luni, 26 octombrie 2026

test: Călin Torsan,, Prieten cu umbra”(fragment) + dr. Mihail Pautov,, Cum să înveți eficient pentru un EXAMEN”(fragment)

 

SUBIECTUL I

 Citește fiecare dintre textele de mai jos pentru a putea răspunde cerințelor formulate.

 Textul 1

,,Cu trei săptămâni înainte de vacanţa de vară, Imran îl surprinse pe Nimo cu o invitație din partea părinților săi. Familia Aahil hotărâse să-şi viziteze câteva rude apropiate care emigraseră în Skopje, capitala Macedoniei de Nord. Urmau să plece cu mașina, la puțin timp după încheierea anului şcolar. - Nu-i un drum prea lung. Tata a zis că l-am putea face chiar și într-o singură zi. Totuşi, vrea să ne bucurăm de călătorie și să mai cunoaştem locuri noi, aşa că vom înnopta în Bulgaria. Ai mei te roagă să vorbeşti cu tatăl tău, iar dacă o să fie de acord să vii, o să pună la punct toate detaliile excursiei. Ar fi extraordinar să mergem împreună, nu?
- Oh, da! Sigur că da! Mi-ar plăcea tare mult și mie! N-am mai fost niciodată într-o țară străină, sunt foarte curios. O să vorbesc cu tata, deşi nu știu cum o să reacţioneze. E cam supărat că am feștelit-o la matematică. Nici nu vrea să audă că n-o să iau măcar un opt în teză. (…)
- Eu zic că merită să încerci să-l convingi. În plus, până la teză mai avem vreo zece zile. Ai timp să te pui la punct cu materia. Sunt cinci capitole mari și late, de mâine treci la treabă, citește fără grabă teoria și rezolvă exerciţiile de la clasă. Nu-s eu ăla în măsură să te-ajute prea mult, nici pentru mine matematica nu-i tocmai punctul forte. Ştii bine asta... Dar, în cel mai rău caz, putem încerca să lucrăm împreună, dacă crezi că te ajută. Îl putem ruga și pe tata să ne mai explice, că se pricepe.
- OK. Mulțumesc pentru invitație, însă mai degrabă o să încerc să învăţ singur. Nu ştiu, în felul ăsta mă pot concentra mai bine. Și n-o s-o las deloc pe mâine, o să încep treaba chiar din seara asta! Dacă mă culc cu două ore mai târziu decât de obicei, pot să revăd de azi primul capitol.
 În timpul cinei, Hector îi povesti copilului o întâmplare ciudată de peste zi. Se petrecuse în cursul dimineţii, cât Nimo fusese la școală.
- N-am mai păţit asta în viaţa mea, băiete! Și n-aş putea zice că sunt ăla fără experiență la volan. Ştii ce înseamnă să conduci prin București de peste douăzeci de ani? Şi ditamai autobuzul, în toată nebunia și aglomerația din oraş? Aceeaşi muncă, zi după zi...
 - Uau, tată! Îmi închipui cum aş fi eu după tot atâţia ani de exerciții la matematică. Ce mai, aş ajunge un om de ştiinţă celebru. Vreun doctor în economie, ori un specialist important în mediul de afaceri. Toate site-urile de finanţe ar scrie despre viziunea nemaipomenită a domnului Ieronim Brumă, despre calitățile...
 - Nimo, vezi că pui prea multe lemne pe focul imaginației. (…) Dacă nu deranjez, i-aş sugera distinsului nostru profesor eminent să treacă iute la culcare. S-a făcut noapte.
 - Seara asta nu, tată! O să mă culc puțin mai târziu, mi-am făcut un program strict de recapitulare pentru teza la mate.
- Ei, mă bucur să aud asta! Totuşi, nu sta prea mult să înveți, ca să nu-ţi fie greu să te trezești mâine-dimineață.
- Nu, tată, n-ai nicio grijă. Stau doar până mă lămuresc cu materia din primul capitol. Apropo, te pot ruga ceva?
 - Păi, depinde ce mă rogi. Să nu fie ceva de care nu m-aş putea ține de cuvânt. Sau cu care nu te-aș putea ajuta.
 - Vreau să știu dacă m-ai lăsa într-o excursie de câteva zile împreună cu Imran și cu ai lui. Sigur, numai dacă voi lua cel puţin opt în teză! Ştiu că nu pentru asta învăț, tată, ci pentru mine, aşa cum m-ai tot încurajat. Ca să ajung mai bun şi mai priceput în viață. Totuşi, mi-aş dori mult să merg acolo cu ei.
- Acolo unde, copilule?
- Tată, niciun cuvânt în plus în seara asta! Hai mai bine să vedem ce mare brânză o să fac la teză, apoi mai vorbim noi și despre excursie.
- Bine, băiete, așa să fie. Îmi place cum pui problema.
 Cunoscându-şi părintele, Nimo a înţeles că obținuse deja o jumătate de aprobare. Pentru cealaltă jumătate mai trebuia să se descurce printre cifrele de la algebră. Oricum, asta îi oferi un surplus de energie, pe care urma să-l consume imediat în fata caietului cu calcule. Până atunci, vigoarea aceea i se scurse în picioare, astfel că şi le tot balansa pe sub masă. Îndrăzni chiar să o rupă cu subiectul şi îi reaminti tatălui să-i povestească ce i se întâmplase de dimineaţă.”

