joi, 19 noiembrie 2026

test : poezia,, Toamna țesătoare” de Vasile Alecsandri + https://www.romaniasalbatica.ro/ro/evenimente/spectacolul-toamnei

 

,, Toamna mândră, harnică
Și de bunuri darnică
A-mpărțit a ei comori:
Frunza-i dat-au vântului,
Iar roada pământului
Dat-o-au la muncitori.

Dat-au in pentru ștergare
Și porumb pentru coșare
Plin de ținte aurii,
Și toți strugurii de vie
Pentru dalba veselie
De la nunți și cumătrii.

Dat-au încă pentru coasă
Iarba-i verde și frumoasă
Care-n mai au înflorit;
Ș-a ei paseri cântătoare,
Ș-a ei șiruri de cucoare
Tainicului Răsărit.

Ș-au rămas, sărmana, goală,
Pe când viforul se scoală
Aducând gerul de an! ...
Ce-a să facă ea la iarnă?
Norii vin ca să aștearnă
Pe câmpii un lung troian.

Vai de ea! ... Ce-a să devie
Sub cumplita vijelie
Care suflă oțerit
Peste văile uscate,
Peste apele-nghețate,
Peste codrul desfrunzit?

Dar nu-i pasă! ... Cât e soare,
Toamna, mândră țesătoare,
Pune furca-n brâul ei,
Ca să toarcă și să țese
Pânză lată-n ițe dese
De-nvălit umerii săi.

Și torcând de-a lungul trece
Peste brazda murgă, rece,
Unde ies painjini mii.
Iar fuioru-i de matasă
Pe pământ în urmă lasă
Mreji de raze argintii.

Câte lanuri, văi întinse,
Toate-acuma sunt cuprinse
De lungi fire ce lucesc.
Unele s-adună-n caier,
Altele, perdute-n aer,
Tainic, lin călătoresc.

Toamna grabnic le urzește,
Le-mpletește, nevedește,
Și cu toate la un loc
Ea-și lucrează-o-nvălitoare
Ca să meargă-n șezătoare
Și să ia parte la joc.

Iat-o în cămeșă albă,
Cu lefți mari lucind în salbă,
Mari cât ochii săi căprii.
Trista iarnă-o pizmuiește
Și prin neguri o pândește
Descântând vrăjitorii.

Iar românul cu drag spune:
„Doamne! fă încă-o minune!
Scoate-o fată-n calea mea,
Ca și toamna harnică
Și de suflet darnică,
Să-mi fac traiul meu cu ea!“

 

Textul 2

,,Pe măsură ce lumina zilei se micșorează și temperaturile scad, pădurile de foioase și de amestec devin un adevărat spectacol de culori. Sub influența acestor schimbări, arborii reduc producerea de clorofilă nouă în procesul de fotosinteză. Ei încep să formeze zaharuri care îi vor ajuta să supraviețuiască pe perioada iernii, acestea fiind nutrienți esențiali ce funcționează ca o protecție anti-îngheț.
Astfel, frunzele fagilor, stejarilor și gorunilor bătuţi de vânt se colorează din verde în galben, iar ulterior în brun. Frunzele cireșilor vor deveni roșii, iar ale alunilor, mestecenilor, teilor și sălciilor vor dobândi culoarea galbenă. Există și arbori ale căror frunze se colorează direct în brun, cum ar fi aninii. Acești pigmenți sunt datorați unor compuși chimici prezenți în frunze pe tot parcursul anului, dar într-o cantitate diferită în funcție de anotimp.
Culoarea verde a frunzelor este datorată prezenței clorofilei. Xantofila oferă pigmentul galben, beta-carotenul imprimă culoarea portocalie, iar antocianinele dau pigmenții roșii și violet. Transformarea este încheiată de tanini, care oferă pigmentul final, maro. Odată ce carbohidrații din frunze sunt consumați, frunza se va desprinde pentru a permite arborelui conservarea energiei.
Transformările coloristice ale toamnei diferă în funcție de zona geografică și de aspectele locale. În Europa, pădurea începe să își schimbe culoarea încă de la finalul lunii septembrie (în zonele nordice), însă explozia de culori în România și în alte țări aflate la aceeași latitudine este cel mai adesea înspre a doua jumătate a lunii octombrie.
Pentru a vedea acest spectacol de culori în toată splendoarea lui, vă invităm la plimbare în special în zonele de pădure de foioase sau mixte, unde culorile sunt dintre cele mai variate. Recomandările noastre ar fi: Parcul Național Domogled - Valea Cernei în zona Crovurilor, Parcul Natural Putna - Vrancea pe Cheile Tișiței, Lacul Sfânta Ana, Parcul Național Ceahlău (în special pentru larice spre început de noiembrie) sau Parcul Natural Grădiștea Cioclovina.”

A.     

1. Completează spațiile libere cu informațiile din textul 1.
Un indice temporal al imaginarului poetic este___________________________, iar un element al planului terestru este___________________________ .
2. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 1.
În versurile „Toamna mândră, harnică / Și de bunuri darnică”,
             cuvintele subliniate evidențiază:
a. tristețea provocată de venirea iernii.
b. însușirile umane atribuite anotimpului toamna.
c. frumusețea peisajului de iarnă.
d. dorința omului de a părăsi natura.
3. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2 .
Când reduc producerea de clorofilă, arborii
 a. produc o substanță numită tanini care îi fac mai rezistenți iarna.
b. produc zaharuri care îi ajută iarna să nu înghețe.
c. produc beta-caroten necesar hrănirii frunzelor.
d. produc o substanță verde care să o înlocuiască.
4. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2 .
Transformările coloristice ale toamnei diferă în funcție de…
 a. unghiul din care le privești.
 b. florile de pe ramurile foioaselor.
c. zona geografică și de aspecte locale.
d. calitatea solului.
5. Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a marca dacă acesta este adevărat sau fals, bazându-te pe informațiile din cele două texte.
Textul 1
              Enunțul                                                                                                 Adevărat        Fals
Toamna este înfățișată ca o țesătoare care își pregătește o haină pentru a se proteja de venirea iernii.
Tema poeziei este iubirea destrămată, sugerată de venirea toamnei nedorite.
Versurile :Pe pământ în urmă lasă/ Mreji de raze argintii.- reprezintă o imagine vizuală.

Textul 2
              Enunțul                                                                                                Adevărat           Fals
Frunzele stejarilor se colorează din verde în galben, mai apoi în brun.
Toamna, doar mestecenii capătă culoarea galbenă.
Spectacolul de culori se poate vedea și în Parcul Natural Putna.

