SUBIECTUL de REZERVĂ--Evaluare Națională 22 iunie 2026

 

Textul 1

,, Lumea era înghesuită în antreul de jos. Acolo, doamna Deleanu, cucoana Catinca, Mircea și servitorii, adunați în fața ușii, o întâmpinaseră pe Olguța. Intrase, cu ochi negri și pas sprinten, bucuria casei în brațele doamnei Deleanu, apoi în brațele cucoanei Catinca, rumenindu-și mai aprins obrajii după fiecare îmbrățișare. Sosiră cuferele. Olguța-l reclamă pe cel mai mare. Veni și cufărul în antreu. Izbucniră cadourile. [...]

Olguța apăru așa cum o știau toți: cu plete negre căzând mereu în ochi, scuturate mereu pe spate, în bluză subțire, aproape băiat prin mișcări și atât de copilărește fată prin obrajii rotunzi [...].

 Doamna Deleanu era copleșită și primejdios mișcată. Nu cantitatea cadourilor o tulbura, ci meticuloasa memorie a Olguței pentru toate slăbiciunile și preferințele ei. Nimic nu lipsea. Dicționarul dorințelor doamnei Deleanu era complet la fiecare literă. Niciodată nu-și închipuise că Olguța poate fi atentă. [...]

Dar memoria acestui cufăr depășea cu mult aprecierea doamnei Deleanu. Din cufărul adânc, cu gesturi iuți, apărea portretul dorințelor fiecăruia. Măgulirea înduioșată a doamnei Deleanu devenea, pe rând, a tuturora. Fiecare recunoștea într-un pachet întins de Olguța o veche exclamație, o uitată dorință. Fiecare dar era o amintire. [...]

Între altele, cucoana Catinca căpătase o trusă de piele cu ace englezești. Odinioară văzuse așa ceva în Italia, la o englezoaică pe care-o invidiase numai din cauza acelor. De unde reținuse Olguța acest detaliu? Îi adusese exact ceea ce dorise în tinerețe. [...]

Dar surpriza domnului Deleanu? Venise cu ea alături, fără să știe. Un geamantan lat și plat, ceva mai mare decât cele obișnuite, deschizându-se nu în lat, ci în lung, ca o gură de crocodil, având un compartiment pentru haine, loc special pentru pălării, iar celălalt compartiment fiind un adevărat labirint de cutiuțe, sertare, pungi. Și toate erau pline. [...]

Cadourile Olguței aduceau tuturora bucurie, dar fiecăruia o altfel de bucurie. Nu oricine poate da altora accentul exact al bucuriei proprii. Cadourile sunt întotdeauna o surpriză agreabilă. Dar deseori dau naștere la constrângeri penibile. Dacă am presupune că primăvara, într-un an, lipsită de instinctul sigur al naturii, s-ar încurca și, aducând verdeață tuturor copacilor, n-ar respecta individualitatea lor, dând, de pildă, plopului frunză de stejar, piersicului, muguri de castan, liliacului, cârcei de viță, viilor, vreji de bostan, și nucilor, pătlăgele roșii – bucuria primăverii ar exista din pricina năvalei de verdeață, dar pe fiecare fizionomie vegetală ar râde constrâns bucuria răpită alteia. [...] Acele daruri numai care dovedesc că aducătorul lor te cunoaște, și-a amintit de tine, te-a reconstituit, și-a frământat mintea, culegându-ți, în amintire, exclamațiile, poftele exprimate sau înăbușite – dau bucurie. Ele-ți arată că ai existat în sufletul celui care ți le aduce, și darul, astfel, își pierde semnificația indiferentă de lucru cumpărat, căpătând-o pe aceea de răsfrângere a dorinței tale în afecțiunea altuia. Darurile Olguței, exacte ca ale primăverii, arătau că, în timpul celor trei ani de viață pariziană, nu numai că nu uitase pe niciunul dintre cei de acasă, dar că trăise în ei, ca primăvara la rădăcina copacilor. Toți o iubeau pe Olguța, dar toți o socoteau distrată și uitucă. Le dovedea contrariul. Abia acum fiecare înțelegea că acel cufăr al darurilor era sufletul Olguței, în care toți existau, în dezordine, dar complet. [...]

 Fundul cufărului era pavat cu cărți destinate lui Dănuț și lui Mircea. Și în alegerea cărților, Olguța dovedea aceeași memorie. [...] Scările se umpluseră de cărți, răspândind mirosul acela de hârtie tipărită, încă netăiată, bun ca mirosul scândurii albe și ca aroma pâinii calde pentru nara pasionatului lector. Cărți proaspete pe care mâna le alintă, le deschide, culegând în treacăt parfumul unui cuvânt din misterul frazei necitite, pe coperta cărora ochii recunosc acele nume de azur, care au cuiburi în inima noastră, ca rândunelele sub streașina caselor. Mircea, Dănuț, Monica și Puiu se așezară pe scări, printre cărți, răsfoindu-le. [...]

— Poftiți, copii, am turnat supa! răsună de sus glasul doamnei Deleanu.

— Unde-i Olguța? se întrebară lectorii. [...]

— Unde-a dispărut?

Îndemnat de o veche și obscură amintire din copilărie, Dănuț smuci capacul cufărului. Copilărește, acolo era Olguța, cu fața inundată de râs.

— Cine mă ia?

O luară pe sus.

 — Oameni mari, ați căzut în mintea copiilor! râdea cucoana Catinca, venind să-i ridice cu forța. Olguța glumise spontan, cu tot sufletul. Dar, ieșind din cufăr și urcând scările casei părintești, înconjurată de voioșia celorlalți, întâmpinată de bucuria părinților, simți că cel din urmă dar ieșit din cufărul darurilor intra numai în casa părintească, dar nu-i mai aparținea.

                                                                                           (Ionel Teodoreanu, La Medeleni)

Textul 2

,, Trebuie să recunoaștem, nu toate cadourile ne plac! [...]

Să nu-mi spuneți că vă place să primiți lucruri nefolositoare, urâte, de proastă calitate, care se strică după a doua întrebuințare sau care – pur și simplu – nu vi se potrivesc! [...] Uneori, am impresia că primesc cadoul altcuiva. Și, uneori, când simt asta, îl dau mai departe. Cine știe prin câte mâini va trece până ajunge, în sfârșit, la cel care chiar are nevoie de el. Sau la cineva care chiar se bucură de el. [...]

Nu-mi amintesc de prea multe cadouri primite în copilărie. O păpușă cât mine de înaltă, cu ochii verzi, părul scurt și ondulat, primită de Crăciun, la 6 ani, devenise universul meu magic: în jurul ei se întâmplau toate jocurile copilăriei, toate lecțiile învățate sau serbările repetate, toate secretele împărtășite. Cel mai frumos și important cadou, de care m-am bucurat ani de zile și de care o să-mi amintesc toată viața.

 Așa cum am această amintire specială despre un cadou primit, am o amintire la fel de specială despre un cadou oferit. Era ziua unui băiețel, fiul unei prietene foarte bune. Împlinea 4 sau 5 ani. [...] Surpriza băiețelului și faptul că eu am ghicit ce-și dorește, precum și bucuria din ochii lui mi le voi aminti, de-asemenea, toată viața. [...]

Eu nu-mi mai sărbătoresc ziua de ani buni. Dar sunt câțiva oameni, apropiați, care insistă să-mi dăruiască ceva. Și mă tot întreabă ce mi-aș dori. De cele mai multe ori le spun: nimic, nimic, nimic! Deși îmi place ideea de a mă răsfăța într-un fel. Anul trecut, la sugestia mea, au pus mână de la mână și mi-au luat un abonament, pe o lună, la o piscină. A fost cea mai frumoasă lună din an. Și, iată, așa, cei dragi mi-au dăruit experiențe, stări, amintiri. Și, tot anul trecut, prietenele mi-au pregătit o petrecere-surpriză. Prima din viața mea. Și a fost minunat. Felul în care s-au organizat ele, în amănunt, să nu mă prind, să mă ducă într-un anumit loc, la o anumită oră. [...]

— Și de ce mergem la Maria? – o întreb pe Livia.

— I-am promis că-i duc un spray pentru câinele ei, nu stăm mult!

— O sun să-i spun că venim?

— Sigur, te rog!

 Iar Maria părea ca trezită din somn. Iar apoi, când urcam scările, observ că sprayul cu pricina era pentru pisici, iar Maria are câine. Îi atrag atenția Liviei. Spune: Nu, e în regulă! E și pentru câini, și pentru pisici. Mă mir, nu înțeleg prea multe… iar când se deschide ușa, erau toate acolo, cu „Surpriiiise!”, un tort, ceva de băut, mici cadouri. Și nici nu a mai contat ce!”

                     (Liliana Nicolae, Sertarul cadourilor ratate sau atunci când ai impresia că ai primit cadoul altcuiva, www.dilemaveche.ro)

A.

