Textul 1
,, Pentru prima dată de când a început prietenia lor,
Alex l-a mințit pe Vlad. N-ar fi crezut că o să vină momentul ăsta vreodată,
dar efectiv n-a avut de ales: nu-i putea spune că se duce să joace fotbal cu...
o fată! De fapt, și lui i se pare incredibil. […] Prietenia lui cu Vlad se baza
și pe regula nescrisă că ei doi nu se împrietenesc cu fetele ̶deși în ultima
vreme Alex schimba destul de des mesaje cu Mara pe WhatsApp, la școală doar
rareori stăteau de vorbă față în față. Asta ar mai lipsi acum, ca Vlad să știe
că el a început să iasă la fotbal cu Petra! Așa că l-a mințit că are treabă cu
ai lui și nu poate pleca de-acasă și s-a strecurat pe străzi până în parc,
sperând să nu dea nas în nas cu cineva care i-ar putea divulga secretul.
De la primele cuvinte pe care le schimbaseră în ziua în
care o cunoscuse […], remarcase că are un fel ciudat de a vorbi, un soi de
accent pe care nu știa să-l identifice. „Sono nata la Firenze” îi explicase ea
imediat, prietenoasă. Petra era româncă sută la sută, dar părinții ei plecaseră
de multă vreme să muncească în Italia, așa că ea se născuse acolo și prima
limbă pe care o învățase fusese italiana. Se întorsese de doi ani în România și
încă încerca să se adapteze la școala în limba română, pe care nu o vorbise
decât în vacanțele petrecute la bunicii dintr-un sat din Moldova, iar la
Firenze, adică la Florența, făcuse fotbal la un club profesionist, informație
cu care câștigase instant respectul lui Alex.
Din păcate, ținea cu Inter Milan, ceea ce părea de neînțeles pentru el,
căci, dacă e să ții cu o echipă din Italia, aceea ar trebui să fie doar AC
Milan! „Anche tu?” îl întrebase ea în timp ce învârtea mingea cu o naturalețe
nemaiîntâlnită, iar când auzise că e fan absolut Manchester (City, nu United!),
izbucnise în râs: „Que cosa ai tu cu Manchester dacă ești român?” Așa că fusese
nevoit să-i explice câteva lucruri evidente, precum argumentul că la Manchester
City joacă Haaland, dar ea îl întrerupsese cu o propunere: „Hai, facem nişte
passaggio?!”
Toată
interacțiunea lor nu durase mai mult de un sfert de oră, destul cât Alex să
rămână uimit de abilitățile ei fizice, dar mai ales de lipsa acelor lucruri pe
care le cunoștea prea bine de la fetele din clasa lui și care, de obicei, îl
scoteau din sărite. Petra se comporta într-un fel extrem de simplu și direct,
părea că nu are nimic de ascuns și că nu urmărește nimic altceva decât să se
simtă bine, jucându-se cu mingea. Observând-o în timpul schimbului de pase, pe
care ea îl numea passaggio, își dăduse seama că nu ține să arate deloc cât de
bine joacă. Avea un zâmbet larg pe față, întreg corpul mișcându-i-se cu o
rapiditate naturală. […] Apoi Petra l-a lăsat cu ochii-n soare, plecând la fel
de neașteptat precum apăruse. Alex a rămas cu informația, destul de vagă, că
vine deseori serile în parc să se antreneze singură la asta pe parcursul
zilelor următoare, până când s-a hotărât să dea din nou o tură pe la terenul
din parc.
Acum o așteaptă, prefăcându-se extrem de concentrat pe
minge și mișcări, în realitate trăgând mereu cu coada ochiului înspre aleea
parcului, până când îi zărește silueta scundă, hanoracul larg și șapca sub care
se ascund buclele roșcate. Fără altă introducere decât acel „ciao” cu vocalele
ușor lungite, Petra intră direct pe teren, deposedându-l de minge și lansându-se
în niște scheme pe care el le observă cu oarecare invidie. [...]