                                                                         (Călin Torsan,, Prieten cu umbra”)

Textul 2

Cum să înveți eficient atunci când se apropie un examen important?
Primul reflex este să aduni toate cărțile și notițele pe care le ai. Apoi, le citești și le recitești la infinit. Sau până când consideri că au fost memorate. Este o inițiativă curajoasă, dar nu foarte inspirată pentru învățarea materiei. Condiții optime de învățare
1.Învață cu pixul și foaia lângă tine
O cercetare arată că metoda clasică încă ar putea fi cea mai eficientă. Cu alte cuvinte, cei care citesc informațiile dintr-o carte fizică sau dintr-un caiet vor memora mai repede și mai ușor datele.
2.Învață alături de un prieten .Un studiu actual arată că învățarea prin colaborare este extrem de eficientă.
Studenții participanți la cercetare au fost rugați să evalueze cunoștințele colegilor prin comentarii, sugestii de îmbunătățire și acordarea unei note finale. Rezultatele au arătat că această activitate i-a ajutat să își fixeze mai bine noțiunile și să învețe mai ușor. În plus, se pare că socializarea cu scop de învățare și cooperarea pot ajuta la dezvoltarea mai multor funcții cognitive. Abilitatea de a rezolva probleme, gândirea creativă și capacitatea de a se autoevalua se află printre ele.
3.Oprește-ți notificările sau pune-ți telefonul în mod avion
Cu siguranță, deja știi și ai experimentat asta pe propria piele. Verificarea constantă a notificărilor îți încetinește procesul de învățare și te face să-ți pierzi concentrarea. Un studiu efectuat recent spune că timpul petrecut pe Facebook pune în pericol performanța academică, mai ales în cazul persoanelor cu note mai mici decât majoritatea. Cu cât stai mai mult pe rețelele sociale, cu atât vei reuși să înveți mai puțin și mai superficial.
                   Cu cât timp înainte de examen trebuie să începi să înveți?
                   Când ar trebui să începi să studiezi pentru un examen?
Știința răspunde: cât mai devreme! Mai exact, ar fi ideal să repeți informațiile deprinse chiar a doua zi, după curs sau seminar.
Curba uitării este un concept formulat de Hermann Ebbighaus, un psiholog german și cercetător al memoriei. Teoria spune astfel: informația proaspătă este uitată rapid, dacă nu este repetată deloc în primele 24 de ore de la învățarea ei.
Astfel, dacă nu citești, asculți sau scrii aceeași informație a doua zi după un curs, ea va dispărea în proporție de 50-80%. Cu cât „îi aduci aminte” creierului informațiile utile, cu atât el le va stoca pentru mai mult timp.
 Mai mult, cu cât te apropii de momentul examenului, cu atât nivelul de stres va crește, acesta afectând capacitatea de a-ți reaminti ce ai studiat înainte de examen.
 În concluzie, răspunsul la întrebarea „Când să mă apuc de învățat?” este: mai aproape de data predării decât de data examenului.
Astfel, vei reuși să controlezi consumul de social media, să te concentrezi total asupra materiei și să-ți folosești timpul în cel mai eficient mod.
                                                                            Succes!
      (dr. Mihail Pautov,, Cum să înveți eficient pentru un EXAMEN /Metode, studii,       recomandări”                                                                                                 (fragmente) 
1.       Notează, din textul 1, cele două ţări în care i se propune lui Nimo să călătorească.
2.        Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 1.
Prenumele întreg al lui Nimo este:
a.       Imran. b. Hector. c. Ieronim. d. Brumă.
3.       Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2.
O funcţie cognitivă este:
a.       învăţarea materiei. b. socializarea. c. gândirea creativă. d. concentrarea.
4. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2. Curba uitării este :
a. un studiu. b. o metodă. c. o cercetare. d. un concept.
5. Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a stabili dacă este adevărat sau fals, bazându-te pe informațiile din cele două texte.

Textul 1

                       Enunțul                                                                                  Adevărat       Fals

Nimo are de recapitulat zece capitole la matematică.
Matematica nu este punctul forte al lui Imran.
Tatăl lui Nimo locuieşte în Bucureşti de douăzeci de ani.

 Textul 2

                       Enunțul                                                                                  Adevărat           Fals