1. Completează spațiile punctate cu informațiile din textul 1. 2 puncte

În antreu, așteptând să o întâmpine pe ............................................., se află doamna Deleanu, cucoana .................................., Mircea și servitorii

2. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 1. 2 puncte

Darul pentru domnul Deleanu constă

a. în cărți alese cu mare grijă.

b. într-o trusă de piele cu ace.

c. într-un dicționar al viselor.

 d. într-un geamantan neobișnuit.

3. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2. 2 puncte

Autoarea a primit cadou o păpușă când avea

a. patru ani.

 b. cinci ani.

 c. șase ani.

d. nouă ani.

4. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2. 2 puncte

La cea mai recentă aniversare, autoarea a primit

a. un câine cu ochi verzi.

 b. un abonament la piscină.

 c. un animal de companie.

d. un spray pentru pisică.

5. Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a marca dacă acesta este adevărat sau fals, bazându-te pe informațiile din cele două texte. 6 puncte

                   Textul 1

                        Enunțul                                             Adevărat               Fals

Olguța a locuit trei ani în Franța.

Fiecare primește în dar ceea ce și-a dorit.

Olguța se ascunde sub pat.

Textul 2

                       Enunțul                                             Adevărat                 Fals

Autoarea i-a oferit unui băiețel cadoul pe care acesta și l-a dorit.

 Maria are o pisică de rasă.

Autoarea vrea să își sărbătorească ziua în fiecare an

6. Transcrie din fragmentul următor două figuri de stil, precizând felul acestora:

„Scările se umpluseră de cărți, răspândind mirosul acela de hârtie tipărită, încă netăiată, bun ca mirosul scândurii albe și ca aroma pâinii calde pentru nara pasionatului lector. Cărți proaspete pe care mâna le alintă, le deschide, culegând în treacăt parfumul unui cuvânt din misterul frazei necitite, pe coperta cărora ochii recunosc acele nume de azur, care au cuiburi în inima noastră, ca rândunelele sub streașina caselor”.                                                                                                       6 puncte

  „cuiburi în inima noastră” – metaforă;

„mirosul acela de hârtie tipărită, încă netăiată, bun ca mirosul scândurii albe” – comparație

 

7. Prezintă, în minimum 30 de cuvinte, un element de conținut comun celor două texte, valorificând câte o secvență relevantă din fiecare text.                                                                    6 puncte

          Un element comun celor două texte este cadoul.

  În textul1,Olguța aduce,, din cufărul adânc, cu gesturi iuți, apărea portretul dorințelor fiecăruia.”Cei prezenți primesc cadourile dorite:doamna Catinca,, o trusă de piele cu ace englezești”,domnul Deleanu,, un geamantan lat și plat”, cărți destinate lui Dănuț și lui Mircea,ea însăși era darul casei părintești.Generoasă și iubitoare,Olguța,după,, trei ani de viață pariziană”arătase că,, nu uitase pe niciunul dintre cei de acasă.”În textul 2,autoarea recunoaște că, nu toate cadourile ne plac„și-și amintește de păpușa primită în copilărie,, cel mai frumos și important cadou, de care m-am bucurat ani de zile și de care o să-mi amintesc toată viața”,de cadoul,, o lună, la o piscină”și mai ales de ,,petrecere-surpriză”a prietenelor pentru ziua ei. Generozitatea înseamnă fericirea când oamenii simt că darul lor a avut sau va avea un impact pozitiv asupra celui care îl primeşte. Să nu uităm proverbul „Dar din dar se face!”

8. Crezi că este bine să oferim altcuiva darurile nepotrivite pe care le-am primit? Justifică, în 50-100 de cuvinte, răspunsul la întrebarea dată, valorificând textul 2.                                 6 puncte

   Sunt persoane care, în anumite situaţii, se simţ obligate sau doresc  sa facă daruri celor din jur în anumite ocazii.Cred că trebuie să dăruim cȃnd simţim că avem ceva de dat, pentru că ne dorim noi să o facem şi simţim ca acest lucru ne face pe noi mai buni, mai umani, mai autentici. Fie că darul ne aduce nouă bucuria de a o fi făcut, fie că ne dăm seama că ne face plăcere să creăm cuiva bucurie sau să susţinem o persoană în nevoie, dar, în orice caz, dacă e să o facem ar fi să fie fără vreun fel de aşteptare a reciprocității.Se spune că,,darul este al celui care dă”, în sensul că singura sursă de mulţumire ar trebui să fie bucuria de a fi oferit, de a fi văzut o urmă de zȃmbet pe faţa celui care a primit. Iar cel care primeşte un dar nu ar trebui să aibă altă obligaţie decȃt de a mulţumi şi eventual a spune cȃt de mult îi place ceea ce a primit. Cred că putem învăţa de la oameni o lecţii de umanitate şi generozitate şi că putem spune apoi lumii cum anumite gesturi ne-a influențat viaţa … pentru că aceștia şi-au dorit să facă un gesst, fără vreo obligaţie, dar au transmis un principiu moral fundamental, care nu poate fi uitat niciodată!Astfel autoarea din textul 2 a primit din partea prietenelor un cadou-surpriză care va rămâne de neuitat,, a fost minunat. Felul în care s-au organizat ele, în amănunt, să nu mă prind, să mă ducă într-un anumit loc, la o anumită oră.”

 Cu toții suntem diferiți și fiecare reacționează altfel atunci când primește un cadou. Dacă reacția nu este pe măsura așteptărilor, politicos este să nu spui nimic. Poate e vorba de o persoană care nu se exteriorizează, poate că nu îi place să fie în centrul atenției atunci când primește un cadou, sau poate pur și simplu nu i-a plăcut darul pe care i l-ai oferit. Așadar, nu e doar politicos, e și înțelept să nu spui nimic dacă observi că reacția nu a fost pe măsura așteptărilor. Cel puțin știi că ți-ai dat silința și ai oferit totuși un dar, chiar dacă nu a fost neapărat apreciat.Iar dacă primim un cadou nepotrivit ar trebui să gândim ce rost îi găsim,poate peste un timp va fi folositor.....

9. Asociază fragmentul din textul 2, scris de Liliana Nicolae, cu un text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând, în 50-100 de cuvinte, o valoare comună (morală sau culturală), prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.                                         6 puncte

     Generozitatea poate fi o valoare morală comună pentru două texte ce pot fi asociate.

 O asociere cu textul 2 poate fi un fragment din cartea,,Inocenții”de Ioana Pârvulescu.

,,  Și-ntr-o zi, Dina, care se gândea la toate ca un om mare, a hotărât că trebuie să îi facem și noi un cadou, de ziua lui. Aveam cu toții bani puși deoparte și ne-am gândit să-i luăm un ceas „antiacvatic”. Nu mă întreba la ce i-ar fi folosit, poate doar să facă baie în cadă, cu el, dar nouă ne plăcea cum sună: un antiacvatic pentru un anticar.

- Când e ziua dumneavoastră de naștere, l-a întrebat politicos verișoara mea pe anticar (...)

 - Ziua mea n-o mai sărbătoresc de mult, fiindcă de ziua mea mi s-a întâmplat cândva o mare nenorocire. Dacă vreți totuși s-o aflați, căutați aici în anticariat. E la vedere pe o carte. E legată cumva de o femeie. Dacă descoperiți cartea, veți afla când e ziua mea de naștere și o s-o sărbătorim împreună, la anul, fiindcă anul ăsta a trecut deja.” 

  Hotărârea de a-i face bătrânului anticar un cadou de aniversare este acceptată de toți prietenii,iar aesta cu energie și inteligență le dezvăluie misterul zilei sale de naștere,cerându-le să afle data prin a descoperi cartea cu numele unei femei.În textul 2,autoarea își amintește de cadourile primite în copilărie,,o păpușă cât mine de înaltă”,mai târziu a primit răsfățul unei luni la piscină și mai ales surpriza în care a fost atrasă de prietene.Și toate aceste cu mărturisirea, nu-mi mai sărbătoresc ziua de ani buni.”

B.

 1. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect. 2 puncte

Conțin diftong ambele cuvinte din seria:

a. „altcuiva”, „cârcei”.

 b. „cunoaște”, „răsfoind”.

 c. „înțelegea”, „special”.

d. „primejdios”, „liliacului”.

2. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect. 2 puncte

Cuvintele subliniate în fragmentul

„Dar ieșind din cufăr și urcând scările casei părintești (1), înconjurată de voioșia celorlalți (2), întâmpinată de bucuria părinților, simți că cel din urmă dar ieșit din cufărul darurilor intra numai în casa părintească”

s-au format prin:

a. derivare (1), derivare (2).

 b. derivare (1), compunere (2).

c. compunere (1), derivare (2).

d. compunere (1), conversiune (2).

3. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect. 2 puncte

 Secvența subliniată în fragmentul

„Anul trecut, la sugestia mea, au pus mână de la mână și mi-au luat un abonament pe o lună”

 are sensul de:

a. a amâna o decizie.

b. a proteja pe cineva.

 c. a saluta cu mâna.

d. a strânge bani.

4. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect. 2 puncte

 Sunt sinonime cuvintele subliniate în secvențele din seria:

a. „cea mai frumoasă lună din an”; Urmărim eclipsa de lună.

b. „muguri de castan, cârcei de viță”; Fac rar cârcei la picior.

c. „mi-au pregătit o petrecere”; Gazdele mi-au pregătit cina.

d. „nu toate cadourile ne plac”; Darurile Olguței aduc bucurie.

5. Menționează cazul fiecărui cuvânt subliniat în secvența:

„— Poftiți, copii, am turnat supa! răsună de sus glasul doamnei Deleanu”. 6 puncte

              Cuvântul                         Cazul

               „copii”

              „glasul”

              „Deleanu

6. Alcătuiește o propoziție negativă, în care pronumele personal de persoana a II-a, numărul singular să fie în cazul dativ (1) și un enunț interogativ, în care verbul „a ajunge” să aibă valoare copulativă (2).     

 7. Transcrie propozițiile subordonate din secvența următoare, precizând felul acestora:

„Surpriza băiețelului și faptul că eu am ghicit ce-și dorește, precum și bucuria din ochii lui mi le voi aminti, de-asemenea, toată viața”. 

 8. Scrie, pe spațiile punctate, forma corectă a cuvintelor subliniate în următoarele enunțuri, reprezentând biletul unui tânăr.                                                                                            6 puncte

 Andrei, ia numărul meu de telefon, scrie-ți-l / scrieți-l (1) în agendă, ca să putem stabili plecarea în excursia din ultimele / ultimile (2) zile a / ale (3) anului acesta / acestuia (4)! Bineînțeles / Bine înțeles (5) că poți veni / venii (6) cu fratele tău.

Andrei, ia numărul meu de telefon, ..................................... (1) în agendă, ca să putem stabili plecarea în excursia din ........................... (2) zile ........................... (3) anului ...............................(4)! ................................... (5) că poți ................................. (6) cu fratele tău. 

 SUBIECTUL AL II-LEA 20 de puncte

 Scrie o compunere, de minimum 150 de cuvinte, în care să o caracterizezi pe Olguța, personajul din textul lui Ionel Teodoreanu.  

Olguța este personaju principal din textul1, se află în centrul acțiunii.Caracterizarea directă făcută de narato o prezintă pe Olguța în momentul când intră în casa părintească și este îmbrățișată de cei prezenți.Este descrisă înfățișarea ei așa cum o știau toți: ,,cu plete negre căzând mereu în ochi, scuturate mereu pe spate, în bluză subțire, aproape băiat prin mișcări și atât de copilărește fată prin obrajii rotunzi.”O uimește pe doamna Deleanu,, meticuloasa memorie a Olguței pentru toate slăbiciunile și preferințele ei”,atenția fetei înseamnă iubire pentru dorințele spuse sau nu ale mamei sale. Totul este perfect în ochii celor de față.Darurile aduse erau o dovadă că ea trăise amintirea celor de acasă cu pasiune:o cutie cu ace pentru cucoana Catinca,un geamantan pentru domnul Deleanu,cărți pentru  Dănuț și Mircea,Monic și Puiu.

 Caracterizarea indirectă a personajului reiese din comportamentul şi relaţia cu familia ce o înconjoară cu bucurie.Gesturile,,iuți”ale Olguței trădează neastâmpărul copilăresc de a dărui plăcere celor care au așteptat-o.Comportamentul Olguței arată că departe de casă,, nu uitase pe niciunul dintre cei de acasă, dar că trăise în ei, ca primăvara la rădăcina copacilor”,îi simțise lângă ea,toți făceau parte din ființa ei. Și astfel toți înțelegeau că,,acel cufăr al darurilor era sufletul Olguței, în care toți existau, în dezordine, dar complet.”Cufărul a fost ca o cămară în care Olguța i-a strâns pe cei ce-i iubea,i-a purtat cu ea departe.În final,Olguța se copilărește și,ca o glumă, se ascunde în cufăr,devenind ea însăși un dar pentru cei dragi,era a lor.         

  Personajul Olguța este un personaj fascinant,exuberant,generos cu cei din familie,ce-și trăiește fiecare clipă a vieții cu bucuria de a fi.

Autorul se remarcă printr-o abordare unică, descrieri bogate, dialoguri autentice și o capacitate de a crea o atmosferă evocatoare. Dialogurile sunt naturale și pline de viață, reflectând autenticitatea relațiilor dintre personaje.

 

rezolvările mele pentru punctele 6,7,8,9 +rezumatul (evaluarea națională 22 iunie 2026

 

6=O trăsătură a textului narativ pe care o identific în fragment este prezența unui narator  obiectiv,vocea textuală prezintă diferite timpuri ale narațiunii,spațiul,,redacția...pădurea,casa”în care sunt aduse diferite vietăți;acțiunile unui personaj,Vladimir sunt redat prin multe verbe la timpul trecut,,locuia,lucra”,creând scene  ce par că se desfășoară sub ochii cititorului. În acest fragment naratorul obiectiv relatează întâmplarea cu ajutorul narațiunii,la persoana a 3a.

7=Un element de conținut comun celor două texte este natura.În textul 1,diferite vietăți ajunse întâmplător într-o redacție își găsesc adăpost și vindecare în intimitatea unui om cu suflet bun,ce-și petrece timpul în natura înconjurătoare,iar gestul lui de a le înapoia naturii,locului firesc al acestora, dovedește grijă pentru lumea necuvântătoarelor.În textul 2,natura se oferă omului pentru a-i alina senzația de sete și, chiar dacă darul primit,nuca de cocos,este neplăcut,trebuie apreciat gestul celui care a oferit,iar fructele,, de cacao galben-portocalii și câteva frunze”adevărate comori pentru oamenii locului devin daruri deosebite.

8=Cred că primirea darurilor este un catalizator pentru conexiunea umană. Ele reprezintă o dovadă concretă a afecțiunii și aprecierii. Un dar primit arată că persoana care l-a oferit a fost atentă la dorințele, nevoile sau preferințele tale. Această atenție creează o legătură emoțională mai profundă și consolidează încrederea.Unele daruri sunt considerate un limbaj al iubirii, cultivă starea de recunoștință. A dărui este mai important decât a primi ! Dăruind,un om se va  apropia atât de ceilalți cât și de el însuși. Oferind și primind daruri simbolice și semnificative,simple sau bogate, putem exprima afecțiune, apreciere și recunoștință. Darurile nu trebuie să fie neapărat obiecte materiale scumpe, ci pot fi și gesturi simple, timp sau atenție pe care le oferim celor dragi. Limbajul darurilor reprezintă o modalitate minunată de a exprima iubirea și afecțiunea față de cei dragi.

 În textul 2,călătorul primește,, nucă-de-cocos de la mama ei de-acasă”cu,, un gust aproape imposibil”,neplăcut,apoi,,două fructe de cacao galben-portocalii și câteva frunze pe care vreau să le presez.”Chiar dacă la început nu înțelege sensul darului,i-a potolit setea, este apoi încântat de ceea ce primește. Darurile primite trebuie prețuite oricât de simple ar fi,pentru că cel ce dăruiește își pune în gestul lui o parte din suflet și, chiar dacă nu rostește cuvinte, obiectele dăruite vorbesc.

9=O asociere poate fi între povestirea,Scatiul și stăpânul său” de Anton Holban.,, Când a venit primăvara și am văzut afară frunzele și păsările așa de vesele, m-am hotărât, cu infinită părere de rău, să-i dau drumul lui Boris. Să se bucure și el ca ceilalți toți, să-și croiască o casă, să-și facă familie. Despărțirea a fost tragică. ” Omul știe că o pasăre se naşte liberă,singura ei dorință este să zboare.Chiar dacă se simțea iubit,Boris tânjea după libertate.

În textul 1....Vladimir care a îngrijit diferite viețuitoare a înțeles că viața lor este în natură și de aceea ,, un stârc cenuşiu... a fost eliberat pe râu, primăvara, iar fotografia lui a ocupat prima pagină a unui ziar făcut într-o duminică.” Viețuitoarele sălbatice trebuie redate mediului lor natural după reabilitare, trebuie să fie capabile să se descurce singure, fără intervenție umană.

                      (se poate asocia și cu,,O vară cu Isidor”de Veronica Niculescu)

REZUMAT:

O broască țestoasă, găsită în fața tipografiei este adusă în redacție,refuză să mănânce verdețuri.Vladimir  a dus broasca acasă și a înțeles din refuzurile ei că este carnivoră.După un timp a intrat în hibernare.Primăvara a fost bine hrănită și eliberată în pădure,pentru că Vladimir locuia aproape de pădure.Nimeni nu știa că acestuia îi plăceau păsările,plimbările prin locuri din pădure de unde admira cerul. În redacție au mai ajuns animale pe care tot el le-a îngrijit și apoi le-a eliberat: un uliu păsărar electrocutat vindecat la un cabinet veterinar,un stârc cenușiu prins în gheață,vindecat devine plimbăreț cu alură de domn pe veranda casei.Fotografia lui a ocupat pagina primă a ziarului.

