dorinţa omului de a fi mai bun cu semenii săi, de a se comporta puţin diferit faţă de cum o face în restul anului.

  M-a  impresionat personajul principal al poveștii, Scrooge, care se schimbă radical în urma unor întâmplări incredibile de care are parte. Cine este Scrooge?

,,Un ticălos bătrân, hrăpăreţ, apucător, lacom, calic, cărpănos, un zgârie-brânză! Dur şi tăios precum o cremene din care niciodată n-a izbutit vreun fier să scapere un foc generos; ascuns, ursuz şi singuratic ca o stridie. Răceala din el îi îngheaţă trăsăturile bătrâne, îi pişcă nasul ascuţit, îi zgârcea obrajii, îi înţepenea picioarele, îi înroşea ochii şi îi învineţea buzele subţiri; şi i se strecura hoţeşte în glasul gâjâit. Pe cap, pe sprâncene şi pe bărbia ţepoasă avea promoroacă. Purta pretutindeni cu el propria lui temperatură scăzută; îşi îngheţa biroul în zile de caniculă; şi nu înmuia nici cu un grad gerul de Crăciun.” Scrooge e tipul avarului absolut. Este ajutat in munca sa de un angajat, care, datorită zgârceniei şefului, este nevoit să se încălzească în plină iarnă la flacăra unei lumânări.

 Nici vizita la birou a nepotului lui Scrooge şi frumoasele cuvinte spuse de acesta in legătură cu sărbătoarea Crăciunului nu-l determină să-şi schimbe atitudinea faţă de ceilalţi, şi , în definitiv, faţă de el însuşi

  Chiar în ziua în care se împlinesc şapte ani de la moartea asociatului lui Scrooge, Marley, nişte întâmplări extraordinare schimbă fundamental felul de a fi al personajului principal. Mai intâi Scrooge e vizitat de doi domni care încearcă să strângă şi de la el nişte fonduri în scopuri caritabile.
Și uimitor este cum Scrooge pleacă acasă, fără să lase niciun bănuţ în cutia milei.Citesc și sunt nedumerit cum toată lumea, în afară de el, sărbătoreşte sfântul eveniment, până şi oamenii străzii sau cei săraci ştiu să se bucure de Crăciun.

   Se petrece ceva neobișnuit: ajuns acasă, în loc să se poată odihni ca în oricare noapte, Scrooge se întâlneşte cu fantoma fostului său asociat, care-i explică faptul că încă mai poate schimba ceva, chiar ceva fundamental, în relaţia pe care o are cu semenii săi. Pentru aceasta trebuie să „îndure” vrând-nevrând vizitele fantomelor Crăciunului trecut, Crăciunului prezent şi a Crăciunului viitor.

Mi s-a părut înfiorător cum cele trei fantome îşi fac pe rând apariţia şi îl poartă pe nefericitul zgârcit în timp şi în spaţiu,arătându-i greşelile făcute şi chiar şi ceea ce se va întâmpla cu el dacă va continua să fie aşa cum e: în vremea copilăriei,apoi retrăieşte clipa când n-a răsplătit cu nimic un copil care i-a cântat un colind la ușa biroului, îl duce în casa angajatului său care are o famile și,cu toată sărăcia pe care o are, se bucură de Crăciun şi mai ales de minunatul prilej de a fi împreună în această zi deosebită.

  Mi-a plăcut ce frumoasă revenire face autorul la discuţia anterioară între zgârcitul personaj şi cei doi reprezentanţi ai societăţii de caritate.Dar mi s-a părut îngrozitoare Fantoma Crăciunurilor viitoare  care îl poartă la momentul morţii sale, moarte care nu e regretată de nimeni. Văzându-şi numele scris pe mormânt, Scrooge se roagă de fantomă să nu-l lase în lumea celor drepţi. Promite să se îndrepte, şi chiar o face, stârnind reacţii dintre cele mai ciudate pentru cei din jur.

 Cele trei fantome au rolul de a-l face pe Scrooge să-și reconsidere viața, să-și regrete faptele și să-și regăsească bunatatea îngropată în teancurile cu bani. Elocvent mi se pare ce-i trece prin cap angajatului lui Scrooge în momentul în care aude din gura acestuia că vrea să-i măreasca salariul.

