test: Horia Arama, Planeta celor doi sori” + ,,tânăra‐pe‐care‐NASA‐o‐antrenează‐să‐locuiască‐pe‐Marte”

 

Textul 1

,, 1 Am azvârlit din mers cartela de închidere a camerei. Recepționerul a prins‐o agil.

— Sper că ați dormit bine, mi‐a spus fără nicio intenție.

 L‐am fulgerat cu privirea. După repriza matinală de înot, o durere surdă încă mai rătăcea prin oasele mele, ca un ecou al nopții petrecute în patul mai dur decât piatra. Pe lângă ea, o noapte pe pământul gol ar fi fost culmea confortului. Din păcate, o asemenea extravaganță era interzisă pe Ahra, ca și înnoptarea la bordul navelor în tranzit.

— Pentru diseară te rog să‐mi prepari o lespede sănătoasă, am trântit înainte de a ieși.

 Fusesem sfătuit să evit planeta celor doi sori, așa cum făceau de regulă rătăcitorii solitari, dar tocmai aceasta mă decisese. Nu speram să închei, în cursul unei singure vieți, ocolul coloniilor terestre de la frontierele galaxiei, dar o vizită în plus nu era de lepădat.

Despre Ahra circulau tot soiul de basme, dar nimeni nu mă avertizase concret și practic să‐mi aduc un sac de dormit. Din fericire aveam pe navă un culcuș exemplar, astfel că răul nu avea să dureze.

 Nimic nu șterge mai bine penibila impresie a unei nopți dormite pe Ahra decât o zi petrecută pe aceeași planetă. Sunt singuratic atât prin formație și gusturi, cât și prin obișnuință, ca orice rătăcitor, dar totul pe Ahra părea că nu are altă menire decât să mângâie, să vindece, să consoleze. După câteva minute de plimbare sub cerul ușorviolaceu, de o nuanță dulce, sub lumina blândă a soarelui diurn, am început să respir mai liber și m‐am destins […]

Deodată, în fața mea s‐a oprit o copilă, o adolescentă, poate o tânără. Experiența de rătăcitor mă învățase că în lumile noi nimic nu‐i mai greu de intuit ca vârsta. Se oprise și mă privea drept în ochi. Avea gâtul de lebădă, iar părul roșcat.

— Îți place? Mi‐a spus în loc de orice introducere.

— De unde știi? Am întrebat‐o în același stil familiar.

— Ești un rătăcitor, nu‐i așa? Un explorator perpetuu. Izolat, serios și puțin suficient, nu‐i așa?

 Ce să‐i fi răspuns? Că un exuberant nu poate fi rătăcitor solitar, că un tânăr sociabil n‐ar fi în stare să navigeze decenii spre a transmite din an în an Pământului părăsit pe veci câteva date despre un colț de galaxie? Că tocmai pentru o astfel de carieră am fost modelat?

A reluat singură:

 — Nu‐i nevoie de niciun răspuns. Îmi ajunge surâsul, tot ce are un solitar mai de preț.

Am cotinuat împreună promenada matinală. Fata nu voia să‐și dezvăluie numele.

— Ce rost ar avea? Mâine pleci și numele meu va pieri o dată cu tine. Numește‐mă cum vrei.

 Numele meu o să‐ți aparțină. Nu vei avea decât să‐l uiți.

A fost o zi de basm. Riluri – așa i‐am spus, fără să știu de ce – m‐a condus pe bulevardele cu fântâni arteziene, m‐a însoțit în parcurile savant întocmite, dezvăluindu‐mi sensurile ascunse în linii și forme.

Am luat apoi un prânz delicat și am văzut un spectacol cât se poate de plăcut într‐o sală intimă și primitoare.

 Întors la hotel, i‐am făcut un semn prietenesc recepționerului cu care fusesem atât de urâcios în acea dimineață. Nu mi‐am revenit decât când m‐am așezat pe marginea patului. Euforia s‐a scurs de pe mine ca stropii unui duș. […] Nu fără satisfacție, m‐am pregătit pentru somn, rumegând în minte impresiile de peste zi.

 M‐am trezit peste scurtă vreme pradă unei neliniști inexplicabile. Cum, cu toate măsurile ajutătoare, patul nu devenise cu adevărat confortabil, am făcut câțiva pași prin camera. În aer domnea un vuiet surd, apăsător. Ce se întâmplă? […] Am ieșit în stradă, amestecându‐mă printre nenumărații trecători.

 Ce se petrecuse? Fusese ocupat orașul în vreme ce dormeam? Cei pe care îi întâlneam pe străzi erau total diferiți de cei dinainte cu câteva ore. Figuri disarmonice, ochi exoftalmici, păr vâlvoi, expresii exaltate. Rătăceau pe străzi ca drogați. […] M‐am întors brusc și am văzut. În spatele meu, deasupra orașului, se ridicase globul de un purpuriu întunecat al soarelui‐geamăn. Era o stea rară, dacă nu stinsă, emanând o căldură sensibilă și cine știe ce radiații nocive.”

                                                                            (Horia Arama, Planeta celor doi sori)

Textul 2

,, Tânăra pe care NASA o antrenează să locuiască pe Marte: „Nu mă sperie nimic legat de spațiu“. Este, oficial, cel mai tânăr astronaut din lume și, probabil, prima ființă umană care va ajunge pe Planeta Marte, în 2033. Alyssa Carson a învățat să piloteze o navă spațială înainte să știe cum să conducă o mașină și, la doar 17 ani, a absolvit deja cursurile Academiei care pregătește cosmonauți profesioniști.

Alyssa Carson are 17 ani și este cel mai tânăr astronaut în pregătire din întreaga lume. Când avea doar trei ani, fetița de atunci a luat o decizie care i‐a marcat viața: și‐a dorit sa fie primul om care ajunge pe planeta Marte.[...]

„Prima dată când am întâlnit pe cineva de la NASA a fost într‐o vizită, la un centru al lor, voiam să văd rachetele pe care le au. Așa că am mers la US Space … Center din Alabama, în SUA, și am aflat că acolo e o tabără de pregătire pentru misiuni în spațiu, așa că, până la urmă, am mers în acea tabără, iar până acum am fost acolo de 19 ori. (…) A fost un lucru grozav pentru mine, fiindcă aveam 7 ani și începeam să învăț din ce în ce mai multe. A fost minunat și faptul că am putut învăța mai multe despre istoria spațiului, despre rachete, motoare, despre toate lucrurile despre care îmi doream să știu și care nu erau acolo unde locuiam eu“, afirmă Alyssa Carston. De atunci, Alyssa a doborât record după record: este pri ‐ ma adolescentă din lume care a mers în toate taberele de pregătire ale NASA, de pe tot Globul, a asistat la trei lansări de rachetă și este cea mai tânără persoană care a absolvit vreodată Advanced Possum Aca ‐ demy, instituția care pregătește, oficial, astronauții profesioniști. Toate, sub numele de cod „Blueberry“.

 „La ora actuală, planurile sunt acelea de a începe să trimitem oameni pe Marte cam în 15 ani. Unele proiecte sunt doar dus – ca MarsOne sau The Netherlands – , iar altele iau în calcul o călătorie de întoarcere. Folosind tehnologiile actuale, știm că va dura 6 luni să ajungem acolo, apoi astronauții vor locui pe planetă timp de un an și ceva, iar drumul de întoarcere va dura 9 luni. Așa că asta va fi cea mai lungă perioadă de timp în care oamenii vor sta în spațiu sau într‐o misiune“, a explicat Alyssa la conferința TEDx Bucharest.