 

 

 

 Sfaturi...sfaturi...sfaturi....

Gândește-te bine înainte de a începe lucrarea și spune cu hotărâre:eu știu...eu știu...eu știu...am învățat cât și cum am putut!!!!!!!!!!!

Citește cu atenție tot subiectul. Nu intra în panică la punctul,,Prezintă.....,,Asociază textul”......sau ,,Crezi că”.....sau  compunerea........Fă-ți planul cu multă grijă.,scrie pe ciornă doar ce vrei să nu uiți ......

Caută să scrii cât mai curat și mai frumos, pentru că are multă însemnătate Este primul lucru cu care face cunoștință profesorul-corector, înainte de a citi conținutul tezei(se spune așa: până să vezi că omul e cumsecade,îi observi mai întâi îmbrăcămintea, deși se mai spune că ,,nu haina face pe om."...Asta are rost în anumite împrejurări, mai târziu te vei convinge că toate proverbele sunt adevărate.)

Deci... scrie citeț! ține seama de punctuație și de ortografie! Oricât de bine răspunzi, dacă nu scrii  corect, n-ai făcut nicio ispravă.Știu că ai imaginație,dar nu o poți exprima,străduiește-te,poți împrumuta din lecturile din manual:cuvinte,propoziții—le-ai învățat,deci îți aparțin!!!!

                     Știu că ai citit și cărțile unor autori străini,unele au devenit filme de succes,dacă vreun personaj te-a impresionat sau o scenă ți-a rămas în amintire,folosește-o la asociere,iar dacă cel ce corectează nu știe de acea carte,nu-i nimic ,se va informa repede și te va nota favorabil!!!!
Exprimă-ți ideile în propoziții și fraze cât mai limpezi. Lasă la o parte cuvintele pe care,de obicei,nu le folosești,stilul întortocheat ; asta e treaba scriitorilor mari!
Nu te  grăbi !Să nu te impresioneze că cel de alături scrie de zor și că va fi înaintea ta. Lasă-l să scrie! De unde știi că nu scrie prostii?

                                 (subiectele poate nu îți vor plăcea,dar de unde și de la cine altele?????ai văzut și unele simulări și mai bune și mai rele,nu știu cât și cum se gândesc la sufletele voastre tremurânde....imporantantă e impresia!!!!!)

                   Nu uita să ai un ceas la mână...așa vei avea timp să recitești lucrarea.

            Când ieși din sala de examen,să ai gândul că ai făcut tot ce ai putut.
                    și acum, îți doresc succes! (va fi bine....am încredere în tine!!!!!!!!!

îți trimit o ramură de tei parfumată.....se spune că vindecă sufletele......................

test : Constantin Chiriță,, Cireșarii,” vol. I(fragment) + text nonliterar,,inventii-in-istorie-cartografia”

 

Textul 1

,, Sub castanul de lângă cişmea*, un castan uriaş, un castan rege, cum era supranumit, care ar fi putut adăposti, singur, în ramurile lui, o şcoală întreagă, se afla un singur băiat, acel Victor care, după spusele lui Dan, făcuse rost de o hartă. Deşi aplecat deasupra unei foi de bloc de desen, i se putea ghici ușor statura: înaltă, bine legată şi, desigur, foarte suplă. Avea faţa lunguiaţă, ochii negri, adânci, părul închis la culoare. Era asemenea multor tineri de vârsta lui, la înfăţişare. La o cercetare mai atentă poate că i s-ar fi descoperit o notă de maturitate în trăsături, în gesturi, în atitudine. Dar nu asta îl deosebea pe Victor de ceilalţi. Tânărul aplecat asupra foii de bloc era un elev cu totul excepţional şi, în primul rând, un matematician care uimea prin logica şi puterea sa de demonstraţie. E de prisos să spunem că era cunoscut în întreaga şcoală. În ciuda precocităţii* sale, Victor era încă foarte copilăros, pasionat de visuri, expediţii şi aventuri.

  Preocupat de cercetarea hărţii, tânărul nu observă o siluetă ascunsă după trunchiul castanului şi nici nu auzi, câteva secunde mai târziu, foşnetul slab al frunzelor care parcă sorbiseră între ele silueta elastică şi tăcută ca o fantomă. Numai câteva clipe să fi întârziat, şi intrusul*, cocoţat acum în castan, ar fi fost descoperit de privirile bănuitoare ale lui Ursu, ale Luciei şi Mariei, care se apropiau, leneşi, de copac. Dar cum nimeni nu observase nimic, discuţia părea că începe sub semnul celei mai depline siguranţe.

― Zău, Victor, chiar ai făcut rost de hartă? întrebă Maria. Ar fi fantastic..

. ― După cum vedeţi, răspunse Victor, descoperindu-le celor trei foaia mare de bloc.

Privirile se repeziră lacome asupra hărţii. Numai Victor, calm, întrebă ca pentru el:

― Ionel şi Dan de ce nu sunt aici?

 Tocmai în acea clipă îşi făcu apariţia, gâfâind, Dan.

 ― Nu vrea să vină... L-am rugat, l-am ameninţat, am făcut-o pe clovnul... Nu vrea! Spune că trebuie să repete la geologie... Ia să văd şi eu harta! Victor se uită la ceas. Până la semnalul clopoţelului mai rămăseseră vreo şapte minute.

― Ce facem? întrebă el. Maria, nu vrei să încerci tu să-l aduci pe Ionel?

Se vedea că invitaţia lui Victor nu-i făcea nicio plăcere Mariei, dar, cum nu prea avea obiceiul să-şi contrazică prietenul, o acceptă, fără să uite însă să strâmbe de câteva ori din nas. Dacă ar fi trimis-o altcineva, s-ar fi iscat o ceartă pentru care n-ar fi ajuns o recreație* întreagă. Dar fiindcă o invitase Victor... Îşi învinse repede senzaţia de neplăcere şi porni chiar în goană spre clădirea şcolii.

Ceilalţi îşi găsiră iarăşi de lucru cu harta. O ţineau pe genunchi şi o cercetau atent.

 ― Dungile astea albastre ce sunt? întrebă Dan

 ― Tocmai tu să nu ştii, tu, marele campion la rebus!? se miră Lucia. Ce-ar putea să fie?

― Formidabil! descoperi Dan într-o clipă de genialitate. Râuri subterane! Mamă dragă, peste tot numai râuri... dar deodată se simţi cuprins de nelinişte: Mamă dragă, dar cum le trecem?

― Asta e, răspunse Victor. Asta-i problema numărul unu! Cum trecem râurile? Despre adâncimea lor harta nu spune nimic, nu suflă niciun cuvânt; să zicem că ar fi de ordinul centimetrilor... Dar uitaţi-vă la lacuri. S-ar putea ca lacurile să fie foarte adânci şi tare îmi vine să cred asta. Aici va fi cel mai greu. În orice caz, nu ne vom lăsa opriţi de lacuri. Dar cum ne vom descurca?

 Lucia lovi de câteva ori, încet, cu pumnul în spătarul băncii:

 ― Două minute de gândire pentru găsirea celei mai bune soluţii, fiindcă sunt mai multe... Gata! Începem!”

                                                                (Constantin Chiriță, Cireșarii, vol. I)

*Argus – personaj din mitologia greacă, înzestrat cu o mulțime de ochi, răspândiți pe tot corpu

Textul 2

,, Încă din antichitate, babilonienii şi egiptenii au alcătuit hărţi sumare, în scopul delimitării proprietăţilor. Apoi au fost întocmite hărţi ale unor teritorii vaste, pentru facilitarea călătoriilor, după care au apărut hărţile special concepute pentru navigaţie. În 1930, în apropiere de Kirkouk, a fost descoperită cea mai veche reprezentare cartografică cunoscută în prezent. Este o tăbliţă ce reprezintă o regiune, cu munţi, cursuri de apă, sate etc., totul însoţit de explicaţii (inclusiv indicarea punctelor cardinale est şi vest). Această hartă gravată datează cel puţin de la sfârşitul mileniului al III-lea î.Hr.

Dar poate că numele de cea mai veche hartă din lume ar trebui dat papirusului policrom păstrat la Torino, care provine din Egipt şi care datează din anul 1200 î.Hr. Sunt reprezentate cursul Nilului, un drum care traversează toată regiunea şi detalii: ape, desenate cu albastru, mine, cu roşu, drumuri, cu negru. Harta cuprinde şi o legendă. Se pare că acest papirus a folosit conducătorului unui transport de blocuri mari de piatră.

În Grecia, nevoia de hărţi s-a făcut simţită mai ales după cuceririle lui Alexandru cel Mare. Primul document cartografic al epocii este atribuit lui Anaximandru. Lumea cunoscută este înscrisă într-un cerc, în care Europa se află în partea de sus, iar Asia în partea de jos, fiind despărţite de Marea Mediterană.

