test: poezia:,,Spre primăvară”de Ștefan Octavian Iosif + text nonliterar:,,cât-traiesc-fluturii”

 

Textul 1

 

,,Vor înflori curând

Pe coastă merii,

Şi va suna curând

Ceasu-nvierii.

Schimba-va bruma grea

 În strop de rouă,

Ca să răsfrângă-n ea

O lume nouă:

Un cer aşa senin

Cum nu mai fuse

— Uita-vei orice chin

Din zile-apuse...

— Un flutur dă ocol

Cătând o floare.

Dar bate-aşa domol

Din aripi... moare...

De ce te prind fiori?

Ce gând te paşte?

— Vezi tu, e trist să mori

Când tot renaşte!”...

                                                              (,,Spre primăvară”de Ștefan Octavian Iosif)

Textul 2

,,Fluturii fac parte din marea familie de insecte Papilionoidea. Fluturii, împreună cu moliile alcătuiesc ordinul de insecte Lepidoptera. Fluturii sunt distribuiți în prezent în toată lumea, cu excepția regiunilor foarte calde și aride. Originea fluturilor a fost stabilită în perioada cretacică. Cea mai veche fosilă a unui fluture, nedenumit, datează din perioada paleocenului superior (cu circa 57 de milioane de ani în urmă) și a fost descoperită în Danemarca. Spre deosebire de molii, fluturii sunt cei mai activi în timpul zilei și sunt, de obicei, viu colorați sau au un model spectaculos.

  Ciclul de viață al unui fluture este un proces complex și cu adevărat fascinant și are patru etape distincte. Acest ciclu este cunoscut sub numele de metamorfoză completă și reprezintă o adaptare evolutivă care permite fluturelui să ocupe diferite medii și să își maximizeze șansele de supraviețuire.  Așadar, înainte de a afla cât trăiesc, de fapt, fluturii, este bine să știm că viața unui fluture începe cu mult înainte de a fi în starea cunoscută de noi toți. După ce larva a atins dimensiunea maximă și a acumulat suficientă energie, aceasta își construiește o crisalidă, un cocon sau pupa pentru a intra în stadiul de transformare. În interiorul crisalidei, care poate varia în formă și textură, are loc un proces miraculos de transformare cunoscut sub numele de metamorfoză. Țesuturile, organele și structurile omizii se descompun și se reorganizează pentru a forma structura adultă a fluturelui. După ce procesul de metamorfoză este complet, adultul, cunoscut sub numele de fluture, iese din pupă. În primele ore sau zile ale vieții sale, fluturele are nevoie de timp pentru a-și usca și întări aripile, de asemenea, pentru a se pregăti pentru zbor.

 Fluturele adult se hrănește cu nectar de flori și își caută partenerul pentru reproducere. Ciclul se repetă atunci când femela depune ouăle pe o plantă gazdă potrivită, încheind astfel ciclul de viață al fluturelui.

 Viața zboară destul de repede pentru aceste frumoase insecte înaripate. Cei mai longevivi fluturi adulți trăiesc între nouă luni și un an, dar durata medie de viață pentru majoritatea speciilor este de doar două până la patru săptămâni. Ma i mulți factori pot afecta durata medie de viață a unei specii de fluturi. De exemplu, fluturii monarh trăiesc de obicei între 2-6 săptămâni, dar variază de la o generație la alta. Unele generații migrează și hibernează, ceea ce poate să dubleze durata de viață. Alte specii migratoare trăiesc doar două săptămâni.

 Fluturele este un simbol complex și bogat în semnificații în diverse culturi din întreaga lume. În Grecia antică, cuvântul pentru fluture, „psihic”, tradus literal înseamnă „psyche”. Psyche era, de asemenea, numele zeiței care personifica sufletul, adesea reprezentată cu aripi de fluture. Nativii americani au considerat fluturii drept simboluri ale transformării, speranței și renașterii.

În cultura chineză, simbolismul fluturilor evocă calitățile libertății, frumuseții pământești, dragostei și sufletul uman. De milenii, fluturii au inspirat oamenii prin natura lor delicată și puterea imensă pe care o dețin. Ei se nasc ca omizi, se învelesc în crisalide și reapar în adevărata lor formă.

 Noi, ca oameni, putem vedea procesul și putem să fim inspirați de el, știind și noi putem crește și ne putem transforma. În anumite credințe și mitologii, fluturele este considerat un simbol al sufletului sau spiritului, cu capacitatea de a zbura liber și de a transcende limitele materiale. Fluturele este adesea asociat cu ideea de transformare și regenerare datorită ciclului său de viață unic, care include metamorfoza completă. În unele culturi, fluturele este considerat un simbol al reîncarnării sau nemuririi datorită capacității sale de a trece prin transformări și de a apărea dintr-un cocon aparent lipsit de viață. Fluturele este adesea asociat cu frumusețea și eleganța, datorită aripilor sale colorate și modelelor complexe. În artă și literatură, fluturele este folosit ca o metaforă pentru frumusețe și delicatețe.”

                                                                   https://www.libertatea.ro/lifestyle/cat-traiesc-fluturii)

A.

1. Completează spațiile libere cu informațiile din textul:

 Fluturii alcătuiesc ordinul de insecte.............. , iar ciclul lor de viață este un proces complex cunoscut sub numele de......................

2.Fluturele este prezentat ca: textul 1:

a. simbol al regenerării.

b. simbol al fragilității.

c. simbol al transformării.

 d. simbol al speranței

3.Fluturii sunt răspândiți: textul 2:

a. doar în Europa.

b. în zonele reci, precum Danemarca.

c. în toată lumea, cu excepția regiunilor foarte calde și aride.

d. exclusiv în zonele tropicale.

4.Majoritatea speciilor de fluturi trăiesc: textul 2:

a. între 9 luni și un an.

b. 2 până la 4 săptămâni.

 c. 2–6 săptămâni.

d. 2 săptămăni.

5. Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a stabili corectitudinea sau incorectitudinea acestuia, bazându-te pe informațiile din cele două texte.

Textul 1

                           Enunțul                                                                      Adevărat            Fals

1. Bruma urmează să se transforme în rouă.

 2. Renașterea naturii nu poate alina durerea trecutului.

3. Fluture le simbolizează atât viața, cât și moartea, într-un moment de tranziție a naturii.

Textul 2

                           Enunțul                                                                      Adevărat             Fals

1. Originea fluturilor a fost stabilită perioada paleocenului superior.

2. După ieșirea din pupă, fluture le începe imediat să zboare.

3. Pentru nativii americani fluturii simbolizează transformarea, speranța și renașterea.

6. Precizează felul rimei și măsura versurilor din a treia strofă a poeziei lui Ștefan Octavian Iosif.

             rimă încrucișată și măsură variabilă de 5-6 silabe

7. Prezintă o diferență între limbajul utilizat în textul 1 și cel din textul 2, valorificând câte o secvență relevantă din fiecare text.

    În poezie,limbaj este expresiv ,poetul își transmite ideile, sentimentele, trezind stări, emoții. În descrierea trecerii de la iarnă la primăvară elementele naturii:„bruma grea” care se transformă în „strop de rouă” și „merii” care vor înflori exprimă trezirea la viață.

  Al doilea text –nonliterar, conţine  informaţii obiective  care redau realitatea în chip nefalsificat, detaşat de impresii subiective; nepărtinitor, imparţial despre fluture.Limbajul este clar şi precis, cuvintele sunt folosite cu sensul lor propriu( înţelesul obişnuit al unui cuvânt): sunt folosiți mulţi termeni ştiinţifici şi tehnici, precum:,, perioada cretacică, perioada paleocenului superior, metamorfoză, crisalidă.”

8. Crezi că vocea lirică din textul 1 regretă sosirea primăverii? Motivează-ți răspunsul,valorificând textul 2.

   În poezie,primăvara naturii se reflectă într-o primăvară interioară. Aspirația spre lumină și căldură traduce o nevoie profundă de vindecare spirituală și de uitare a durerilor trecute. Natura este percepută ca un remediu capabil să aducă armonie în sufletul marcat de melancolie.Dar vederea fluturelui,,căutând o floare”ca un visător în căutarea frumosului,a perfecțiunii îl întristează când,,moare.” . Poetul asociază zborul cu fragilitatea,cu trecerea timpului, misterul,cu simpla existență în natură. În realitate,cum se arată în textul 2,fluturii sunt vietăți care se hrănesc cu nectar de flori.Fluturii pot fi longevivi,, trăiesc între nouă luni și un an, dar durata medie de viață pentru majoritatea speciilor este de doar două până la patru săptămâni.”În diferite culturi fluturii sunt  ,,simboluri ale transformării, speranței și renașterii”,exprimă,, calitățile libertății, frumuseții pământești, dragostei și sufletul uman.”

 De aceea cred că poetul n-a cunoscut adevărul despre aceste vietăți..Aşa cum fluturele are de parcurs o călătorie, pentru a deveni ceea ce este menit să devină, tot aşa şi oamenii trec prin etape ale vieții. Da, fluturii influențează oamenii în moduri profund, adesea subtil. Deși nu interacționează direct cu noi,ei ne influențează viața; observarea fluturilor în natură reduce stresul și ne induce o stare de calm. În plus, ideea de metamorfoză – transformarea omizii într-o insectă grațioasă – funcționează ca o puternică metaforă vizuală pentru dezvoltarea personală, speranță și reinventare.