Învăţarea prin cooperare este extrem de eficientă.
 Informaţia proaspătă trebuie repetată în primele 24 de ore de la învăţare.
Nivelul crescut de stres ajută capacitatea de reamintire a informaţiilor.
6. Precizează, în minimum două enunțuri, o trăsătură a tiparului textual dialogat, identificată în textul 1, ilustrând-o cu o secvență relevantă.
 Este un tipar dialogat:
-schimburi de replici între două personaje; există interacțiune între ei;
-pentru fiecare replică se folosește linie de dialog; replicile sunt conectate între ele;
  Tiparul textual este dialogat(este folosit dialogul ca mod de expunere) redă un schimb de replici dintre două personaje;aici dialogul dintre doi colegi Imram care-l invită pe Nimo într-o călătorie,, în Skopje, capitala Macedoniei de Nord”,însă Nimo îi cere timp de gândire,pentru că trebuie să se pregătească la matemetică,tatăl său așteaptă o notă bună de la el.
Începutul replicilor este marcat cu linie de dialog,intonația personajelor este marcată prin semnul întrebării,al exclamării,punct care închid replica personajului.
7. Prezintă un element de conținut comun celor două texte date, valorificând câte o secvență relevantă din fiecare text.
În ambele texte există un element comun:învățarea pentru teză,examen.Nimo vrea să-i dovedească tatălui său că poate lua o notă bună la matematică și de aceea va încerca să învețe singur,, în felul ăsta mă pot concentra mai bine”,dorind să înceapă,,chiar din seara asta.”În al doilea text,elevii sunt îndemnați să învețe cât,,mai aproape de data predării decât de data examenului,astfel își vor folosi timpul,, în cel mai eficient mod.”
8. Crezi că rezultatele la învăţătură pot influenţa relaţia dintre copii şi părinţi? Justifică-ți răspunsul  valorificând textul 1.
Da,cred că rezultatele la învățătură pot influența semnificativ relația dintre copii și părinți, acționând adesea ca un catalizator pentru apropiere sau, dimpotrivă, ca o sursă majoră de tensiune.
 Consider că această influență se manifestă pe mai multe planuri:
Când rezultatele școlare nu ridică la înălțimea așteptărilor, notele pot deveni un teren de dispută.
Părinții pot reacționa prin pedepse, critică sau exprimarea vizibilă a dezamăgirii. Acest lucru îl poate face pe copil să se simtă respins sau iubit doar condiționat (în funcție de performanță).Personajul din  textul 1,Nimo,știe că tatăl său are așteptări de la teza lui la matematică,, Nici nu vrea să audă că n-o să iau măcar un opt”și de aceea îi spune prietenului său că va începe imediat să se pregătească.
Pentru a evita conflictul sau rușinea, copiii tind uneori să ascundă notele proaste, să mintă sau să se izoleze de părinți, ceea ce erodează încrederea reciprocă.
Notele mari aduc laudă, mândrie și o atmosferă relaxată în casă.
Dacă laudele se concentrează exclusiv pe note și nu pe efort, copilul poate dezvolta o anxietate puternică legată de eșec, temându-se că își va pierde aprecierea părinților dacă va greși vreodată.
Nu notele în sine afectează relația, ci atitudinea părinților față de ele:
Părinții care apreciază efortul, munca și progresul (chiar și atunci când nota nu este maximă) reușesc să mențină o relație deschisă și de sprijin. Copilul se simte în siguranță să ceară ajutor.
Relația suferă cel mai mult atunci când părintele pune semnul egal între valoarea copilului ca persoană și notele din catalog
  În concluzie, școala poate fi fie o punte de comunicare prin care părintele își arată sprijinul necondiționat, fie o barieră care generează anxietate și distanțare emoțională.
9. Asociază fragmentul din opera literară „Prieten cu umbra” de Călin Torsan cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând o valoare morală/culturală comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.
 Alătur fragmentului din textul 1,un fragment din romanul,,Cișmigiu et comp”de Grigore Băjenaru (capitolul V,,La tinerimea română”).În ambele fragmente sunt băieți-elevi,personaje dornice de a citi,de a învăța:unul citește în biblioteca din casă,celălalt se pregătește pentru teza la matemetică.Tatăl băiatului din,,Cișmigiu....”este nemulțumit de lecturile fiului său despre haiduci,dar acesta îi enumeră,spre surprinderea tatălui său, autori români renumiți,descoperiți în biblioteca familiei. Nimo dorește să-i arate tatălui său că se pregătește intens pentru teza la matematică,promițându-i o notă bună,, cel puţin opt în teză! Ştiu că nu pentru asta învăț, tată, ci pentru mine, aşa cum m-ai tot încurajat. Ca să ajung mai bun şi mai priceput în viață.”
Ambele personaje au pasiunea de a învăța,sunt  recunoscători pentru valorile morale pe care le-au primit:dragostea pentru învățătură.

B.

1. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect.
În secvenţa :
,,Nu-s eu ăla în măsură să te-ajute prea mult, nici pentru mine matematica nu-i tocmai punctul forte.”
                      există:
a.patru diftongi. b. trei diftongi și un triftong. c. patru diftongi și un triftong. d. doi diftongi și un triftong.
2. Seria care conţine doar cuvinte derivate este:
a. „cifrele”, „aprobare”.
 b. „niciodată”, „reaminti”.
 c. „aprobare”, „ (ai) încurajat”.
 d. „jumătate”, „caietului”.
3. Cuvintele subliniate în secvenţa :
„Îmi închipui cum aş fi eu după tot atâţia ani de exerciții la matematică. Ce mai, aş ajunge un om de ştiinţă celebru.”
sunt sinonime, în ordine, cu:
a. văd, faimos.
b. visez, reputat.
c. îmi imaginez, cunoscut.
d. realizez, necunoscut.
4.Seria în care cuvintele subliniate sunt omonime este:
a. Deși te-am chemat, nu ai venit. / În pădure sunt copaci deși.
b. Ne-am mai văzut de curând. / Luna mai se apropie.
c. Verificarea constantă a notificărilor îți încetinește procesul de învățare. / Mergem zilnic la magazin. d. L-am văzut o fracțiune de secundă. / La matematică am învățat despre fracții.
5. Precizează valoarea morfologică a cuvântului „a” în fiecare dintre contextele următoare:
 „Tata a (1) zis că l-am putea face chiar și într-o singură zi.”;
„Ai timp să te pui la punct cu materia. (2);
„A! (3) Acum am înțeles.”