Începând cu sfârşitul secolului al IV-lea, se pun bazele ştiinţifice ale cartografiei. Eratostene furnizează o măsură apropiată razei terestre şi alcătuieşte un mapamond pe care pământurile cunoscute formează trei continente: Europa, Lybia (adică Africa) şi Asia. Continentele sunt înconjurate de Marea Exterioară (Atlanticul). Pe această hartă apare, pentru prima dată, un sistem, încă embrionar, de paralele şi meridiane.

În secolul al II-lea î.Hr., Hiparh a formulat regulile de reprezentare în plan a suprafeţei curbe a Pământului. Nu s-au păstrat decât puţine documente romane: un fragment dintr-un plan al Romei, alcătuit în timpul lui Septimus Severus (secolul al II-lea) şi „Tabula peutingeriana”, care este o hartă a drumurilor imperiului şi datează din secolul al III-lea.

Cel mai mare cartograf al antichităţii este, fără îndoială, astronomul şi filozoful grec Ptolemeu, care a trăit la Alexandria în secolul al II-lea. El a redus deformările rezultate din proiecţia în plan a suprafeţei sferice a Pământului şi a găsit metode pentru determinarea coordonatelor. De asemenea, a scris o geografie însoţită de 27 de hărţi, prefigurând atlasul modern. Hărţile alcătuite de el şi de discipolul său, Agathodemon, vor inspira generaţii de cartografi şi vor fi folosite până în secolul al XVI-lea.

  Inventarea fotografiei, apoi cea a avionului, au revoluţionat metodele cartografice. După 1957, sateliţii artificiali furnizează mijlocul de a determina cu precizie coordonatele de puncte fixe ale suprafeţei terestre. Reţele de triangulaţie bazate pe aceste puncte permit trasarea de hărţi cu mult mai exacte decât înainte.

În spaţiul românesc, primul cartograf a fost Dimitrie Cantemir. Autor al lucrării „Descriptio Moldaviae” („Descrierea Moldovei”), scrisă în 1716, în limba latină, la cererea Academiei din Berlin, Cantemir acorda un rol important componentei geografice, aceasta conţinând descrierea formelor de relief, a florei, faunei şi bogăţiilor minerale şi prezentării târgurilor şi capitalelor ţării de-a lungul timpului. Dimitrie Cantemir elaborează prima hartă a Moldovei.”

                     (Sursa: istoriiregasite.wordpress.com/2010/05/19/inventii-in-istorie-cartografia/)

*facilitare – ușurare

*cartografie – disciplină care studiază metodele și tehnica de întocmire și folosire a hărților și a planurilor topografice

*policrom – cu mai multe culori

*mapamond – hartă reprezentând globul terestru, împărțit în cele două emisfere

A.

1. Completează spațiile libere cu informații preluate din textul 1.

Copiii se întâlnesc sub ………………….., pentru a cerceta ……………………

2. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 1.

Primul copil care ajunge la locul întâlnirii este:

a. Lucia b. Maria c. Dan d. Victor

3. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2.

Cea mai veche hartă din lume datează:

a. de la sfârșitul mileniului al III-lea î.H

b. din anul 1200 î.H.

c. din secolul al II-lea î.H.

d. dintr-o perioadă care nu poate fi stabilită

4. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2.

Cel mai mare cartograf al antichității este considerat a fi:

a. Anaximandru b. Eratostene c. Hiparh d. Ptolemeu

5. Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a marca dacă acesta este adevărat sau fals,

bazându-te pe informațiile din cele două texte:

Textul 1                                                                         Adevărat                  Fals

Victor este pasionat de matematică.

Ursu refuză să vină la întâlnire, pentru că are de învățat.

Copiii nu își dau seama ce reprezintă desenele de culoare albastră de pe hartă.

 

Textul 2                                                                       Adevărat                    Fals

Babilonienii și sumerienii realizau deja hărți complexe.

Hărțile lumii antice conțin informații incorecte.

Prima hartă românească este realizată de Dimitrie Cantemir, în secolul al XV-lea.

6. Menționează tiparul textual din fiecare dintre fragmentele de mai jos,

justificând alegerea cu o trăsătură identificată.

a. „― Zău, Victor, chiar ai făcut rost de hartă? întrebă Maria. Ar fi fantastic...

― După cum vedeți, răspunse Victor, descoperindu-le celor trei foaia mare de bloc.”

  Este un tipar dialogat:

-schimburi de replici între două personaje; există interacțiune între ei;

-pentru fiecare replică se folosește linie de dialog; replicile sunt conectate între ele;

  Tiparul textual este dialogat(este folosit dialogul ca mod de expunere) redă un schimb de replici dintre două personaje;dialogul dintre cei doi copii are rolul de lămuri un aspect întâlnit.Maria este încântată de harta lui Victor,iar acesta arată harta.

Începutul replicilor este marcat cu linie de dialog,intonația personajelor este marcată prin semnul întrebării,punct care închide replica personajului. Sunt folosite verbele declarative:,,întrebă,răspunse.”

b. „Deși aplecat deasupra unei foi de bloc, i se putea ghici lesne statura, înaltă, bine legată și, desigur, foarte suplă. Avea fața lunguiață, ochii negri, adânci, părul închis la culoare, era

asemeni multor tineri de vârsta lui, la înfățișare. La o cercetare mai atentă poate că i s-ar fi descoperit o notă de maturitate în trăsături, în gesturi, în atitudine.”

   Tiparul textual este descriptiv prezintă prin descriere figura unui personaj,,înalt,suplu”;forma feței,culoarea ochilor,a părului;atitudinea lui:,, o notă de maturitate în trăsături, în gesturi, în atitudine.”Sunt folosite  grupuri nominale:substantive și adjective-epitete,detalii care contribuie la descrierea fizică și morală a personajului.

7. Prezintă un element de conținut comun celor două texte date,

valorificând câte o secvență relevantă din fiecare text.

  Un element comun celor două texte este harta. În textul 1,Victor este surprins de colegi cercetând o hartă în care  sunt desenate ,,râuri subterane”despre care harta însă nu lămurește nimic,iar copiii trebuie să afle răspunsuri.În textul 2,text nonliterar, se face un istoric al apariției hărților,, cea mai veche... o tăbliţă ce reprezintă o regiune, cu munţi, cursuri de apă, sate”,apoi sunt enumerate hărțile din antichitate și până astăzi.

8. Consideri că, atunci când pleci într-o călătorie, este necesar sau nu să-ți construiești un traseu precis? Motivează-ți răspunsul,valorificând  textul 2.

   Stabilirea itinerariului este unul dintre cei mai importanți pași în planificarea unei călătorii.Da,cred că stabilirea unui traseu nu este obligatorie, dar este esențială pentru siguranță și eficiență. Studiul din timp al rutelor permite identificarea locurile de cazare, evitând surprizele neplăcute. Planificarea poate ajuta călătorul să cunoască mai bine destinația și să identifice problemele care ar putea să apară pe parcursul călătoriei, pentru a le putea rezolva în avans sau pentru a le preveni în totalitate.Astfel în textul 2 se arată că încă din antichitate,, au fost întocmite hărţi ale unor teritorii vaste, pentru facilitarea călătoriilor, după care au apărut hărţile special concepute pentru navigaţie.” Organizarea unei  călătorii, poate începe prin a alege atracțiile principale și a le conecta pe o hartă, calculând distanțele dintre ele pentru a evita drumurile inutile. De aceea cred că cel mai bun echilibru este stabilirea unui set de puncte de interes pe care vrei neapărat să le bifezi (ceea ce îți oferă o direcție), păstrând în același timp suficientă flexibilitate pentru a te bucura de descoperiri spontane.

9. Asociază fragmentul din opera literară „Cireșarii” de Constantin Chiriță cu un alt text literar

studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând o valoare comună,

prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.

    O asociere poate fi făcută cu ,,Ocolul pământului în 80 de zile”de Jules Verne.Personajul Phileas Fogg și-a planificat călătoria consultând o ediție recent publicată a The Daily Telegraph,calculând matematic timpii de tranzit prin prisma noilor inovații ale revoluției industriale: legăturile feroviare transcontinentale și vapoarele cu aburi, stabilind o rută precisă cu o durată totală exactă de 80 de zile. Planul lui Fogg s-a bazat pe o listă detaliată de escale și pe corelarea orarelor de tren și vapor. Fogg a tratat planul ca pe o problemă de algebră: a calculat distanța totală și a împărțit-o la viteza cumulată a celor mai rapide mijloace de transport disponibile în secolul al XIX-lea. Pentru a se asigura că ajunge la timp în fiecare port sau gară, timpul petrecut pe uscat între două legături a fost calculat la minut.

  În textul1,Victor alege să studieze o hartă în care apar răuri,lacuri necunoscute,dar harta nu dă niciun indiciu despre ape:adâncimi,lățimi,întinderi,, harta nu spune nimic, nu suflă niciun cuvânt.”Totul este un mister care va trebui rezolvat.