 !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!(nu mi-a plăcut formularea acestui punct!!!!!!!!!!!!!!) 

9. Asociază textul „Spre primăvară” de Ștefan Octavian Iosif cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară o valoare comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text. 

,, Fluture, tu, pe unde prin perdea            
Putuși intra-n chilia mea ?
Ce știri mi-aduci din primăvară,
Frumosule de catifea solară ?
Echer plăpând te-ai și prins de părete,
Uitându-te la cărți și la caiete
Cu ochii-aprinși ca jarul de rubin.

Ai și tu o chemare ? Ai și tu un destin ?

Deschideți-i fereastra dintre ramuri

Să nu-și lovească frăgezimea-n geamuri.
Puiul luminii caută-ntr-afară.
Lovit în frunte poate să și moară,
Aci, în foișorul nostru din cărare,
Unde nici nimeni, nici nimic nu moare,
Decât pe înserate vreo stea sau câte-o floare.

                                              (,, Fluture, tu”de Tudor Arghezi)

Fluturele este un mesager al timpului care se scurge în alt fel pentru poet,,ce știri îmi aduci din primăvară?”-timpul nemuririi și al vieții paradisiace. Admiră grația și frumusețea plină de noblețe princiară,,frumosule de catifea solară”-metaforă  a rafinamentului și luxului,dar îl vede,,echer plăpând”- instrument al creației prime, al legilor ascunse ale lumii pline de de mister și de surprize.

Cele două interogații retorice:,,ai și tu o chemare?ai și tu un destin?” introduc o notă gravă, o reflecție  asupra sorții viețuitoarei  efemere și fragile, cu menirea să  încânte privirea prin frumusețe și gingășie.Îndemnul,,deschideți-i”,o adresare celor din jur,ca semnal pentru zborul spre înalt al fluturelui,care este simbol al vieții,speranței,renașterii,misterul purității,aspirației spre perfecțiune.Să-i fie deschisă ,,fereastra dintre ramuri”-metaforă a evadării,a dorinței de libertate,deschidere spre cer și lumină. Finalul poeziei conține ideea regretului generat de sfârșitul inevitabil al ființei care trăiește sub semnul efemerității,,lovit în frunte(loc  al gândirii, demnității,nobleții sufletului,cutezanței,geniului,al concentrării )poate să moară”într-un spațiu ,,foișorul”ce reprezintă universul artistic veșnic. Ultimele două versuri ale poeziei conțin aceeași notă gravă, prin coordonata temporală a înserării și  prin moartea stelei sau a unei flori,elemente ce aparțin universului cosmic și terestru-sunt destine ale celor ce ne-nconjoară. Astfel este sugerată fragilitatea destinului uman (există credința că moartea unei stele semnifică moartea unui om). Destinul fluturelui sau al florii este semnificativ pentru destinul uman, la  fel de efemer.

sau:

,,Frumusețea ca și zborul și iubirea

de cenușe-și leagă firea.

De-i ștergi fluturelui praful, nici o boare -

nici o vrajă nu-l vor face să mai zboare.

El, totemul seminției știutoare,

își ascunde obîrșiile și drumul.

Dacă-l sfarmi, își dă poleiul -

din secretele-i nici unul.

Cine-i puse pe aripi și pe făptură

scrumul, joc de aur ca suflat din foi de faur?

A dormit o noapte-n Lună?

S-a născut din scrum de urnă?”

                          ( Poezia,,Lîngă un fluture” din ciclul Cîntecul focului de Lucian Blaga)

 Textul este o meditație filosofică despre misterul iubirii, fragilitatea frumuseții și caracterul distructiv al cunoașterii. Iubirea și frumusețea sunt realități efemere,trecătoare,poetul asociază frumusețea și aripile fluturelui cu efemerul,subliniind fragilitatea acestuia:„De-i ștergi fluturelui praful, nici o boare / nici o vrajă nu-l vor face să mai zboare”)

Primele versuri :„Frumusețea ca și zborul și iubirea / de cenușe-și leagă firea” arată că esența vieții și a marilor trăiri este strâns legată de dispariție,de moarte. Cenușa simbolizează moartea inerentă oricărei creații. Versurile: „De-i ștergi fluturelui praful, / nici o boare - nici o vrajă / nu-l vor face să mai zboare” devin o metaforă a cunoașterii raționale .Atingerea misterului, a frumuseții pure -praful de pe aripile fluturelui, înseamnă distrugere. Îl consideră un „totem”,o imagine,o enigmă a creației, afirmând că frumusețea și misterul său -numit poetic „scrum” sau „polei”, se pierd,dacă încerci să-l strivești ori să-i ștergi praful de pe aripi.

                            În aceste poezii există ideea înțelegerii că viața este trecătoare.

În textul 1, natura devine un refugiu și un spațiu al purificării, unde totul este transfigurat de lumina noului anotimp. Fluturele este un mesager al timpului,iar căutarea unei flori este o călătorie spre autodescoperire și curaj în fața necunoscutului care poate duce la moarte.Tristețea este tulburătoare în anotimpul renașterii.

  În poezia,,Fluture,tu”de Tudor Arghezi, fluturele este tot un mesager al timpului care se scurge în alt fel pentru poet,,ce știri îmi aduci din primăvară?”-timpul nemuririi și al vieții paradisiace. Este simbol al vieții,speranței,renașterii,misterul purității,aspirației spre perfecțiune:,, Frumosule de catifea solară.... Cu ochii-aprinși ca jarul de rubin.”Astfel, fluturele este un simbol al  al transformării și al renașterii,dar și al vieții trecătoare.

B.

1.Seria care conține cuvinte care au numărul de litere egal cu numărul sunete este:

 a. „textură”, „generație”, „proces”.

b. „complex”, „această”, „asociat”.

 c. „este”, „era”, „ei”.

d. „Grecia”, „obicei”, „energie”.

2.Cuvintele subliniate în versurile „Uita-vei orice chin din zile-apuse (1)”și

„Dar bate-aşa domol Din aripi (2)”

s-au format prin:

a. derivare (1), derivare (2).

b. derivare (1), conversiune (2).

c. conversiune (1), derivare (2).

d. conversiune (1), conversiune (2).

3. Sinonimele cuvintelor subliniate în enunțul:

 „.Fluturele este un simbol complex și bogat în semnificații în diverse culturi din întreaga lume” sunt, în ordine:

a. valori, tradiții.

 b. mesaje, educații.

c. sensuri, civilizații.

d. înțelesuri, învățături

4. În secvența:

„Vor înflori curând/ Pe coastă merii,/ Şi va suna curând/ Ceasu-nvierii”

substantivele sunt pe rând în cazurile:

a. acuzativ, nominativ, acuzativ, dativ.

b. acuzativ, nominativ, nominativ, genitiv.

 c. acuzativ, genitiv, nominativ, genitiv.

d. acuzativ, acuzativ, acuzativ, genitiv.

5. Selectează, din fragmentul următor, trei adjective, cărora le vei preciza gradul de comparație:

 ,,Spre deosebire de molii, fluturii sunt cei mai activi în timpul zilei și sunt, de obicei, viu colorați sau au un model spectaculos.”

6. Alcătuiește un enunț interogativ, în care substantivul ,,floare” să fie în cazul dativ (1) și un enunț asertiv, în care verbul ,,a usca” să fie la modul indicativ, timpul perfect simplu, persoana a II-a, singular (2).

7. Scrie două fraze în care să completezi enunțul

„Fluturele adult se hrănește cu nectar de flori”

 cu câte o singură propoziție introdusă prin conjuncție subordonatoare (1) , respectiv adverb relativ (2).

8. Notează, pe spațiile punctate, forma corectă a cuvintelor subliniate în următoarele enunțuri. Fiecare dintre fluturii din natură vor/vrea să zboare liber, deci nu fi/fii crud cu micile vietăți! Natura creează/crează frumusețe, iar acest exemplar ai/ale cărui/căror aripi pulsează ușor aparține celei de-a doisprezecea/douăsprezecea specii identificate azi.

SUBIECTUL AL II-LEA

Scrie un text în care să prezinți mesajul/o semnificație a textului „Spre primăvară” de Ștefan Octavian Iosif.

  Poezia „Spre primăvară” de Ștefan Octavian Iosif este o creație lirică ce surprinde atmosfera de renaștere a naturii. Versurile descriu trecerea de la iarnă la primăvară, topirea zăpezii și apropierea unui nou început.

  Mesajul poeziei transmite bucuria renașterii, speranța și optimismul în fața unui nou început prin  exprimarea directă a sentimentelor, alături de prezenţa eului liric şi a limbajul figurat.

  Titlul indică o mișcare de orientare, o așteptare care se petrece în apropierea unui anumit moment sau a unei perioade din an. Primăvara nu este doar un simplu anotimp,simbolizează renașterea speranței, un nou început menit să șteargă tristețea și suferința.

  Poezia debutează cu descrierea trecerii de la iarnă la primăvară. Elementele naturii.„bruma grea” care se transformă în „strop de rouă” și „merii” care vor înflori exprimă trezirea la viață. Natura devine un refugiu și un spațiu al purificării, unde totul este transfigurat de lumina noului anotimp. Natura este percepută ca un remediu capabil să aducă armonie în sufletul marcat de melancolie.  