─ Și... cum te-ai
apucat de fotbal?
─ Când eram
piccola, mă uitam la meciuri cu tata. În Italia toți sunt obsedați de fotbal.
Și-i ziceam că vreau să joc în Seria A la femei. Așa că tata m-a dus la un club
de la șase ani. […]
Apoi își verifică telefonul care a început să-i vibreze
în buzunar.
─ Scusi, da` tre` s-o șterg, am depășit ora și papà a
început cu mesajele... Ci vediamo sabato!
Până să apuce Alex să spună ceva, fata se întoarce pe
călcâie și o ia la fugă în sens opus, dispărând ca și cum n-ar fi existat decât
în imaginația lui. ”
( Adina Rosetti,, Ultima provocare”)
Textul 2
,,Ce anume din interiorul tău a ales, de la o
vârstă fragedă, drumul spre apă?
La început a fost
întâmplare, apoi a devenit chemare. Mi-am dorit dintotdeauna să ies din mulțime
și acesta a fost modul meu de a face asta. Inițial, părinții mei m-au dus la
cursuri de înot, pentru a corecta o problemă de postură și până pe la 5 ani am
făcut acest sport, fără ca nimeni să anticipeze că voi ajunge să fac sport de
performanță. Eram un copil foarte energic și sportul era o formă sănătoasă de a
consuma energia, ca pentru toți copiii.
Într-o lume grăbită să obțină rezultate, tu
ai cultivat răbdarea. Ce ai descoperit în timpul scurs între antrenamente, în
repetiție, în rutină?
Am avut o copilărie fericită și obișnuită, m-am bucurat
ca orice alt copil de lucrurile simple, de timpul petrecut cu părinții, de
timpul petrecut cu bunica, am alergat prin parcuri, am construit prietenii.
Rutina și rigurozitatea antrenamentelor și a programului meu actual au fost
construite în timp, cu naturalețe. Asta pentru că nu am fost presat să fac nimic
fără să îmi facă plăcere. Desigur, de la un punct încolo, când am devenit
conștient de potențial, lucrurile au intrat pe un nou făgaș. Un scop bine
definit și identificarea plăcerii în ceea ce faci cred că sunt ingredientele
principale pentru a cultiva disciplina, a te educa să ai răbdare și a căli
voința, în încercarea, deseori istovitoare, de a da tot ce poți în fiecare zi.
Depinde de fiecare dintre noi cum alege să gestioneze rutina. […]
Se spune că un campion e acela care se
antrenează și atunci când nimeni nu-l privește.
Nu doar campionii
se antrenează și atunci când nimeni nu-i privește. Toți facem asta, într-un fel
sau altul. Și medicul se „antrenează” ani la rând înainte să intre în sala de
operație, și profesorul o face înainte să pășească în sala de curs, și zidarul,
inginerul, șoferul sau actorul. Fiecare dintre noi are scena sa pe care ajunge
să evolueze la un moment dat în fața publicului. Depinde de fiecare cât de bine
se antrenează înaintea spectacolului. Efortul este esența procesului de
învățare, de modelare a personalității și de antrenare a capabilităților.
Talentul nu-i suficient.”
(David Popovici,, Efortul este esența procesului de învățare”)
A.
1. Completează spațiile libere cu informații din textul
1.
Petra are bunici într-un sat din
_________________________________ și face fotbal de la vârsta de
2. Echipa cu care ține Alex este:
a. AC Milan. b.
Inter Milan. c. Manchester City. d. Manchester United.
3. Alex și Petra joacă fotbal:
a. în curtea
școlii. b. în spatele blocului. c. pe terenul clubului. d. pe terenul din parc.
4. Părinții l-au înscris pe David Popovici la primul curs
de înot cu scopul:
a. de a-l ajuta să-și facă mulți prieteni. b. de a-l
transforma într-un campion. c. de a-i corecta problema de postură. d. de a
compensa absența bunicilor.