   O altă  asociere poate fi între textul 1 și,, Insula Comorilor ”de Robert Louis Stevenson. În ambele opere, harta este elementul declanșator al acțiunii. Dacă Victor din ,,Cireșarii” folosește documentul pentru a ghida expediția științifică,deși harta nu arată detalii despre apele desenate, tânărul Jim Hawkins din romanul lui Stevenson găsește o hartă similară,explicită, care îl poartă într-o vânătoare palpitantă de comori pe mări necunoscute. Harta este un document esențial găsit în cufărul lui Billy Bones, marcată cu cruciulițe roșii pentru a indica locația secretă a comorii piratului Flint., Se spune că cică aveţi o hartă cu nu ştiu ce insulă pe ea. Iar pe hartă s-ar fi aflând însemnat cu cruciuliţe locul unde se găseşte comoara.” Personajele Victor și Jim  împărtășesc aceeași curiozitate nativă, curaj și dorință de a explora locuri necunoscute. Ambii sunt tineri care devin lideri sau pioni centrali într-un grup unit al cireșarilor și al echipajului navei Hispaniola.

B.

1. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect.

Cuvintele: (1) călătorie; (2) „rareori” sunt formate, în ordine, prin:

a. (1) derivare;

(2) compunere

b. (1) compunere;

(2) derivare

c. (1) compunere;

(2) derivare

d. (1) derivare;

(2) derivare

2. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect.

Litera „i” reprezintă o vocală/are valoare vocalică în toate cuvintele din seria:

a. lui, ciuda b. își, învinse c. suprafeței, îndoială d. cișmea, uriaș

3. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect.

Sinonimele cuvintelor subliniate în fragmentul:

 „Îndemnul Luciei, deși (1) neașteptat și ciudat, fu totuși luat în seamă. Capul în mâini, ochii închiși, concentrare (2) deplină.”

sunt, în ordine:

a. (1) neprevăzut

(2) întreagă

b. (1) surprinzător

(2) totală

c. (1) nesperat

(2) completă

d. (1) brusc

(2) perfectă

4. Ambele cuvinte subliniate sunt utilizate cu sens figurat în seria:

a. „Sub castanul de lângă cișmea, un castan uriaș, un castan rege... se afla un singur băiat.”;

„Privirile se repeziră lacome asupra hărții.”

b. „Victor […] făcuse rost de o hartă.”; „i se putea ghici lesne statura, înaltă, bine legată și, desigur, foarte suplă”.

c. „În ciuda precocității sale, Victor era încă foarte copilăros.”; „Își învinse repede senzația de

neplăcere.”;

d. „Tânărul nu observă o siluetă ascunsă după trunchiul castanului”; „Despre adâncimea lor harta nu spune nimic…”.

5. Extrage, din fragment trei substantive aflate în cazul acuzativ, cu funcții sintactice

diferite, menționând  funcția sintactică a fiecăruia:

 „El a redus deformările rezultate din proiecția în plan a suprafeței sferice a Pământului și a găsit metode pentru determinarea coordonatelor.”

6. Construiește (1) o propoziție negativă în care verbul copulativ din enunțul:

„Este o tăbliță ce reprezintă o regiune, cu munți, cursuri de apă, sate etc.”

să fie utilizat cu valoare predicativă

și (2)o propoziție în care să fie utilizat un pronume omonim cu cel relativ din același enunț, precizând valoarea lui morfologică.

7. Completează cu o singură propoziție enunțul următor, precizând tipul raportului sintactic din fraza obținută:

„Inventarea fotografiei, apoi cea a avionului, au revoluționat metodele cartografice.”

8. Rescrie textul următor, utilizând forma corectă dintre cele două forme propuse în fragmentul care reprezintă nota de jurnal a unui elev după lectura romanului „Cireșarii” de Constantin Chiriță:

 , Astăzi, (1) mi-ar place/mi-ar plăcea să vă vorbesc despre cartea (2) care/pe care tocmai am terminat-o, (3) dragele/dragile mele pagini de jurnal. Copiii (4) a căror/ale căror aventuri le- am parcurs pe nerăsuflate au (5) aceeași/aceiași vârstă ca mine și trăiesc bucuria unei experiențe (6) nemaipomenită/ nemaipomenite.,

SUBIECTUL II

Redactează o compunere în care să caracterizezi personajul Victor din fragmentul extras din volumul „Cireșarii” de Constantin Chiriță.

  Personajul principal al fragmentului este Victor,el se află în centrul acțiunii,toate faptele importante sunt făcute de el,iar celelalte personaje acționează raportându-se la acesta.Victor este un personaj pasionat  de expediții și de aventuri,fiind surprins de narator sub castanul de lângă cișmea,în timp ce studiază harta pe care o procurase,așteptându-i pe ceilalți cireșari.Textul pune în lumină un portret mixt,detaliile semnificative creionând trăsăturile personajului.Însușirile fizice ale lui Victor sunt evidențiate în mod direct prin descrierea naratorului care îi prezintă,,statura înaltă,bine legată și foarte suplă” care îi conferă distincție,băiatul fiind ,,asemenea multor tineri de vârsta lui la înfățișare.”Secvența ,,o notă de maturitate în trăsături,în gesturi și în atitudine”anticipează profilul moral al unui băiat serios,în care  ceilalți au încredere,este un reper pentru prietenii săi.Portretul moral se conturează  în mod indirect prin prezentarea comportamentului și a relației cu alte personaje.Victor este respectuos cu profesorii care îi apreciază,,logica și puterea de demonstrație.” Prezentat de narator ca un elev precoce,,cu totul excepțional...un matematician ce uimea prin logica și puterea de demonstrație”,Victor atrage atenția tuturor.Pasionat de expediții și aventuri,el îi antrenează pe prietenii săi ,coordonând cu abilitate întreaga echipă.Este observat de la început de narator când se concentreză asupra detaliilor pe care le studiază atent,,cufundat în cercetarea hărții.” Dialogul cu colegii săi subliniază încrederea și mândria generată de ceea ce face bine.

Ca un adevărat lider,Victor le dă întâlnire acestora sub castan,pentru a le arăta harta pe care o procuraseși pentru a puncta particularitățile expediției. Descoperind foaia mare de bloc,se arată contrariat că Dan și Ionel nu au ajuns la timp.Auzind de la Dan refuzul lui Ionel de a veni la întâlnire,Victor e nemulțumit și o convinge pe Maria să se implice în reunirea  cireșarilor.În timp ce prietenii sunt nerăbdători,Victor rămâne calm,încercând să găsească o strategie.

Victor este un băiat inteligent,serios,disciplinat,perseverent,demonstrând că expediția nu este o joacă.Este un personaj emblematic pentru adolescenții inteligenți curioși și cu spirit de aventură.Interesant este că în ciuda preocupărilor serioase,Victor și-a păstrat copilăria,.naratorul îl descrie fiind ,,foarte copilăros.”

 

test ușor: poezia:,,Lumina,iarna”de Ion Pillat + text nonliterar

 

TEXTUL 1

,,A nins. În soare codrul cu trunchiuri de cărbune
Întinde umbre-albastre pe proaspătul omăt
Și mă visez la geamuri cu anii îndărăt:
Văd dealul alb, târlia și vremurile bune.

Ies, scârțâie zăpada ca ieri sub pasul meu,
Și atârnând marame subțiri de promoroacă
De ramurile joase, lumina goală joacă
Azi numai pentru mine și pentru Dumnezeu.

Apoi își dă pe spate tot părul de beteală
Și sare învârtindu-și al razelor hanger
Și unde talpa-i roză atinge albul ger
Fulgerător scânteie pe nea câte-o petală.

Crra... trece pe sub soare vâslind întâiul corb.
A stat din joc lumina, pe brânci se face mică...
Crra... stolu-ntreg ― și-n umbră rămân privind cu frică
Trei picături de sânge pe-o ramură de sorb.”

*târlie – sanie (mică) țărănească

*maramă – fâșie lungă de voal fin, cu care își acoperă capul femeile

*promoroacă – strat subțire de gheață

*hanger – pumnal mare, încovoiat

 *sorb – arbore cu frunze ovale, flori albe,roșii și fructe cărnoase

                                                                (poezia:,,Lumina,iarna”de Ion Pillat)

TEXTUL 2

,, Ninsoare Ninsoarea este un fenomen meteorologic fascinant și complex, care aduce cu sine o atmosferă de poveste și transformă peisajele într-un tărâm alb și liniștit. În această secțiune, vom explora în detaliu ce este ninsoarea, cum se formează și care sunt efectele sale asupra mediului și vieții cotidiene.

Ce este ninsoarea? Ninsoarea reprezintă precipitațiile sub formă de fulgi de zăpadă care cad din nori atunci când temperaturile sunt suficient de scăzute. Fulgii de zăpadă sunt cristale de gheață care se formează în atmosferă și se unesc pentru a crea structuri unice și delicate. Aceste cristale se formează atunci când vaporii de apă din atmosferă se condensează și îngheață în jurul unor particule minuscule de praf sau alte impurități.