   În finalul cărţii, nedorindu-şi să moară şi nici ca cel mic să se stingă, Scrooge decide că e timpul să se schimbe radical, astfel că devine mai… hm… om, este mult mai înţelegător şi poate rosti, în sfârşit, cele două cuvinte: „Crăciun fericit!”. 

              Povestea este până la urmă moralizatoare despre regret, schimbare, mântuire și recâștigarea umanității pierdute.

                        Iar eu vă urez s-aveți suflet de stea și soare,de iubiri de viață,de ani fără sfârșit!!!

                                                           e acesta un colind de-mbrățișare pentru momentul

                            când gândurile noastre se strâng și parfumul bradului ne învăluie întru mulți ani

                                                                                                                                                  fericiți!!!!

                                         

compunere--Viscolul iernii

    E iarnă și pe geamurile îngheţate viscolul a desenat cu o mână delicată imagini de flori din câmpiile Paradisului,acolo unde stăpânesc crăiese ale zăpezii și-n joaca lor cu fulgii stârnesc valuri care se transform în vijelii năpraznice.Pe pământ, norii de zăpada cernuți de mâinile nevăzute devin strai strălucitor.Viscolul e o joacă a crivățului, este expresia cea mai vie a imaginii apocaliptice a stihiei dezlănțuite, venite din ținuturi boreale, din lumea ghețarilor, a nordului enigmatic, tărâm al zăpezilor veșnice.Vijelia vine cu întreaga cohortă de manifestări a anotimpului rece: nămeți,gheață,alunecuș,frig,pași grăbiți,nasuri roșii,derdeluș,pârtii. Priveliștea pământului este de o măreție înspăimântătoare. Forme ciudate ale viforului se văd din înalturi coborând peste tot,se aud scoțând sunete de o inimaginabilă varietate și totuși...viscolul devine simfonia iernii.Dincolo de geamul înghețat  viscolul îl prinde în dansul lui orbitor pe omul de zăpadă ce stă stingher într-un colț uitat de cei ce-au fost goniți de iureșul zăpezii.Și-atunci din ochii de cărbune picură lacrimi cenușii pe pământul fără urme.În tabloul crud al iernii bântuit de vânturi, de  forța norilor de zăpadă copacii îmbrăcați într-o mantie de catifea intră în joc asemenea unor cavaleri rătăcitori alături de valurile albe ce devin zîne albe ca apar și dispar.

   În căldura camerei,privind prin geamul îmbrăcat de flori,bradul împodobit așteaptă un moș ce-alungă viscolul cu renii lui și hohotind coboară într-o noapte sfântă pe hornurile caselor,unde copiii cântă despre nașterea unui prunc luminat de o stea tainică....

    Din liniștea Cerului,s-au stins în brad Luceferi,iar îngerii topesc inimile de zăpadă vestind colinda vieții:în viforul iernii s-a născut Iubirea,mângâierea,viața.

                                                                         La mulți ani!!!!!!

compunere--Bradul de CRĂCIUN

    Credeam  că am intrat într-o altă lume sălbatică, singur și pierdut în mijlocul munților,într-o zi de început de iarnă.Rareori albastrul limpede  al cerului adânc se pătează de câte un punct negru, dar trecător: e un vultur ce-și caută un loc printre locurile înghețate,printre zăpezile ce s-au întins pe cărări până-n vârfurile ascunse-n nori. Eu cred că pădurile de brazi au suflet ,de aceea  în sufletul lor  se adăpostesc la umbra ocrotitoare vietăți pe care ochiul abia le vede.

 Brazii uriași stau aliniați,pregătiți de a se-mpodobi pentru seara magică,când o stea își trimite raza în fiecare om, luminându-i inima.  În adâncul pădurii verdele brazilor este presărat de mâini nevăzute cu mii de mărgăritare,diamante strălucitoare,panglici argintii dăruite de zâne, iar în fiecare vârf câte un înger își așează aripile . Vântul iernii sărută fiecare brad, îl urcă în săniile unor moși cu barbă albă și-i trimite spre locuri luminate și calde, de unde se aud cântece de sărbătoare.Și vântul transformat în steluțe albe se joacă,cuprinzând împrejur,în depărtare toată zarea.Brazii ce poartă lacrimile de cristal ale cerului de iarnă apar în case luminoși  și darnici ,iar sub ramurile bogate dorințele spuse sau nespuse apar în noaptea magică.De mult,darul cel mai de preț așteptat a fost un copil născut în noaptea tainică și sfântă,iar de atunci bradul cântă bucuria veșniciei.