6. Explică, în 2/3 enunțuri, semnificația unei figuri de stil identificate în textul 1.
Personificarea: „Toamna țesătoare” – titlul și motivul central în care toamna este umanizată, înfățișată ca o femeie harnică ce lucrează la războiul de țesut.
Toamna își pune furca în brâu, toarce și întinde fire argintii/pânze peste câmpuri și văi
Metafora: „Fuioru-i de matasă” – firele subțiri ale toamnei (firele de păianjen sau bruma/razele subțiri) sunt comparate direct cu un fuior de mătase; „mreji de raze” – pânzele subțiri sunt văzute ca o plasă de lumină și argint
Epitetul: „Dalba veselie” – epitet cromatic și sugestiv care exprimă bucuria pură, strălucitoare a naturii.
7. Prezintă un element comun celor două texte date, valorificând câte o secvență relevantă din fiecare text.
Ambele texte au o temă comună: transformările din natură odată cu sosirea toamnei.
În poezie, este surprinsă în manieră subiectivă și expresivă Toamna care este prezentată la început ca o ființă plină de viață, își împarte bogățiile,, a ei comori”: frunzele vântului, recoltele pământului le dă muncitorilor,din in se vor țese ștrgare,în,,coșare”va fi porumb, strugurii pentru,,pentru dalba veselie”la,, nunți și cumetrii”cu veselie.,,Coasa”a primit iarba înflorită în primăvară,iar răsăritul,,tainic”va primi,, paseri cântătoare.”
În mod similar, textul nonliterar prezintă același fenomen al căderii frunzelor și al schimbării culorilor pădurii, însă dintr-o perspectivă obiectivă, științifică, explicând rolul pigmenților și al zaharurilor în supraviețuirea arborilor pe timp de iarnă.
În poezie,Alecsandri folosește personificarea și metafora, prezentând anotimpul ca pe o gospodină harnică și darnică ce își țese pânze argintii peste câmpuri. În schimb, textul informativ „Spectacolul toamnei” oferă explicații biologice și chimice precise, menționând termeni științifici: pigmenții precum clorofila, xantofila, beta-carotenul și antocianinele, care dau culorile specifice pădurilor de foioase.
Atât textul literar, cât și cel nonliterar evidențiază faptul că aceste transformări au rolul de a pregăti natura pentru iarnă. În poezie, anotimpul rămâne fără podoabe înainte de apariția gerului și a viscolului. În articol, arborii își conservă energia și produc zaharuri cu rol de protecție anti-îngheț.
8. Crezi că schimbările din natură pot influența starea emoțională a unui om? Justifică-ți  răspunsul la întrebarea dată, prin referire la o emoție, valorificând textul 1.
  Da, schimbările din natură pot influența în mod direct starea emoțională și psihică a unui om, acest lucru fiind susținut atât de observațiile de zi cu zi, cât și de studii medicale și psihologice
Scăderea cantității de lumină solară ,în special în sezoanele reci, determină scăderea nivelului de serotonină (cunoscut drept „hormonul fericirii”), ceea ce poate declanșa melancolie sau depresie sezonieră,
Zilele cu ploaie, vânt sau cer noros pot induce stări de introspecție, calm sau tristețe (melancolie), în timp ce zilele însorite de primăvară sau vară stimulează energia și starea de bine. Pe de altă parte, valurile de căldură extremă pot genera irascibilitate și agitație,
Poluarea aerului (particulele fine) și schimbările climatice pe termen lung sunt asociate cu inflamații sistemice, risc crescut de anxietate, stres și tulburări cognitive,
Petrecerea timpului în mijlocul naturii reduce nivelul de cortizol (hormonul stresului) și restabilește echilibrul emoțional.
Este binecunoscut faptul că vremea poate influența starea noastră de spirit, În zilele înnorate sau ploioase, mulți dintre noi tindem să ne simțim mai puțin energici sau chiar triste. Acest fenomen, cunoscut sub denumirea de „disorder seasonal affective” (SAD), este mai mult decât o simplă stare de tristețe temporară. Pentru cei care suferă de schimbarea sezonului poate declanșa simptome severe de depresie.
Chiar și schimbările subtile în condițiile meteo, cum ar fi fluctuațiile de presiune atmosferică, pot influența starea noastră de bine. De exemplu, unele studii au arătat că presiunea atmosferică crescută poate amplifica durerile cronice, în timp ce o presiune scăzută poate duce la o dispoziție mai slabă.
Dar ce se întâmplă când vremea nu este potrivnică? Ne face soarele mai fericiți? Deși există o relație între expunerea la soare și nivelul de serotonina, un neurotransmițător cheie în reglarea stării de spirit, această legătură nu este absolută. Alți factori, cum ar fi stilul de viață, nivelul de stres și factorii genetici, joacă un rol semnificativ în determinarea felului în care ne simțim.
  În poezia,,Toamna țesătoare”,Alecsandri privește toamna cu admirație și recunoștință pentru dărnicie. Apoi pe măsură ce natura rămâne pustie și se apropie viforul, tonul devine ușor compătimitor. Exclamațiile poetului „Vai de ea!”, „Ce-a să facă ea la iarnă?”exprimă o grijă blândă față de toamna rămasă fără podoabe în fața gerului. Dar Îngrijorarea dispare rapid odată cu replica „Dar nu-i pasă!”, care schimbă complet registrul afectiv. Toamna își păstrează seninătatea, toarce firele de lumină și se pregătește de șezătoare și joc, transmițând o stare de voie bună și energie. În ultima strofă, emoția se îndreaptă spre planul uman prin rugăciunea flăcăului. Acesta își dorește o parteneră de viață la fel de harnică și darnică precum toamna, transformând anotimpul într-un simbol al fericirii și al împlinirii sufletești.
Totuși nu putem vorbi despre o relație universală între vreme și dispoziție. Fiecare individ percepe și reacționează diferit la condițiile meteo. De exemplu, cineva care iubește să fie în natură ar putea fi mai fericit într-o zi însorită, în timp ce cineva care preferă să citească înăuntru ar putea fi indiferent sau chiar deranjat de aceeași vreme. Indiferent de cum ne influențează vremea, important este să recunoaștem aceste efecte și să le luăm în considerare atunci când ne planificăm zilele. Dacă știm că ne simțim mai puțin energici în zilele ploioase, putem programa activități mai relaxante pentru acele zile.
Relația dintre vreme și starea de spirit  este complexă și personală. Înțelegerea acestei relații ne poate ajuta să ne gestionăm mai eficient stările de spirit și să ne îmbunătățim calitatea vieții.
 Așadar, chiar și când vremea nu este potrivnică, este esențial să fim conștienți de modul în care ne influențează starea de bine.
9. Asociază textul literar „Toamna țesătoare” de Vasile Alecsandri cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând o valoare comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.
                             asocierea cu poezia„Sfârșit de toamnă” de Vasile Alecsandri
Ambele poezii aparțin aceluiași creator al pastelului românesc, Vasile Alecsandri.
Tema poeziilor este  natura și transformările sale sub acțiunea timpului.
 Dacă în poezia„Toamna țesătoare” anotimpul este ca o femeie hărnicuță care împarte comori și țese mreji de raze, în poezia„Sfârșit de toamnă” peisajul este surprins în tranziția sa spre iarnă :bruma, norii de plumb, tăcerea câmpurilor, plecarea rândunicilor; ambele sunt poezii ale culorilor și  atmosferei specifice.
Poezia „Toamna țesătoare” are un caracter mai dinamic, cald și optimist :hărnicie, șezătoare, urare de bine; iar poezia„Sfârșit de toamnă” este un pastel melancolic, ce aduce în prim-plan imaginea iernii care se apropie cu pași reci.
                         
                             sau asocierea cu poezia „Toamna” de George Topârceanu
Ambele poezii folosesc personificarea pentru a da viață toamnei și elementelor sale :vântul, frunzele, bruma. Natura este privită cu duioșie, atenție la detalii și o capacitate de observație fină a micilor schimbări:nori, câmpuri și grădini.
 La Alecsandri, toamna este măreață, harnică și darnică,este o ființă mitică, de poveste, pe când la Topârceanu tonul este adesea mai intim, jucăuș sau cufundat în ironie,melancolie citadină sau rustică extrem de vizuală.

B.

1. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect.
Numărul sunetelor este egal cu numărul literelor în seria:
 a) ochii, genunchi; b) plângeau, ciocârlii; c) cerul, încerca; d) fulgeră, există.
2. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect.
Cuvintele subliniate în secvența:
„Astfel (1), frunzele fagilor, stejarilor și gorunilor bătuţi (2) de vânt se colorează din verde în galben, iar ulterior în brun.”
s-au format prin:
a. conversiune (1), derivare (2).
b. compunere (1), conversiune (2).
c. derivare (1), derivare (2).
 d. compunere(1), derivare(2).
3. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect.
Omonimia cuvântului ,,roșii” este ilustrată în seria:
 a) Îi sunt roșii obrajii. Rochiile sunt roșii.
 b) Eu mă roșii în obraji. El roșii ouă de Paște..
c) Noi mâncăm roșii. Merele sunt roșii.
d) Roșiile sunt gustoase. Roșiile se mai numesc tomate.
4. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect.
Antonimele potrivite pentru cuvintele subliniate în fragmentul:
„Pe măsură ce lumina zilei se micșorează și temperaturile scad, pădurile de foioase și de amestec devin un adevărat spectacol de culori.”
a. evoluează, veridic;
b. crește, fals;
c. se diminuează, neadevărat;
d. se dilată, ireal.
5. Selectează, din enunțul dat trei substantive aflate în cazuri diferite pe care le vei preciza: „Transformările coloristice ale toamnei diferă în funcție de zona geografică și de aspectele locale.”
6. Alcătuiește o propoziție asertivă, în care un pronume demonstrativ să îndeplinească funcția sintactică de complement direct (1) și o propoziție negativă în care predicatul verbal să fie exprimat printr-un verb de conjugarea a III-a (2).
7. Precizează într-un enunț numărul propozițiilor din fraza de mai jos.
,,În Europa, pădurea începe să își schimbe culoarea încă de la finalul lunii septembrie (în zonele nordice), însă explozia de culori în România și în alte țări aflate la aceeași latitudine este cel mai adesea înspre a doua jumătate a lunii octombrie.”
8. Rescrie textul de mai jos, corectând greșelile de orice natură:
Trebuie să fi foarte inteligent, ca să descodezi mesaje a căror semnificații sunt ascunse însă ar fi bine să nu te lauzi cu asta, așa dar să ții pentru tine cea ce faci.

Subiectul al II-lea

Scrie un text în care să prezinți mesajul/o semnificație a textului „Toamna țesătoare”, de Vasile Alecsandri.