                                        Cuvântul „a”                                      Valoarea morfologică

6. Alcătuieşte un enunț imperativ, în care să existe un adjectiv pronominal posesiv, persoana a II-a, în cazul acuzativ (1), ܈
și un enunț asertiv, în care substantivul „copilărie” să fie complement prepozițional (2).
7. Construieşte o frază alcătuită din două propoziţii aflate în raport de coordonare adversativă.
8. Rescrie textul următor, corectând greşelile de orice natură.
 Sunt foarte bucuroasă din cauza faptului că ne-am cunoscut și a-ș vrea să mergem împreună la servici. Mi-e nu mi-ar displace compania ta. Defapt, îmi place foarte mult.

SUBIECTUL al II-lea

Scrie o compunere în care să îl caracterizezi pe Nimo, personajul din textul lui Călin Torsan.

(În scrierea compunerii, vei avea în vedere:
− notarea a două date de identificare a personajului (vârstă, origine, statut etc.);
− prezentarea, prin câte o secvență comentată, a două trăsături morale ale personajului;
− precizarea a două mijloace de caracterizare diferite, prin care se evidențiază trăsăturile morale
prezentate;
− corelarea unei valori personale cu una dintre valorile personajului.)

Mijloace de caracterizare directe:
–     de către autor;
–     de către alte personaje;
–     de către personajul însuşi (autocaracterizare);
 Mijloace de caracterizare indirecte:
–     din limbaj;
–     din fapte;
–     din comportament;
–     gesturi;
–     din relaţia cu alte personaje.

Nimo reflectă viața unui copil obișnuit; relaționează bine cu  prietenul său,Imran,care îl invită într-o călătorie.Dialogul celor doi băieți arată prietenia lor,felul în care sunt apropiați.Nimo este caracterizat indirect prin limbajul său:răspunde cu plăcere invitației,dar trebuie să discute cu tatăl său,,cam supărat”din cauza situației de la matemetică.Se simte încurajat de vorbele lui Imram,care se oferă să-l ajute.Este însă încrezător că se poate pregăti singur,făcându-și un plan de învățătură,,chiar din seara asta.”Îi mulțumește politicos prietenului său pentru invitație.
Are o relație strânsă, bazată pe respect și afecțiune, cu tatăl său, îl admiră și pe care încearcă să nu îl supere. Discuțiile directe dintre tatăl și Nimo, care îi cere permisiunea să plece într-o călătorie alături de prietenul său,Imran, arată mecanismul de caracterizare indirectă. Între cei doi există o relație bazată pe încredere și destăinuire reciprocă. Dialogul nu este rigid; Hector nu doar că îi ascultă dorințele, dar i se confesează la rândul lui, dorind să-i povestească o întâmplare trăită la volanul autobuzului. În aceste discuții, Nimo își exersează capacitatea de negociere.
Nimo este caracterizat ca un copil extrem de sensibil, a cărui maturitate se hrănește din realismul și onestitatea tatălui său, dar care își păstrează o zonă secretă, magică, pe care o folosește ca pe un scut emoțional.Mi-a plăcut că Nimo se străduieşte să nu-şi dezamăgească tatăl și cred că și eu și alții putem învăța de la el această atitudine.M-a impresionat prietenia lui cu Imram. Dacă, așa cum spunea Nichita Stănescu, „a avea un prieten este mai vital decât a avea un înger”, oare cum este când prietenul e chiar îngerul?

 


