Textul 1
,,Frunzuliță ram de laur*,
Ană, umbra mea de aur ‒
drum pe jos și drum pe sus
din apusuri te-am adus.
Sub pleoape, rosturi ‒ țară ‒
le culegi întâia oară.
Și te uiți, și vezi, și vezi
anul tânăr prin livezi.
Celor pomi și-acestor mume*
le surâzi, le dărui nume.
Vrei să pipăi snopii, sapa,
te uimește graiul, apa.
Frunza-i alta-n lume nouă.
Fluturi, om, poveste, rouă,
zarea albă-n cerc fierbinte,
șerpii prin amurguri sfinte ‒
tu te miri cum toate, toate
altfel sunt. Ah, cum se poate?
Numai luna, rea ori bună,
ți se pare-aceeași lună.”
Lucian Blaga, Fetița mea își vede țara
*laur, s.m. ‒ arbust mediteraneean, cu frunzele
persistente, tari, lucioase, aromate, care sunt folosite ca mirodenii
*mumă, s.f. ‒ mamă
Textul 2
Textul
2
,,Întrebarea revistei Apostrof este: „Ce a însemnat
pentru biografia dumneavoastră tatăl dumneavoastră (spiritual și ca
evenimente)?”
Chiar dacă Tatăl
meu a spus într-o poezie: „Dura-vei în noi o lumină, mare ca-ncrederea cu care
tu azi ne-ai ales” (Naștere, 1931), copiii nu-și aleg părinții, nici nu și-i
caută.
Dacă destinul a
vrut ca părinții să fie persoane de excepție, fie în viața publică, fie prin
realizări și creație, acesta nu e în nici un fel meritul copilului. Dar implică
din partea acestuia o mare responsabilitate ș obligație morală. Într-un fel o
povară imensă, chiar dacă este dulce. Dulce, dacă relațiile dintre părinți și
copii sunt armonioase și bazate pe încredere. În cazul unui părinte cum a fost
Tatăl meu, pentru copii nu ar trebui să se pună problema competiției cu
părintele. Pentru mine a fost ușor, eram fată și mă puteam realiza, în condiții
relativ normale, pe alte planuri. Ceea ce s-a și întâmplat, atât cât a permis
istoria și conștiința mea. Într-o
meserie în care trebuie să fii obiectiv, exact, conștiincios, neutru, fără
păreri proprii și fără semnătură.
Am avut șansa unei astfel de meserii. În alt regim poate
că aș fi făcut altceva (artă decorativă,
modă). Nu știu, nu mai pot să-mi dau seama acum, pentru
că ce am lucrat, meseria mea, mi-a plăcut.
Îmi permitea să fiu mai informată asupra celor ce se
întâmplau în lume, și fără un decalaj mare de timp. Pentru un scriitor cum a
fost de exemplu Klaus Mann, destinul de fiu a fost tragic. Poate pentru că, așa
cum spune chiar Thomas Mann, el a trăit în conul de umbră a gloriei tatălui
său.
Într-un vers Tata îmi spune: „Ană, umbra mea de aur” (,,Fetița
mea își vede țara”, 1941). Eu nu am avut sentimentul că trăiesc în umbra
Tatălui meu, chiar dacă el o considera de aur. Aurul era măsura iubirii lui
pentru mine, și nu valoarea persoanei mele. N-am vrut niciodată să „ies în
față”. Dar m-am străduit întotdeauna să-i fiu o „umbră” care să-i apere
interesele. E vorba de creația lui, căci de alte interese nu putea fi vorba.
Și, împreună cu Mama, să-i fim solidare. Total solidare, în anii grei de după
război.” (Dorli Blaga, Tatăl meu, Lucian Blaga)
A.
1. Completează spațiile libere cu informațiile din textul
2.
Întrebarea formulată de revista ___________________ este
adresată fiicei lui Lucian
Blaga, al cărei nume este _____________________ .
2. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului
corect, valorificând informațiile din
textul 1.
Poezia dezvăluie momentul în care:
a) fetița descoperă talentul tatălui;
b) fetița este adusă din Apus;
c) fetița trăiește bucuria Anului Nou;
d) fetița observă luna nouă.
3. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului
corect, valorificând informațiile din
textul 2.
Relația dintre un copil și un părinte este armonioasă:
a) dacă părintele intră în competiție cu propriul copil;
b) pentru că este meritul copilului;
c) atunci când se bazează pe încredere;
d) atunci când copilul și părintele se realizează pe
aceleași planuri.
4. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului
corect, valorificând informațiile din
textul 1.
Dorli Blaga interpretează versul „Ană, umbra mea de aur”,
referindu-se la ideea că:
a) fata trăiește în umbra tatălui;
b) relația dintre tată și fiică se bazează pe
solidaritate;
c) aurul este măsura iubirii tatălui pentru fiica sa;
d) aurul este valoarea persoanei.
5. Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a marca
dacă acesta este adevărat sau
fals, bazându-te pe informațiile din cele două texte.
Textul 1
Enunțul Adevărat Fals
Poezia conține numeroase mărci ale subiectivității.
Fetița cunoaște graiul țării sale.
Imaginea lunii este mereu schimbătoare.
Textul 2
Enunțul Adevărat Fals
Textul aduce în discuție o poezie scrisă de Lucian Blaga.
Meseria practicată de Dorli Blaga îi permite să fie mai
informată asupra
evenimentelor care se petrec în lume.
Thomas Mann a trăit în conul de umbră a gloriei tatălui
său.
6. Precizează felul
rimei din prima strofă și măsură primelor două versuri din textul
blagian.
-rima
pereche;măsura :8 silabe;
7. Prezintă un element de conținut comun celor două texte
date, valorificând câte o secvență
relevantă din fiecare text.
Un element de
conținut comun celor două texte este legătura sentimentală între tatăl și
fiică.
În poezie fetița
este asemenea unei oglinzi a sufletului poetului-tată, care își revede țara
prin ochii ei, trăind o emoție pură Poezia este o confesiune emoționantă a
tatălui care își vede copilul conectându-se cu esența spirituală a patriei.Este
ca o regăsire a rădăcinilor când fetița, crescută departe ,,din apusuri
te-am adus” își vede țara pentru prima dată, realizând o legătură organică cu
pământul natal.
Perspectiva pură a copilului este realizată prin
descoperirea țării cu inocență și uimire.
În textul 2,fetița
de odinioară,Dorli,face o confesiune emoționantă despre tatăl său(rolurile
se inversează) împărtăşeşte motivul pentru care trăiește,, o povară imensă,
chiar dacă este dulce”,fiind fiica unui om deosebit,recunoscând că, nu ar
trebui să se pună problema competiției cu părintele,chiar străduindu-se„să-i
fiu o „umbră” care să-i apere interesele.”
8. Ce simte fetița în momentul în care își vede țara?
Justifică-ț răspunsul la întrebarea dată
prin referire la o emoție, valorificând textul 1
Prin
repetiția,,vezi,vezi”se arată dorința intensă de cunoaștere,uimirea fetiței în
fața a tot ce este nou,necunoscut:,,snopii,sapa,graiul,apa.”Totul pare venit
din altă lume,una nou cu aspecte deosebite,sunt privite cu pasiune,descoperite
într-o enumerație a plăcerii:,,frunza,fluturi,om.”Peisajele sunt de poveste în
fața fetiței mirate,curioase care vede altfel văzduhul curat,misterios cu umbre
asemenea unor,,șerpi”din basme în,, amurguri sfinte”,moment al visării. Este
fascinată de frumusețea locurilor, percepute ca o noutate absolută, dar și ca o
regăsire.
Simte că aparține acestui loc, casa și grădina fiind
spații ale siguranței și emoției.
Întoarcerea este descrisă ca o experiență emoțională
intensă.
9. Asociază poezia „Fetița mea își vede țara” de Lucian
Blaga cu un alt text literar studiat
la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând o
temă comună, prin referire la câte o secvență
relevantă din fiecare text.
Asocierea poate
fi între poezia „Fetița mea își vede țara” de Lucian Blaga și „Limba
noastră” de Alexei Mateevici pe baza temelor comune: iubirea de
patrie, identitatea națională și sacralitatea spațiului românesc, văzute însă
din perspective diferite – una intimă, personală, iar cealaltă etnică,
istorică.