Eul liric privește natura cu încredere și seninătate, subliniind certitudinea că frigul,apăsarea „bruma grea” vor dispărea pentru a face loc vieții și căldurii, echilibrului și armoniei. Primăvara este văzută ca un „ceas al învierii”, un moment în care totul se trezește la viață și renaște, transmițând un profund sentiment de liniște și regenerare. La nivelul eului liric, primăvara exterioară se reflectă într-o primăvară interioară. Aspirația spre lumină și căldură traduce nevoia profundă de vindecare spirituală și de uitare a durerilor trecute.Gândul plin de speranță este binefăcător:,, — Uita-vei orice chin / Din zile-apuse.” Apariția fluturelui marchează momentul schimbării în sufletul poetului. Zborul său ușor și grațios reflectă starea de spirit optimistă, o evadare din melancolie și o revenire la armonie,dar căutarea unei flori,a perfecțiunii este o călătorie spre autodescoperire și curaj în fața necunoscutului care poate duce la moarte.Și astfel tristețea devine tulburătoare în anotimpul renașterii. Concluzia poetului este exprimată prin adresarea directă către sine,un  monolog liric:,,vezi tu”,melancolică: fluturele,simbol al renașterii și al trecerii la o nouă viață, nu ar fi trebuit să moară în natura nouă,pură.

  Versurile creează o atmosferă caldă, meditativă și reconfortantă. Poezia se remarcă printr-un ritm vioi și o rimă încrucișată care îi conferă o cadență aparte. Această armonie muzicală susține trecerea de la starea de tristețe spre o stare de bucurie și extaz. Eul liric îşi face simţită prezenţa prin verbe la persoana a II-a singular,imperativ: „uita-vei,vezi.”

 Metafora„strop de rouă” sugerează puritatea și optimismul; antitezele sunt folosite pentru a sublinia contrastul dintre „bruma grea”,tristețea, greutățile iernii și „stropul de rouă”:puritatea, lumina primăverii și prin verbele,,să mori...renaște.” Imaginile vizuale:,, merii...cer aşa senin.. un flutur dă ocol” subliniază intensitatea sentimentelor transmise prin epitete,,o lume nouă,senin,domol”, accentuează subiectivismul versurilor şi al exprimării.

 

 

 

compunere--Când vine primăvara...vin și fluturii....

 

compunere--Când vine primăvara...vin și fluturii....

 

Oricât am pândit mo­­mentul acela, oricât am aşteptat înfrigu­rat lângă tufele și mestecenii pădurii,n-am prins clipa în care, de sub învelişul umflat de seve, se deschideau foile delicate ale frunzelor crude. Când mă trezeam în câte o dimineaţă şi vedeam că primă­vara a sosit deja, fiindcă ,privită din pragul casei, pomii din grădină păreau acoperiți de un văl verzuliu, ce tremura uşor în bătaia vântului. În fiecare an se întâmpla la fel. Primă­vara mă păcălea de fiecare dată şi izbucnea tumultu­oasă, cât vedeam cu ochii. Lumea părea alta, ieşită pe tă­cute, într-o noapte, din ceţurile mohorâte de februa­rie, din ploile iuţi şi scurte, amestecate cu fulgi răzleţiţi, aduşi de vânturi.  

Aerul era și el altfel, mai uşor şi mai străveziu...se mai arătau şi alte sem­ne, din care înţelegeam că ceva s-a întâmplat, to­tuşi. Poate, un freamăt de crengi, poate, o lumină  care aluneca printe copaci, zborul păsărilor, ori poate doar bucuria cu care pământul primea, deopotrivă, ploile şi soarele. Afară ploua, ploua repede şi des, aşa cum numai primăvara se întâmplă, ploua şi vedeam înfrunzind pământul. În vremea asta, mă uitam la cer, să văd cum se mişcă norii, să as­cult păsările venite cum se cheamă una pe alta, între crengi. 

Am mers așa de curiozitate într-o poiană în care cred că acolo era împărăţia lor, a fluturilor. Cam pe la mijlocul primăverii cu soare, adică după ce nu mai era niciun pic de zăpadă pe nicăieri, în poiana aceea,auzisem,că apăreau mii şi milioane de fluturi, care zburau necontenit, doar vreo câteva zile, după care dispăreau brusc. Nu ştiu ce fel de fluturi erau, de ce se adunau ei în fiecare an, în acel loc, ce fel de adunare făceau ei acolo, cu ce se hrăneau în zilele ace­lea,fiindcă atunci când apăreau, pădurea era încă doar înmugurită, fără frunze. Am ajuns și m-am ascuns lângă o tufă de măceș. În poiană, fluturii erau deja acolo, roiuri, roiuri nesfârşite, în jurul fiecărui copac, ca şi cum ar fi curs dintr-un izvor nesfârşit, toc­mai de-acolo, din trunchiul şi crengile lui. Aveau aripi albe şi, din loc în loc, pe ele, nişte cercuri negre cenuşii, care purtau în mijloc un strop auriu.Voiam să-i las să mă înconjoare cu bătăile din aripi, catifelate şi moi, să mă misc  printre ei, să le văd mişcările încercuitoare, repetate oarecum după acelaşi tra­seu.Știam că acolo unde se îngrămădesc cei mai mulţi, acolo se află şi cel mai mare,un fel de  Rege al lor, ale cărui aripi păreau întotdeauna stropite cu aur. S-a întâmplat ceva ciudat :Regele s-a desprins dintre ceilalţi şi mi s-a aşezat liniştit pe mâna în care aveam o floricică albastră. Am încremenit, căci nu mă aşteptam la aşa ceva. Am mai apucat doar să ridic mâna uşurel, ca să mă pot uita la el mai de aproape şi să-i văd puful auriu de pe antene, picioarele terminate în nişte gheare mici,apoi m-am trezit că tot roiul acela coboară de pe crengi şi se aşează peste mâinile mele, pe cap, pe braţe,căutând să-l acopere protector pe cel mai frumos dintre ei, pe Rege. Priveam cu uimire şi bucurie,parcă voiau să ne jucăm.Am alergat prin poiană şi după mine pluteau perdele de fluturi, care mă urmăreau, iar în învălmăşeala aceea, Regele lor continua stătea nemișcat pe mâna mea. Am dat din mâini, ca şi cum aş fi vrut să zbor şi, deodată fluturele cel mare s-a desprins cu mişcări încete şi sigure de pe mâna mea,iar eu abia am apucat să-i mai văd încă o dată aripile minunat desfăcute, luminate de soare.

                A fost salutul de bun rămas...îi voi mai întâlni în primăvara ce va veni????

compunere--Fluturi și stele

 

compunere--Fluturi și stele

   Limpezit de apele primăverii, soarele se ridica întinerit peste lumea plină de străfulgerări și adieri.

 În aprilie, gâzele pământului mișună deja printre ierburile înalte ale grădinii, în vreme ce fluturii se avântă cu îndrăzneală în primul lor dans în lumina zilei, într-un joc spectaculos de oglinzi. 

  Privesc cu uimire și cât văd cu ochii, doar ierburi verzi și roiuri uriașe de fluturi migrând prin văzduh ca niște ninsori solare. Îmi spun că n-am văzut niciodată fluturi atât de mulți: roșii, albi, azurii, cu aripile tivite de purpură și de aur. Zboară când lin, când avântați în tornade, vrând parcă să-mi arate o cale  spre înalt știută numai de ei. În parcul meu apar în fiecare primăvară mii şi milioane de fluturi, care zboară necontenit, doar vreo câteva zile, după care dispar  brusc. Nu ştiu ce fel de fluturi sunt, de ce se adună ei în fiecare an, în acel loc, ce fel de spectacol dau ei acolo,mă întreb cu ce se hrănesc în aceste zile, fiindcă uneori, atunci când apar, copacii au numai flori, fără frunze.Cred că vin pentru a se contopi cu florile,pentru a împrumuta culorile și parfumul lor.De aceea au aripi albe,roșiatice,galbene,albastre şi, din loc în loc, pe ele, nişte cercuri negre cenuşii, care au în mijloc un strop auriu. Câteva zile sunt roiuri, roiuri nesfârşite, în jurul fiecărui copac, ca şi cum ar veni dintr-un izvor nesfârşit.

   Am vrut să-i văd de-aproape, dar pentru asta trebuia să fiu răbdător,să mă apropii încet de ei şi apoi să-i las să mă înconjoare cu bătăile din aripi, catifelate şi moi, să mă mişc printre ei, să mă  obişnuiesc  cu mişcările lor încercuitoare, repetate oarecum după acelaşi ritual. Am văzut că se îngrămădesc cei mai mulţi într-un loc,bat din aripi și mi-am spus că acolo sigur se află şi cel mai important fluture,poate Regele lor, avea aripi stropite cu aur.Și-am rămas înconjurat până seara,iar când luna cu lumina nouă și vie a adus un vânt stârnit din senin,iar ei au plecat într-un șir ordonat,urmându-l supuși pe fluturele auriu. Noaptea de primăvară a devenit deodată cu bolta plină  de stele,erau fluturii în dansul lor fantastic în lumina lunii....

text interesant: Tudor Muşatescu,, Întâmplări din capitală” + ,,Cum să faci faţă stresului şi anxietăţii din perioada examenelor, fragment preluat de pe site-ul psihosensus.eu”

 

Textul 1

 TABLOUL I

Sufrageria familiei Cristian. E o încăpere simplă, dar foarte îngrijită. Se vede mâna de gospodină a doamnei Cristian. [...] E în mai, spre seară. La ridicarea cortinei, Puiu doarme în fotoliu cu o carte pe genunchi.