 „Am aflat despre program de la o colegă din tabără, pentru că vorbeam tot timpul despre cât de mult îmi doresc să fiu astronaut și oamenii, în sfârșit, m‐au auzit. (…) Așa că am vorbit cu ei, am încercat să le dăm toate motivele pentru care aș merita să fiu acolo – am certificatul de avansați pentru scuba diving, le‐am dat o listă cu toate lucrurile pe care le‐am făcut, iar de acolo și‐au asumat cumva acest risc și mi‐a zis „te lăsăm să faci cursurile săptămâna asta, vedem cum te descurci, apoi te lăsăm să faci și restul, dacă lucrurile merg bine“.

 La sfârșitul acelei săptămâni am luat cea mai mare notă la examenul final, așa că mi‐au zis „OK, poți să rămâi“. Iar de atunci am continuat să fac misiuni de cercetare, am muncit alături de ei și i‐am ajutat să continue să cerceteze atmosfera, am ajutat compania care realizează costumele astronauților și așa am adunat niște experiențe personale uimitoare“, spune Alyssa Carson.

„Este un pas mic pentru om, un pas uriaș pentru omenire“. Acestea au fost primele cuvinte ale astronautului Neil Armstrong, atunci când a ajuns pe Luna. Alyssa nu știe deocamdata ce va spune când va face primii pași pe Marte, în 2033, dar spune că mai are timp să se gândeasca la asta.”

(https://www.digi24.ro/stiri/externe/mapamond/tanara‐pe‐care‐nasa‐o‐antreneaza‐sa‐locuiasca‐pe‐marte‐nu‐ma‐sperie‐nimic‐legat‐de‐spatiu‐1045374)

A.

1. Transcrie din fiecare text cate un reper spatial la care se face referire:

2. Scrie in caseta litera corespunzatoare raspunsului corect, valorificand informatiile din textul 2.

Alyssa Carson este prima adolescenta din lume care:

a. a obtinut un certificat pentru scuba diving

b. care a mers in toate taberele de pregatire ale NASA

c. care va locui pe Marte timp de un an

d. a ajuns pe Luna

3. Scrie in caseta litera corespunzatoare raspunsului corect, valorificand informatiile din textul 2.

Alyssa Carson si‐a dorit sa plece pe Marte cand avea varsta:

a. de 17 ani

b. de 15 ani

c. de trei ani

d. de 19 ani

4. Scrie in caseta litera corespunzatoare raspunsului corect, valorificand informatiile din textul 1.

In fragmentul extras din Planeta celor doi sori, de Horia Arama, se evidentiaza:

a. pregatirea unei tinere pentru plecarea pe planeta Marte

b. un tanar nemultumit de conditiile de la hotel

c. o experienta neplacuta pe o planeta noua

d. experienta unui ratacitor galactic pe o planeta noua

5. Noteaza X in dreptul fiecarui enunt pentru a stabili daca este adevarat sau fals, pe baza informatiilor din cele doua texte. 

Textul 1                                                                 adevărat                  fals

In text, naratorul este personaj.

Personajul principal din text este multumit de confortul de pe Ahra.

Tanara ahriana marturiseste ca o cheama Riluri.

Textul 2

Alyssa Carson marturiseste ca plecarea pe Marte „Este un pas mic pentru om, un pas urias pentru omenire“.

Alyssa Carson este cea mai tanara persoana care a absolvit Advanced Possum Academy.

Misiunea pe Marte va fi cea mai lunga perioada de timp in care oamenii vor sta in spatiu intr‐o misiune.

6. Mentioneaza, in cate un enunt, tiparul textual din fiecare dintre fragmentele de mai jos:

a) —,, Iti place? Mi-a spus in loc de orice introducere.

— De unde stii? Am intrebat-o in acelasi stil familiar.”

Este un tipar dialogat:

-schimburi de replici între două personaje; există interacțiune între ei;

-pentru fiecare replică se folosește linie de dialog; replicile sunt conectate între ele;

-sunt folosite interogații,exclamații,interjecții,persoana a 2a,a pronumelor,verbelor;

-verbe declarative:,,continuă;

- există întrebări și răspunsuri;

  Tiparul textual este dialogat(este folosit dialogul ca mod de expunere) redă un schimb de replici dintre două personaje fără nume;dialogul este o întrebare despre ceva ce i-a atras atenția în mod plăcut unui personaj,iar acesta este nedumerit..

Începutul replicilor este marcat cu linie de dialog,intonația personajelor este marcată prin semnul întrebării și este folosită adresarea directă.Sunt folosite verbele declarative:,,a spus,am întrebat.”

b),, Iar de atunci am continuat sa fac misiuni de cercetare, am muncit alaturi de ei si i-am ajutat sa continue sa cerceteze atmosfera, am ajutat compania care realizeaza costumele astronautilor si asa am adunat niste experiente personale uimitoare.”

   Tiparul textual este narativ prin prezența unui narator subiectiv ce-și exprimă experiența trăită; vocea textuală povestește acțiunile  desfășurate pentru a acumula experiență.Povestirea întâmplărilor este într-o ordine logică,sunt folosite verbe la timpul prerfect compus care arată  o acțiune trecută și încheiată în momentul povestirii.

7. Prezinta o legatura care se poate stabili, la nivelul continutului, intre cele doua texte propuse.

   În cele două texte se prezintă explorarea planetelor,călătoria în spațiul cosmic pentru a cunoaște lumea Universului.

  În textul 1  vizita unui pământean într-o lume extraterestră surprinde impactul mediului (cei doi sori) asupra comportamentului locuitorilor planetei Ahra. Exploratorul observă o schimbare radicală: ahrienii sunt calmi și armonioși în timpul zilei, devenind agitați și haotici noaptea.

  În al doilea text, o fată de pe Pământ, Alyssa Carson, se pregăteşte să devină primul om care va locui pe o planetă,este fascinată de planeta roşie și a acceptat imediat propunerea NASA de a merge pe Marte, va fi prima misiune spaţială umană.

   Cei doi astronauți atrag atenția asupra explorării Spațiului într-o aventură inedită.

8. Crezi că pentru reșita unui proiect este importantă pregatirea temeinică a acestuia? Motiveaza‐ti raspunsul valorificand textul 2

   Cerința aceasta este dificilă pentru vârsta unui elev de clasa a VIII a-bineînțeles pot exista răspunsuri bune redactate cu un,,ajutor”.

        Da, cred că pregătirea temeinică a unui proiect este nu doar importantă, ci esențială pentru succesul acestuia, acționând ca fundația pe care se construiește întreaga implementare. O planificare minuțioasă transformă ideile în acțiuni concrete, reducând incertitudinea și aliniind resursele, obiectivele. O pregătire temeinică presupune: definirea clară a scopului și a obiectivelor, identificarea părților interesate și a cerințelor acestora, realizarea unui plan de management al riscurilor, alocarea resurselor și estimarea bugetului, stabilirea unui calendar de implementare.

   În pregătirea sa, Alyssa Carson,cel mai tânăr astronaut,care ia parte la un proiect de succes privind trimiterea de oameni pe Marte,a doborât record dupa record: este prima adolescentă din lume care a mers în toate taberele de pregătire ale NASA, de pe tot Globul, a asistat la trei lansări de rachetă și este cea mai tânără persoană care a absolvit vreodată Advanced Possum Academy, instituția care pregatește, oficial, astronauții profesioniști. Toate, sub numele de cod „Blueberry“.