Poezia „Toamna țesătoare” de Vasile Alecsandri este un pastel care personifică toamna într-o gospodină harnică și darnică, oferind roadele pământului și transformând natura într-un cadru de o rară frumusețe. Mesajul central subliniază repetiția vieții, legătura strânsă dintre om și natură, precum și preamărirea muncii și a generozității în fața apropierii iernii.
Poezia  abordează teme precum melancolia, trecerea vieții și legătura omului cu natura și  subliniază frumusețea trecătoare a toamnei, ca un simbol al schimbării și al trecerii timpului. Toamna simbolizează atât sfârșitul, cât și începutul unui nou ciclu.
În poezie, anotimpul este reprezentat prin imagini care evocă dorința, nostalgia, dar și recunoștința pentru bucuriile trăite.
 Natura devine un partener al omului, reflectând stările interioare ale acestuia. Relația dintre om și natură este evidențiată prin descrierea interacțiunilor și a emoțiilor generate de peisajele de toamnă.
Titlul poeziei „Toamna țesătoare” de Vasile Alecsandri este o personificare (și o metaforă implicită) care prezintă anotimpul toamna ca pe o ființă harnică, ce „țese”,urzește și împarte daruri naturii și oamenilor. Titlul anticipează o toamnă activă și generoasă, care pregătește natura pentru trecerea spre iarnă.
  „Toamna țesătoare” este o poezie în care anotimpul este personificat ca o gospodină harnică, darnică, dar care sfârșitu-și dărnicia, rămâne singură și vulnerabilă în fața iernii.
  În prima parte a poeziei este un tablou al dărniciei.Se remarcă ritmul alert și rima încrucișată//împerecheată care sugerează mișcarea și dărnicia.  Toamna este prezentată la început ca o ființă plină de viață, care își împarte bogățiile,, a ei comori”: frunzele vântului, recoltele pământului le dă muncitorilor,din in se vor țese ștrgare,în,,coșare”va fi porumb, strugurii pentru,,pentru dalba veselie”la  ,,nunți și cumetrii”cu veselie.,,Coasa”,unealta,a primit iarba înflorită în primăvară,iar răsăritul,,tainic”va primi,, paseri cântătoare.”
 Odată ce a dat totul pământului și viețuitoarelor toamna rămâne „goală”, pierdută și expusă asprului vifor al iernii. Întrebarea,, Ce-a să facă ea la iarnă?”ete nedumerire,milă,regret.
  Al doilea tablou este al  locurilor lipsite de vegetaţie,pustii.Exclamația,,vai de ea!”exprimă compasiune, milă, îngrijorare față de singurătatea toamnei.Întrebarea,, Ce-a să devie sub cumplita vijelie”,nemiloasă aduce un tablou sumbru al naturii fără viață.Dar toamna își găsește puterea de a răsări din propria durere,va țese,va născoci un văl invizibil,protector,,pe pământ”,apoi își va găsi un loc în,,șezătoare...la joc.”Imaginea vizuală de basm a toamnei este de zână,, în cămeșă albă”cu salba din,, lefți (monede aurii)mari lucind,, cât ochii săi căprii”și va provoca invidia iernii ce prin,, neguri o pândește descântând vrăjitorii.” Finalul poeziei aduce o rugăciune discretă a omului,românul, pentru această figură darnică, dorind să aibă alături o ființă dragă comparată cu imaginea fantastică a toamnei,pentru a-și face,,traiul cu ea.”Este dorința statorniciei ca o leagătură între imaginea poetică a toamnei cu  idealul tradițional românesc al unei familii așezate și trainice.
 Imagini vizuale și auditive arată pânzele de brumă sau razele care sunt văzute ca un motiv al „țesutului”,de unde vine și metafora titlului: toamna „țese”,născocește o altă imagine a lumii pe goalele câmpii.
Figurile de stil: personificarea: toamna este îmbrăcată în veșminte umane – este „mândră, harnică / Și de bunuri darnică”, pune furca-n brâu, lasă mreji de raze, simte frigul și singurătatea.
Metafora și epitetul prin expresii precum: „mreji de raze;viforul se scoală;gerul de an;ținte aurii” (pentru boabele de porumb) conferă poeziei un farmec și o muzicalitate deosebită.
  Toamna este descrisă ca un simbol al trecerii timpului, fiind plină de imagini sugestive care evocă melancolia și contemplarea. Peisajele toamnei oferă un fundal ideal pentru reflecții asupra trecerii vieții și a frumuseții vremelnice.

 

 

duminică, 15 noiembrie 2026

test: poezia,,Ploaia”de Magda Isanos + Camelia Sinca,, Cum se formează ploaia”

 

Citește fiecare dintre textele de mai jos pentru a putea răspunde la cerințele formulate.

 Textul 1

,, Ploi verzi, de vară, sufletu-mi vrăjiră,
și-n melodia caldă, rămuroasă,
eu auzeam pământul cum respiră,
iarba cum crește, noaptea cum se lasă.

Nu era nimic trist. Dar solemn,
sufletul lumii închis în lemn,
în flori palide, în hribi și scaieți
revărsa bucuria tainicei vieți.

Cerul pierdut în cețuri îl uitam.
Nu mai eram nici eu decât ram,
decât rădăcină avidă și pace
de ierburi vâscoase, opace...

Însă irizata, subtila apă voioasă
avea licurici, clopoței în plete ;
jumătate din ființa ei luminoasă,
lăsând să cadă văluri încete,

apărea-n pajiște sau lângă bălți,
(o zână pe care-o văzusem și-n alte dăți),
Numai picături de apă, văpăi
de fosfor era frumusețea-i dintâi.

Sunt ploaia, ... spunea, sunt ploaia de vară,
voi face să-nverzească pietrele și să răsară
ochii morților în câmpia cu flori...
Tu m-ai visat, poete, de-atâtea ori.

Când vei muri, ai să-mi cunoști puterea,
dizolvantă, murmurătoare.
(Oxigen și, H2 - mi se pare...)
chicotea lângă mine tăcerea.

Și-ndată vraja căzu, vraja cea mare,
din care cresc poeme, ființe ireale.
Spațiile fură din nou uscate, goale,
din apus până-n soare-răsare.”

                                                                                                     (Magda Isanos,,Ploaia”)

*irizat – care reflectă culorile curcubeului
 *soare-răsare – răsărit, est
*dintăi – dintâi

 Textul 2

,,Ploaia este o formă de precipitație atmosferică sub formă de picături de apă, provenite din condensarea vaporilor din atmosferă care cad pe suprafața Pământului în formă lichidă. [...] Apa circulă în natură și are mai multe stări de agregare diferite: lichidă, solidă și gazoasă. De asemenea, ploaia poate fi clasificată și după volumul precipitațiilor, astfel că se cunoaște: ploaie foarte fină, atunci când rata precipitațiilor este sub 0,25 mm/oră; ploaie fină, cu rata precipitațiilor între 0,25 și 1mm/oră; ploaie moderată cu rata precipitațiilor între 1 și 4 mm/oră, ploaie deasă cu rata precipitațiilor între 4 și 16mm/oră; ploaie foarte deasă cu rata precipitațiilor între 16 și 50 mm/oră.
Picăturile de ploaie se formează cu ajutorul aerului cald, atunci când aerul cald se ridică spre cer și se răcește, iar vaporii de apă sunt tot timpul în aer. Aerul cald înmagazinează o anumită cantitate de apă, iar atunci când acumulează suficiente picături se formează norii. Când norii sunt suficient de mari și au foarte multe picături de apă, acestea se unesc și formează picături și mai mari care devin grele și cad din cauza forței gravitaționale și, ulterior, le vezi sub formă de ploaie.
Picăturile de ploaie au dimensiuni mici, mai mici de un centimetru. Ele cad cu 3-8 metri pe secundă, atunci când plouă încet și nu vorbim despre vânt puternic sau furtuni. Una dintre cele mai ploioase zone din lume este Insula Guadelupa, Marea Caraibelor. Acolo, în doar un minut au căzut 38 l/mp. Ploaia mai este denumită și în termeni populari bură, atunci când picăturile sunt multe și fine și este descrisă ca ploaie torențială, atunci când picăturile de apă sunt foarte multe și cad cu repeziciune.
Ce este ploaia înghețată? Este un fenomen meteorologic rar, unde picăturile de ploaie suprarăcite îngheață imediat la atingerea pământului sau obiectelor cu temperaturi negative de la sol. Ploaia înghețată se face din picături lichide, spre deosebire de lapoviță (amestec dintre ploaie și zăpadă), peleți de gheață sau grindină (particule de apă din atmosferă ce cad pe suprafața solului în formă de gheață. Picăturile de ploaie îngheață la impact sau orice suprafață pe care o întâlnesc, chiar și copaci, fire electrice sau automobile, deoarece devin suprarăcite în timp ce trec printr-un strat de aer sub temperatura de îngheț, la sute de metri deasupra solului.
Chimistul și inventatorul scoțian Charles Macintosh a inventat în 1819 un material rezistent la apă și, datorită lui, în anul 1823 a fost produsă prima pelerină de ploaie. Tot de Macintosh a fost dată pentru prima data spre vânzare pelerina de ploaie, în 12 octombrie 1823, iar numele său a luat denumirea de pelerina de ploaie Mackintosh.
                           Alte curiozități despre ploaie: 
.Cele mai mari picături de ploaie din lume au fost înregistrate în septembrie 1995, în Brazilia.
- Cele mai mari picături de grindină au fost înregistrate în Bangladesh, în zona Gopalganj, în timpul
 unei furtuni din 14 aprilie 1986. Greutatea fiecărui bob de grindină a depășit un kilogram, iar atunci 92 de persoane au decedat. 
-Un om la o sută de milioane este alergic la ploaie. Alergiile la ploaie pot fi uneori severe și pot· cauza moartea.
- În fiecare secundă, pe tot globul, cad aproximativ 16 milioane de tone de apă sub formă de ploaie.
 Tot aceeași cantitate de apă se evaporă în fiecare secundă de pe suprafața Pământului.
- Plouă și în deșert, dar din cauza aerului fierbinte picăturile se evaporă imediat
-  Se spune că jocul de darts a apărut datorită ploii. Arcașii care participau la o competiție au fost· prinși de ploaie și s-au refugiat într-un bar, acolo unde au aruncat la țintă cu săgeți pe care ei le-au făcut mai mici pentru a putea fi aruncate.”