5. Notează ,,X” în dreptul fiecărui enunț pentru a
identifica dacă este adevărat sau fals, bazându-te pe informațiile din cele
două texte.
Textul 1 Adevărat Fals
Alex și Mara comunică frecvent prin mesaje.
Vlad știe că Alex iese la fotbal cu Petra.
Mama Petrei o sună pe fată să vină acasă.
Textul 2
Încă de mic, David Popovici a fost un copil plin de
energie.
Pe lângă practicarea înotului, David Popovici se
antrenează ca să devină medic.
Înotătorul crede că talentul este suficient pentru a
deveni campion
6. Precizează, în două – trei enunțuri, o trăsătură a tiparului narativ, ilustrând-o cu o secvență relevantă din textul 1.
Tiparul textual este narativ prin prezența unui narator obiectiv,naratorul povestește la pers.a 3a: sunt folosite frecvent verbele:,, a început,a mințit,schimbaseră”;în dialog apare și pezența subiectivă prin persoanele întâi și a 2a:,,te-ai apucat,mă uitam”;acțiunea se petrece în parc,unde cele două personaje:Alex și Petra se întâlnesc :,, Petra intră direct pe teren, deposedându-l de minge și lansându-se în niște scheme pe care el le observă cu oarecare invidie.”
7. Prezintă un element de conținut comun celor două texte date, valorificând câte o secvență relevantă din fiecare text.
Un element comun
celor două texte este practicarea unui sport:în primul text sunt două
personaje:Alex o cunoaște pe Petra,o
fată venită din Italia,care este pasionată de fotbal,este,, uimit de
abilitățile ei fizice”,observă simplitatea vorbelor și a felului în care se
manifestă”,dându-și,,seama că nu ține să arate deloc cât de bine joacă.”
În al doilea
text,înotătorul David Popovici povestește într-un interviu cum a ales înotul,, o
formă sănătoasă de a consuma energia.”,iar în practicarea sportului efortul este
important,,talentul nu-i suficient.”Și fata și înotătorul practică sportul din
plăcerea de a trăi.
8. Crezi că prietenii trebuie să aibă pasiuni comune? Motivează-ți răspunsul valorificând textul 1.
Cred că prietenii
ți-i poți face ușor fie în situațiile în care aveți pasiuni comune, fie
învățând să fii atent la nevoile celorlalți. O vorbă de încurajare, o mână de
ajutor întinsă la timp sau alte mici gesturi simple îl pot transforma pe
celălalt în cel mai bun prieten. Pentru mine prietenia este o relație autentică
între doi oameni care au interese și pasiuni comune și care își poartă de grijă
atunci când e nevoie. De asemenea consider că prietenii sunt a doua familie pe
care ai posibilitatea să o alegi..
Un prieten este acea persoană pe care alegi să o primești
în viața ta, de care ești legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe
încredere reciprocă și pe interese comune.
În textul 1,Alex
este încântat de fata pe care o cunoaște și care iubește ca și el fotbalul și
fiecare întâlnire cu ea este un moment de uimire,văzând-o cum,, se comporta într-un fel extrem de
simplu și direct, părea că nu are nimic de ascuns și că nu urmărește nimic
altceva decât să se simtă bine.” Prietenii sunt antidotul pentru încărcăturile
emoționale din viața de zi cu zi. Un prieten este o persoană care știe totul
despre tine și încă te place. Și astfel cred că în prieteniile de calitate apare
acceptarea necondiționată,care se referă la a rămâne lângă celălalt chiar și atunci
când defectele apar în relația de prietenie sau când unul traversează perioade
mai dificile din punct de vedere emoțional.
În concluzie,
pasiunile comune sunt un avantaj care face prietenia mai distractivă,
dar valorile și încrederea sunt fundația care o menține, indiferent
de pasiuni.
9. Asociază fragmentul din opera literară „Ultima provocare” de Adina Rosetti cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând o valoare morală/culturală comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.