  Faza de inițiere și planificare facilitează claritatea acțiunii între echipă și participanți,asigurând că toată lumea înțelege exact ce trebuie făcut. O pregătire detaliată permite identificarea riscurilor în etapele timpurii și planificarea unor măsuri de atenuare, prevenind eșecul. Divizarea proiectului în etape oferă control asupra rezultatelor și facilitează monitorizarea progresului.

   Alyssa Carson.este conștientă că datorită tehnologiilor actuale,, va dura 6 luni sa ajungem acolo, apoi astronautii vor locui pe planeta timp de un an si ceva, iar drumul de intoarcere va dura 9 luni.”

  În concluzie, investiția de timp în pregătire la începutul proiectului economisește eforturi semnificative și previne eșecul în etapele ulterioare.Este necesară o analiză aprofundată care oferă o imagine de ansamblu necesară pentru a decide viabilitatea proiectului înainte de a-l finaliza.

De aceea ,,Alyssa nu știe deocamdată ce va spune când va face primii pași pe Marte, in 2033, dar spune ca mai are timp sa se gandeasca la asta.”

9. Asociaza fragmentul din ,,Planeta celor doi sori”, de Horia Arama, cu un alt text literar studiat la clasa sau citit ca lectura suplimentara, prezentand o valoare culturala/morala comuna, prin referire la cate o secventa relevanta din fiecare text.

  Asocierea dintre "Planeta celor doi sori" (o operă de factură S.F. scrisă de Horia Aramă) și ,,Micul Prinț" de Antoine de Saint-Exupéry poate fi făcută prin prisma temelor comune ale călătoriei interstelare, explorării unor lumi ciudate și a perspectivei filozofice asupra vieții, deși cele două opere aparțin unor genuri literare distincte. 

  În explorarea Lumilor Stranii,Micul Prinț vizitează diverși asteroizi, fiecare cu câte un locuitor ciudat: regele, orgoliosul, omul de afaceri,geograful,astronomul. Micul Prinț pleacă de pe asteroidul B-612 din dorința de a învăța și a înțelege mai multe din viață.

  În "Planeta celor doi sori", naratorul explorează o planetă cu condiții neobișnuite, un mediu străin care obligă la o nouă adaptare sau înțelegere a realității. 

  În fragmentul din textul,,Planeta celor doi sori" (literatură SF) se discută despre condiția umană, explorare și cunoaștere. Un rătăcitor vizitează și cutreieră planeta numita Ahra, este uimit de frumusețea planetei și de comportamentul plăcut al locuitorilor.Întâlnește o fată frumoasă pe care o numește Riluri , cu care își petrece toată ziua. El descoperă că acea planetă era influențată de apariția celor doi sori și că la  lăsarea întunericului soarele nocturn își pune amprenta pe comportamentul ahrenienilor.

  Și Micul Prinț privește un apus de soare doar pentru că este trist,singur departe de lumea adevărată,

este singura lui distracţie:,,farmecul apusurilor de soare.”

  Ambele opere folosesc elemente fantastice sau SF pentru a transmite un mesaj profund:o altă lume este surprinzătoare.

B. 

1. Scrie in caseta litera corespunzatoare raspunsului corect.

Numarul literelor si al sunetelor din cuvintele „galaxie“ si „atunci“ este corect indicat in varianta:

a. 7 litere, 8 sunete; 6 litere, 5 sunete

b. 7 litere, 7 sunete; 6 litere, 5 sunete

c. 7 litere, 8 sunete; 6 litere, 6 sunete

d. 8 litere, 8 sunete; 6 litere, 5 sunete

2. Scrie in caseta litera corespunzatoare raspunsului corect.

Fac parte din aceeasi familie lexicala toate cuvintele din seria:

a. cosmic, galaxie, spatiu

b. piatra, pamant, stanca

c. Ahra, ahrian, explorator

d. astronaut, astronomic, astronava 

3. Scrie in caseta litera corespunzatoare raspunsului corect.

Ca un exuberant nu poate fi ratacitor solitar, ca un tanar sociabil n-ar fi in stare sa navigeze decenii spre a transmite din an in an Pamantului parasit pe veci cateva date despre un colt de galaxie? Ca tocmai pentru o astfel de cariera am fost modelat?

Cuvinte formate prin conversiune din secventa de mai sus apar in varianta:

a. un exuberant, cateva

b. solitar, sociabil

c. parasit, Pamantului

d. cariera, in stare

4. Scrie in caseta litera corespunzatoare raspunsului corect.

Gradele de comparatie ale adjectivelor din secventele urmatoare: in patul mai dur decat piatra, asta va fi cea mai lunga perioada de timp, am luat cea mai mare nota sunt corect indicate in varianta:

a. pozitiv, superlativ absolut, superlativ relativ de superioritate

b. comparativ de superioritate, superlativ relativ de superioritate, superlativ relativ de superioritate

c. comparativ de superioritate, superlativ absolut de superioritate, superlativ absolut de superioritate

d. pozitiv, superlativ absolut de superioritate, superlativ relativ de superioritat 

5. Precizeaza valoarea morfologica si functia sintactica pentru fiecare cuvant subliniat din enuntul:

Acestea au fost primele cuvinte ale astronautului Neil Armstrong.

6. Transforma urmatoarea constructie pasiva in constructie activa.

Fusesem sfatuit sa evit planeta celor doi sori 

7. Scrie un enunt despre calatoriile in spatiu sub forma unei fraze alcatuite dintr‐o propozitie principala si o completiva prepozitionala.

8. Rescrie enuntul urmator, corectand greselile de ortografie:

Omul v-a calatorii pe alte planete, deoarece pamantul, numai ofera surprize exploratorilor care i-si andreapta atentia spre spatiul cosmic. 

SUBIECTUL al II-lea 

Scrie un rezumat al textului ,,Planeta celor doi sori” de Horia Aramă. 

Personajul aruncă cheia camerei recepționerului,nu-i răspunde întrebării,merge să înoate,simte dureri din pricina patului dur în care a dormit.Își amintește că,deși primise sfatul de a evita Planeta celor doi sori,totuși o vizitează. Auzise zvonuri despre această Ahra și, ca unui rătăcitor ce era, recunoaște că-i plăcea aici,admiră cerul usorviolaceu,dulce.În fața lui se oprește, privindu-l, o tânără care recunoaște în el omul rătăcitor.Derutat nu știe ce să-i răspundă,știind că vine de pe Pământul părăsit pentru a transmite date din colțurile galaxiei.Se plimbă împreună,iar fata nu-și dezvăluie  numele,el îi spune Riluri.Vede locuri frumoase,bulevarde,parcuri,mănâncă un prânz ușor,apoi un spectacol plăcut.Se întoarce la hotel,simțindu-se fericit,îl salută prietenește pe recepționer,se pregătește să doarmă.După un timp,neliniștit,se trezește și aude un vuiet ciudat.Nedumerit vede pe stradă oameni  diferiți,transformați,diformi,alții decât cei pe care-i văzuse ziua,iar pe cer exista soarele întunecat ce distrugea liniștea.

Textul 1 este EPIC

Genul epic cuprinde opere literare în care autorul îşi exprimă în mod direct sau indirect gândurile, ideile şi sentimentele, prin intermediul acţiunii, al personajelor şi al naratorului.