 CATINCA (servitoarea [...] familiei, 60 de ani. Încă vioaie şi vrednică. Intră şi trânteşte uşa cu putere, fără să observe pe Puiu).

 PUIU (sare ars. E un băiat de şaptesprezece ani. Crescut parcă numai în sus. Nu are deloc alura sportivă a băieţilor de vârsta lui.)

 CATINCA (observându-l): Aaa! Dormeai?... (Îi pare rău că l-a trezit aşa de brusc.)

 PUIU: Ei, aş! Unde vezi că dormeam? Învăţam. Învăţam... cu ochii închişi.

CATINCA (maliţioasă): Păi, da! Că cu ochii închişi se vede mai bine...

PUIU: Te cred... Toate lucrurile se văd mai bine cu ochii închişi, când te gândeşti la ele atent... CATINCA: O fi, acu’ după moda nouă... Înainte, cu ochii închişi, ştiu că nu vedeau decât orbii... (Familiar) Ia cărţile de acolo că trebuie să pun masa... [...]

PUIU (luându-şi cărţile): Ah! Cum le-aş mai pune pe foc, Catinco dragă...

CATINCA: Dumneata? Să-ţi pui cărţile pe foc?... Haida-da! „Nu există”... După ce stai toată ziua cu nasul în ele.

PUIU: Şi totuşi, o să vezi cum le pun pe foc... După bacalaureat... Le incinerez în bloc..

 CATINCA: Vorbe... Cineva care a luat premiul întâi în toate clasele, nu-şi arde niciodată cărţile... Le leagă, le păstrează, cum păstrează decoraţiile ăi de termină războaiele cu viaţă. [...]

PUIU: Ba nu! Vorbesc pentru că m-am plictisit să mai învăţ... Ce nevoie am eu de Cicero şi de Catilina? Ce mă priveşte pe mine cu ce e egală tangenta de A sau suma pătratelor catetelor?

CATINCA: Mă rog. Omul trebuie să-nveţe de toate...

PUIU: Pentru ce?

CATINCA: Ca să ştie... [...]

PUIU: Catona din Uttica ar mânca la „pâinea zilnică”, astăzi şi, în schimb, Milică Dumitrescu, logodnicul soră-mii, câştigă o avere vânzând accesorii de automobil... Ia întreabă-l pe Milică cine e Filip al II-lea? O să-ţi răspundă că e băiatul lui Filip cu reprezentanţa de automobile şi că-i zice al II-lea ca să se deosebească de Filip I, frate-său mai mare, care e tot extrema dreaptă în nu ştiu care echipă de fotbal...

CATINCA: Doamne fereşte! De ce te legi acuma şi de domnul Milică?

PUIU: Nu mă leg. Îl citez... Milică îmi impune respect... Fiindcă are prăvălie şi, în loc să se omoare cu Cicero, moare după Magda, după soră-mea...”

                                                                               (Tudor Muşatescu,, Întâmplări din capitală”)

Textul 2

 ,,Stres, anxietate, nopți petrecute învățând, toate acestea sunt familiare studenților și elevilor care se pregătesc pentru perioada examenelor.

Timpul petrecut învățând este crucial pentru un rezultat cât mai bun la examene. Fie pentru admitere, bacalaureat, sesiune, licență sau disertație, emoțiile nu au cum să lipsească din peisaj. [...] Emoțiile din această perioadă sunt normale. Însă atunci când intensitatea lor devine foarte mare, pot cauza o serie de probleme. [...]

Eliminarea emoțiilor nu este un scop în sine. Și nici nu este posibil deoarece este uman să simțim emoții, agitație, nervozitate. [...]

Cel mai important este să cunoaștem faptul că putem trăi cu emoțiile acestea. Că, chiar dacă nu le putem controla în totalitate, putem să învățăm tehnici de gestionare a lor. Emoțiile pot fi integrate în experiența noastră și utilizate pentru a ne atinge scopurile.

  În perioada de studiu intens stresul este inevitabil. Studenții au de învățat atât de mult încât ajung să creadă că vor ajunge la liman cu greu. Chiar și cu câteva luni înainte sau mai mult la elevii conștiincioși, materia poate să pară interminabilă și să îi copleșească.

  Efectele stresului pot fi distinse la nivel fizic, psihic și comportamental. Astfel, apar îngrijorări, gânduri și scenarii catastrofale: dacă nu voi putea să învăț tot? cu ce să încep? dacă nu reușesc să învăț toată algebra azi nu voi avea timp să termin și voi pica examenul?

 Aceste scenarii [...] produc inevitabil anxietate. Produc o stare de tensiune și agitație constantă dominată de temeri multiple și de simptome fiziologice: apare tensiune în corp, mușchi încordați, dureri de cap, de spate, de mâini; apare o stare de oboseală prezentă mai tot timpul; capacitatea de concentrare se diminuează, mintea fuge și parcă nu poți înțelege ce citești; memorarea informației este mai greoaie, fiind necesar să citești de mai multe ori un text pentru a-l reține; starea emoțională este instabilă, treci de la o emoție la alta foarte ușor, ești ușor iritabil(ă); pofta de mâncare scade, iar drept consecință poate apărea pierderea în greutate; calitatea somnului scade și ea.

   Stresul și anxietatea legată de examene sunt strâns conectate între ele. Cu câteva tehnici de reducere a stresului și anxietatea se va regla.

Avem câteva lucruri principale pe care le putem face: în primul rând trebuie să avem grijă de noi, apoi să dormim îndeajuns, să ne relaxăm și să ne planificăm eficient materiile de studiu și timpul.”

                 (Cum să faci faţă stresului şi anxietăţii din perioada examenelor, fragment preluat de pe        site-ul psihosensus.eu )

A.

1. Completează spaţiile punctate cu informaţiile din textul 1.

Catinca, servitoarea familiei Cristian, are .......de ani, iar Puiu se pregăteşte pentru examenul de .............

2. Încercuieşte litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informaţiile din textul 1. Acţiunea se petrece în luna:

a. martie. b. aprilie. c. mai. d. iunie.

3. Încercuieşte litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informaţiile din textul 2. Stresul se manifestă mai intens în legătură cu:

 a. o singură materie de studiu. b. perioadele de examene. c. modul în care învaţă elevii.  d.participarea la anumite activităţi.

 4. Încercuieşte litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informaţiile din textul 2

 Sub influenţa stresului, capacitatea de concentrare:

a. fuge. b. este greoaie. c. se diminuează. d. este instabilă.

5. Notează „X” în dreptul fiecărui enunţ pentru a stabili dacă este adevărat sau fals, bazându-te pe informaţiile din cele două texte

             Textul 1

                                 Enunţul                                                        Adevărat                  Fals

Puiu neagă că dormea la intrarea Catincăi în sufragerie.

Catinca strânge cărţile lui Puiu.

Catinca susţine că omul se poate descurca fără să înveţe.

              Textul 2

                                 Enunţul                                                       Adevărat                    Fals

Emoţiile din perioada examenelor sunt normale.

Stresul poate avea efecte la nivel comportamental.

 Există tehnici de reducere a stresului.

6. Precizează, în minimum două enunţuri, un rol al notaţiilor autorului din textul 1, ilustrându-l cu o secvenţă relevantă.

  Didascaliile (indicațiile scenice) sunt elemente specifice textului dramatic, menite să îndrume jocul actorilor și să sprijine viziunea regizorală. Pentru cititor ele sunt importante, pentru că îl ajută să-și imagineze acțiunea. Didascaliile vin în completarea replicilor personajelor, aducând informații despre cronotop (spațiul și timpul întâmplărilor) și despre personaje (statutul, înfățișarea, acțiunile, gesturile, mimica, vocea etc.).

Didascaliile pot fi de două feluri:

-ample (apar la începutul unui act și conturează decorul scenic, atmosfera, lista de personaje)

-și cele din metatext (care conțin indici comportamentali și gestuali prin care se surprinde tipologia personajelor). 

În fragmentul dat sunt indicații scenice, care acompaniază și completează replicile personajelor, aducând informații și sugestii importante pentru înțelegerea textului.

  Prima dintre ele conține o descriere a locului acțiunii: ,,Sufrageria familiei Cristian. E o încăpere simplă, dar foarte îngrijită. Se vede mâna de gospodină a doamnei Cristian. ”

  Urmează notarea timpului:,, E în mai, spre seară. ”și prezentarea atitudinii unui personaj:,,La ridicarea cortinei, Puiu doarme în fotoliu cu o carte pe genunchi.”

  O altă indicație scenică o prezintă pe Catinca,rolul ei în familie,,servitoare”,o descrierea sumară:,, vioaie şi vrednică.”;  Intră şi trânteşte uşa cu putere, fără să observe pe Puiu--această didascalie nu are rol decât pentru cititor, se semnalează că trebuie să fie atent la gestul personajului.

  O altă indicație scenică ce urmează îl prezintă prin caracterizare directă pe următorul personaj:Puiu-vârsta,descrierea văzută de autor:,, E un băiat de şaptesprezece ani. Crescut parcă numai în sus. Nu are deloc alura sportivă a băieţilor de vârsta lui.

  Există indicații scenice care arată atitudini ale femeii:regret, ironie,naturalețe.

  În concluzie, în acest fragment, prin folosirea didascaliilor, autorul transmite regizorului și actorilor indicații privind jocul scenic,conflictul subtil dintre personaje, dar sugerează și cititorului căi de interpretare a textului.