    Călin Torsan:„Azi-mîine voi împlini 51 de ani. Asta mă face să rîd, fiind mai apropiat de numărul invers de ani, 15, vîrsta începuturilor de drum. Oricum, am înţeles deja că în fiecare adult rămîne ascuns copilul gata de joacă. Ceea ce nu e deloc rău, căci numai așa pot fi întreţinute visurile sau imaginaţia. Priviţi desenele celor mici și ascultaţi-le bazaconiile! Veţi înţelege atunci că ochii lor reflectă lumea cu totul surprinzător. Artistic, aș zice. Asta m-a făcut să născocesc cîteva povești pentru ei, convins că urechile lor vor ști să le-asculte cum trebuie. Cît despre ,,Prieten cu umbra”, am scris-o în cel mai ciudat an al vieţii mele... cu masca pe faţă, dar cu gîndurile zburînd printre nori.” 
,,Prieten cu umbra” este o carte despre prietenie. Prietenia dintre oameni, dintre copii din culturi și naționalități diferite. Este prietenia dintre Nimo (Ieronim Brumă) și Imran, băiatul sirian care îl învață, de fapt, ce este prietenia, ajutorul necondiționat. Este prietenia lui Nimo cu o umbră, umbra bunicului care apare exact atunci când are nevoie.,, Prieten cu umbra” este și o carte despre copilărie, iar Nimo este un copil din clasa a șasea, un copil care stă doar alături de tată, un copil care își pune întrebări și caută răspunsuri (Ce s-a întâmplat cu mama?), un copil curios, curajos, care are teze și teste. Într-o seară, Nimo întîrzie în oraș nepermis de mult. Tocmai a ratat ultimul autobuz care-l putea duce acasă, în cartierul bucureștean, Drumul Taberei. În întuneric, un scrîșnet teribil despică tăcerea din Piața Universității. O statuie pârîie din toate încheieturile și… iat-o cum prinde viață și-i sare în ajutor băiatului. Călare pe Breazu, calul lui Mihai Viteazul, Nimo pornește spre casă, în vreme ce bunicul său – statuia lui, mai bine zis – își mîngîie mustața liniștit. Așa începe aventura lui Nimo.
Tatăl lui Nimo, Hector, conduce autobuzele 313 și 268 din Drumul Taberei până la Piața Romană sau de la Piața Unirii până în cartierul Apărătorii Patriei. Numerele nu sunt întâmplătoare: tatăl lui Nimo își dorește să aibă în casă nu număr de cărți egal cu numărul autobuzului pe care îl conduce. Se vorbește despre statui, despre valoarea și viața lor, despre rolul lor într-un oraș, dar și despre lipsa de curiozitate și indiferența oamenilor care trec  pe lângă ele. Dincolo de aventurile prin care băiatul trece, mereu apare cineva, umbra, prezență permanentă, curioasă și  misterioasă, mereu dispusă să îl ajute pe băiat, mereu îndrumându-l mai ales în descoperirea secretului despre destinul mamei sale, secret pe care îl află într-o călătorie în Macedonia de Nord, alături de familia prietenului său, Imran.
 Este o carte plină de îndemnuri, de omenie, de educație adevărată și valoroasă ascunsă în vorbele oamenilor simpli, așa cum este și tatăl lui Nimo: „Nu poți face nimic singur, chiar dacă uneori pare așa.  Tocmai de aceea în viață nu există nici învingători, nici învinși. Suntem cu toții împreună, Nimo. Ca-ntr-o horă. Întotdeauna se mai găsește un om în spatele tău, așa cum sunt cei pe care îi vezi acum în oglindă. Mereu există un sfat după care te-ai luat și care ți-a făcut bine. Mereu ai în fața ta modelul pe care vrei să îl urmezi. Trebuie doar să fii hotărât și s-o faci. De-aia contează mai mult faptele noastre, nu vorbele. Pe-alea le cauți mai bine în cărți. Iar dacă o să încerci să te comporți întotdeauna așa, o să pricepi repede că lumea e ceva mai fericită decât aceea de ieri.” 

joi, 17 septembrie 2026

 


test inițial pentru clasa a VII a sau a VIII a......cum doriți.....

 

Citește cu atenție textul de mai jos și rezolvă cerințele date:

           ,, Iar îmi vibra telefonul. Tata. Nu acum! […]
            Telefonul mi-a vibrat din nou. De data asta era un mesaj: DE CE NU EȘTI LA ȘCOALĂ? PE UNDE UMBLI? M-A SUNAT DIRIGINTA SĂ-MI SPUNĂ CĂ AI CHIULIT DE LA ULTIMELE ORE. E ÎNGRIJORATĂ. VINO IMEDIAT ACASĂ, ORIUNDE AI FI… SAU STRICĂM PRIETENIA! […]
            Am ajuns în fața casei și l-am văzut pe tata fumând supărat la fereastră. Sufla cu năduf fumul gros de tutun, acoperind lumina beculețelor de Crăciun agățate pe pervaz. Nici nu voiam să știu ce scandal mă aștepta. Am încercat s-o dreg și i-am făcut discret cu mâna, zâmbind cât puteam de nevinovat. Tata s-a îndepărtat de la geam, lăsând perdeaua să-l acopere.
            Am oftat și am intrat în casă. Am urcat spăsit treptele, gândindu-mă ce carte să joc: tupeul sau smerenia? Dacă ar fi fost mama, atunci aș fi lăsat capul în jos, mi-aș fi cerut scuze și am fi depășit momentul destul de repede. Cu tata însă habar n-aveam cum să mă port. Era prima oară când se supăra pe mine și nu știam cum reacționează la supărare. Mi-am făcut curaj, am deschis ușa și am intrat în casă. […] Tata stătea în hol, în pragul ușii, și mă privea fără să spună nimic.
            — Bună, am spus eu pe un ton care voia să pară nonșalant.
            — Serios? „Bună?” Atât ai de spus? a întrebat el surprinzător de calm.
            — N-am auzit telefonul, îmi cer scuze, am încercat eu s-o dreg. […]
            — Nu mă supăr că ai plecat de la școală, nu țin neapărat să știu unde ai fost. Sunt însă foarte supărat că nu mi-ai răspuns la mesaje. Am fost foarte îngrijorat. […]
            — Sunt bine, am răspuns eu, și am vrut să plec spre camera mea.
            Tata m-a prins de mână.
            — Lasă-mă! Mă doare! am strigat.
            — Tu să nu-mi întorci mie spatele! s-a răstit el la mine. Totul până la impertinență! Ești un nerecunoscător!
            Brusc, m-am aprins și eu.
            — Pentru ce sunt nerecunoscător?
            — M-am dat peste cap ca să fac să-ți fie bine! a spus el cu glas aspru. Ți-am mutat toată camera aici, am dat o grămadă de bani ca să ai parte de cea mai bună recuperare. Și tu cum mă răsplătești? Ignorându-mă? Lăsându-mă să-mi fac griji pentru sănătatea ta?”