                                                                         ( Camelia Sinca,, Cum se formează ploaia”)

A.

1.Completează spațiile punctate cu informații din textul 2:
Prima pelerină de ploaie se putea cumpăra din anul ................... materialul impermeabil fiind inventat de chimistul ............................... (nume și prenume).
2. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2. Picăturile de ploaie au dimensiuni:
a. mai mici decât un milimetru.
b. mai mici decât un centimetru.
c. de un centimetru.
d. de aproximativ un centimetru.
3. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2.
Ploaia înghețată se face din:
 a. picături lichide.
b. amestec dintre ploaie și zăpadă.
c. particule de apă din atmosferă ce cad pe suprafața solului în formă de gheață.
d. grindină.
4. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 1.
Apa voioasă avea în păr:
a.clopoței licurici.
b. ierburi de primăvară.
 c. lumini fosforescente.
d. hribi și scaieți.
5. Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a marca dacă acesta este adevărat sau fals, bazându-te pe informațiile din cele două texte.

Textul 1.

                                      Enunțul                                                   Adevărat                Fals
Ploile de vară au capacitatea de a vrăji sufletul.
 Ploaia va face petalele să înverzească.
La destrămarea vrăjii, ființele ireale fură soarele.

Textul 2
                                     Enunțul                                                   Adevărat                Fals
În fiecare secundă se evaporă 16 milioane de tone de apă de pe suprafața Pământului.
 În Brazilia au fost înregistrate cele mai mari picături de grindină.
Aerul cald ajută la formarea picăturilor de ploaie.
6. Precizează felul rimei din prima strofă și măsura primelor două versuri din textul Magdei Isanos.
            Rima este încrucișată; măsură de unsprezece silabe – pentru fiecare vers
7. Prezint o diferență între limbajul utilizat în textul 1 și cel din textul 2, valorificând câte o secvență relevantă din fiecare text.
   Diferențele de limbaj între cele două texte sunt:
-în primul text,poezia, este un  limbaj literar, expresiv cu figuri de stil:,, melodia caldă, rămuroasă”-epitete; flori palide, în hribi și scaieți - enumerație; figurat: ,,sufletul lumii închis în lemn”-metaforă;  utilizarea termenilor polisemantici:,,solemn,fosfor.”
 -în al doilea text,nonliterar este un limbaj specializat,sunt utilizați termeni științifici:,, precipitație atmosferică, stări de agregare”; cuvinte cu sens propriu:,, aceeași cantitate de apă se evaporă în fiecare secundă de pe suprafața Pământului.”
8. Crezi că ploaia este o binecuvântare sau un motiv de tristețe? Motivează-ți răspunsul,valorificând textul 2.
 Ploaia este o binecuvântare a cerului pentru pământ și fiecare picătură pare o rugăciune a sufletului, nu este doar udă,ci vindecă, aduce amintiri, cheamă la tăcere.
Ploaia își trimite semnătura prin nori și tunete, iar noi, prinși între ele, ne lăsăm purtați de mirosul de pământ reavăn și de cântecul ploii care bate cu degete nevăzute în geam. Este ca o lecție a vremurilor.Cred că este o  binecuvântare pentru natură și viață,fiindcă aduce apa necesară pământului, hrănește vegetația și reîmprospătează aerul.
Dar poate fi și un motiv de tristețe pentru starea de spirit, mai ales în zilele mohorâte, reci de toamnă poate induce o stare de melancolie, oboseală., singurătatea sau lacrimile pe care cuvintele nu le pot exprima.
Și totuși ploaia este asociată cu prospețimea, spălarea grijilor sau chiar cu norocul.
 Un lucru este cert: ploaia nu este un motiv de tristețe, ci o binecuvântare care spală grijile și lasă în urmă o prospețime curată.
9. Asociază poezia „Ploaia” de Magda Isanos cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând o valoare comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.

      

                 poezia,,Cântec de ploaie”de Alice Călugăru

,,Suspină cântul trist al surei ploi,
Ș-același glas au miile-i de strune,
Aștepți zadarnic ca să se-mpreune,
La cântu-i, mlădieri de glasuri noi.

În veci același cânt din coarde moi
Care se frâng pe geamul cel subțire,
Același tors, în veci, din mii de fire
Pe fusurile arborilor grei.

Și stropii mulți ai nesfârșitei ploi
Spun tainic geamurilor sclipitoare:
„O, voi ce străluciți ca apa! Oare
de ce nu picurați mărunt ca noi?”


Și-n veci fără răspuns e cântul frânt
Ce parcă-o să suspine-ntotdeauna!
Și iar aștepți când se mlădie struna
Un cântec nou și-i tot același cant.”

     Ploaia este un simbol al momentelor de nostalgie,este vioara cu,,coarde moi”,picăturile mii sunt ,,fire”ce se împletesc,se frâng pe,,fusurile arborilor grei”-metaforă de poveste.Dorința alăturării unor glasuri noi exprimă înnoirea atmosferei.Pesonificarea stropilor arată nedumerirea în fața strălucirii ochilor casei ,,ca apa”-comparație a simbolului receptivității și al deschiderii către lume. Interogația retorică accentuează  imaginea vizuală a momentului de frumuseţe a atmosferei , precum şi emoţiile resimţite de eul liric în faţa peisajului pe care îl contemplă. Ploaia este percepută atât vizual:,,cu stropi mulți”,cât și auditiv ca un ,,cânt”.Cântul ploii nou și totuși,,același”,apa care fluidizează este simbolul vieții, al purificării totale. Picăturile de ploaie sunt asemenea cântului, ce joacă un rol primordial în muzica vieții.
   Și în poezia Magdei Isanos, eul liric, își simte sufletul încântat,fermecat în fața atmosferei calme a melodiei ploii ce trece prin ramurile verzi.Vraja ploii îi dă puteri miraculoase:de a auzi sufletul ,trăirea din adâncuri a pământului. Se contopește cu natura, aude sunetul nașterii prin creșterea ierbii,a speranței vieții,aude tăcerea magică a nopții ca-n basme ce conferă lucrurilor grandoare şi maiestate. Se simte înconjurată de  măreţia sfântă a naturii,a bucuriei vieții ,,tainice”a lumii ascunsă în lemnul copacilor,în florile,,palide”,fără strălucire,în ,,hribi”-hrana din pământ,în buruieni-enumerație a  abundenței florale.Neliniștea trăită sub cerul aburit de,,ceață”,metaforă a stării omului, este risipită,se simte transformată în părți ale naturii(metafore:,,ram”-speranță ,, rădăcină”-locul originii grandios,,iarba opacă- se identifică, cu pământul şi veşnicia necunoscută).
  În ambele poezii există tririle sufletului în sunetul ploii.

B.
1. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect.
În versul „Jumătate din ființa ei luminoasă”, se regăsesc:
a.       trei diftongi. b. un hiat și doi diftongi. c. un hiat, un triftong și un diftong. d. doi diftongi și un triftong.
2. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect.
Cuvintele subliniate în versul:
„Și-n melodia (1) caldă, rămuroasă (2)” sunt:
a. cuvânt derivat (1), cuvânt compus (2).
b. cuvânt compus (1), cuvânt derivat (2).
 c. cuvânt derivat articulat (1), cuvânt de bază (2).
 d. cuvânt de bază articulat (1), cuvânt derivat (2).
3. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect.
Cuvintele subliniate în versurile:
 „Eu auzeam pământul cum respiră, / Iarba cum crește, noaptea cum se lasă”
                   sunt folosite cu sens:
a. sens figurat, sens propriu de bază
b. sens propriu de bază, sens propriu secundar.
 c. sens figurat, sens figurat.
d. sens propriu de bază, sens propriu de bază.
4. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect.
Omonimul cuvântului subliniat din secvența:
 „Ploaia mai este denumită și în termeni populari bură”,
                    poate fi identificat în enunțul:
 a. Nu am mai văzut o așa furtună!
 b. În luna mai a plouat abundent.
c. M-ai impresionat cu talentul tău.
d. Mă gândesc numai la reacția ta.
5. Selectează, din fragmentul următor, trei substantive aflate în cazuri diferite, pe care le vei preciza: „Se spune că jocul de darts a apărut datorită ploii. Arcașii care participau la o competiție au fost prinși de ploaie și s-au refugiat într-un bar, acolo unde au aruncat la țintă cu săgeți pe care ei le-au făcut mai mici pentru a putea fi aruncate.”
6.Alcătuiește un enunț interogativ în care verbul,,a inventa”să fie la modul indicativ,timpul mai mult ca perfect ...............................................................
și o propoziție negativă în care un pronume demostrativ să fie atribut.
7. Scrie două fraze în care să completezi enunțul :
„Susura lângă mine tăcerea”
cu câte o singură propoziție introdusă prin conjuncție coordonatoare (1),
respectiv pronume relativ (2).
8. Notează, pe spațiile punctate, forma corectă a cuvintelor subliniate în următorul enunț, reprezentând replica unei eleve pasionate de călătorii.
— I-am spus dragei / dragii (1) mele prietene că mi-ar place / mi-ar plăcea (2) să pot explora peisajele / peisajurile (3) din insula Guadelupa, de a căror / ale cărei (4) existență am aflat eu însumi / însămi (5), studiând / studiind (6) revistele de specialitate

— I-am spus ...................................... (1) mele prietene că ..................................... (2) să pot explora .................................... (3) din insula Guadelupa, de .................................... (4) existență am aflat eu ...................................... (5), ...................................... (6) revistele de specialitate.