Fragmentul din romanul,,Planeta celor doi sori”de Horia Aramă este un text epic, deoarece are trăsăturile acestui tip de text:

    În primul rând, are acţiune:personajul este un rătăcitor,un hoinar printre galaxii.Este nemulțumit de patul în care a dormit și are o atitudine arogantă față de amabilitatea recepționerului.Întâlnește pe stradă o fată căreia îi dă numele Riluri cu care petrece o zi minunată.Reîntors la hotel, simte o neliniște și ieșind în stradă vede totul transformat,oameni ciudați sub un alt soare întunecat.

    În al doilea rând, textul este epic, deoarece are personaje:Rătăcitorul,un pământean singuratic,dornic de aventură călătorea,, spre a transmite din an în an Pământului părăsit pe veci câteva date despre un colț de galaxie”, ajunge pe planeta celor doi sori.Este nemulțumit de camera din hotel și se poartă cu răutate față de recepționerul amabil.Ieșind pe stradă,vede cu plăcere un cer dulce,plăcut pe care strălucea soarele de zi.Oprit de o fată frumoasă,este surprins că aceasta îl descrie așa cum este în realitate,,izolat, serios și puțin suficient.”În sinea lui recunoaște că este adevărat tot ce spune fata, căreia îi dă numele Riluri.Amândoi petrec o zi plăcută.Dar seara este surprins văzând că sub soarele schimbat,întunecat oamenii sunt transformați în figuri de carnaval.

    În al treilea rând, caracterul epic al textului este dovedit de prezenţa naratorului,participant la acțiune, relatează evenimentele, descrie locurile,personajele prin prisma propriilor experiențe și sentimente. Perspectiva este subiectivă pentru că naratorul este și personaj implicat în acțiune, prin urmare povestește la persoana I. Mărcile lexico-gramaticale ale eului narativ sunt formele pronominale :„mi,m-mele” și verbele de persoana I: ,,am azvâlit,am fulgerat.”

    Ca în orice text epic, sunt folosite toate modurile de expunere. Naraţiunea este folosită pentru a prezenta acţiunea personajului. Dialogul celor două personaje este simplu,prietenos. Descrierea apare foarte puţin, pentru a prezenta înfățișarea fetei și atmosfera diurnă calmă,plăcută deosebită de cea nocturnă fantastică,stranie.

    În concluzie, fragmentul este un text epic, datorită acțiunii simple, a personajelor și a naratorului subiectiv care povestește la persoana I, implicat emoțional în acțiune și care vede totul în popasul de pa planeta celor doi sori.

 

 

 

Poezia ,,Atât de fragedă”de Mihai Eminescu

 

Poezia este un monolog al îndrăgostitului adresat femeii iubite,un cânt de adorație. 

Iubita căreia i se adresează glasul poetic e o întrupare fragilă, delicată, o imagine îngerească: 

fragedă ca floarea de cireş, îmbrăcată în mătase pluteşte ușor,pură, precum  visul, răsărind din rochie ca marmura. Această apariție aeriană, plutitoare „ca visul de ușor”, ca de zână, o face și mai atrăgătoare. Prospeţimea este sugerată prin imaginea florii de cireş, delicată, fragilă. Albul este simbol al purităţii, al inocentei Fecioare. Doar ochii „cei plini de lacrimi şi noroc”sunt omenești. 

 La apariția ei de o  frumusețe marmoreală, inima poetului se înfioară. El își leagă întreaga ființă de ochii ei „cei plini de patimi și noroc”, sintagmă ce descrie frumusețea ei interioară, un suflet plin de pasiune. Cuvântul „ noroc” sugerează înzestrarea sa ca femeie de o rară frumusețe. Este imaginea unei zeiţăți ireale ca un vis din lumea poveștilor: „mireasă blândă din poveşti”ce alunecă asemenea unui abur. Este ,,mireasa sufletului meu',veșnic pură, tânără ca un ,,vis ferice de iubire', nealterat de aspectele banale ale vieții.Cel ce cată iubirea este în ipostaza de mire mitic, a cărui mireasa,,din povești" dispare, rămânându-i o amintire duioasă,  iubita se pierde în negura depărtării, va fi eterna ,,mireasă".

În rochia ei albă, ce o învăluie precum un abur de lumină,femeia pluteşte, abia atingând „covorul moale”,iar mătasea are un sunet ușor,diafan.Asemenea unei statui reci, ea,,răsare” „ca marmura în loc...cu brațe reci.”Noblețea, regalitatea acestei ființe ideale sunt marcate de comparația cu marmura care sugerează că la o asemenea iubită nu se poate ajunge,poate este inexistentă.

Și totuși are ,,ochii fierbinți”și,,căldura șoaptelor”cu pasiune și dorință. Suferința celui care-sși dorește iubirea perfectă este exprimată metaforic:  ,,Deodată trece-o cugetare,/ lin val pe ochii tăi fierbinți.”

E-ntunecoasa renunțare,/ E umbra dulcilor dorinți.” Frământarea interioară este exprimată de antiteza:,, întunecoasa renunțare' și,,umbra dulcilor dorinți.” Iubita este descrisă ca o ființă miraculoasă, care, ajutată de farmecul nopții, prin pasiunea ei, sporește suferința poetului; în sufletul lui senin, luminos coboară întunericul adus de suferința din iubire. Această iubire îl înflăcărează, dar îl tulbură,fiindcă pierde lumina lui interioară, seninătatea unui suflet poetic. Admirând-o plin de dorință o roagă,,Nu mai zâmbi”,pentru că simte că visul se va depărta

.A visat,a sperat în zadar,cea dorită se sustrage dorinţei şi se depărtează.:,,Spăşi-voi visul de lumină/ Tinzându-mi dreapta în deşert.” 

El ştie că nu va putea împlini niciodată visul de iubire, că iubirea lui nu va atinge niciodată frumuseţea,idealul perfecțiunea iubirii,că va trăi doar pentru a suferi.

În încheiere, iubita îi va apărea,,ca o icoană/ A pururi verginei Marii…”Într-o lume totuși adevărată ea,cea care pleacă, este urmărită de întrebări:,, Unde te duci? Când o să vii?"Interogațiile marchează tragismul celui care și-a conturat chipul iubitei perfecte și o cauta cu speranță. Relația cu ființa iubită nu poate avea un viitor, căci ea nu-i poate aparține.

   Lexicul poeziei este simplu:forme populare, obișnuite:mătasa, răsai, dulce;comparații:,,te-semeni

cu floarea albă de cireș, ca un înger dintre oameni, plutești ca visul de ușor, răsai ca marmura; să-mi răsai ca o icoană a pururi verginei Marii" .

Epitetele transmit însușirile femeii ideale:,, mireasa blândă, dulce, brațe reci,cei plini de lacrimi și noroc.”; inversiunile:,,lungii rochii, a farmecului noapte, calde şoapte, dulcilor dorinţe.” 

Eul liric,subiectiv,este exprimat prin pronumele şi adjectivele pronominale la persoana întâi:mele, mi,verbele la persoana întâi:,,am înţeles, spăşi-voi, tinzându-mi.” 

Frământarea interioară este evidențiată de antiteza: ,,întunecoasa renunțare,umbra dulcilor dorinți'.

   Poezia este o rugă către o ființă inocentă și de neatins, în care sunt sentimente contradictorii: încântare în fața frumuseții feminine ideale, iluzia împlinirii visului erotic, regretul că a întâlnit o ființă inaccesibilă, remușcarea finală, indecisă în speranță: ,,Unde te duci? Când ai să vii?”