„Lena, portărița de fotbal și marea” de Maria Parr este o
poveste captivantă ce îmbină sportul cu aventurile de vară. Protagonista, Lena,
este o fată pasionată de fotbal,ca și Petra din textul 1, care își petrece
zilele jucând și explorând natura din jurul ei. Lena este descrisă ca o
portăriță neînfricată, gata să facă față oricărei provocări pe teren, ilustrând
ideea că fetele pot excela în sporturi considerate,,băiețești.”Trille ,colegul
ei,e fermecat de noua colega și preocupat să o impresioneze.,,Prietena mea nu e
o persoană care să-și exprime niște dorințe și atât.Ea hotărăște cum să fie
lucrurile.”La fel și Alex este,, uimit de abilitățile ei fizice”,ale Petrei,nu
era ca,, fetele din clasa lui și care, de obicei, îl scoteau din sărite. ” Pentru
Lena marea devine un loc de joacă al visurilor și provocărilor,pentru Petra parcul
era locul ei de antrenament.
Aceste texte sunt
nu doar despre pasiunea pentru sport, ci și despre prietenie, curaj și
descoperirea sinelui.
B.
1.Sunt
despărțite corect în silabe ambele cuvinte din seria:
a. ab-so-lut, in-for-ma-ția.
b. ges-tio-ne-ze, i-ta-li-a-na.
c. o-chi-u-lui, e-ner-gi-a.
d. răb-da-rea, in-vi-di-e.
2. Seria care cuprinde doar
cuvinte derivate este:
a. „abilitățile”,
„schimbului”.
b. „istovitoare”,
„procesului”.
c. „voința”, „sănătoasă”.
d. „vreodată”, „altceva”.
3.Secvența subliniată „sperând
să nu dea nas în nas cu cineva” are sensul următor:
a. să nu se întâlnească brusc.
b. să nu se lovească la nas.
c. să nu se ciocnească
violent.
d. să nu atingă nasul altcuiva.
4. Sunt omonime ambele cuvinte
subliniate din seria:
a. „Avea un zâmbet larg pe față”;
Colega mea de bancă purta un hanorac larg.
b. „Fata o ia la fugă
în sens opus”; La concert, am ascultat o fugă de Beethoven.
c. „îi explicase ea imediat,
prietenoasă”; Colega ei avea o privire dușmănoasă.
d. „lucrurile au intrat pe un
nou făgaș.”; Lângă mătură era sprijinit un mic făraș.
5. Transcrie, din fragmentul
următor, trei adjective diferite, precizând felul fiecăruia:
„Un scop bine definit și
identificarea plăcerii în ceea ce faci cred că sunt ingredientele principale
pentru a cultiva disciplina, a te educa să ai răbdare și a căli voința, în
încercarea, deseori istovitoare, de a da tot ce poți în fiecare zi.”
6. Alcătuiește un enunț
exclamativ, în care substantivul „minge” să fie în cazul genitiv
și un enunț asertiv, în care
verbul „a părea” să fie copulativ .
7. Completează enunțul:
„Talentul nu-i suficient.” cu
câte o propoziție, astfel încât să obții o frază în care să existe un raport de
coordonare
și o frază în care să existe
un raport de subordonare .
8. Transcrie, în spațiile
libere, forma corectă a cuvintelor subliniate în enunțul următor, reprezentând
mesajul lui Alex către colegii de la clubul de fotbal.
Continui / Continuu (1)
să cred că fetei acelea / aceleia (2) pe care am cunoscut-o weekend-ul
/ weekendul (3) trecut i-ar plăcea să joace alături de noi în cele
doisprezece / douăsprezece (4) meciuri viitoare, ultimele /
ultimile (5) din acest turneu, cu toate că vor fi arbitrate de cei mai aspri
/ asprii (6) arbitri ai ligii.
SUBIECTUL AL II-LEA
Scrie un text narativ în care să prezinți o întâmplare petrecută în vacanță alături de un prieten pasionat de sport, incluzând o secvență dialogată de minimum patru replici și una descriptivă.