SUBIECTUL al II-lea

Scrie un text  în care să prezinți mesajul poeziei/o semnificație a poeziei ,,Ploaia” de Magda Isanos.

Poezia ,,Ploaia”de Magda Isanos este un text liric, pe tema comunitate om-natură.
            Un prim argument în favoarea acestei afirmații îl reprezintă subiectivitatea textului.
  În poezie, Magda Isanos surprinde într-o viziune lirică plină de farmec transformarea lumii prin intermediul ploii de vară. Natura este personificată și devine o prezență vie, misterioasă și binefăcătoare, iar ploaia - o zână eterică - are puterea de a readuce viața și de a uni planul terestru cu cel spiritual. Versurile transmit o stare de comuniune profundă cu natura, într-o formă simbolică și aproape mistică.
 Titlul este un substantiv articulat ce semnifică fertilitatea și al înviorarea,adună laolaltă simbolurile fulgerului și a apei; ea prezintă o dublă valoare: de fertilizare spirituală și materială.Poezia se constituie într-o descriere a unei,,vrăji” care este trăită în,,vară”. Prin monolog liric eul liric, își simte sufletul încântat,fermecat în fața atmosferei calme a melodiei ploii ce trece prin ramurile verzi.Vraja ploii îi dă puteri miraculoase:de a auzi sufletul ,trăirea din adâncuri a pământului. Se contopește cu natura, aude sunetul nașterii prin creșterea ierbii,a speranței vieții,aude tăcerea magică a nopții ca-n basme ce conferă lucrurilor grandoare şi maiestate. Se simte înconjurată de  măreţia sfântă a naturii,a bucuriei vieții ,,tainice”a lumii ascunsă în lemnul copacilor,în florile,,palide”,fără strălucire,în ,,hribi”-hrana din pământ,în buruieni-enumerație a  abundenței florale.Neliniștea trăită sub cerul aburit de,,ceață”,metaforă a stării omului, este risipită,se simte transformată în părți ale naturii(metafore:,,ram”-speranță ,, rădăcină”-locul originii grandios,,iarba opacă- se identifică, cu pământul şi veşnicia necunoscută).
   În următoarea strofă,poeta exprimă prin conjuncția,,însă”un alt aspect :personificând ,,apa”,ploii, devenită o ființă ireală, nepământeană,acvatică,este  descrisă vizual prin epitete strălucitoare: intens colorată,delicată,voioasă,în plete cu ,,licurici și clopoței”,este,,zâna”ce apărea peste tot pământul și apa acestuia sub forma văpăilor ce purifică lumea și transmite forţa dumnezeiască,este asemenea primei ființe din Univers.
  Ca-ntr-un miracol vocea vrăjită a ploii se face auzită prin mărturisirea puterilor uimitoare,fantastice de vis.Vraja se destramă și tot spațiul devine același cunoscut de pretutindeni.Ultimele versuri descriu cu multă sensibilitate momentul brutal al revenirii la realitate după încheierea actului creator sau a unei stări de reverie (inspirație divină).
  Aspectul confesiv al textului este realizat prin exprimarea directă,prin construcția aparent simplă, dar plină de semnificații a textului.Astfel,  discursul liric este marcat de o puternică subiectivitate , eul liric îşi face simţită prezenţa prin pronumele personal,,eu”și verbe la imperfectul descriptiv care face trecerea de la realitate la imaginar:,,auzeam,uitam,eram”. Odată ce magia dispare, lumea își pierde strălucirea, misterul și profunzimea. Atributele „uscate” și „goale” sugerează o realitate lipsită de viață, de sensibilitate poetică. Spațiul artistic, care înainte era plin de textură și mister, devine acum un simplu decor pustiu.
  Caracterul liric al textului este dat de limbajul artistic, care creează imagini, prin intermediul cărora poeta îşi exprimă emoţiile prin imaginea vizual-auditivă a naturii copleşite de ploaie.                         Epitetele „verzi,caldă,rămuroasă,irizată,voioasă”  aduc strălucire,bucurie, iar,,trist,solemn,palide,pierdut,opace”neliniște.Personificarea ploii într-o zână exprimă frumusețea atmosferei acvatice de la începutul lumii,misterul naturii.  
   Limbajul artistic se arată şi prin forma muzicală a textului,vocalele redau clipocitul apei.
Versurile au măsură de 11 silabe, rima împerecheată şi ritm trohaic,dau cursivitate discursului liric.
   În concluzie,mesajul poeziei,,Ploaia” comunică prin vocea eului liric în mod direct emoţiile și gândurile trăite, folosind un limbaj expresiv prin care reuşeşte să impresioneze.

                                                          

 

duminică, 8 noiembrie 2026

compunere despre noiembrie

 

Noiembrie nu e tocmai luna care-mi place din an. De fapt, nu-mi place deloc. Mă gândesc că dacă aş putea, aş scoate-o din calendar. Aş trece de-a dreptul de la octombrie auriu, la decembrie cel cu miros de zăpezi proaspete şi cu zvon de zurgălăi.
Toamna şi-a desfăşurat toate catifelurile arămii, şi-a împrăștiat parfumuri amărui, nu au mai rămas în urmă decât culori cenușii, mirosul iute al grămezilor de frunze uscate sau umede de ploi.Frunzele decorează orașul și-mi place să merg pe covorul gros și foșnitor. Lumina e gri, aerul umed şi rece, ca-n peşteră. Caut soarele,dar nu-l găsesc decât rareori,venind de departe,cu razele ușoare de păturile groase de ceaţă pe care le-a străbătut. Nimic nu zâmbește mai frumos decât soarele de Oc­tom­brie, care încă se mai îndură de mine să mă mângâie cu un strop de căldură.
Şi atunci, ce-i de făcut? Dacă afară nu-mi place ceea ce văd! Mă apropii de castanul din stradă,castanele mă fascinează prin culoarea lor rafinată, conturul numai rotunjimi. Îmi place să țin câte o castană în buzunar, ca să-mi pot trece din când în când degetele peste suprafața ei lucioasă și fină. Mă liniștește în drum spre școală.Castanele din buzunar sunt un fel de „jucări”.
No­iembrie e luna în care lunec ca pe un tobogan adânc, mă scufund în ape lim­pezi, cu irizări verzui-aurii, străbă­tute de peşti albaştri şi portocalii sau să mă uit în sus, printre văluri tul­buri, doar-doar s-o vedea soarele,un disc palid, fără putere şi căldură. Uneori se vede, şi am speranţă. Alteori, nu. Pe cer, norii îmi par bărci negre, lungi și sunt foarte aproape de mine, aşa de aproape, că mă sperii! Atunci,speranța ţâşneşte ca un fulger de lumină,puțină bucurie apare de niciun­de,iar bobul acela de lu­mină se înfăşoară în alte şi alte voaluri subţiri de spe­ranţă, până se face mare şi simt căldura ca un soare mic. Atunci ştiu  că sunt fărâmă din Soarele cel nestins, din lumina cea neapusă şi veşnic vie. În Noiembrie zilele îmi par mai lungi cu ceasurile de lumină puţine..... Dar între timp s-a făcut De­cembrie şi mă pregătesc de Cră­ciun.....



luni, 2 noiembrie 2026

MODEL test : Mircea Sântimbreanu,,Caise cu ceapă” + Alexandru N. Stermin,, Privirea urangutanului”

 