7. Prezintă , un element de conţinut comun celor două texte date, valorificând câte o secvenţă relevantă din fiecare text.

   Un element comun celor două texte este învăţatul înainte de examene cu manifestări diferite ale stresului. În textul 1,Puiu care este surprins,,cu ochii închiși”motivează că astfel poate învăța și vedea totul mai clar.Este sătul de atâta învățătură,promițând că ,,după bacalaureat” va arde cărțile.Replica celuilat personaj este încurajatoare:,, Cineva care a luat premiul întâi în toate clasele, nu-şi arde niciodată cărţile... Le leagă, le păstrează, cum păstrează decoraţiile ăi de termină războaiele cu viaţă.”Puiu este într-o dispoziție nefericită,starea de încordare în care se află este copleșitoare și de aceea izbucnește nervos:,, m-am plictisit să mai învăţ.”  În perioada de studiu intens personajul simte că stresul este inevitabil.

  În textul 2,este relevată situația emoțiilor dinaintea examenelor,acestea trebuie gestionate,controlate,,pentru a ne atinge scopurile.”Interesante sunt efectele stresului care pot duce la anxietate,o stare fizică și psihică neplăcută.Dar acestea pot fi controlate,reglate,așa cum personajul Catinca încearcă simplu să demonstreze.

8. Crezi că un elev poate depăşi stresul provocat de examene? Justifică-ţi răspunsul la întrebarea dată, valorificând textul 2.

Stresul este definit ca reacție a unei persoane față de exigențele și sarcinile cărora trebuie să le facă față, precum teste, examene, evaluări, prezentări orale . Stresul tinde să apară atunci când simți că cerințele care ți se impun depășesc capacitatea ta de a le îndeplini. Fiecare persoană gestionează stresul în felul său și reacționează diferit la stres. Unii au o capacitate mai mare de a face față situațiilor stresante, în timp ce alții devin ușor copleșiți și se pot confrunta cu o varietate de simptome, inclusiv dureri de cap și de stomac, neliniște sau lipsă de concentrare. Nu examenul în sine provoacă neapărat stres, ci convingerea că există un dezechilibru între cerințele de la examen și abilitățile curente ale elevului. Acest decalaj duce la anumite modele de gândire, cum ar fi negativitate și senzație de copleșire. Stresul este rezultatul reacției noastre la evenimente exterioare, nu este neapărat despre evenimentele în sine. Stresul perceput are un impact major asupra bunăstării mentale în rândul elevior.

De aceea cred că este important să înțelegem modul în care diferitele surse de stres sunt legate de bunăstarea mentală și care sunt măsurile și modalitățile eficiente de gestionare a stresului. Stresul poate face ca sarcinile și subiectele de la examene să pară mult mai greu de rezolvat decât sunt în realitate.În textul 2 se arată că  există o legătură între ,,stresul și anxietatea legată de examene”,fiind necesare,,câteva tehnici de reducere a stresului și anxietatea se va regla... trebuie să avem grijă de noi, apoi să dormim îndeajuns, să ne relaxăm și să ne planificăm eficient materiile de studiu și timpul.”

 În concluzie, trebuie înțeles acest mecanism pe care fiecare om îl are instalat în corpul său de la natură. Și trebuie să fie găsit echilibrul, deoarece prea mult stres îi poate afecta performanța, dar o anumită doză de stres ajută să rămâi motivat și concentrat.

9. Asociază fragmentul din,, Întâmplări din capitală” de Tudor Muşatescu cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând o valoare comună, prin referire la câte o secvenţă relevantă din fiecare text. 

,, Pe vremuri, după ce-mi terminasem studiile universitare şi aveam de acum un rost, şedeam în gazdă la o babă care închiria camere mobilate. Baba era cumsecade, casa liniştită, iar eu prea puţin ocupat exterior, în timpul zilei. Scăpat de grijile diplomelor, citeam pentru mine, de plăcere. Pe seară, ieşeam în oraş, cutreieram librăriile şi anticăriile, iar ziua pe arşiţă (era vară) şedeam în casă şi citeam. O altă babă ar fi putut fi mulţumită. Nu făceam nici zgomot, nicio dezordine şi nu pătam prin aducere de tinere fete în casă reputaţia imobilului la care par a ţine atât (dar se prefac) văduvele. De fapt, baba nu era nemulţumită, ci intrigată. În repetate rânduri ea căuta să mă descoasă. Eu îi plăteam chiria nu regulat, ci anticipat, dar vedeam că baba avea bănuiala că n-am nicio ocupaţie serioasă şi că aş putea s-o păgubesc mai târziu.

— Maică – zicea ea – n-ai dumneata frate, prieten, om care să te vadă?

— Ba am, dar ce nevoie să vină aici?

— Ei, mai vorbeşti, mai petreci, ca tinerii: aveam pe un elev de administraţie, tare mai era vesel, bată-l norocul, cânta şi vorbea toată ziua. De la el am gramofonul. Veneau aici toţi prietenii lui, beau bere, glumeau.

— Eu sunt ocupat.

— N-ăi fi bolnav cumva! La vârsta asta tinerii sunt cam slabi de piept.

 — Ba sunt sănătos tun, nu vezi?

— Sănătate să dea Dumnezeu! – declara baba, văzând că nu mă poate dovedi.

Altă dată însă iar mă ispitea:

— Greu e cu dumneavoastră până isprăviţi cartea. O să dai examenele şi ai să scapi de ponos. Am avut chiriaşă tot în odaia asta o studentă. Doamne, ce mai citea! Citea şi lua aspirină, lua aspirină şi citea. Da’ a terminat şi s-a şi măritat, şi acum e bine, la rostul ei. Ai să termini şi dumneata odată, cu voia lui Dumnezeu.

Baba, şireată, vorbea aşa de repede, că n-o puteai întrerupe

. — Dar nu ţi-am spus că am terminat de mult, că sunt licenţiat? Sunt chiar profesor. Altfel din ce ţi-aş plăti chiria?

— O fi, o fi, dacă zici dumneata. Şi i-am arătat babei atâtea acte, încât s-a convins. Dar apoi iar m-a sâcâit:

— Grea meserie şi profesoratul ăsta dacă trebuie să citeşti mereu. Copiii citesc, d-ta citeşti!

Într-o zi însă mi-a spus vorba memorabilă:

— Tot mai înveţi, maică?

— Cum asta ?

— Păi dacă zici că ai terminat, ce tot înveţi mereu? Nu ţi-ajunge atâta şcoală? Şcoală primară, liceu, universitate, ţi s-o fi acrit şi dumitale. Acum mai pune-te şi dumneata pe trai, c-a trecut vremea învăţăturii.

 — Dar eu nu învăţ, cocoană, eu citesc.

— Ei, citeşti! Dacă citeşti, nu înveţi? Să stau eu toată ziua cu nasul în cărţi! N-a fost chip s-o scot pe babă dintr-ale ei”…

                      (G. Călinescu,,Tot mai înveți, maică?”(Jurnalul literar”, nr. 26, 25 iunie 1939 - fragment)

Asociez fragmentul din textul 1 cu o scriere a lui George Călinescu,,Tot mai înveți,maică?”

Iată un text fundamental, genial şi memorabil. Autorul nu are nevoie să comenteze cele povestite. Sunt două continente, două lumi, care se ciocnesc. Impactul e atât de puternic, încât orice explicaţie e de prisos.

Textul prezintă o conversație între autor și proprietara casei unde locuia, o bătrână numită baba, care îl întreabă constant de ce tot citește și învață, deși a terminat de mult studiile, întrebându-l:„Tot mai înveți, maică?”. Bătrâna nu înțelegea rostul lecturilor și al învățăturii continue, mirându-se că un om care a trecut prin școală, liceu și universitate își mai pierde vremea cu atâtea cărți:

 — Greu e cu dumneavoastră până isprăviţi cartea. O să dai examenele şi ai să scapi de ponos.”

  În textul 1,personajul Puiu este în antiteză cu tânărul de mai sus,dorește să termine de învățat,considerând învățătura o obligație,vrea să-și ia examenele și să-și arunce cărțile.Replica personajului Catinca este tăioasă,supărătoare și îi corectează atitudinea printr-un sfat înțelept, simplu: ,,Dumneata? Să-ţi pui cărţile pe foc?... Haida-da! „Nu există”... După ce stai toată ziua cu nasul în ele. ... ...Cineva care a luat premiul întâi în toate clasele, nu-şi arde niciodată cărţile... Le leagă, le păstrează, cum păstrează decoraţiile ăi de termină războaiele cu viaţă.”

  Cele două personaje deși învață continuu sunt preocupate diferit de învățătură:unul nu obosește învățând,celălalt dorește să termine cu învățătura,pentru a avea o viață liniștită. Alături sunt două femei :una nedumerită de rostul învățăturii,cealaltă povățuitoare în binele învățăturii.

B.

1.Conţin diftong ambele cuvinte din seria:

a. „nouă”, „stai”.

b. „familiei”, „sufrageria”.

c. „dormeai”, „vedeau”.

d. „automobile”, „deosebească”.

2.Cuvintele subliniate în fragmentul

„Cineva (1) care a luat premiul întâi în toate clasele, nu-şi arde niciodată (2) cărţile...”

s-au format prin:

a.       derivare (1), derivare (2).

b.      b. compunere (1), compunere (2).

c.       c. compunere (1), derivare (2).

d.       d. derivare (1), compunere (2).