   În fiecare iarnă eu cred că , printr-un brad de Crăciun și câțiva fulgi de nea, pot schimba Lumea;privesc continuu luminițele de pe crengile  verzi și îmi pare că parcă se ridică mai sus,tot mai sus,devenind stele ale Paradisului. În seara de Crăciun în visul meu văd îngerii horind în jurul bradului meu venit din munții de departe.

Cel care nu are Crăciunul în inimă , nu îl va găsi niciodată sub ramurile unui brad de Crăciun.

Bradului venit la mine îi cânt,alintându-l:,, O, brad frumos; o, brad frumos,
                                                                            Cu cetina tot verde,
                                                                            Tu ești copacul credincios,
                                                                            Ce frunza nu și-o pierde”.....și în fiecare noapte de iarnă mi-e dor de colinde,mi-e dor de povești....

        CRĂCIUN  cu bucurii pentru toți!!!!!!!!!!!!!

gen liric--poezia,,Între flori” de Otilia Cazimir

,,Castanii drepți,cu frunze înstelate,  

Înalță parfumate piramide

De flori în fildeș palid cizelate,

Simetrice,egale,și rigide.

O adiere în câmpia somnoroasă

Mi-aduce glas de viespi,molatic

În pumnii strânși,ca-ntr-o scoică

Încerc să prind un strop de vânt

                                                   primăvăratic....

Un cântec s-a-nfiripat în mine-

Un cântec simplu,și naiv,și viu,

Și monoton ca glasul de albine  

Ascult nedumerită și nu știu

Când laolaltă-am început să cânt,

Cu ierburile moi și foșnitoare,

Cu-florile-aplecate pe cărare

Și cu frunzișul despletit de vânt.”

Textul liric  este un text literar în care autorul exprimă gânduri, idei, sentimente în mod direct, prin intermediul unei voci numite eu liric, folosind un limbaj artistic, încărcat de subiectivitate.

„Între flori” este un text liric, pentru că are toate caracteristicile acestui tip de text.

   În primul rând, este un text liric, pentru că exprimă trăirile proprii ale autoarei în mod direct   într-o atmosferă de primăvară.Încă adormită câmpia este cutreierată de ,,glas de viespi”,aducând parcă vestea schimbării.Poeta admiră ,,castanii drepți”-copacii ce simbolizează îngerul ocrotitor al pământului,căutând infinitul și transformând stelele cerului în frunze,iar florile parfumate devin piramide ale perfecţiunii florale,șlefuite  de o mână nevăzută. Peisajul este încântător şi eul liric este fermecat,transformându-și mâna,,într-o scoică”,ghiocul ce poate păstra suflul,,primăvăratic”asemenea perlei ascunsă.Repetiția cuvântului,,cântec” devine expresie a sentimentului înălţător,este suflul fiinţei care răspunde naturii.Își aseamănă cântecul cu murmurul albinelor ce poartă mesajul divin,își alătură cântecul naturii:ierburilor,florilor,frunzișurilor într-o simfonie a renașterii  Omul se simte în armonie cu grandorea naturii.

    În al doilea rând, textul este liric, deoarece există un eu liric. Acesta îşi face simţită prezenţa prin formele pronumelui personal la persoana I:,,mi,mine”,dar și a verbelor :,,încerc,să prind,ascult,nu știu,am început,să cânt”,cuvinte ce marchează perspectiva subiectivă ce se reflectă în conturarea atmosferei luminoase a reînvierii naturii.                             

            În al treilea rând, caracterul liric al textului este dat de limbajul folosit,care creează imagini, prin intermediul cărora poeta îşi exprimă emoţiile. Imaginea vizual-olfactivă a castanilor înfloriți,auditivă a zumzetelor de primăvară,a concertului vegetal. Epitetele care descriu florile de castan: „palid cizelate,simetrice,egale,rigide”,cântecul sufletului:,,simplu,naiv,viu”,  transmit un sentiment de încântare în faţa  unui decor luminos; doar personificările: ,,câmpia somnoroasă”și,,glasul molatic”reamintesc de un timp trecut. Comparaţia „cântecul monoton ca glasul de albine” sugerează sunetele obișnuite ale naturii,care îl încântă pe eul liric și umanizează lumea. Metafora florilor de castan „parfumate piramide” exprimă simbolul renașterii, misterul naturii transmițând un sentiment de admiraţie. Eul liric simte armonia,muzicalitatea ,atmosfera interioară în fantezia creatoare a poetei.