Textul 1

,,Dezastrul era pe cât de clar, pe atât de ireparabil. Uitase acasă merindea*. Toată. El, personal, Bigică, pusese pachetul la răcoare, între geamuri, de cu seară și... acolo rămăsese. Acum degeaba întoarce pe dos buzunarele rucsacului... Nu era să înghită lanterna sau haina de ploaie.
— Cauți ceva?
— Hî? Nimic.
Buclucul aici era. El, personal, Bigică, n-avea decât să rabde, era vinovat în definitiv, dar Doru? În primul rând că era musafirul lui, în al doilea rând, ce pretenții puteai să ai de la el – trecuse de-abia într-a patra – [...] în al treilea rând, cine dacă nu el, personal, Bigică, insistase să-l însoțească pe jos, peste deal, până la Musariu, la minele romane? Ar fi putut foarte bine să se îndoape pe săturate la plecare, dar el, personal, Bigică, nu și nu: „Las’ că frigem noi slănină în pădure!” Ar fi putut foarte bine să plece amândoi cu autobuzul, dar el, personal, Bigică, venise cu ideea: „O luăm pe scurtătură, peste Dealul Fetii, pe la Peștera Vălișoarei...” Două ceasuri îi tot turuise gura, arătându-i micuțului fiecare izvor și cireș sălbatic, fiecare tufă de soc și ciupercă, de parcă totul și toate i-ar fi aparținut lui personal. Se zărea lavița de mesteacăn pe care avusese de gând să-și ospăteze musafirul la umbră, lângă izvorul pitit sub stânca înecată în mușchi umed și gras. Și mâncarea rămăsese acasă! Toată: plăcinte cu brânză, slănină, ceapă, caise... Numai de nu i-ar cere micuțul ceva de-ale gurii.
— Ziceai că frigem aici niște slănină! vorbi în aceeași clipă băiatul.
— Ce, nu ți-e bine? îl repezi speriat Bigică. [...]
Într-adevăr, ceva trebuie să-i spună, să-i dea niscaiva explicații, dar ce? Doar n-o să-i spună că a lăsat mâncarea acasă, ca un bleg, între geamuri? Vorbi cu toată autoritatea:
— Ți-o spun
— Și slănina?
— Oho! [...]
Nu mai suiau. Din vârful Dealului Fetii vedeau orășelul înghesuit parcă într-un lighean și spintecat de Criș ca de-o sabie puțin strâmbă. Totdeauna, de aici, lui Bigică îi plăcea să-și găsească strada, apoi casa în vălmășagul de ulițe și construcții. Acum însă se uita în zare cu ciudă. Acolo era casa, acolo erau geamurile, acolo era pachetul cu mâncarea.
 — Nu mănânci? îl auzi din nou pe băiețaș.
— Eu? Ce, nu ți-e bine? Ți-am explicat o dată. Se face o reacție antitifoparatifică, vai de burta ta... [...] — Și chiar matale nu ți-e foame?
— Mie? Eu, personal, la drum sunt în stare să nu mănânc 48 de ore, nu ți-am spus?
 — Nimic, nimic? Nicio caisă?
— Caise?! Păi tu știi câtă tinctură de bicarbonat conține un milimetru pătrat de caisă? Să-ți explic eu personal...
Și Bigică, leşinat de foame, vorbea. Vorbea întruna, de teamă să nu-l audă pe băiețaș scâncind: „Dă-mi atunci mie mâncarea!”. Dar puștiul nu mai scotea un cuvânt. Și bine făcea. […] Se aflau pe o vale mocirloasă, mergeau, mergeau, parcă mai mult coborau, dar nici vorbă de Musariu, de minele romane..
Și, deodată, Bigică rămase trăsnit. Se aflau la marginea orășelului, chiar lângă podul Crișului! Mai aveau vreo trei sute de pași până... acasă. Bigică simți că renaște, îi venea să chiuie și începu să alerge. „Va mânca, va mânca, va mânca pachetul tot... cu toată mâncarea, opt plăcinte erau acolo, acolo, între geamuri...”. Bucătăria era închisă, dar Bigică știa unde e cheia. Deschise uşa şi se repezi la fereastră. Între geamuri... nimic. Doar o muscă bâzâia stins, sleită de captivitate. Pe pat, sfârșit, Bigică gemea încetișor.
— Ce e, ţi-e rău? se sperie puștiul.
— Mi-e foameee, leșiiin... nu mai pooot...
— De ce nu mi-ai spus? Aveam pachetul la mine.
— Și l-ai mâncat?
— Da... Mata ziceai că...
 — Nenorocitule! Tot?!
— A mai rămas niște ceapă.
— Adu-o!
— Și niște caise...
— Adă-le!
Se auzea numai hăpăitul: o ceapă, o caisă. O caisă, o ceapă...
— Şi burta? îndrăzni băiețașul.
— Aș, fleacuri, ți-o spun eu, personal, Bigică! râse băiatul și începu să-i explice cu autoritate metabolismul caiselor și câte calorii conține o foaie de ceapă. Și, deodată, se opri strâmbându-se și își duse fulgerător amândouă mâinile la burtă.
— Ce ai? se sperie băiețașul. Să-ți dau un sulfatiazol? Am întotdeauna la mine.
Dar Bigică nu mai auzea nimic. [...] Băiețașul se așeză la masă. Pe colțul mesei, într-o sită, învelite într-un ștergar, plăcintele cu brânză încă mai erau calde.”
                                                                                      (Mircea Sântimbreanu,,Caise cu ceapă”)
*merinde – hrană rece; alimente, mâncare

Textul 2

,,Imaginați-vă harta Americii de Sud! […] Aproape de centrul geografic al sălbaticului continent, savana înconjoară, ca într-o îmbrățișare, o lume total diferită – Pantanalul. Cea mai mare mlaștină. […] În această lume a mlaștinilor, păzită de munți și ascunsă în mijlocul savanei, trăiesc unele dintre cele mai rare animale din lume: jaguarul (Panthera onca), cea mai mare felină din Americi, ara hiacint (Anodorhynchus hyacinthinus), cel mai mare papagal zburător din lume, și vidra uriașă. […]
Am aterizat la Cuiabá, metropola din Mato Grosso. A doua zi l-am cunoscut pe Doug, călăuza mea spre marea mlaștină, un biolog acreditat de statul brazilian să intre în rezervațiile țării împreună cu însoțitori străini. Regulile de acces în zonele protejate sunt stricte în Brazilia […].
Într-o dimineață devreme, când prima rază de lumină a atins luciul mlaștinii, m-am trezit și am ieșit în curte. Am început să mă uit prin binoclu în arborii din jur, ce răsunau de o gălăgie asurzitoare făcută de vietățile flămânde, trezite din noaptea tropicală. Toate căutau de mâncare. Cum și noi tot făpturi flămânde eram, se pregătea masa pentru micul-dejun. Am luat de pe farfurie o bucată de papaya și m-am dus pe sub copaci; deodată, pe umărul meu a venit un papagal mare, verde, cu o pată galbenă pe cap și cu fruntea de un albastru-deschis. Era un Amazona aestiva, comun încă în Pantanal, pentru că acolo a fost protejat, dar cu populații tot mai mici în alte zone. Surprins și bucuros cum n-am mai fost de când eram copil și îmi puneam puii de găină, curcă și bibilică pe umeri ca să-i dresez, mi-am dat seama că venise la bucata de papaya. Am fost fericit să o împart cu el. Am apreciat curajul lui de a se apropia de mine, pentru că, împreună cu alte specii de papagali verzi, sunt printre cei mai braconați și vânduți pe piața neagră pentru a fi crescuți în colivii.
 În altă dimineață, m-am pomenit pe pălărie cu o pasăre cât o curcă, o chachalaca (Ortalis canicollis). Venise și ea să împărțim o bucată de papaya. Vă imaginați bucuria și mirarea mea că ajunsesem într-o lume în care animalele încă mai cred în oameni, după ce plecasem pentru o vreme din lumea în care oamenii nu mai cred în animale.”

                                                                       (Alexandru N. Stermin,, Privirea urangutanului”)

Partea I

1.Completează spațiile punctate cu informațiile din textul 1.
Bigică are cu el lanterna și haina de ……………………, dar nu și pachetul cu mâncare, uitat de el acasă, între ……………
 2. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 1.
Repetarea secvenței „el, personal, Bigică” are rolul:
 A. de a arăta că personajul vorbește despre sine la persoana a III-a, din modestie asumată.
B. de a evidenția, prin contrast cu greșeala comisă, importanța pe care și-o acordă personajul.
C. de a sublinia admirația naratorului față de spiritul de inițiativă al personajului principal.
 D. de a sugera că personajul își asumă cu responsabilitate rolul de gazdă, fiind bine pregătit.
3. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2. Papagalul care vine să mănânce papaya are pe cap o pată de culoare
A. albastră.
B. galbenă.
C. neagră.
D. verzuie
4. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2 Alexandru N. Stermin apreciază curajul papagalului de a se apropia de el, deoarece
A. papagalii din această specie au devenit foarte rari în Pantanal.
B. papagalii verzi sunt printre cei mai vânduți pe piața neagră.
C. papagalul acesta nu mai primise niciodată hrană de la un om.
D. regulile de acces în rezervații nu permit apropierea de animale.
5. Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a marca dacă acesta este adevărat sau fals, bazându-te pe informațiile din cele două texte.

Textul 1

                   Enunțul                                                                                                 Adevărat           Fals

Bigică îi spune lui Doru că mâncarea e periculoasă, ca să nu o împartă cu el.
Bigică și Doru iau un mic-dejun copios, înainte de a pleca spre Musariu.
Doru luase cu el pachetul cu mâncare.