 

test : Adina Rosetti,, Ultima provocare” + David Popovici,, Efortul este esența procesului de învățare”

 

Textul 1

,, Pentru prima dată de când a început prietenia lor, Alex l-a mințit pe Vlad. N-ar fi crezut că o să vină momentul ăsta vreodată, dar efectiv n-a avut de ales: nu-i putea spune că se duce să joace fotbal cu... o fată! De fapt, și lui i se pare incredibil. […] Prietenia lui cu Vlad se baza și pe regula nescrisă că ei doi nu se împrietenesc cu fetele ̶deși în ultima vreme Alex schimba destul de des mesaje cu Mara pe WhatsApp, la școală doar rareori stăteau de vorbă față în față. Asta ar mai lipsi acum, ca Vlad să știe că el a început să iasă la fotbal cu Petra! Așa că l-a mințit că are treabă cu ai lui și nu poate pleca de-acasă și s-a strecurat pe străzi până în parc, sperând să nu dea nas în nas cu cineva care i-ar putea divulga secretul.

De la primele cuvinte pe care le schimbaseră în ziua în care o cunoscuse […], remarcase că are un fel ciudat de a vorbi, un soi de accent pe care nu știa să-l identifice. „Sono nata la Firenze” îi explicase ea imediat, prietenoasă. Petra era româncă sută la sută, dar părinții ei plecaseră de multă vreme să muncească în Italia, așa că ea se născuse acolo și prima limbă pe care o învățase fusese italiana. Se întorsese de doi ani în România și încă încerca să se adapteze la școala în limba română, pe care nu o vorbise decât în vacanțele petrecute la bunicii dintr-un sat din Moldova, iar la Firenze, adică la Florența, făcuse fotbal la un club profesionist, informație cu care câștigase instant respectul lui Alex.    Din păcate, ținea cu Inter Milan, ceea ce părea de neînțeles pentru el, căci, dacă e să ții cu o echipă din Italia, aceea ar trebui să fie doar AC Milan! „Anche tu?” îl întrebase ea în timp ce învârtea mingea cu o naturalețe nemaiîntâlnită, iar când auzise că e fan absolut Manchester (City, nu United!), izbucnise în râs: „Que cosa ai tu cu Manchester dacă ești român?” Așa că fusese nevoit să-i explice câteva lucruri evidente, precum argumentul că la Manchester City joacă Haaland, dar ea îl întrerupsese cu o propunere: „Hai, facem nişte passaggio?!”

 Toată interacțiunea lor nu durase mai mult de un sfert de oră, destul cât Alex să rămână uimit de abilitățile ei fizice, dar mai ales de lipsa acelor lucruri pe care le cunoștea prea bine de la fetele din clasa lui și care, de obicei, îl scoteau din sărite. Petra se comporta într-un fel extrem de simplu și direct, părea că nu are nimic de ascuns și că nu urmărește nimic altceva decât să se simtă bine, jucându-se cu mingea. Observând-o în timpul schimbului de pase, pe care ea îl numea passaggio, își dăduse seama că nu ține să arate deloc cât de bine joacă. Avea un zâmbet larg pe față, întreg corpul mișcându-i-se cu o rapiditate naturală. […] Apoi Petra l-a lăsat cu ochii-n soare, plecând la fel de neașteptat precum apăruse. Alex a rămas cu informația, destul de vagă, că vine deseori serile în parc să se antreneze singură la asta pe parcursul zilelor următoare, până când s-a hotărât să dea din nou o tură pe la terenul din parc.

Acum o așteaptă, prefăcându-se extrem de concentrat pe minge și mișcări, în realitate trăgând mereu cu coada ochiului înspre aleea parcului, până când îi zărește silueta scundă, hanoracul larg și șapca sub care se ascund buclele roșcate. Fără altă introducere decât acel „ciao” cu vocalele ușor lungite, Petra intră direct pe teren, deposedându-l de minge și lansându-se în niște scheme pe care el le observă cu oarecare invidie. [...]

 ─ Și... cum te-ai apucat de fotbal?

 ─ Când eram piccola, mă uitam la meciuri cu tata. În Italia toți sunt obsedați de fotbal. Și-i ziceam că vreau să joc în Seria A la femei. Așa că tata m-a dus la un club de la șase ani. […]

Apoi își verifică telefonul care a început să-i vibreze în buzunar.

─ Scusi, da` tre` s-o șterg, am depășit ora și papà a început cu mesajele... Ci vediamo sabato!

Până să apuce Alex să spună ceva, fata se întoarce pe călcâie și o ia la fugă în sens opus, dispărând ca și cum n-ar fi existat decât în imaginația lui. ”

                                                                        ( Adina Rosetti,, Ultima provocare”)

Textul 2

   ,,Ce anume din interiorul tău a ales, de la o vârstă fragedă, drumul spre apă?

 La început a fost întâmplare, apoi a devenit chemare. Mi-am dorit dintotdeauna să ies din mulțime și acesta a fost modul meu de a face asta. Inițial, părinții mei m-au dus la cursuri de înot, pentru a corecta o problemă de postură și până pe la 5 ani am făcut acest sport, fără ca nimeni să anticipeze că voi ajunge să fac sport de performanță. Eram un copil foarte energic și sportul era o formă sănătoasă de a consuma energia, ca pentru toți copiii.

    Într-o lume grăbită să obțină rezultate, tu ai cultivat răbdarea. Ce ai descoperit în timpul scurs între antrenamente, în repetiție, în rutină?

Am avut o copilărie fericită și obișnuită, m-am bucurat ca orice alt copil de lucrurile simple, de timpul petrecut cu părinții, de timpul petrecut cu bunica, am alergat prin parcuri, am construit prietenii. Rutina și rigurozitatea antrenamentelor și a programului meu actual au fost construite în timp, cu naturalețe. Asta pentru că nu am fost presat să fac nimic fără să îmi facă plăcere. Desigur, de la un punct încolo, când am devenit conștient de potențial, lucrurile au intrat pe un nou făgaș. Un scop bine definit și identificarea plăcerii în ceea ce faci cred că sunt ingredientele principale pentru a cultiva disciplina, a te educa să ai răbdare și a căli voința, în încercarea, deseori istovitoare, de a da tot ce poți în fiecare zi. Depinde de fiecare dintre noi cum alege să gestioneze rutina. […]

    Se spune că un campion e acela care se antrenează și atunci când nimeni nu-l privește.

 Nu doar campionii se antrenează și atunci când nimeni nu-i privește. Toți facem asta, într-un fel sau altul. Și medicul se „antrenează” ani la rând înainte să intre în sala de operație, și profesorul o face înainte să pășească în sala de curs, și zidarul, inginerul, șoferul sau actorul. Fiecare dintre noi are scena sa pe care ajunge să evolueze la un moment dat în fața publicului. Depinde de fiecare cât de bine se antrenează înaintea spectacolului. Efortul este esența procesului de învățare, de modelare a personalității și de antrenare a capabilităților. Talentul nu-i suficient.”

                                                       (David Popovici,, Efortul este esența procesului de învățare”)

A.

1. Completează spațiile libere cu informații din textul 1.

Petra are bunici într-un sat din _________________________________ și face fotbal de la vârsta de

2. Echipa cu care ține Alex este:

 a. AC Milan. b. Inter Milan. c. Manchester City. d. Manchester United.

3. Alex și Petra joacă fotbal:

 a. în curtea școlii. b. în spatele blocului. c. pe terenul clubului. d. pe terenul din parc.