Formarea fulgilor de zăpadă Procesul de formare a fulgilor de zăpadă începe în nori, unde temperaturile sunt sub punctul de îngheț. Vaporii de apă se transformă în cristale de gheață printr-un proces numit sublimare. Aceste cristale cresc prin acumularea de vapori de apă suplimentari, formând structuri complexe și variate : fulgii de nea. Fiecare dintre aceștia este unic, datorită condițiilor variabile de temperatură și umiditate prin care trece în timpul formării sale.

Tipuri de ninsoare Ninsoarea poate varia în funcție de intensitate și tipul de fulgi de zăpadă. Există ninsoare ușoară, cu fulgi mici și rari, și ninsoare abundentă, cu fulgi mari și deși. De asemenea, ninsoarea poate fi însoțită de vânt, ceea ce duce la formarea viscolului, un fenomen periculos care reduce vizibilitatea și poate provoca blocaje de drumuri.

Efectele ninsorii Ninsoarea are multiple efecte asupra mediului și vieții cotidiene. Pe de o parte, acoperirea solului cu un strat de zăpadă poate proteja plantele de temperaturile extrem de scăzute și poate contribui la rezervele de apă prin topirea zăpezii. Pe de altă parte, ninsoarea poate cauza dificultăți în transport și poate duce la accidente rutiere, întreruperi de curent și alte inconveniente. În zonele montane, ninsoarea abundentă poate duce la avalanșe, un risc major pentru locuitori și turiști.

Importanța ninsorii În ciuda provocărilor pe care le poate aduce, ninsoarea are și o importanță culturală și economică. În multe regiuni, sezonul de iarnă și ninsoarea sunt asociate cu sărbători și tradiții, iar sporturile de iarnă, precum schiatul și snowboardingul, depind de prezența zăpezii. De asemenea, ninsoarea contribuie la reîncărcarea apelor subterane și la menținerea echilibrului ecologic.”

                                          (https://www.vremearomania.com/weather-dictionary/snowfall)

1.Completează spațiile libere cu informațiile din textul 2.

Ninsoarea reprezintă precipitațiile sub formă de _____________ care cad din nori atunci când temperaturile sunt suficient de _______________

2. Codrul își întinde umbrele pe:

a. o ramură de sorb.

 b. omătul proaspăt.

 c. dealul alb.

d. maramele de promoroacă.

3. Procesul prin care vaporii de apă se transformă direct în cristale de gheață se numește:

 a. condensare.

b. evaporare.

 c. topire.

d. sublimare

4. Fenomenul care apare atunci când ninsoarea este însoțită de vânt puternic este:

a. ploaia înghețată.

 b. grindina.

c. viscolul.

d. ceața

5. Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a marca dacă este adevărat sau fals, bazându-te pe informațiile din cele două texte.

Textul 1

                         Enunțul                                                                       Adevărat                  Fals

 În poezie este descris un peisaj de iarnă acoperit de zăpadă.

O sanie se zărește pe dealul alb.

În văzduh trece ultimul corb.

Textul 2

                         Enunțul                                                                      Adevărat                       Fals

Procesul de formare a fulgilor de zăpadă începe în nori, la temperaturi sub punctul de îngheț.

Fulgii de zăpadă sunt identici între ei.

Ninsoarea afectează transportul sau siguranța rutieră.

6. Menționează felul rimei din prima strofă și măsura primelor două versuri din textul 1.

                        rima îmbrățișată; măsură de 14-și 13 silabe

7. Prezintă un element de conținut comun celor două texte date, valorificând câte o secvență relevantă din fiecare text.

                   Un element comun celor două texte este zăpada.

  În poezie zăpada este un fundal pentru jocul dintre lumină și natură, este percepută fizic încă de la primii pași: ,,Ies, scârțâie zăpada ca ieri sub pasul meu". Acest detaliu creează o legătură directă între prezent și trecut. Albul strălucitor al omătului „dealul alb” contrastează puternic cu negrul pădurii și al corbilor care survolează peisajul. Zăpada capătă viață prin reflexiile razelor de soare: ,,Și unde talpa-i roză atinge albul ger / Fulgerător scânteie pe nea câte-o petală". Razele transformă cristalele de gheață într-un spectacol efemer de lumină și culoare.

  În textul 2,se explică ,,ce este ninsoarea, cum se formează și care sunt efectele sale asupra mediului și vieții cotidiene”.,cum se formează fulgii de zăpadă,tipurile de ninsoare, multiplele efecte ale ninsorii asupra mediului și vieții cotidiene.Beneficiile zăpezii sunt multiple și fericite prin,, sărbători și tradiții, sporturile de iarnă.”

8. Crezi că ninsoarea poate contribui la menținerea echilibrului ecologic? Motivează-ți răspunsul valorificând textul 2.

   Da, cred,pentru că în absența stratului de zăpadă, solul brun absoarbe razele solare, ceea ce îl va încălzi și va accentua procesul schimbărilor climatice. Din cauza scăderii suprafețelor zonelor acoperite cu zăpadă, acestea nu mai pot menține eficient acest rol de reglementare al sistemului energetic al Pământului.

În natură, stratul de zăpadă acționează ca o pătură izolatoare. Atunci, când nu este zăpadă, solul este expus direct la condițiile meteorologice și acest lucru afectează plantele în mod negativ. Rezultatele unui studiu arată că în cazul unor specii de munte topirea apărută mai devreme și temperaturile mai ridicate pe timp de noapte grăbesc data de înmugurire, înflorire și creșterea vegetativă. Acest lucru poate cauza probleme pentru că unele organisme polenizatoare nu pot răspunde în mod similar la efectele schimbărilor climatice, iar echilibrul sensibil și complex de înflorire și polenizare se poate răsturna. Există o mulțime de cercetări îngrijorătoare cu privire la această problemă. Degeaba avem polenizatori și flori frumoase dacă nu sunt activi în același timp, astfel florile rămân nepolenizate, în timp ce insectele rămân fără hrană. În afară de mărimea suprafeței acoperite și durata, de asemenea, și masa zăpezii reprezintă un factor important, deoarece zăpada joacă un rol important și în menținerea apei în sol.Astfel în textul 2,nonliterar, se arată că,, , acoperirea solului cu un strat de zăpadă poate proteja plantele de temperaturile extrem de scăzute și poate contribui la rezervele de apă prin topirea zăpezii.”

 Deci,zăpada este o resursă vitală de apă pentru sistemele naturale și umane.,iar topirea zăpezii din munți alimentează râuri și ajută la susținerea numeroaselor activități ecologice și economice.

9. Asociază poezia „Lumina, iarna” de Ion Pillat cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând o valoare comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.

      Poezia „Lumina, iarna” de Ion Pillat poate fi asociată cu  poezia„Iarna” de Vasile Alecsandri.

Valoarea comună care le unește este iubirea și admirația pentru frumusețea naturii transfigurate de zăpadă, ambele texte fiind exemple clasice de pastel.

  În ambele poezii, peisajul hibernal provoacă o stare de spirit profundă. În textul lui Pillat, contemplarea naturii îl poartă pe eul liric în lumea amintirilor: „Și mă visez la geamuri cu anii îndărăt”.   În mod similar, în poezia lui Alecsandri, tabloul iernii aduce o notă de melancolie, dar și de contemplare a lumii înconjurătoare.

  O diferență notabilă constă în perspectiva abordată: Ion Pillat utilizează un imagism rafinat, punând accent pe jocul luminilor și al umbrelor: „Întinde umbre-albastre pe proaspătul omăt”. Vasile Alecsandri preferă o perspectivă panoramică, urmărind mișcarea fulgilor și transformarea satului sub „mantia” albă.”

B.

1.Sunetul „i” din cuvintele „fascinant”, „nori”, „apoi” este, în ordine:

 a. semivocală, vocală, „i” șoptit.

b. semivocală, semivocală, vocală.

c. vocală, „i” șoptit, semivocală.

 d. vocală, semivocală, semivocală.

2.Cuvintele subliniate în secvențele

„Fiecare dintre aceștia este unic, datorită condițiilor variabile de temperatură și umiditate prin care trece în timpul formării sale.” „Trei picături de sânge pe-o ramură de sorb”

        s-au format prin:

a. derivare, compunere.

b. compunere, derivare.

 c. conversiune, derivare.

d. compunere, compunere.

3.Cuvintele subliniate în versul

„De ramurile joase, lumina goală joacă”

         sunt utilizate, în ordine, cu:

a. sens propriu, sens propriu.

b. sens propriu, sens figurat.

c. sens figurat, sens propriu.

d. sens figurat, sens figurat.

4.Sinonimele cuvintelor subliniate în secvența:

„Întinde umbre-albastre pe proaspătul omăt”

           sunt, în ordine:

a. răspândește, zăpadă.

b. strânge, gheață.

c. așază, pământ.

d. ridică, nea.

5. Transformă construcția activă:

„Meteorologii monitorizau fenomenele periculoase.” în construcție pasivă.