-Tema iubirii de patrie și a regăsirii rădăcinilor
„Fetița mea își vede țara” de Blaga: Poezia descrie
momentul emoționant în care fetița poetului, crescută departe ,descoperă pentru prima dată spațiul natal. Țara este percepută fizic și
spiritual, fiind un spațiu al „rosturilor” și al luminii, o regăsire a
identității.
„Limba noastră”de Mateevici: Patria este definită
prin grai și tradiție. Mateevici omagiază limba ca pe o „comoară” și o„piatră
rară”, o legătură inalienabilă cu moștenirea strămoșească.
-. Spațiul românesc ca un spațiu sacru/mistic
Blaga surprinde țara printr-o atmosferă de basm și
sacralitate „străbuna” țară, unde elementele naturii sunt vii, iar „luna”
este un element constant, o legătură între univers și pământul natal.
Mateevici sacralizează limba, numind-o „foc ce arde”
și „limbă sfântă”, o expresie a neamului, o „podoabă” a existenței.
-Perspectiva asupra identității
Blaga abordează identitatea prin ochii inocenți ai
copilului, care „culege” (înțelege, simte) țara pentru prima dată, sugerând
continuitatea neamului.
Mateevici abordează identitatea prin prisma istoriei
și a jertfei, limba fiind „o comoară în adâncuri înfundată”, care trebuie
redescoperită și prețuită.
În concluzie,în timp ce poezia lui Blaga este o inițiere –
o fetiță își descoperă țara ca pe un „cadou” de aur –, poezia lui Mateevici este
o reafirmare – un popor își conștientizează identitatea prin limbă.
Ambele texte plasează dragostea pentru pământul natal în centrul universului
poetic.
B.
1. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului
corect.
Conțin vocale în hiat ambele cuvinte din seria:
a) „pleoape”, „poezie”;
b) „aceeași”, „(le) dărui”;
c) „întâia”, „scriitor”;
d) „laur”, „creația”.
2. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului
corect.
Cuvintele subliniate în secvența:
„N-am vrut niciodată
(1) să «ies în față». Dar m-am
străduit întotdeauna (2) să-i fiu o «umbră» care
să-i apere interesele.”
s-au format, în
ordine, prin:
a) derivare (1), compunere (2);
b) conversiune (1), derivare (2);
c) compunere (1), compunere (2);
d) conversiune (1), compunere (2).
3. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect.
Cuvântul
„solidar” este folosit corect în enunțul:
a) Fratele meu este un tip solidar, preferă să facă totul
de unul singur.
b) Piesa era solidară cu celelalte componente ale
motorului.
c) În rezolvarea tensiunilor din clasă, colegii au fost
solidari.
d) În reacția chimică, apa a fost solidară cu acidul
citric.
4. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect.
Sensul secvenței subliniate în enunțul:
„N-am vrut
niciodată să «ies în față».”
este:
a) să avansez;
b) să mă afirm;
c) să înaintez;
d) să cedez.
5. Selectează, din fragmentul următor, trei pronume
aflate în cazuri diferite, pe care le
vei preciza:
„Eu nu am avut
sentimentul că trăiesc în umbra Tatălui meu, chiar dacă el o
considera de aur. Aurul era măsura iubirii lui pentru
mine, și nu valoarea persoanei mele.”
6. Alcătuiește o propoziție negativă, în care
substantivul „drum” să aibă funcția sintactică
de atribut și enunț imperativ, în care pronumele
nehotărât „alta” să aibă funcția sintactică de
complement indirect.
7. Transcrie propozițiile subordonate din fraza
următoare, precizând felul acestora:
„Îmi permitea să fiu mai informată asupra celor ce se
întâmplau în lume, și fără un decalaj mare
de timp.”
8. Rescrie corect mesajul de mai jos, preluat din
comentariul unui cititor impresionat de
poezia scrisă de Lucian Blaga.
Venirea proprilor
copii în țara în care noi însuși ne-am născut ne smulge din brațele
ignoranții. Fiecare
dintre noi au povești minunate de relatat, iar întoarcerea la vatră ne
conectează
nu numai cu spațiul
original, ci și cu cei trecuți în nefință.