4. Părinții l-au înscris pe David Popovici la primul curs de înot cu scopul:

a. de a-l ajuta să-și facă mulți prieteni. b. de a-l transforma într-un campion. c. de a-i corecta problema de postură. d. de a compensa absența bunicilor.

5. Notează ,,X” în dreptul fiecărui enunț pentru a identifica dacă este adevărat sau fals, bazându-te pe informațiile din cele două texte.

Textul 1                                                                                                               Adevărat          Fals

Alex și Mara comunică frecvent prin mesaje.

Vlad știe că Alex iese la fotbal cu Petra.

Mama Petrei o sună pe fată să vină acasă.

Textul 2

Încă de mic, David Popovici a fost un copil plin de energie.

Pe lângă practicarea înotului, David Popovici se antrenează ca să devină medic.

Înotătorul crede că talentul este suficient pentru a deveni campion 

6. Precizează, în două – trei enunțuri, o trăsătură a tiparului narativ, ilustrând-o cu o secvență relevantă din textul 1.

 Tiparul textual este narativ prin prezența unui narator obiectiv,naratorul povestește la pers.a 3a: sunt folosite frecvent verbele:,, a început,a mințit,schimbaseră”;în dialog apare și pezența subiectivă prin persoanele întâi și a 2a:,,te-ai apucat,mă uitam”;acțiunea se petrece în parc,unde cele două personaje:Alex și Petra se întâlnesc :,, Petra intră direct pe teren, deposedându-l de minge și lansându-se în niște scheme pe care el le observă cu oarecare invidie.”

7. Prezintă un element de conținut comun celor două texte date, valorificând câte o secvență relevantă din fiecare text.

  Un element comun celor două texte este practicarea unui sport:în primul text sunt două personaje:Alex  o cunoaște pe Petra,o fată venită din Italia,care este pasionată de fotbal,este,, uimit de abilitățile ei fizice”,observă simplitatea vorbelor și a felului în care se manifestă”,dându-și,,seama că nu ține să arate deloc cât de bine joacă.”

  În al doilea text,înotătorul David Popovici povestește într-un interviu cum a ales înotul,, o formă sănătoasă de a consuma energia.”,iar în practicarea sportului efortul este important,,talentul nu-i suficient.”Și fata și înotătorul practică sportul din plăcerea de a trăi.

8. Crezi că prietenii trebuie să aibă pasiuni comune? Motivează-ți răspunsul valorificând textul 1.

  Cred că prietenii ți-i poți face ușor fie în situațiile în care aveți pasiuni comune, fie învățând să fii atent la nevoile celorlalți. O vorbă de încurajare, o mână de ajutor întinsă la timp sau alte mici gesturi simple îl pot transforma pe celălalt în cel mai bun prieten. Pentru mine prietenia este o relație autentică între doi oameni care au interese și pasiuni comune și care își poartă de grijă atunci când e nevoie. De asemenea consider că prietenii sunt a doua familie pe care  ai posibilitatea să o alegi..

Un prieten este acea persoană pe care alegi să o primești în viața ta, de care ești legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere reciprocă și pe interese comune.

   În textul 1,Alex este încântat de fata pe care o cunoaște și care iubește ca și el fotbalul și fiecare întâlnire cu ea este un moment de  uimire,văzând-o  cum,, se comporta într-un fel extrem de simplu și direct, părea că nu are nimic de ascuns și că nu urmărește nimic altceva decât să se simtă bine.” Prietenii sunt antidotul pentru încărcăturile emoționale din viața de zi cu zi. Un prieten este o persoană care știe totul despre tine și încă te place. Și astfel cred că în prieteniile de calitate apare acceptarea necondiționată,care se referă la a rămâne lângă celălalt chiar și atunci când defectele apar în relația de prietenie sau când unul traversează perioade mai dificile din punct de vedere emoțional.

  În concluzie, pasiunile comune sunt un avantaj care face prietenia mai distractivă, dar valorile și încrederea sunt fundația care o menține, indiferent de pasiuni.

9. Asociază fragmentul din opera literară „Ultima provocare” de Adina Rosetti cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând o valoare morală/culturală comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.

„Lena, portărița de fotbal și marea” de Maria Parr este o poveste captivantă ce îmbină sportul cu aventurile de vară. Protagonista, Lena, este o fată pasionată de fotbal,ca și Petra din textul 1, care își petrece zilele jucând și explorând natura din jurul ei. Lena este descrisă ca o portăriță neînfricată, gata să facă față oricărei provocări pe teren, ilustrând ideea că fetele pot excela în sporturi considerate,,băiețești.”Trille ,colegul ei,e fermecat de noua colega și preocupat să o impresioneze.,,Prietena mea nu e o persoană care să-și exprime niște dorințe și atât.Ea hotărăște cum să fie lucrurile.”La fel și Alex este,, uimit de abilitățile ei fizice”,ale Petrei,nu era ca,, fetele din clasa lui și care, de obicei, îl scoteau din sărite. ” Pentru Lena marea devine un loc de joacă al visurilor și provocărilor,pentru Petra parcul era locul ei de antrenament.

   Aceste texte sunt nu doar despre pasiunea pentru sport, ci și despre prietenie, curaj și descoperirea sinelui.

B.

             1.Sunt despărțite corect în silabe ambele cuvinte din seria:

a. ab-so-lut, in-for-ma-ția.

 b. ges-tio-ne-ze, i-ta-li-a-na.

c. o-chi-u-lui, e-ner-gi-a.

d. răb-da-rea, in-vi-di-e.

2. Seria care cuprinde doar cuvinte derivate este:

a. „abilitățile”, „schimbului”.

b. „istovitoare”, „procesului”.

 c. „voința”, „sănătoasă”.

d. „vreodată”, „altceva”.

3.Secvența subliniată „sperând să nu dea nas în nas cu cineva” are sensul următor:

a. să nu se întâlnească brusc.

b. să nu se lovească la nas.

c. să nu se ciocnească violent.

 d. să nu atingă nasul altcuiva.

4. Sunt omonime ambele cuvinte subliniate din seria:

 a. „Avea un zâmbet larg pe față”; Colega mea de bancă purta un hanorac larg.

b. „Fata o ia la fugă în sens opus”; La concert, am ascultat o fugă de Beethoven.

c. „îi explicase ea imediat, prietenoasă”; Colega ei avea o privire dușmănoasă.

d. „lucrurile au intrat pe un nou făgaș.”; Lângă mătură era sprijinit un mic făraș.

5. Transcrie, din fragmentul următor, trei adjective diferite, precizând felul fiecăruia:

„Un scop bine definit și identificarea plăcerii în ceea ce faci cred că sunt ingredientele principale pentru a cultiva disciplina, a te educa să ai răbdare și a căli voința, în încercarea, deseori istovitoare, de a da tot ce poți în fiecare zi.”

6. Alcătuiește un enunț exclamativ, în care substantivul „minge” să fie în cazul genitiv

și un enunț asertiv, în care verbul „a părea” să fie copulativ .

7. Completează enunțul:

„Talentul nu-i suficient.” cu câte o propoziție, astfel încât să obții o frază în care să existe un raport de coordonare

și o frază în care să existe un raport de subordonare .

8. Transcrie, în spațiile libere, forma corectă a cuvintelor subliniate în enunțul următor, reprezentând mesajul lui Alex către colegii de la clubul de fotbal.

Continui / Continuu (1) să cred că fetei acelea / aceleia (2) pe care am cunoscut-o weekend-ul / weekendul (3) trecut i-ar plăcea să joace alături de noi în cele doisprezece / douăsprezece (4) meciuri viitoare, ultimele / ultimile (5) din acest turneu, cu toate că vor fi arbitrate de cei mai aspri / asprii (6) arbitri ai ligii. 