3.Cuvântul subliniat în fragmentul:

„trebuie să avem grijă de noi, apoi să dormim îndeajuns”

   are sensul:

 a. cumva.

 b. oarecum.

c. eficient.

d. suficient.

4.Seria în care cuvintele subliniate sunt omonime este:

a. „Că cu ochii închişi se vede mai bine...”; Ochii ţinţa şi nimerii din prima încercare.

 b. „apare tensiune în corp”; Soarele se iveşte dintre nori.

 c. „trebuie să avem grijă de noi”; Are pantofi noi.

d. „Milică îmi impune respect...”; Îl tratează cu dispreţ.

 5. Precizează valoarea morfologică a cuvintelor subliniate în fragmentul următor:

„Avem câteva lucruri principale pe care le putem face”.

6. Alcătuieşte o propoziţie negativă, în care verbul „a rămâne” să aibă valoare copulativă (1) şi un enunţ exclamativ, în care substantivul „carte”, la singular, să fie în cazul genitiv (2)

7. Transcrie propoziţiile subordonate din fraza următoare, precizând felul acestora:

„Cineva care a luat premiul întâi în toate clasele, nu-şi arde niciodată cărţile... Le leagă, le păstrează, cum păstrează decoraţiile ăi de termină războaiele cu viaţă.”

8. Enunţul următor reprezintă mesajul lui Puiu către Milică. Rescrie enunţul, corectându-l!

Dragă Milică, Ştiu că ţi-e greu dar aşi vrea să-ţi spun că învăţatul incontinuu, a cărui rezultat e încă departe, mă stresează. Dacă vi la noi la masă, vei vedea tu însăţi cum arăt.

SUBIECTUL al II-lea

Scrie o compunere în care să-l caracterizezi pe Puiu, personajul din textul lui Tudor Muşatescu.

Textul surprinde, cu finețe și umor, atmosfera în care se află un băiat înaintea examenelor,este o

lectură care amintește de stilul inconfundabil al lui I.L. Caragiale. În centrul acțiunii se află „Puiu”, un adolescent de șaptesprezece ani stângaci cu o dezvoltare fizică tipică vârstei pubertății, adesea lipsită de armonie.și deloc sportiv .Îi lipsește „alura sportivă”, sugerând un adolescent mai degrabă studios sau sedentar. Catinca este  servitoarea matură,vioaie cu bun-simț.

 Puiu este un băiat aflat înaintea examenului de bacalaureat.Caracterizarea directă a personajului reiese din indicațiile scenice:este prezentat dormind cu cartea pe genunchi. Caracterizarea indirectă surprinde tonul vocii iritate,nemulțumit că servitoarea constatase că dormea.Răspunsul lui ca o scuză:,,învățam cu ochii închiși” sună a încredere totală în propriile cunoștințe,dar își ascunde prefăcătoria în momentul când a fost prins. Această replică arată dorința sa de a nu părea leneș.Îndemnat să-și mute cărțile,Puiu devine supărat că trebuie să învețe și,hotărât,promite că după examen le va arde,promisiunea dovedește stare de încordare,de tensiune.Interesantă este opinia Catincăi care-l știe ca premiant ,iar îndemnul de a păstra cărțile,, cum păstrează decoraţiile ăi de termină războaiele cu viaţă”este o lecție de bun-simț,adăugând că,,omul trebuie să învețe de toate....ca  să știe.”Puiu explică inutilitatea unor cunoștințe învățate.Privise exemplele din jur oferite de unii oameni mediocri,dar interesanți pentru societatea în care trăiau și acum era confuz. În ciuda eforturilor de a se prezenta ca un tânăr responsabil și dedicat studiului, comportamentul său trădează vârsta incertitudinnilor. Reacțiile sale rapide dovedesc inteligență și o doză de viclenie inofensivă.

Autorul folosește limba vorbită pentru a individualiza personajele, un umor cald combinat cu o satiră fină.

 

 

poezia: ,,Plâns”de Ion Minulescu

 

,,Din nou revăd pădurea în care împreună
Cu tine rătăcit-am în nopțile cu lună
Și banca solitară pierdută-n flori albastre
Pe care-ades stătut-am strângându-ne de mână
Uimiți de sfântă vraje a fericirii noastre.

Azi dragostea ni-i moartă, și banca-i părăsită,
De vântu’ rece-al toamnei pădurea-i desfrunzită
Copacii-și clatin vârful și crengile își frâng
Și eu și ea-mbrăca-vom de-acum haina cernită
Pădurea-și plânge frunza și eu dragostea mi-o plâng.”

  În poezia „Plâns” de Ion Minulescu, ideea poetică gravitează în jurul tristeții provocate de trecerea timpului și de pierderea iubirii, transmițând un sentiment profund de nostalgie și regret.

  Ideea poetică nu este transmisă direct, ci prin intermediul corespondențelor dintre starea sufletească a eului liric deznădăjduit și cadrul natural în care acesta se proiectează: toamna,pădurea,copacii.

  Titlul poeziei „Plâns”de Ion Minulescu anticipează tema și starea sufletească a poetului. Revederea locului întâlnirii cu iubita îi trezește amintiri dureroase, este o proiecție a stării de spirit a eului liric. El anticipează o atmosferă de doliu sufletesc, transmițând ideea că durerea interioară devine o trăire copleșitoare, un „plâns” mut care se răsfrânge și asupra cadrului natural.

  Poezia se centrează pe meditația eului liric asupra efemerității sentimentelor și a izolării.

  Tema iubirii și a naturii: Iubirea este văzută ca o experiență trecută, marcată de absența iubitei.      Textul descrie o poveste de dragoste sfârșită, marcată de neputința omului în fața destinului.

  Motive literare: Pădurea,cadrul natural,este complice la suferință și plânsul,lacrimile, care se metamorfozează dintr-o trăire umană într-un ecou cosmic. Cândva totul era plin de lumină și vrajă:nopțile,florile albastre,iar cei doi îndrăgostiți trăiau din plin fericirea.

  Pădurea desfrunzită și vântul rece al toamnei sugerează legătura dintre mediul exterior și starea interioară de tristețe a eului liric.Banca părăsită devine un simbol al absenței și al izolării, un spațiu static ce păstrează doar amintirea momentelor fericite. Natura simte tristețea despărțirii iubiților și-și pune,,haina cernită”a durerii.Într-o notă melancolică textul exprimă izolarea și tristețea provocate de revederea unui loc odinioară încărcat de fericire.

  Lirismul subiectiv, marcat prin prezența mărcilor lexico-gramaticale specifice eului liric: verbe la persoana I :,,revăd,rătăcit-am, mbrăca-vom” și pronume,adjective la persoana I: „noastră”, „mea”, „eu”, „ni-i.” Formele inverse ale verbului exprimă stilul solemn,un trecut ce nu se va mai întoarce.

  Structura poeziei este concepută pentru a crea o muzicalitate interioară, caracteristică poeziei minulesciene. Ritmul trohaic și rima pereche ,refrenele conferă poeziei o tonalitate de romanță.

  În text se remarcă folosirea personificării :natura participă la suferința eului liric ,pădurea plânge”, estompând granița dintre trăirea interioară și mediul înconjurător. Epitetele:,,banca solitară,sfânta vrajă,vâmtu rece,pădurea desfrunzită,haina cernită”crează  tabloul toamnei într-o atmosferă de tristețe.

  Poetul utilizează refrenul și repetițiile pentru a amplifica starea de tristețe, creând o simetrie între ritmul versurilor și cadența lacrimilor,a suferinței:,,banca solitară... banca-i părăsită”;,, Pădurea-și plânge frunza și eu dragostea mi-o plâng.”

  Imaginile vizuale:, nopțile cu lună” și auditive:, vântu”,pădurea-și plânge frunza” sugerează atmosfera de pustiire și de resemnare în fața singurătății.

   Plânsul e vocea care cere alinare ,este o formă de comunicare a sufletului sensibil care exprimă profunzimea trăirilor.

 

test: Andreea Tănăsescu,, Minunata călătorie a Almei şi a motanului Ivan în Ţările-de-Sus” + Flavia Adam,, Copilăria miroase a mâinile bunicii”

 

Textul 1

,,Povestea mea începe într-o zi rece de primăvară. Vântul sufla tare şi un soare cu dinţi se rostogolea pe cer. Câteva maşini se strâmbau nervoase la trecători. Într-o astfel de zi gri, Alma, o fetiţă de opt ani, se întorcea de la şcoală: cu uniforma pătată, cu ciorapii deşiraţi şi pictaţi, de sus până jos, de o dâră de noroi, pentru că se luase la trântă cu colegii în pauză. O mai ciufulise şi vântul, făcându-i părul să semene cu o coadă de mătură.

Pentru fetiţele cu codiţe şi uniforme curate din clasa ei, chiar şi pentru băieţi, Alma era o... ciudată, sau, mai bine zis, o fetiţă cu personalitate! Băieţii o admirau pentru calităţile ei „băieţeşti”, dar n-o includeau în cercul lor, iar fetele o ţineau la distanţă.

La şcoală Alma era singura care avea grijă de Trichi, peştişorul din acvariul clasei [...]. Peştişorul o saluta bucuros ori de câte ori o vedea, şi chiar executa în cinstea ei o piruetă: Alma o piruetă, peştişorul Trichi o piruetă. Dar nimeni nu ştia cu ce se ocupa Alma după ce pleca de la şcoală. Nici măcar învăţătoarea.