SUBIECTUL AL II-LEA 20 de puncte
Scrie un text, de minimum 150 de cuvinte, în care să
prezinți mesajul poeziei/o semnificație a
poeziei,, Fetița mea își vede țara” de Lucian Blaga.
Poezia „Fetița
mea își vede țara”de Lucian Blaga (publicată în 1941) este o operă lirică sensibilă,
dedicată fiicei sale(Ana-Dorica/Dorli), descriind momentul emoționant în care
aceasta își vede țara natală după ce a crescut departe(Elveția). Poemul
celebrează conexiunea dintre copil, natură și identitatea națională prin
metafore delicate. Este o poezie cu un ton cald, autobiografic, reflectând
sentimentele tatălui care își readuce copilul în spațiul spiritual românesc.Poezia
este asemenea unei doine populare de dor ,unui cântec adresat ființei dragi. Primul
vers începe cu
diminutivul,,frunzuliță”des întâlnite în poeziile populare ca expresie a
vieții eterne,a naturii,a speranței;alături este substantivul,,laur”plantă a
purității.Una dintre trăsăturile specifice existenței poporului nostru, o
constituie comuniunea om- natura, de aceea, cele mai multe doine
încep prin cuvintele:,, Foaie verde” sau ,,Frunză verde..”
Eul liric își exprimă în mod direct sentimentele profunde
de iubire pentru fetița-lumină căreia i se adresează ,,Ană”,o șoaptă a
chemării;,,umbra mea de aur”,metaforă a luminii,a iubirii ce transformă ființa într-o icoană.,,Umbra de Aur” reprezintă calitățile luminoase
pe care tatăl nu îndrăznește să și le
asume,proiectând aceste calități asupra fetiței, admirând la ea ceea ce lui îi
este frică să accepte că ar avea în ființa lui.Repetiția,, drum pe jos și drum
pe sus”exprimă osteneala într-o căutare continuă,creează un efect ritmic,
subliniind efortul unei acțiuni repetate de a aduce ființa dragă,,din
apusuri”,de departe,din locuri străine.Pleoapele fetei devin o graniță dintre lumea exterioară și
cea interioară în care apar miracolele ce se adun:.,rosturi,țară”-rânduieli,datini,pământ
străbun,văzute ,,întâia oară”ca un început de ,,an tânăr”,o primăvară,,prin
livezi”,loc al renașterii.Repetiția,,vezi,vezi”arată dorința intensă de
cunoaștere,uimirea în fața a tot ce este
nou,necunoscut:,,snopii,sapa,graiul,apa.”Totul pare venit din altă lume,una nou
cu aspecte deosebite,sunt privite cu pasiune,descoperite într-o enumerație a
plăcerii:,,frunza,fluturi,om.”Peisajele sunt de poveste în fața fetiței
mirate,curioase care vede alfel văzduhul curat,misterios cu umbre asemenea
unor,,șerpi”din basme în,, amurguri sfinte”,moment al visării.Doar luna care dă
lumină naturii feerice este orinde aceeași,astfel poezia subliniază contrastul
dintre lumea nouă, plină de mirare și o singură constantă: „Numai luna, rea ori
bună, / ți se pare-aceeași lună.” Exclamația „Ah, cum se poate?” este
o structură afectivă intensă exprimă o emoție puternică,un regret că în fața
atâtor noutăți luna este neschimbată.
Muzicalitatea
textului este dată de cuvintele simple,prezentul verbelor,elemente prozodice
specifice liricii populare precum ritmul trohaic sau rima împerecheată.
Adresarea directă în poezie printr-un
dialog sau o confesiune accentuează sinceritatea și este marcată prin pronume
și verbe la timpul prezent, persoana a II-a, intensificând lirismul
subiectiv:,,te,ți;uiți,vezi,surâzi,pipăi,miri,dar și prin vocativul,,Ană.” Poezia
este plină de candoare, uimire și afecțiune, natura devenind un martor al cunoașterii
locurilor natale prin ochii unei fetițe adusă de departe,este revenirea la rădăcini.