SUBIECTUL AL II-LEA

Scrie un text narativ în care să prezinți o întâmplare petrecută în vacanță alături de un prieten pasionat de sport, incluzând o secvență dialogată de minimum patru replici și una descriptivă. 

Părea o zi perfectă pentru drumeție de vacanță fără griji,fără,,să nu întârzii și azi.” Era o dimineață răcoroasă de vară și Parângul strălucea în toată splendoarea sa, cu vârful în nori mici și albi,un abur de lumină se prelinge prin coroana brazilor înalți. Am pornit cu prietenul meu,campionul la alpinism, care a escaladat câteva vârfuri din Carpați și,secret pentru toți:va pleca spre Africa,urmând traseul știut de el,pe unde se antrena uneori.Pe măsură ce mergeam, inima ni se umplea de frumusețea înălțimilor. În brazi șuiera domol vântul, stârnind cântec de cetini. Un munte magnific și blând, ce ne lasă să ne urcăm din stâncă în stâncă pe spinarea lui. Aerul tare ne  limpezea mintea,ochii erau ațintiți pe cer spre norii care treceau chiar pe deasupra capului, era de ajuns să întind mâna, să îi ating. Liniștea înălțimii ne încon­jura cu tandrețe, peisajul era măreț și impunător,iar mirosul de cimbrișor și brad mă înviora. 

    Am ajuns urcând pe o potecă ce  se strâmta așa de tare, încât de-abia puteam străbate prin desișul întunecos al tufelor lăturalnice,unde ursul mănâncă afine liniștit,cerbii uriași caută un izvor sau  cocoșii  de munte se rotesc în dans. Muntele ne oferă libertate,iar eu îl urmez pe prietenul meu și  caut să-i imit mișcările sigure pas cu pas.Nu îndrăznesc să-l întreb de ce a luat doar căștile,unde este coarda,pioletul,dar am încredere în el și-l urmez.

-Dacă muntele nu te primește, trebuie să accepți,îmi spune alegând un colț de piatră pe care-și pune piciorul.

-Astăzi muntele este prietenos,vremea este perfectă,îi răspund,fără a privi în jos.

-Da,dar e important  să ai mereu grijă ,pentru că muntele îți oferă și surprize neplăcute.

-Să ne oprim puțin,pentru că am văzut câteva capre negre.Este locul lor,noi suntem oaspeți și trebuie să respectăm acest loc,îmi spune în șoaptă.

Am privit în tăcere mersul grațios ca al unor balerine,s-au oprit,ascultând și au pornit spre înălțimile știute numai de ele.Am înțeles urcând că e bine să nu dezvolți o obsesie pentru un vârf, să te duci pe el până-l urci. Dacă ești prea ambițios pe munte, poate fi periculos. Trebuie să accepți, dacă muntele nu te primește.

 De jur împrejur, stau munții cu piscuri înalte, peste care brădișul negru se întinde.Credeam că nicio pasăre nu-și îndreaptă pe aici zborul rătăcitor,dar deodată albastrul limpede al cerului adânc se pătează de un punct negru, trecător, e un vultur care își  cată  prada în glasul ușor al vântului.Urcăm prin liniștea asta veche, singuri, spre vârf.Abia acum am înțeles că prietenul meu a ales un urcuș accesibil,să-mi arate că pot și eu să-i urmez pasiunea.Suntem sus,sus,noi și cerul

ireal de albastru și-un soare total, am salutat lumina, în pus­tiul cel rece al înălţimilor printr-un chiot prelung.Coborâm apoi și o forță nebănuită simt că mă ajută parcă să zbor. De departe se aud lătrăturile unor câini și mă bucur,ne vom îndrepta pașii spre o stână. Clipa aceea când soarele apune în fața noastră în munte este momentul când ne oprim, respirăm, îmbrățișăm întreaga lume. Mă întreb când au trecut orele,minutele atât de repede,parcă a fost ca o săritură dintr-un loc într-un minut în altul.

N-am avut parte de ceva deosebit,pentru că am fost cu un prieten în care am  încrederea neţărmuită, fără de care prietenia nu există.......eu așa cred,voi??????????

 

 

 

Dorință de mărțișor

 

Dorință de mărțișor

 

Dau la o parte poarta de abur şi intru. Îmi trag haina de ceaţă, parcă de­vin străveziu şi umblu. Păşesc  încet pe poteca de pă­mânt, care sub tăl­pile mele freamătă.Dar nu voi dezgroapa tainele unui pământ care freamătă. Nu acum. Eu sunt doar un om învelit în ceaţă, care a intrat pe o poartă nevăzută şi păşeşte încet.Cânt şi văd cum iarba se ridică de la pă­mânt, ca să mă asculte, cum florile aşezate la gea­murile pe lângă care trec se deschid pe rând, devenind din ce în ce mai colo­rate, cum  primele gâze zboară pentru prima dată în acest an exact acum, lângă mine.M-am aplecat şi am cules de dincolo de gard un ghiocel și mi-am zis să am grijă de toate lucrurile fragile, să le păstrez mereu în inima mea, apoi am strecurat ghiocelul în rucsacul meu, lângă primăvară. Nu mă atinge nici vântul care îndoaie crengile, nu mă taie nici vântul care cutreieră lumea, nu mă mângâie nici ultimii fulgii care cad nepasători la pământ.  Murmurul crengilor, o adiere de vânt, o rază de soare, un colț de poiană rupt parcă din rai, o liniște năucitoare, un pas deasupra norilor și-apoi încă unul deasupra lumii întregi.                     Pentru mine, toate astea par să însemne acea fericire și este!!!! 

Îmi spun că nici o primăvară nu seamănă cu alta, fiecare are paşii ei ... nu pot să nu mă bucur că  descifrez semnele primăverii între copaci,în mirosul pământului,în răcoarea curată a dimineților.

Dacă aș avea putere, dacă aș fi ce nu sunt, aș pune de 1 Martie un mărțișor în fiecare loc, la fiecare colț de stradă, la casele oamenilor. Dacă aș putea, aș pune un mărțișor pe întreaga țară, văruind-o apoi în albul cel mai imaculat!!!

    Scuturându-mă din hibernare, am făcut un mărțișor de gătit domnișorii și domnișoare!!!!

                                                  Să fiți senini și blânzi ca o primăvară! 

                și murmurați  rugăciunea poetului :

                                 

                                            ,, Să fie pâine pe masă

                                                           Şi toţi ai casei acasă
                                                                   Şi grâu-n brazdă să iasă,
                                                   Să fie pace, pace, pace pe Pământ.”

 

mărțișor....