 Ei bine, porumbeii şi vrăbiuţele care sporovăiau vesele pe garduri o cunoşteau: Alma uda pomii şi florile atunci când era secetă şi se îngrijea de animăluţele bolnave sau firave de cartier.

Alma călătorea deseori departe cu gândul... peste mări şi ţări, inventa poveşti cu piraţi şi lumi minunate. Uneori, împreună cu Jucăriile ei, căuta comori ascunse prin grădinile vecinilor. Alma era şi inventatoare: inventase Undiţa de pescuit vise, Dominoul prichindeilor, Teatrul pentru păpuşi din cârpe şi prosoape, Oraşul de plută, cu trenuri şi oameni din dopuri de plută, o Flaşnetă muzicală pentru a dormi bine, ori Creionul care te ajută la teme atunci când eşti obosit şi nu ai chef de ele... Şi chiar funcţionau! Nu mă întrebaţi cum. Din păcate, de multe ori, Alma se juca singură, pentru că nu prea avea prieteni. Şi, pe deasupra, o măcina dorul de părinţi, care erau departe. Doar Bunica avea grijă de ea.

Totuşi Alma avea un singur prieten bun, pe Vlad, băiatul cu păr roşcat şi ochelari cu rame mari, care cânta la violoncel. Locuiau în acelaşi cartier, aşa că cei doi se vedeau destul de des. Se simţeau bine împreună şi, mai ales în vacanţele de vară, lumea era a lor. Vara trecută, de pildă, îşi construiseră o căsuţă de lemn, cu o scară de sfoară pe care puteau coborî în viteză atunci când erau asaltaţi de piraţi. Vopsiseră căsuţa cu vopsea ecologică, iar pe acoperiş construiseră un dormitor numai pentru vrăbiuţe. Cât de mult s-au bucurat vrăbiuţele de dormitorul lor! Şi mai ales când găseau acolo firimituri de chec, seminţe de floarea-soarelui sau alte bunătăţi lăsate de copii. [...]

De câteva săptămâni însă, singurul ei prieten adevărat, Vlad, nu mai avea timp de joacă, din cauza temelor şi, mai nou, din cauza lecţiilor de violoncel care îi ocupau tot timpul liber. Prin urmare, Alma era nevoită să-şi petreacă după-amiezile singură... În ziua în care începe povestea mea, Alma se gândise să treacă pe la Vlad pentru a-l convinge să iasă la joacă.

- Hei, Vlad! îi strigă ea de jos. Vii afară? Dar răspunsul mult dorit nu se auzi. În locul lui, doar violoncelul mormăi câteva sunete grave. Chipul vesel al lui Vlad nu mai apăru la fereastră.

În cele din urmă, Alma auzi doar o voce plictisită:

 - Nu pot... studiez Bach.

- Bach? Cine-i ăsta? se interesă fata.

 - Un mare compozitor de muzică barocă.

- Ooo... barrr-ocă! se miră Alma. Ce cuvânt complicat... Da’ nu te-ai săturat de-atâta muzică din asta, barrr-ocă? Mâna lui Vlad flutură plictisită la fereastră, dându-i de înţeles că nu are nici chef şi nici timp de conversaţie.”

                         (Andreea Tănăsescu, Minunata călătorie a Almei şi a motanului Ivan în Ţările-de-Sus)

Textul 2

,,Ce poate fi mai frumos decât să fii copil, să visezi cu ochii deschiși lumi pe care adulții nu lențeleg și nu și le pot închipui, să le simți textura, mirosul, foșnetul, gustul, nuanțele, să le măsori folosind unități de măsură numai de tine știute? În ochii unui copil, timpul nu se măsoară în ani, anotimpuri, luni, săptămâni, zile, ore, minute sau secunde, ci în emoții, în intensitatea acestora. Miresmele copilăriei nu reprezintă altceva decât emoțiile trăite [...]. Copilăria mea a fost înconjurată de miresme care de care mai ademenitoare: cea a portocalelor de Crăciun, cea a bibliotecii în care tata adăuga cu un entuziasm molipsitor, în fiecare lună, cărțile nou apărute în librării, cea a păpușilor textile cusute de mama, cea a serilor de iarnă, în care bunica depăna fire de toate culorile, tricota sau croșeta, iar eu, fascinată, o ascultam șoptindu-mi povești, cea a pernei sub care se odihnea o crenguță de busuioc, deasupra căreia tot bunica mă învățase să fac cruce, după ce rosteam ,,Îngerașul” și aripi largi, ocrotitoare, mă înveleau, cea a blăniței cățelușei negre, alături de care mă furișam prin iarba până la brâu, ca să culeg steluțe și flori de cicoare și, urmărind mișcarea și formele norilor, construiam personaje și întâmplări, cea a turtelor pe care le făceam din pământ și din frunze și pe care le ornam migălos cu pietricele și semințe de mei, cea a colțului lunii, pe care îmi imaginam că îl ronțăi ca pe o acadea de zahăr ars, cea a dudelor din pomul de la marginea cimitirului [...] Și câte și mai câte alte miresme…

Dar, mai mult decât orice mireasmă pe care ar fi putut să o poarte, copilăria mea a purtat mireasma mâinilor bunicii materne, Leonora, a mâinilor care m-au legănat, m-au mângâiat, mi-au împletit părul, mi-au îmblânzit lacrimile, m-au îmbrățișat când am venit pe lume și au continuat să o facă, până când greutatea țărânii le-a țintuit. Dacă m-aș putea întoarce în timp, pentru a alege o singură mireasmă a copilăriei, categoric, pe aceasta aș lua-o cu mine.”

                       (Flavia Adam, Copilăria miroase a mâinile bunicii, în România literară nr. 1/2024)

A.

1. Completează spaţiile punctate cu informaţiile din textul 1.

Peştişorul din acvariul clasei se numeşte .............................................. şi prietenul Almei cântă la ....................................... .

2. Încercuieşte litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informaţiile din textul 1.

Ziua de primăvară este:

 a. călduroasă. b. însorită. c. rece. d. ploioasă.

3. Încercuieşte litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informaţiile din textul 2

 Pentru un copil, timpul se măsoară în:

a. minute. b. secunde. c. ani. d. emoţii.

4. Încercuieşte litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informaţiile din textul 2.

Colţul lunii este asociat cu:

 a. o acadea de zahăr ars. b. imaginea unor pietricele. c. steluţele. d. o crenguţă de busuioc.

 5. Notează „X” în dreptul fiecărui enunţ pentru a stabili dacă este adevărat sau fals, bazându-te pe informaţiile din cele două texte.

                 Textul 1

               Enunţul                                                                    Adevărat                             Fals

Piesa interpretară de Vlad este compusă de Bach.

 Alma inventează Flaşneta muzicală pentru a dormi bine.

Vlad are timp de conversaţie cu Alma.

Textul 2

                Enunţul                                                                 Adevărat                                Fals

Păpuşile textile sunt cumpărate de tată.

Crenguţa de busuioc se află deasupra pernei.

Bunica maternă se numeşte Leonora.

6. Precizează, în minimum două enunţuri, o trăsătură a tiparului textual descriptiv, identificată în textul 1, ilustrând-o cu o secvenţă relevantă.

  Tiparul textual este descriptiv, prezintă prin descriere un peisaj rece de primăvară,neprietenos. Descrierea vizuală este realizată prin epitete simple-grupuri de substantive și adjective:,,o zi rece...zi gri.” Tabloul  descris surprinde prin sentimentul de tristețe apăsătoare.

7. Prezintă un element de conţinut comun celor două texte date, valorificând câte o secvenţă relevantă din fiecare text.

 Un element comun celor două texte sunt jocurile inventate de Alma și trăirile din copilăria autoarei.

  În textul 1,Alma,, inventa poveşti cu piraţi şi lumi minunate”,dovedind ingeniozitate.Astfel sunt enumerate cu naivitate obiectele inventate:,,Undiţa de pescuit vise, Dominoul prichindeilor, Teatrul pentru păpuşi din cârpe şi prosoape, Oraşul de plută, cu trenuri şi oameni din dopuri de plută, o Flaşnetă muzicală pentru a dormi bine, ori Creionul care te ajută la teme atunci când eşti obosit şi nu ai chef de ele.”

 În al doilea text,autoarea rememorează cu plăcere,, miresme care de care mai ademenitoare: cea a portocalelor de Crăciun, cea a bibliotecii în care tata adăuga cu un entuziasm molipsitor, în fiecare lună, cărțile nou apărute în librării, cea a păpușilor textile cusute de mama.”Și ea își trăia copilăria imaginându-și construind,, personaje și întâmplări, cea a turtelor pe care le făceam din pământ și din frunze și pe care le ornam migălos cu pietricele și semințe de mei, cea a colțului lunii, pe care îmi imaginam că îl ronțăi ca pe o acadea de zahăr ars, cea a dudelor din pomul de la marginea cimitirului.”Imaginația poate aduce în realitate jocuri și obiecte care pot transforma viața unui copil în bucuria de a exista și de a se transforma.

8. Ce simte Alma în raport cu Vlad? Justifică-ţi răspunsul la întrebarea dată, prin referire la un sentiment, valorificând textul 1.