Părea o zi perfectă pentru drumeție de vacanță fără
griji,fără,,să nu întârzii și azi.” Era o dimineață răcoroasă de vară și
Parângul strălucea în toată splendoarea sa, cu vârful în nori mici și albi,un
abur de lumină se prelinge prin coroana brazilor înalți. Am pornit cu prietenul
meu,campionul la alpinism, care a escaladat câteva vârfuri din Carpați
și,secret pentru toți:va pleca spre Africa,urmând traseul știut de el,pe unde
se antrena uneori.Pe măsură ce mergeam, inima ni se umplea de frumusețea
înălțimilor. În brazi șuiera domol vântul, stârnind cântec de cetini. Un
munte magnific și blând, ce ne lasă să ne urcăm din stâncă în stâncă pe
spinarea lui. Aerul tare ne limpezea mintea,ochii erau ațintiți pe
cer spre norii care treceau chiar pe deasupra capului, era de ajuns să întind
mâna, să îi ating. Liniștea înălțimii ne înconjura cu tandrețe, peisajul era
măreț și impunător,iar mirosul de cimbrișor și brad mă înviora.
Am ajuns urcând pe o potecă
ce se strâmta așa de tare, încât de-abia puteam străbate prin
desișul întunecos al tufelor lăturalnice,unde ursul mănâncă afine
liniștit,cerbii uriași caută un izvor sau cocoșii de munte
se rotesc în dans. Muntele ne oferă libertate,iar eu îl urmez pe prietenul meu
și caut să-i imit mișcările sigure pas
cu pas.Nu îndrăznesc să-l întreb de ce a luat doar căștile,unde este
coarda,pioletul,dar am încredere în el și-l urmez.
-Dacă muntele nu te primește, trebuie să accepți,îmi
spune alegând un colț de piatră pe care-și pune piciorul.
-Astăzi muntele este prietenos,vremea este perfectă,îi
răspund,fără a privi în jos.
-Da,dar e important să ai mereu grijă ,pentru că muntele îți oferă
și surprize neplăcute.
-Să ne oprim puțin,pentru că am văzut câteva capre
negre.Este locul lor,noi suntem oaspeți și trebuie să respectăm acest loc,îmi
spune în șoaptă.
Am privit în tăcere mersul grațios ca al unor
balerine,s-au oprit,ascultând și au pornit spre înălțimile știute numai de
ele.Am înțeles urcând că e bine să nu dezvolți o obsesie pentru un vârf, să te
duci pe el până-l urci. Dacă ești prea ambițios pe munte, poate fi periculos.
Trebuie să accepți, dacă muntele nu te primește.
De jur împrejur, stau munții
cu piscuri înalte, peste care brădișul negru se întinde.Credeam că nicio pasăre
nu-și îndreaptă pe aici zborul rătăcitor,dar deodată albastrul limpede al cerului
adânc se pătează de un punct negru, trecător, e un vultur care își
cată prada în glasul ușor al vântului.Urcăm prin liniștea asta veche,
singuri, spre vârf.Abia acum am înțeles că prietenul meu a ales un urcuș
accesibil,să-mi arate că pot și eu să-i urmez pasiunea.Suntem sus,sus,noi și
cerul
ireal de albastru și-un soare total, am salutat lumina,
în pustiul cel rece al înălţimilor printr-un chiot prelung.Coborâm apoi și o
forță nebănuită simt că mă ajută parcă să zbor. De departe se aud lătrăturile
unor câini și mă bucur,ne vom îndrepta pașii spre o stână. Clipa aceea când
soarele apune în fața noastră în munte este momentul când ne oprim, respirăm,
îmbrățișăm întreaga lume. Mă întreb când au trecut orele,minutele atât de
repede,parcă a fost ca o săritură dintr-un loc într-un minut în altul.
N-am avut parte de ceva deosebit,pentru că am fost cu un
prieten în care am încrederea neţărmuită,
fără de care prietenia nu există.......eu așa cred,voi??????????