                                                                        (Mihai Mănescu, ,,Comoara lui Harap-Alb”)

Subiectul I                                                                                                     

1. Notează A (adevărat) sau F (fals) raportându-te la informațiile din texul dat:
            a) Copilul primește un mesaj de la diriginta clasei.                           
            b) Tatăl aranjează beculețele de Crăciun de pe pervaz.                      
            c) În apartament intră și un grup de colindători.                                
            d) Tatăl se supără pe fiul său.                                                             
2. Cum este relația dintre băiat și tatăl său? Răspunde și justifică-ți răspunsul făcând referire la o secvență din text.    
3. Formulează ideea principală ce corespunde deznodământului fragmentului dat.
4. Alege varianta corectă:                                                                                           
            În fragmentul dat, naratorul este:
            a) și personaj, fiind implicat în acțiune și relatând întâmplările la persoana I.
            b) același cu autorul textului.
            c) doar observator, nefiind implicat în acțiune și relatând întâmplările la persoana a III-a.
5.Alege seria în care ambele cuvinte conțin diftong:                                                            
            a) casei, Crăciun
            b) voiam, tupeul
            c) fereastră, cântau
            d) serios, geam
6. Subliniază în secvența următoare un cuvânt omonim și construiește un enunț în care să aibă alt sens: 
Tu să nu-mi întorci mie spatele! s-a răstit el la mine. Totul până la impertinență! Ești un nerecunoscător!    
7. Precizează modul, timpul (dacă există), persoana și numărul pentru fiecare formă verbală din text:
   vino=
   ar fi fost=
   am intrat =
   să spună=                                                                                                   
8. Transcrie două predicate diferite din secvența următoare și precizează felul lor: 
Nu țin neapărat să știu unde ai fost. Sunt însă foarte supărat că nu mi-ai răspuns la mesaje. Am fost foarte îngrijorat.     
9. Precizează genul, numărul, cazul și funcția sintactică pentru fiecare dintre substantivele din text.:
   în fața casei=
   beculețelor=
   cu tata=
   ușa=
   spre camera=
10. Transcrie pronumele din secvența următoare și precizează pentru fiecare felul, persoana, numărul, cazul și funcția sintactică: 
   Nu mă supăr că ai plecat de la școală, nu țin neapărat să știu unde ai fost. Sunt însă foarte supărat că nu mi-ai răspuns la mesaje. Am fost foarte îngrijorat.  
 11. Rescrie fragmentul de mai jos, corectând greșelile de orice fel:                          
 Dragele mele colega mea a rezolvat cea mai repede ultima problemă de la matematică. Mi-ar place să aibe răbdare și să m-ă ajute și pe mine.

                          Subiectul al II-lea  :                                                                                        

                    Scrie rezumatul textului dat.

 

luni, 14 septembrie 2026

  Toamnă dulce, toamnă cu frunzele toate flori............... 

   Toamna este primăvara iernii ,de aceea cred că  în fiecare frunză este o floare. Nici frumusețea primăverii, nici cea a verii nu are farmecul și grația pe care le-am văzut într-o singură înfățișare a unei zile de septembrie. Iubesc luna septembrie, o iubesc datorită parfumurilor ei,a culorilor şi privesc cu tristețe iarba care încetează să se mai ridice. Septembrie este însuşi artistul ce desenează cel mai frumos surâs al cerului. Acum există o armonie în toamnă,un luciu în cer, care pe perioada verii nu este auzit sau văzut .
    Ascultă! îmi spune glasul vântului sălbatic! oricine crede că frunzele căzute sunt moarte....nu! nu le-a văzut niciodată dansând într-o zi cu vântul ultim ce poartă cel mai frumos zâmbet al anului. Septembrie e o minune..... şi pentru aerul răcoros noaptea şi căldicel ziua.
  Septembrie înseamnă sunetul clopoţelului,iar prima zi de şcoală este unul dintre marile evenimente ale copilăriei,o întâmplare incomparabilă, care se transformă în sărbătoare.Fiecare  copil simte o     fo­ială în suflet, o nelinişte bucuroasă......

 

compunere---Vine,vine toamna....se așterne.....

 