  Alma îl simte pe Vlad ca un prieten cu care poate construi o lume aparte.Amândoi se joacă alături de vrăbiuțe în căsuța de lemn făcută de ei.Simte că Vlad este,, singurul ei prieten adevărat”și dorește să-l convingă,, să iasă la joacă”,deși acesta avea lecții de violoncel.

9. Asociază fragmentul din ,,Minunata călătorie a Almei şi a motanului Ivan în Ţările-de-Sus” de Andreea Tănăsescu cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând  o valoare comună, prin referire la câte o secvenţă relevantă din fiecare text.

 

,,Era o vreme când credeam că puterile supranaturale există și că trebuie doar să pornești în căutarea lor.Îmi intrase în cap că piatra de sticlă roșie pe care o are Dana de la o broșă a mamei ei e fermecată.Îmi intră asta în cap și pace.Și-o fur.Dorm cu ea sub pernă.Mă uit la ea în soare ascunsă după coafura bogată a unei tufe...Îmi pun dorințe mici,ținând-o strâns în pumn și ele chiar se împlinesc.Mă chinuie doar gândul că am furat-o...

   Eram convinsă pe la șase ani,că am puteri.Când mama întârzia pe undeva,ajungea să-i rostesc numele de trei ori ,ca să-și facă apariția.Sau spuneam în gând:până număr la șaizeci,să vină tata!Și n-apucam să termin și el chiar apărea (da asta numai câteodată!).Sau pe stradă,unori,mă jucam de-a vrăjitoarea.Fixam câte un copil și-mi auzeam gândul:,,să cadă!”și el cădea.Sau mă uitam în ceafa unei femei și îi porunceam:,,întoarce-te!”.Și ea chiar se întorcea.Țineam degetele încrucișate la spate.Ocheam o victimă,un bărbat cu o plasă în mână:,,să-ți cadă plasa acum....acum!”El se uita la mine hipnotizat și lăsa să-i alunece plasa,de parcă ar fi fost făcut din mămăligă”.....

                                                              (Simona Popescu, Exuvii)

 Lumea copilăriei cu jocurile felurite reprezintă un model de cunoaștere și nu o inocență pierdută și astfel autoarea-personaj descoperă magia primitivă a simțurilor cu chemarea ei hipnotică. Personajul este o fată încrezătoare în puterile sale,,supranaturale”,nu și le poate explica,iar talentul său se manifestă în numeroase forme.Se distrează enumerându-le: este fascinată de o piatră roșie despre care crede că are puteri magice-chiar dacă este furată-și căreia soarele îi sporește farmecul și toate dorințele i se îndeplinesc;numără în gând,chemându-i cu drag pe părinți și aceștia sosesc,de parcă ar fi auzit chemarea.Jocul ,,de-a vrăjitoarea”este cel mai interesant:crede că prin puterea gândului poate dirija acțiunile oamenilor din jur:un copil neatent cade,o femeie se întoarce,pentru a o vedea sau unui om neatent îi scapă sacoșa.Toate aceste întâmplări banale le pune pe seama magiei,a supranaturalului cu care credea că este înzestrată.

 La fel este Alma,personajul din textul 1 care se distrează și ea inventând,, poveşti cu piraţi şi lumi minunate”,căutând,,comori ascunse prin grădinile vecinilor”sau născocind obiecte cu nume ciudate:

,, Undiţa de pescuit vise, Dominoul prichindeilor, Teatrul pentru păpuşi din cârpe şi prosoape, Oraşul de plută, cu trenuri şi oameni din dopuri de plută, o Flaşnetă muzicală pentru a dormi bine, ori Creionul care te ajută la teme atunci când eşti obosit şi nu ai chef de ele.”

   Ambele personaje sunt creatoare de imagini naive ale unei copilării pline de zile unice cu lumina care există în sufletul oamenilor.

 

B.

1.Conţin hiat ambele cuvinte din seria:

 a. „luase”, „noroi”.

b. „includeau”, „ţineau”.

 c. „cartier”, „vrăbiuţe”.

d. „violoncel”, „ocupau”.

2.Cuvintele subliniate în fragmentul

„Într-o astfel (1) de zi gri, Alma, o fetiţă (2) de opt ani”

    s-au format prin:

a. derivare (1), derivare (2).

b. compunere (1), compunere (2).

c. compunere (1), derivare (2).

d. derivare (1), compunere (2).

3.Secvenţa subliniată în fragmentul:

„Din păcate, de multe ori, Alma se juca singură”

      are sensul:

 a. uneori. b. rareori. c. cândva. d. adesea.

4.În secvenţa:

„cu uniforma pătată, cu ciorapii deşiraţi şi pictaţi, de sus până jos, de o dâră de noroi, pentru că se luase la trântă cu colegii în pauză.”

        există:

a. un adjectiv propriu-zis şi două adjective participiale.

b. două adjective propriu-zise şi un adjectiv participial.

c. trei adjective participiale.

d. trei adjective propriu-zise.

5. Transcrie primele trei verbe la moduri personale din fragmentul următor, precizând timpul fiecăruia dintre ele:

„Alma era şi inventatoare: inventase Undiţa de pescuit vise, [...] ori Creionul care te ajută la teme atunci când eşti obosit şi nu ai chef de ele...”.

6. Alcătuieşte un enunţ asertiv, în care substantivul „şcoală” să fie în cazul genitiv (1) şi un enunţ imperativ, în care adjectivul „bun” să aibă funcţia sintactică de nume predicativ.

7. Transcrie primele două propoziţii subordonate din fraza următoare, precizând felul acestora:

 „În ziua în care începe povestea mea, Alma se gândise să treacă pe la Vlad pentru a-l convinge să iasă la joacă.”

8. Scrie forma corectă a cuvintelor subliniate în următoarele enunţuri, reprezentând mesajul Almei pentru Vlad.

Dragă Vladule / Vlad (1), vin-o / vino (2) şi tu un pic afară, fiincă / fiindcă (3) nu ne-am jucat de mult timp şi poate ai obosit de atâtea exerciţi / exerciţii (4) la violoncel. Nu crezi că ar fi / ar fii (5) timpul pentru o pauză, să vezi cu proprii / propriii (6) ochi primăvara?

SUBIECTUL al II-lea

Scrie o compunere în care să o caracterizezi pe Alma, personajul din textul Andreei Tănăsescu.

  Alma este o fetiță curajoasă de 8 ani,specială în felul ei, o visătoare creativă care își folosește imaginația pentru a inventa diverse lucruri. Naratoarea o caracterizează direct în primele rânduri ale textului când, într-o zi gri de primăvară rece cu vânt și,,un soare cu dinți”, se întorcea de la școală.Descrierea ei este șocantă,neplăcută,, cu uniforma pătată, cu ciorapii deşiraţi şi pictaţi, de sus până jos, de o dâră de noroi, pentru că se luase la trântă cu colegii în pauză.”Ciufulită de vânt,apare așa cum o văd colegii,,o ciudată.”Chiar dacă băieții îi admiră personalitatea n-o apropie,iar fetele o evită.Este o ființă iubitoare pentru vietățile din jur,, avea grijă de Trichi, peştişorul din acvariul clasei”,care o saluta și, fericiți,amândoi făceau piruete,apoi era cunoscută de porumbei și vrăbiuțe,îngrijea animăluțele din cartier.Departe de părinți era doar împreună cu bunica și totuși pentru a nu se simți singură călătorea,,cu gândul”sau inventa povești.

  Prin caracterizare indirectă este arătat caracterul creativ al fetiței. Cu ajutorul imaginației sale, a inventat lucruri precum Teatrul cu păpuși din cârpe și prosoape, Orașul de plută sau Creionul care te ajută la teme atunci când ești obosit și nu ai chef de ele ‒ și multe altele.”Era prietenă cu Vlad,,băiatul cu păr roşcat şi ochelari cu rame mari, care cânta la violoncel”cu care-și făurise o lume aparte într-o căsuță de lemn.Le erau aproape vrăbiuțele,iar ei coborau pe o scară de sfoară imaginându-și atacați de pirați.Erau suflete pereche dornice de aventură.Nefericirea ei apare în ziua când Vlad se conceentrează pe temele de la școală și lecțiile de violoncel.Alma se simte singură și încearcă să-și convingă prietenul să revină la joacă.Dialogul cu Vlad este trist pentru Alma.Vlad nu vine,îi explică fetei cu o voce plictisită că studiază Bach,un,, compozitor de muzică barocă”,iar Alma care nu înțelege cuvântul,,barocă” insistă în a-l chema printr-o întrebare copilărească.Gestul plictisit al lui Vlad este de refuz de a veni în joaca lor,este un fel de rămas-bun.

  Rolul Almei este unul esențial în povestire: să se bucure din plin de anii copilăriei prin joacă,prin născociri naive,prin prietenie. Asemenea Alicei din celebra poveste de Lewis Carroll, Alma este plină de imaginație, curioasă de a se afla dincolo de aparențe,de lumea reală. Are o personalitate în formare, însă dintre toate trăsăturile sale definitorii, două sunt foarte importante în înțelegerea personajului:nu se supune normelor convenționale, ieșind din tiparul unei caracterizări fixe, inflexibile. Însăși povestea iese din tiparul celor „cuminți”, monotone. Cea de-a doua trăsătură definitorie a fetei este prietenia față de un alt copil,dorind astfel să alunge singurătatea.

  Numele Alma este de origine latina, deriva de la cuvântul latin,,almus" și înseamnă prietenos, amabil, suflet hrănitor, drăguț.