6. Alcătuiește un enunț interogativ, în care substantivul „zăpadă” să fie atribut (1) și o propoziție negativă, în care pronumele personal „eu” să fie în cazul acuzativ (2).

7. Transcrie două propoziții din fraza următoare, precizând raportul sintactic dintre ele:

 „Ninsoarea reprezintă precipitațiile sub formă de fulgi de zăpadă care cad din nori atunci când temperaturile sunt suficient de scăzute.”

8. Transcrie, în spațiile libere, forma indicată în paranteză, pentru a reconstitui mesajul unui meteorolog către colegul său.

Câțiva _____________ (scafandru, plural, nominativ) s-au aruncat repede în mijlocul apei _________________ (învolburată, genitiv) ce crescuse odată cu topirea zăpezii.

 Colegii _____ ___________ (care, genitiv) îndatorire era să salveze oamenii îi ajutau, __________________ (a lega, gerunziu) sforile de susținere, fără ____________________ (a se gândi, conjunctiv, prezent) și la siguranța lor, căci salvatorii sunt preocupați de ceilalți.

SUBIECTUL AL II-LEA

           Scrie un text  în care să prezinți mesajul/o semnificație a textului „Lumina, iarna” de Ion Pillat.

În poezia „Lumină, iarna” de Ion Pillat, publicată în volumul ,,Limpezimi” (1928)se  îmbină armonios tabloul exterior al naturii cu introspecția eului liric.

  Iarna  nu este doar anotimp,ci drum interior. Omătul apasă nu doar câmpia, ci și sufletul, preschimbându-se când în lumină, când în amintire, când în nostalgie. În acest pelerinaj hibernal, natura devine pagină albă pe care timpul scrie cu urme de sanie, cu umbre albastre și cu tăceri adânci. Lumina joacă între sacru și intim, iar trecutul revine ca o emoție fragilă, amenințată de corbul care tulbură liniștea și de barza rătăcită într-un anotimp greșit. Iarna târzie nu mai e puritate, ci așteptare apăsătoare, un sfârșit nostalgic ce se ascunde în cuiburile părăsite ale memoriei.

  Titlul indică două elemente esențiale: lumina și anotimpul iarna, acestea devin metafore ale purificării, clarității și limpezimii spirituale,este un puternic simbol pentru ultima perioadă din cadrul existenței umane--de aici și expresia „iarna vieții.” Astfel, eul liric își exprimă propriile sentimente și trăiri.

  Tema este contemplarea naturii transfigurate de zăpadă, privită ca o oglindă a trăirilor interioare prin  descrierea unui tablou de iarnă și meditația nostalgică asupra timpului trecut.

  Textul îmbină armonios elementele naturii înghețate cu opiniile eului liric, transmițând o stare de liniște și o întoarcere sentimentală în memoria copilăriei. Structurată sub forma unui tablou în mișcare, poezia surprinde trecerea de la imaginea vizuală a peisajului alb la cea a meditației și a reîntoarcerii în timp.

  Mesajul poeziei „Lumină, iarna” de Ion Pillat transmite o meditație profundă asupra trecerii timpului, a singurătății,dar și a comuniunii dintre om, natură și divinitate.Lumina devine un simbol al echilibrului, al armoniei și al seninătății. Lumina simbolizează puritatea, claritatea și legătura nostalgică cu trecutul. Reflectată pe zăpadă și în jocul de umbre, aceasta devine o proiecție a sufletului: o meditație senină asupra timpului și a „iernii vieții”, contemplată cu împăcare și căldură interioară.

  Poezia este un pastel în care elementele luminoase capătă valențe profunde.

Purificarea și inocența este exprimată prin  albul zăpezii și lumina „goală” ce joacă pe ramuri, sugerează curățenia spirituală,exprimând liniștea naturii adormite.

Prin legătura dintre soare și omăt, lumina declanșează un proces de amintiri.Privind peisajul, eul liric se întoarce mental la „vremurile bune” ale copilăriei, lumina devenind un liant între prezentul contemplativ și trecutul idealizat.

Razele soarelui care se împletesc cu umbrele albastre ale trunchiurilor creează un tablou echilibrat, ilustrând trăirea în fața iernii omului.  Peisajul este cromatic și spațial :„În soare codrul cu trunchiuri de cărbune / Întinde umbre-albastre pe proaspătul omăt.”

Strofa a 2-a marchează planul subiectiv al eului liric, declanșând o stare de melancolie și amintire.

poetul trece de la cadrul general al iernii la o contemplare a luminii solare personificate. Aceasta prinde viață, coboară din înaltul cerului și se joacă pe zăpadă asemenea unei făpturi magice, transformând peisajul înghețat într-un spectacol strălucitor. Lumina este antropomorfizată și devine o ființă luminoasă care își desface razele aidoma unui păr strălucitor de beteală, asociat cu atmosfera de sărbătoare a iernii. Metafora „hanger” sugerează claritatea și tăișul ascuțit al razelor de soare care străpung aerul rece, reflectându-se puternic pe zăpadă. Apare un contrast cromatic puternic între culoarea delicată a luminii „talpa-i roză” și imensitatea rece a zăpezii „albul ger.” „Fulgerător scânteie pe nea câte-o petală” este momentul când reflexiile razelor de soare pe stratul de zăpadă se transformă în petale strălucitoare de lumină. Eul liric privește peisajul alb de la fereastră. Zăpada proaspătă îl poartă într-o călătorie nostalgică în timp, iar lumina iernii capătă o notă sacră, fiind percepută doar de el și de divinitate.

Planul exterior al naturii este al tabloului hibernal dominat de lumina strălucitoare care se joacă pe zăpadă. Aceasta contrastează brusc cu apariția corbilor și a petelor de sânge pe sorb, simbolizând efemeritatea frumuseții și prezența morții. Dacă prima parte a poeziei este dominată de o atmosferă caldă, de visare și de luminozitate solară, finalul introduce o notă de întuneric și mister, reliefând o altă față a iernii. Stolul de corbi,descris prin onomatopee "Crra" tulbură liniștea absolută a peisajului alb. Apariția păsărilor negre pe cerul înghețat creează un contrast cromatic puternic cu albul zăpezii.

  Iarna și omătul sugerează puritatea, dar și izolarea sau înghețul timpului. În fața amenințării reprezentate de iarna nemiloasă,,pe nea câte-o petală" / "albul ger"), lumina se retrage,,A stat din joc lumina, pe brânci se face mică…", generând o stare de neliniște sau teamă în sufletul eului liric.

 „Crra... stolu-ntreg – și-n umbră rămân privind cu frică.”

Eul liric devine un simplu martor tăcut, copleșit de un sentiment de spaimă în fața atmosferei reci și ostile. „Trei picături de sânge pe-o ramură de sorb.” Această metaforă vizuală este cea mai intensă din strofă. Albul zăpezii și negrul păsărilor creează un puternic contrast cromatic cu fructele roșii ale copacului de sorb. Roșul simbolizează viața ce luptă să supraviețuiască sub o formă fragilă, dar și suferința naturii amorțite de ger.

     Lirismul este susținut de o gamă variată de figuri de stil.

Eul liric își exprimă admirația și transfigurarea în fața peisajului alb. Prezența sa este marcată prin mărci lexico-gramaticale de persoana I:verbe și pronume: „văd”, „pasul meu”, indicând o implicare directă.

Metaforele:„trunchiuri de cărbune” – sugerează contrastul puternic dintre scoarța neagră a copacilor și zăpada albă; „marame subțiri de promoroacă” – transformă cristalele de gheață dintr-o simplă formațiune într-un voal fin, diafan; „părul de beteală” și „razelor hanger” – transpun razele soarelui și lumina într-o proiecție strălucitoare, metalică și feerică.

Epitete cromatice:: „umbre-albastre”, „dealul alb”; Senzoriale / Ornamentale: „proaspătul omăt”, „marame subțiri”, „talpa-i roză”.

Personificări: „lumina goală joacă” – conferă luminii o dinamică umană, transformând-o într-un personaj activ care dansează pe ramurile copacilor.: Natura este însuflețită prin acțiuni specifice „codrul... întinde umbre-albastre”; „sare învârtindu-și... hanger” / „A stat din joc lumina” – personifică lumina care participă la un dans fulgerător pe câmpul alb.

Comparația: „scârțâie zăpada ca ieri sub pasul meu” – leagă prezentul de nostalgia amintirilor din copilărie. Oximoron: „lumina goală” – alătură doi termeni cu sensuri contradictorii pentru a sublinia puritatea și intensitatea soarelui de iarnă.

  Iarna nu este doar un simplu decor,ci devine o stare de spirit. Descrierea naturii reflectă adânc trăirile eului, care se raportează la ciclicitatea timpului și la maturitate.

  Prin elementele auditiv-vizuale (precum scârțâitul zăpezii sub pași și strălucirea soarelui pe promoroacă), eul liric se contopește cu mediul înconjurător, transmițând o stare de liniște și împăcare sufletească.