  Toamna este anotimpul reve­laţiei,al descoperirii, anotimpul clarită­ţii. Eu cred că trebuie să păşim cu teamă în toamnă, ci cu bucurie. Ne bucurăm de fiecare rază de soare, de fiecare rămăşiţă plă­pândă de căldură, ne scăldăm în ea cu toată fiinţa.
   Septembrie mă  face să vânez cu păturica peticele de soare din grădină, ba ronţăind dintr-o nucă, ba degustând un strugure aromat, ba muş­când cu poftă dintr-un măr acrişor şi crocant ori din­tr-o prună dulce,ba...ah!!!pregătindu-mă de început,de începutul școlii....cu regret,cu bucurie?!?!!!Lecţia lunii sep­tem­brie este recunoştinţa...
 Octombrie îmi ofe­ră darul unei frumuseţi răpitoare: lumina se schimbă, făcându-mă să privesc lumea cu alţi ochi. Razele soarelui ca­pătă o altă consistenţă, de miere sau chih­limbar. Contururile lucrurilor ce mă-nconjoară se evidenţiază cu o mai mare claritate. Parcă mă trezesc treptat dintr-un somn, în care nici nu am știut până acum că am fost cufundat. Odată cu lumina, se schimbă şi aerul, care devine tare, revigorant şi parfumat. Nu mai miroase a praf şi uscăciune, ca în toiul verii, ci a vegetaţie şi ploaie.Acum copacii sunt mai impre­sio­nanţi ca niciodată şi, în drum spre școală,mă surprind une­ori cu mici vârtejuri de frunze puternic colorate, care mă ating uşor pe umăr, ca într-un salut delicat. Asist la o transformare iute şi spectaculoasă, în plină des­făşurare a întregii naturi.Oc­tom­brie îi consolează pe copiii speriaţi care suntem în faţa schim­bării, arătându-le limpede cât de mare şi glorioasă poate să fie frumuseţea schimbărilor. Octombrie mă plimbă ca într-o caleaşcă, de la un anotimp la celălalt, ofe­rin­du-mi un peisaj de un farmec sublim. Ajunge să as­cult la ora de muzică ,,Toamna" lui Antonio Vivaldi şi înţele­g perfect minunata esenţă tandră a acestei splendide luni.
   Apoi, Noiembrie e una dintre cele mai mohorâte luni ale anului. La o primă vedere, pare o lună zgârcită, decisă să nu aducă nimic bun. Doar frig, vânt şi ploa­ie. Ceaţă şi copaci dezgoliţi. Lumea se trans­formă brusc, dintr-un ta­blou plin de culori aprin­se, într-un desen  în cărbune. Co­pa­cii ca­re mă  încântau până acum cu foş­netul lor ju­căuş de­vin siluete negre şi anti­pa­tice, stafii răzbu­nă­toare ca­re  bântuie zilele. To­tuşi, chiar şi aşa, noiem­brie nu este alt­ceva decât tot un mare maestru sobru, a cărui menire e să ne înveţe să fim pu­ternici.El dez­go­leşte copacii de frunze, la fel cum se dez­ve­leşte mintea de iluzii şi false aşteptări. Ne în­conjoară pe noi, oamenii,cu frig şi umezeală şi cu foarte mult gri. Ne face să nu mai dorim să privim în afara noastră. Nu ne mai rămâne astfel decât să privim în inte­riorul propriei fiinţe. Să ne reîm­prie­tenim cu noi înşine. Să ne privim aşa cum suntem şi să fim mul­ţu­miţi cu ce vedem,să ne pregătim pen­tru ce ur­mea­ză: cu adevăr şi o sta­re de echi­libru.

  No­­iembrie ne pu­rifică şi ne în­dreaptă atenţia către suflet, ne ajută să nu mai depindem atâta de ce e în jur.
  Bunica îmi spune că cine trece hopul lui noiembrie nu se mai teme de iarnă, ci o întâmpină cu bucurie şi ne­răb­dare, grăbindu-se să celebreze primii fulgi de nea, cu ce are la îndemână:zăpadă, o sanie zdra­vănă cu zurgălăi,un brad verde,colinde,un moș,cadouri şi voie bună.

 