 

   Nu trebuie să privesc în calendar, ca să știu că vine primăvara. O neliniște blândă, catifelată mă înconjoară și brusc, devin atent...
Când simt că se apropie primăvara, abia aștept să ajung în locul meu secret- acolo, în imensitatea câmpiei și apoi în desișul pădurii de la marginea ei,acolo  se petrece poate cel mai tulburător miracol al renașterii vegetale. Cu o grabă nebună, natura iese din hibernare – gheața heleșteului își crapă oglinda cu un vaier de eră geologică, mugurii plesnesc în rafale, copacii foșgăie de frunze minuscule, iar la poale, pământul se încovoaie sub apăsarea lăuntrica a rădăcinilor, a florilor de tot felul, care își întind leneș rădăcinile abia trezite din somn.
Sub ochii mei se săvârșește ritualul miraculos al învierii în culori și parfumuri solare - un moment tainic și aproape religios, când totul germinează, se desface, se scutură de tină și, într-o zvârcolire, tâșnește apoi năvalnic spre lumină. Nimic nu se poate compara cu această colosală trezire. Totul se schimbă și crește cu o viteză gigantică. Într-o secundă de neatenție, pot pierde totul- pierd slujba divină a creației. Sub ochii mei, Dumnezeu pictează din nou lumea, în culori și forme fără egal, în nuanțe și petale smulse chiar din straiele îngerilor. Natura iese din cuibare, în timp ce mestecenii își plâng melancolia cu lacrimi de sevă dulce.
   Ar trebui să ne aducem aminte de solemnitatea mărțișorului, de actul ritualic de speranță care alătură, în afecțiunea gestului, roșul vieții și albul gândului curat. Un simplu șnur ajunge.... el este aducătorul de noroc și belșug, numai el apără și poartă nevăzut mângâierea iubirii... e mai mult decât un gest... e chiar începutul speranței, nădejdea că va fi mai bine.
Dacă aș avea putere, dacă aș fi ce nu sunt, aș pune de 1 Martie un mărțișor în fiecare loc, la fiecare colț de stradă, la casele oamenilor. Dacă aș putea, aș pune un mărțișor pe întreaga țară, văruind-o apoi în albul cel mai imaculat!!!

    Scuturându-mă din hibernare, am făcut un mărțișor de gătit domnișorii și domnișoare!!!!

                                                  Să fiți senini și blânzi ca o primăvară! 

 

E capricios începutul acesta de martie. Ar fi trebuit să fie soare şi zile însorite, chiar dacă e vremea capricioaselor babe. Îmi e dor să văd oamenii zâmbind, aşa, fără motiv, luminoşi şi liniştiţi.A nins așa deodată,tre­­cătorii grăbiți şi-au lăsat sem­nătură de paşi în zăpada căzută. Mai e puţin şi vine 8 Martie, ziua când un potop de flori se va abate asupra fe­me­ilor.Îmi doresc ciripitul subțire al păsărelelor, ce-și anunță descoperirea unui muguraș. Foșnetul crengilor goale este singura muzică,apoi apa ca un șir nesfârșit de cristale, rostogolindu-se pe aleile goale ale parcului. Și sus de tot, cerul ar avea un singur glas: țipătul ascuțit al vreunui pescăruș rătăcit.Și totuși este o lumină caldă, blândă, care parcă iese din pământul înfrigurat,o lumină albastră care se schimbă mereu, este în fiecare clipă alta,iar cerul îmi apare întâi apăsat de nori grei, vineţii, apoi încremenit de linişte, până când aerul dintr-odată se înmoaie şi apar ici-colo raze timide.Nicio primăvară nu seamănă cu alta, fiecare are paşii ei ... nu pot să nu mă bucur că pot descifra semnele primăverii între copaci,în mirosul pământului,în răcoarea curată a dimineților.

Simt o bucurie imensă, amestecată cu teama că s-ar putea întâmpla să întârzie soarele în ziua aceea pe care o aștept din prima zi a anului, în care să dăruiesc primele flori ale primăverii ei....mamei...o aștept înfrigurat, întrebându-mă: Cum să nu vi­brezi, când vezi cu câtă generozitate împrăştie deasupra mea un nor de stele?

Aștept această zi cu bucuria  care-mi inundă cotloanele sufletului,doar s-o privesc și să-i mulțumesc iar și iar și iar....

 

compunere--ZILE DE FEBRUARIE

 

Mirosul dimineţii se mai simţea când am ajuns lângă o pă­dure din care  ori­zontul nu se vede în între­gime, copacii mi se păreau impunători, dar am auzit un vuiet de apă,poate al unei cascade ascunsă de mestecenii albi. Dau la o parte poarta de abur şi intru,alung haina de ceaţă și de­vin străveziu şi umblu fără să mă opresc. Parcă am simţit o prezenţă magică pe aceste meleaguri, ceva misterios şi ancestral. Pe jos, sunt aşter­nute perne dese de muşchi. Fire de iarbă culcate trădea­ză trece­rea spiritelor şi a vânturilor invi­zibile.

Am pornit pe drumeagul îngust ce trece pe sub alaiul coroanelor de salcâmi şi se avântă brusc într-o deschidere luminoasă, peste coama dealului.  Mai am de urcat doar muchia abruptă, peste care se cască albastrul cerului. Păşesc cu sfială într-un decor de basm, uitat de lume şi de timp. De-aici, începe poiana îngustă, cu fagii ce seamănă cu  o armată de falnici străjeri. Din marginea poienii, o cinteză cântă cu ciripeli vii, melo­dioase. Lumina e galbenă, aerul de început de primăvară cald, cerul are culoarea unui alt timp. Poiana liniștită mi se pare un loc magic,am simţit căeu aş fi primul care a pus piciorul în acele locuri. Am observat acolo că bucăţile de scoarţă de copac se mişcă atunci când bate vântul şi scot un zgomot ca de hârtie ruptă. M-am întors către un co­pac care foşnea în spatele meu. O bucată de scoar­­ţă, albă precum creta, s-a rupt, iar dede­subtul ei, trunchiul copacului avea culoarea rozalie

vine primăvara??????

 

 Copacul de lângă mine e o clepsidră,coroană sus, co­moară jos. Nici trunchiul nu mai este cenuşiu, uscat. Ca­­pătă luciu, o lucire vestitoare. Şi nu e de la aerul umed din jur, ci de la seva din adânc... Nevăzută urcă, urcă. Sus, mugurii îşi dau unii altora ghes să se desfoaie. Aşteaptă. Să soarbă lumină, energie. Cea venită de dincolo, din ceruri, de la soare.
Pe ochiurile de pământ fără omăt, frunzişul căzut din pomi, astă toam­nă, se răsuceşte şi se fărâmiţează. Din frunzele moarte ră­mân numai ner­vu­rile, broderii, dan­tele. Gingăşie care-mi dă fior. Ţi­uie un vânt anu­me al primăverii, sub­ţiratec, ciudat. Ra­fale tăioase vin şi pleacă, brusc. Prin parcul pustiu mă ur­mează stoluri jucăuşe de pă­sări care ciripesc cu glasuri vesele,alergându-se printre primii mesteceni abia înfrunziţi. Soarele încălzeşte uşor şi simt cum în lumina lui, ar­borii încep să freamăte, să se dezmorţească din gerul iernii. Păsările sunt încă lângă mine, cântă şi zboară cu o bucurie de neoprit.  Pe cerul albastru-albastru strălu­ceşte în soarele amiezii un norişor alb. În aer s-au ridicat gâze ce par să se mişte fără o direcţie anume: sunt doar bu­curoase de ușoara căldură, se zbenguie în aerul primăverii. Chiar lân­gă piciorul meu, o al­bină a găsit fericită o floare mică şi albă de urzică. Primăvara are, în adâncuri, nostalgia începuturilor curate, dar ea este acoperită cu atât de multă bucurie a vieţii şi cu atâta energie nouă, încât uit de ea şi tot ce îmi doresc este să alerg. Nebunia primăverii nu este decât euforia vieţii pure, care aşa cum umflă şi învolburează apele venite din ceruri, aşa îmi umblă prin vene, cercetându-mi întreg trupul, scuturându-l şi trezindu-l.

floare de urzică