   Limbajul artistic se arată şi prin forma muzicală a textului, care este organizat în versuri cu măsură egală de 11silabe, rimă împerecheată şi ritm iambic.

   În concluzie, poezia„Între flori” este un text  liric, deoarece, prin vocea eului liric, autoarea comunică în mod direct emoţiile trăite într-un moment viu de reînviere , folosind un limbaj expresiv prin care reuşeşte să impresioneze prin finețea observației.

Gen epic,,Toamna”(fragment) de Ana Blandiana

,,Faptul că ninsese înainte de sfârșitul lui noiembrie îi dăduses toamnei strălucire nouă.Bolta de frunze nu lăsase neaua să ajungă jos,dar străzile fuseseră eliberate de troiene de către lucrători și erau readuse de ei la mizerabila lor umezeală noroioasă.M-am gândit că la periferie zăpada trebuie să reziste și mi-a convenit ,când am aflat, că era necesar să înlocuiesc un coleg și să aduc un transport de cărți preluate de biblioteca noastră de la un depozit.”

                                                                                        

  Genul epic cuprinde opere literare în care autorul îşi exprimă în mod indirect gândurile, ideile şi sentimentele, prin intermediul acţiunii, al personajelor şi al naratorului.

Fragmentul,,Toamna”, deAna Blandiana, este un text epic, deoarece are trăsăturile acestui tip de text.

  În primul rând, are o acţiune redusă- fragmentul începe cu descrierea unei ninsori care dă toamnei o lumină vie,dar străzilor un aspect urât, este o atmosferă neplăcută pentru personajul-narator și ajută pe cititor să-și imagineze cum arată locurile; este un pretext pentru scriitoare pentru a-și justifica evadarea din peisajul,,noroios”.Ninsoarea ivită la sfârșitul toamnei o indispune pe autoare,pentru că,,neaua”nu ajunsese pe jos,iar curățenia făcută lăsase un aspect murdar,neplăcut străzilor.De aceea pleacă spre,,periferie”cu gândul că poate vedea zăpada căzută.Este dorința de a înlocui,de o schimbare a urâtului,a noroiului cu albul curat al zăpezii,speranța către lumina ce-o dorește în suflet.

Starea sufletească trece de la uimirea luminii la sfârșitul toamnei,la atmosfera deprimantă înconjurătoare,apoi spre speranța că la,,periferie”-un fel de margine a lumii- va găsi albul,o altfel de  lume.  

  În al doilea rând, textul este epic, deoarece are un personaj: Naratorul-personaj narează la persoana întâi. Folosind în discursul său narativ persoana I oferă o perspectivă subiectivă asupra evenimentelor narate, povestește lumea văzută de el, iar prin monologul interior își arată propriile trăiri, sentimente. 

  În sfârşit, ca în orice text epic, naraţiunea este folosită pentru a prezenta o acţiune simplă-înlocuirea  unei atmosfere neplăcută cu plecarea spre o lume curată.Descrierea ninsorii și a aspectului urât al străzilor apare în primele rânduri, pentru a crea cadrul acţiunii şi a percepe vocea autoarei.

   În concluzie, fragmentul,,Toamna”este un text epic, în care autoarea comunică indirect, prin intermediul unei poveşti, un mesaj al dorinței de nou,de a trăi într-o lume curată.

decembrie....

Un vânt rece bate dinspre nord și face copacii să tremure precum niște ființe vii.... și-atunci chem vântul întunecat de decembrie să scuture frunzele uscate,rămase în copaci:

                  Preafericit, fericit copac,

                  Ramurile tale nu-și amintesc niciodată

                  De fericirea ta verde ...

 În fiecare an când se apropie iarna cu ale ei veșminte înghețate, cu nopți friguroase și pline de mister, cu momente petrecute în liniște și speranță, cu zile scurte și seri calde, totul se transformă, iar timpul se mișcă mai lent ca de obicei.Iubesc momentul acela unic când parcă pot mirosi frigul și aerul rece de iarnă- un aer curat și viu care mă pătrunde și mă face să simt viața. Luminile fermecate, colindele și sentimentul acela unic ca o aventură de neuitat este pe cale să înceapă....

    Mă bucur de venirea iernii!!!!!!!!!!

de sărbătoare....

,,Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!

.....................................................

Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viaţa în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mândrie,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!”