Textul 2

                    Enunțul                                                                                               Adevărat           Fals

Ghidul lui Alexandru N. Stermin este un biolog pe nume Mato Grosso.
Asemenea papagalului, chachalaca i s-a așezat autorului pe umăr.
Mlaștinile din mijlocul savanei sunt în apropierea munților.
6. Precizează, în minimum două enunțuri, o trăsătură a tiparului textual dialogat, identificată în
textul 1, ilustrând-o cu o secvență relevantă.
   Tiparul textual este dialogat(este folosit dialogul ca mod de expunere) redă un schimb de replici dintre două personaje;aici dialogul dintre Bigică care își asumă rolul de gazdă și ghid, mândru și inventiv, dar care intră în încurcătură din cauza propriei uitări și Doru – un băiat mai mic,elev în clasa a patra, tovarășul de drumeție al lui Bigică.Înfometat,Bigică recunoaște că toată atitudinea lui curajoasă a fost falsă.
—,, Ce e, ţi-e rău? se sperie puștiul.
— Mi-e foameee, leșiiin... nu mai pooot...
— De ce nu mi-ai spus? Aveam pachetul la mine.
— Și l-ai mâncat?
— Da... Mata ziceai că”...
Începutul replicilor este marcat cu linie de dialog,intonația personajelor este marcată prin semnul întrebării,punct care închid replica personajului.
7. Compară atitudinea personajelor din textul 1 și a autorului textului 2 față de împărțirea hranei, valorificând câte o secvență relevantă din fiecare text.
  În textul 1,ajunși pe drum, Bigică își dă seama cu disperare că a uitat pachetul cu merinde acasă, pe care îl pusese la răcoare. De rușine și de frica reacției celuilalt, Bigică încearcă să ascundă greșeala, născocește tot felul de scuze. Doru însă mănâncă singur pachetul, apoi îi oferă lui Bigică ce a rămas.
  În  textul 2,este o comportare generoasă,autorul împarte bucuros hrana cu ,,un papagal mare, verde, cu o pată galbenă pe cap și cu fruntea de un albastru-deschis. care se apropie de el.”Este uimit că era în acea lume în care poate exista armonie între oameni și animale.
8. Crezi că oamenii pot câștiga încrederea animalelor? Motivează răspunsul la întrebarea dată, valorificând textul 2.
    Trăind în lumea de astăzi,cred că încrederea animalelor în oameni: este o punte tăcută între lumi, nu este un contract semnat, ci o alegere construită din gesturi mici, răbdare și căldură. Spre deosebire de relațiile umane, adesea încărcate de calcule, interese sau cuvinte care pot ascunde adevărul, încrederea pe care un animal o investește în ființa umană este pură, viscerală și profund onestă,nonverbal.
Încrederea unui animal nu se impune, ci se cultivă prin răbdare, consecvență și respect față de natura sa. Pentru a câștiga încrederea unei alte specii, ființa umană trebuie să învețe să renunțe la superioritate și să adopte rolul unui observator empatic.
Încrederea animalelor poate fi câștigată prin familiarizare treptată . Forțarea interacțiunii va genera doar teamă sau defensivă. Lăsând animalul să inițieze primul contact, omul îi transmite că este în siguranță. Animalele sunt experți în citirea micro-expresiilor și a tensiunii musculare. O postură relaxată, coborârea la nivelul ochilor animalului,fără a-l domina și mișcările lente, previzibile, sunt semnale universale de pace. Astfel există un mic miracol. Această încredere nu este înnăscută; ea se dobândește. Animalele au un instinct fin de a simți energia, frica, blândețea sau răutatea. Ele nu citesc intențiile noastre din discursuri, ci din ritmul respirației, din tonul vocii și din siguranța pe care le-o oferim.
Relația dintre om și animal funcționează ca o oglindă morală. Felul în care un animal răspunde la prezența noastră spune mai mult despre noi înșine decât am putea-o face prin mii de autodescrieri. Când un animal are încredere în om, acesta îi oferă o responsabilitate enormă: aceea de a nu-i trăda vulnerabilitatea.În textul 2,omul este fericit,uimit de,,curajul”unui papagal,a unei, ,,chachalca”de a veni aproape de el,de a împărți un fruct cu ei.Înțelege că era o lume nouă,, în care animalele încă mai cred în oameni, după ce plecasem pentru o vreme din lumea în care oamenii nu mai cred în animale.”
Din păcate, istoria și prezentul ne arată că această încredere este adesea înșelată.dar iubirea necondiționată a unui animal capătă o valoare aproape sacră.
   În concluzie, câștigarea încrederii unui animal este un proces care ne forțează să încetinim ritmul, să ascultăm fără cuvinte și să oferim siguranță înainte de a cere afecțiune. Atunci când acest prag este trecut, devotamentul pe care un animal îl oferă devine una dintre cele mai pure și necondiționate forme de prietenie din lumea vie.
9. Asociază fragmentul din volumul ,,Privirea urangutanului” de Alexandru N. Stermin cu un text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând o valoare comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.
          
 „Oamenii sunt păsări cu aripile crescute pe dinăuntru”, spunea poetul Nichita Stănescu.
În romanul „Colț Alb” de Jack London, tema încrederii animalului în om este un proces greu, dureros și de durată, care transformă un hibrid de lup sălbatic într-un companion devotat. Salvat din ghearele lui Smith Frumosu, Colț Alb întâlnește un stăpân cu totul diferit. Weedon Scott nu folosește lovituri sau frica, ci blândețe, voce calmă și răbdare. Trecerea de la neîncredere la dragoste nu se face peste noapte. Colț Alb mușcă inițial mâna care vrea să îl mângâie, neînțelegând această schimbare. Treptat, el descoperă o nouă lege: aceea a bunătății. Încrederea lui devine absolută doar atunci când își dă seama că omul îl poate proteja și iubi fără să îi ceară suferință în schimb. Culmea acestei încrederi este momentul în care își riscă viața pentru a-l salva pe judecătorul Scott (tatăl lui Weedon) în fața criminalului Jim Hall. În textul 2,omul este fericit,uimit de,,curajul,,unui papagal,a unei, ,,chachalca”de a veni aproape de el,de a împărți un fruct cu ei.Înțelege că era o lume nouă,, în care animalele încă mai cred în oameni, după ce plecasem pentru o vreme din lumea în care oamenii nu mai cred în animale.”

      o altă asociere:

În cartea „O vară cu Isidor” de Veronica D. Niculescu, încrederea unei păsări în om este nucleul întregii povești, demonstrând că prietenia adevărată cere răbdare, sacrificiu și respectarea libertății celuilalt.
  Serena îl salvează pe condorul Isidor de la Grădina Zoologică din compasiune. Deși Isidor este o pasăre uriașă și captivă, el simte intențiile bune ale fetiței și alege să nu o rănească, acordându-i credit din primele momente. Încrederea nu se naște instantaneu. Serena învață să asculte nevoile condorului, să îi asigure un spațiu sigur la Sinaia și să îi înțeleagă tăcerile și temerile. Pasărea, la rândul ei, acceptă prezența omului și hrana oferită, renunțând treptat la defensivă.
Adevărata dovadă de încredere din partea Serenei este decizia de a-l învăța din nou pe Isidor să zboare. Deși îl iubește și ar vrea să-l păstreze aproape, ea înțelege că o pasăre nu poate fi fericită închisă. Isidor îi răspunde cu o loialitate profundă. Chiar și atunci când își recapătă aripile și gustul înălțimilor, el nu o părăsește imediat, ci rămâne atașat de salvatoarea sa, arătând că încrederea unei păsări, odată câștigată, creează o legătură dincolo de cuvinte.

Partea a II-a

1.       Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect.
Conțin diftong ambele cuvinte din seria:
A. „amândouă”, „caisă”.
B. „autoritate”, „lighean”.
C. „băiețașul”, „noastră”.
 D. „mâncarea”, „ceapă”
2. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect.
Cuvintele subliniate în fragmentul
„Vorbea întruna (1), de teamă să nu-l audă pe băiețaș (2) scâncind”
                s-au format prin:
A. compunere (1), conversiune (2).
 B. compunere (1), derivare (2).
C. derivare (1), conversiune (2).
D. derivare (1), derivare (2).
3. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect.
Secvența subliniată în fragmentul:
„Două ceasuri îi tot turuise gura”
            are sensul de
 A. a păstra tăcerea.
B. a se calma.
 C. a se neliniști.
 D. a vorbi mult.
4. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect.
Sunt omonime cuvintele subliniate în secvențele din seria:
A. „ca de-o sabie puțin strâmbă”; Alege întotdeauna poteca dreaptă.
B. „înecată în mușchi umed și gras”; Mă doare mușchiul de la picior.
C. „se aflau la marginea orășelului”; Am aflat că el locuiește la periferie.
D. „se pregătea masa pentru micul-dejun”; Am cumpărat o masă de nuc.
5. Menționează valoarea morfologică a fiecărui cuvânt subliniat în secvențele:
„Bigică știa unde e (1) cheia”, „El, personal, Bigică, n-avea decât să rabde, era (2) vinovat în definitiv” și „Ar fi (3) putut foarte bine să plece amândoi cu autobuzul”.
7. Transcrie două propoziții subordonate de feluri diferite din secvența următoare, precizând felul acestora:
„Vă imaginați bucuria și mirarea mea că ajunsesem într-o lume în care animalele încă mai cred în oameni, după ce plecasem pentru o vreme din lumea în care oamenii nu mai cred în animale.”
8. Scrie, pe spațiile punctate, forma corectă a cuvintelor subliniate în următorul enunț, reprezentând mesajul unui copil.
Nu mai zi / zice (1) nimic, bunic-o / bunico (2), despre ce-i / cei (3) la care / cărora (4) nu le place gustul ciocolății / ciocolatei (5) albe, făcută / făcute (6) de tine! Nu mai ........................ (1) nimic, ......................... (2), despre ........................ (3) ............................ (4) nu le place gustul ....................... (5) albe, .................................. (6) de tine!

SUBIECTUL AL II-LEA

Scrie un text în care să prezinți o semnificație a/un mesaj al textului ,,Caise cu ceapă” de Mircea Sântimbreanu.