compunere--Lunile TOAMNEI


   Toamna este anotimpul reve­laţiei,al descoperirii, anotimpul clarită­ţii. Eu cred că trebuie să păşim cu teamă în toamnă, ci cu bucurie. Ne bucurăm de fiecare rază de soare, de fiecare rămăşiţă plă­pândă de căldură, ne scăldăm în ea cu toată fiinţa.
   Septembrie mă  face să vânez cu păturica peticele de soare din grădină, ba ronţăind dintr-o nucă, ba degustând un strugure aromat, ba muş­când cu poftă dintr-un măr acrişor şi crocant ori din­tr-o prună dulce.Lecţia lunii sep­tem­brie este recunoştinţa...
 Octombrie îmi ofe­ră darul unei frumuseţi răpitoare: lumina se schimbă, făcându-mă să privesc lumea cu alţi ochi. Razele soarelui ca­pătă o altă consistenţă, de miere sau chih­limbar. Contururile lucrurilor ce mă-nconjoară se evidenţiază cu o mai mare claritate. Parcă mă trezesc treptat dintr-un somn, în care nici nu am știut până acum că am fost cufundat. Odată cu lumina, se schimbă şi aerul, care devine tare, revigorant şi parfumat. Nu mai miroase a praf şi uscăciune, ca în toiul verii, ci a vegetaţie şi ploaie.Acum copacii sunt mai impre­sio­nanţi ca niciodată şi, în drum spre școală,mă surprind une­ori cu mici vârtejuri de frunze puternic colorate, care mă ating uşor pe umăr, ca într-un salut delicat. Asist la o transformare iute şi spectaculoasă, în plină des­făşurare a întregii naturi.Oc­tom­brie îi consolează pe copiii speriaţi care suntem în faţa schim­bării, arătându-le limpede cât de mare şi glorioasă poate să fie frumuseţea schimbărilor. Octombrie mă plimbă ca într-o caleaşcă, de la un anotimp la celălalt, ofe­rin­du-mi un peisaj de un farmec sublim. Ajunge să as­cult la ora de muzică ,,Toamna" lui Antonio Vivaldi şi înţele­g perfect minunata esenţă tandră a acestei splendide luni.
   Apoi, Noiembrie e una dintre cele mai mohorâte luni ale anului. La o primă vedere, pare o lună zgârcită, decisă să nu aducă nimic bun. Doar frig, vânt şi ploa­ie. Ceaţă şi copaci dezgoliţi. Lumea se trans­formă brusc, dintr-un ta­blou plin de culori aprin­se, într-un desen  în cărbune. Co­pa­cii ca­re mă  încântau până acum cu foş­netul lor ju­căuş de­vin siluete negre şi anti­pa­tice, stafii răzbu­nă­toare ca­re  bântuie zilele. To­tuşi, chiar şi aşa, noiem­brie nu este alt­ceva decât tot un mare maestru sobru, a cărui menire e să ne înveţe să fim pu­ternici.El dez­go­leşte copacii de frunze, la fel cum se dez­ve­leşte mintea de iluzii şi false aşteptări. Ne în­conjoară pe noi oamenii de frig şi umezeală şi de foarte mult gri. Ne face să nu mai dorim să privim în afara noastră. Nu ne mai rămâne astfel decât să privim în inte­riorul propriei fiinţe. Să ne reîm­prie­tenim cu noi înşine. Să ne privim aşa cum suntem şi să fim mul­ţu­miţi cu ce vedem,să ne pregătim pen­tru ce ur­mea­ză: cu adevăr şi o sta­re de echi­libru.
  No­­iembrie ne pu­rifică şi ne în­dreaptă atenţia către suflet, ne ajută să nu mai depindem atâta de ce e în jur.
  Bunica îmi spune că cine trece hopul lui noiembrie nu se mai teme de iarnă, ci o întâmpină cu bucurie şi ne­răb­dare, grăbindu-se să celebreze primii fulgi de nea, cu ce are la îndemână:zăpadă, o sanie zdra­vănă cu zurgălăi,un brad verde,colinde,un moș,cadouri şi voie bună.

 

compunere--TOAMNA copilăriei mele


    Mă gandesc așa că  aș putea trăi într-un loc care să mă lipsească de orice alt anotimp, mai puțin de toamnă.... și mă întreb de ce am această dorință... Toamna...cu nopțile ei din ce în ce mai lungi și diminețile reci, cu zilele  călduțe, cu mirosul de frunze uscate, cu adierea răscolitoare a vantului, cu soarele stins ce scaldă natura într-o lumină difuză, cu norii cenușii ce mă trimit la visare, cu ploaia calmă sau vijelioasă ce mă  trezește în diminețile cand aș vrea să mai dorm... toamna este incomparabilă! E tristă, dar are o frumusețe unică,simt că și eu sunt la fel ca toamna.... Cred că s-a moștenit de la dimineața aceea de septembrie în care m-am născut....  Mă identific cu toamna și simt cum face parte din mine....sunt puțin melancolic, pentru că nu este un anotimp vesel , dar cred că este cel mai romantic dintre toate.
     Îmi amintesc de toamnele copilăriei mele, când vârtejuri de vânt aduceau ploi neistovite ce îndestulau brazdele lacomului pământ ale parcului,pe unde colindasem neobosit în zilele și nopțile calde.
    Mireasma de gutuie coaptă și amarul nucilor îmi amintesc de prima zi de,,grădi”,cand priveam după brațul mamei mulțimea de pitici,căutand-o pe Alba ca zăpada,așa mă păcălise bunica că o voi găsi pe acolo printre locurile de poveste.Am intrat apoi printr-un tunel de flori în școala unde am scris cu mana tremurandă,,mama”și mi-am ascuns o lacrimă în pumnul mic,dar numerele cu plus,minus,ori(X),cu semnul =(egal)m-au fascinat și cred că îmi vor conduce mintea în anii mei.
M-am simțit schimbat cand am citit experiența,,micului Prinț”m-a fascinat întrebarea unui,, copil”:...unde ești copilărie cu pădurea ta cu tot...,am descoperit tainele din botanică,am urcat pe hărțile atlasului munții și am urmărit alunecarea apelor,m-am bucurat de jocurile în curtea școlii....
     Privesc melancolicul anotimp în dimineţile friguroase şi aspre, brumele reci ce se întind ca o spumă de argint acoperind locurile candva pline de flori...acum golașe,  aud vântul oftand și tânguindu-se, prevestind nemilostivele viscole ce vor veni. Pitite pe sub un gard sau în ungherele unei grădinițe de flori, mă întreb cum crizantemele rezistă şi privesc cum ultimele petale de trandafiri se topesc sub bruma dimineţii.
   Culorile și farmecul toamnei sunt adevărate provocări. Îmi place toamna care-mi adună amintirile de vară,iar eu le ascund bine de frig, ca să le desfac în nopțile reci de iarnă, atunci cand îmi va fi dor. Îmi place să merg prin covorul de frunze ruginii și să le ascult șoaptele, nu cred că mă voi vindeca vreodată de toamnă... de ce aș face-o??????!!!!!!!!!!!!!!