Mesajul central al scrierii „Caise cu ceapă” de Mircea Sântimbreanu arată că e necesară răspunderea propriilor greșeli și înțelegerea mândriei absurde sau a minciunii folosite, pentru a salva aparențele,iar sinceritatea în relațiile cu ceilalți este obligatorie. Mesajul textului este că minciuna și mândria prostească nu rezolvă o problemă, ci doar o complică.
Sunt transmise prin intermediul umorului și al ironiei ideea educativă că asumarea propriilor greșeli e calea obligatorie în educația unui om.
  Bigică,neatent, uită pachetul cu mâncare acasă,dar în loc să recunoască în fața prietenului său mai mic, Doru, încearcă să ascundă adevărul și să inventeze scuze. Bigică și Doru pleacă într-o drumeție,vor să viziteze minele romane. Pe drum, Bigică înțelege că a uitat merindele, pachetul cu mâncare acasă, lăsat din greșeală între geamuri, intră în panică: e conștient că el este vinovat, însă îi pare rău de Doru,pe care îl consideră mic și neajutorat și se teme să nu recunoască gafa.
Totul duce la o situație neplăcută:lui Bigică,deși îi este foame,se preface și inventează minciuni, și, în finalsuferă de indigestie,durere de burtă provocate de combinația ciudată dintre ceapă și caise.
  Astfel,textul atenționează asupra atenției,prudenței atunci când ne asumăm o responsabilitate.
Deznodământul este simpatic,comic, pe Bigică îl apucă repede durerile de burtă, transformând o mică uitare într-o lecție umoristică despre sinceritate și consecințele mândriei. Textul ne arată că în relațiile de prieteni e este mult mai valoroasă sinceritatea directă decât crearea unor aparențe false.
   Mi-a plăcut dialogul viu, replicile spontane și vocabularul accesibil.Scrierea transmite o lecție importantă despre prietenie și consecințele minciunii. Am înțeles că textul demonstrează subtil, fără să fie moralizator, că sinceritatea este întotdeauna cea mai bună cale într-o relație de prietenie.
Personajele scrierii sunt:
Bigică – un băiat care își asumă rolul de ghid, mândru și inventiv, dar care intră în încurcătură din cauza propriei neglijențe. Doru este un băiat mai mic,elev în clasa a patra,musafirul și tovarășul de drumeție al lui Bigică,pare naiv prins în mijlocul situației comice și jenante generate de minciuna prietenului său.

 


 Această carte, ca și celelalte scrise de Alexandru Stermin, este povestea unei călătorii. Pornind, alături de povestitor, într-o aventură stârnită de privirea unui urangutan dintr-o grădină zoologică de pe malul Mării Baltice, ajungem departe în timp și spațiu. Ne hazardăm din lumea mitului în realitatea celei mai mari mlaștini din lume, Pantanalul brazilian. Din exuberantul Rio de Janeiro mergem, pe urmele lui Darwin, în fabuloasele Insule Galápagos. Pe drum, explorăm intimitatea noastră și a altor vietăți, îndrăznim să privim în ochii animalului din noi – doar, doar vom găsi răspunsul la întrebarea ascunsă în sălbăticia acestei cărți:

                                             Avem o viață, sau suntem Viața?

 

 

 

 

 

 

duminică, 1 noiembrie 2026

perspectiva narativă subiectivă

 

Iată perspectiva narativă din textul de mai jos.

,,Marioara mi-a adus un plic, pe care era adresa mea, cu numele scris greșit, Elena în loc de Ilinca Dima. Un plic de hârtie cartonată, nelipit. Înăuntru, o invitație: „Pictorul Petre Barbu vă roagă să onorați cu prezența dumneavoastră vernisajul expoziției...”. Am rămas în picioare, uluită. De unde știa Petre Barbu că exist și, dacă i-a pomenit cumva Diana de mine, pe vremea întâlnirii lor la Mangalia, cum de-și mai amintea, fie și greșindu-mi numele? Citesc și recitesc nedumerită: „Vineri, 15 martie, ora 12.” Oare azi e vineri? Am vrut să iau ziarul să văd în câte suntem, dar, zăpăcită, m-am repezit la fereastră. Ploua mărunt. Mi-am făcut socoteala că, în douăzeci de minute, mă pot îmbrăca și, cu un taxi, pot ajunge la timp. (Abia mai târziu mi-am dat seama că la un vernisaj nu e necesar să fii punctual ca la gară.)”

                                                                                       Cella Serghi, Pânza de păianjen

 Perspectiva narativă definește punctul de vedere al naratorului.În fragment, perspectiva narativă este subiectivă, în care naratorul se implică în desfășurarea evenimentelor. Se adresează la persoana I și este totodată personaj, focalizarea fiind internă. Relatarea se face la persoana I, aspect susținut prin mărci lexico-gramaticale specifice, precum verbe și forme pronominale de persoana I:,,adresa mea;am rămas;mine;m-am repezit.” Punctul de vedere este ancorat în interiorul universului ficțional, iar naratoarea are acces doar la propriile gânduri:este momentul când este nedumerită de plicul primit; are trăiri:,,zăpăcită,nedumerită”;întrebări fără răspuns,, Oare azi e vineri?”;hotărâri;constatări proprii. Din realitatea internă (sufletească), aflăm doar ce gândește și simte personajul-narator.
Prin urmare, evenimentele sunt filtrate subiectiv prin conștiința celui care vorbește, conferind textului un caracter confesiune, intim și puternic personal.

vineri, 30 octombrie 2026

test: poezia:,,Noaptea”de Vasile Alecsandri + Alexandru Stan, „Echinocțiul de Primăvară: ce este și cum se manifestă”

 

SUBIECTUL I

Citește fiecare dintre textele de mai jos pentru a putea răspunde la cerințele formulate.

 Textul 1

,,Noaptea-i dulce-n primăvară, liniștită, răcoroasă,
Ca-ntr-un suflet cu durere o gândire mângâioasă,
Ici, colo, cerul dispare sub mari insule de nori,
Scuturând din a lui poale lungi și repezi meteori.

Pe un deal în depărtare un foc tainic strălucește
Ca un ochi roș de balaur care-adoarme și clipește.
Sunt păstori în șezătoare sau vro ceată de voinici?
E vro tabără de care sau un rond de tricolici?

Către munți prin întuneric un lung bucium se aude.
El aminte suvenirul celor timpuri negre, crude,
Când din culme-n culme noaptea buciumele răsunau
Și la lupte sângeroase pe români îi deșteptau.

Acum însă viața-i lină; țara doarme-n nepăsare!
Când și când, un câine latră la o umbră ce-i apare,
Și-ntr-o baltă mii de broaște în lung hor orăcăiesc,
Holbând ochii cu țintire la luceafărul ceresc!”                                                                                          

                                                                                 (Vasile Alecsandri,, Noaptea”)

Textul 2

,,În emisfera nordică, echinocțiul de martie marchează începutul primăverii astronomice, iar cel de septembrie începutul toamnei astronomice.
 În emisfera sudică, situația este inversată.
 În ziua echinocțiului, ziua și noaptea au aproximativ aceeași durată în orice loc de pe Pământ.
Acest lucru se datorează faptului că Soarele se află exact pe ecuatorul ceresc și nu mai departe sau mai aproape de poli.
 Cuvântul echinocțiu provine din limba latină și înseamnă egal cu noaptea (aequus – egal și nox – noapte).
Echinocțiul a fost observat și celebrat de multe culturi și civilizații antice, care l‑au asociat cu renașterea naturii, armonia dintre lumină și întuneric și echilibrul dintre forțele cosmice.
De exemplu:
Pentru egipteni, echinocțiile erau legate de cultul zeului Osiris, simbol al morții și al renașterii.
 Pentru greci, echinocțiile erau legate de miturile Persefonei și Demetrei, fiica și mama zeițelor fertilității și a recoltei.
 Pentru romani, echinocțiile erau legate de sărbătoarea Cybele sau Magna Mater (Marea Mamă), zeița naturii și a fertilității.
 Pentru persani, echinocțiile erau legate de sărbătoarea Nowruz sau Anul Nou la perși.
 Pentru mayași, echinocțiile erau legate de construcția piramidelor lor astronomice și ceremoniale. l În prezent, echinocțiile sunt recunoscute ca evenimente astronomice importante și sunt folosite pentru a calcula data unor sărbători religioase precum Paștele creștin sau Pesah‑ul evreiesc.
De asemenea, echinocțiile sunt prilejuri pentru a admira frumusețea naturii care renaște după iarnă, iar zilele devin mai lungi și mai calde.

                         (Alexandru Stan, „Echinocțiul de Primăvară: ce este și cum se manifestă”, martie 2023)

A.      Scrie răspunsul pentru cerințele de mai jos, cu privire la textele date.

   1. Completează spațiile libere cu informații din textul 2.
În ziua echinocțiului, ziua și noaptea _________________________________, fiindcă Soarele se află _______________ _____________________________ .
2. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 1. Focul strălucește a. pe câmp. b. pe un deal. c. pe un munte. d. pe miriște.
3. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 1. Pe români îi deșteptau:
a. cântecele patriotice. b. sunetele puternice. c. buciumele. d. dorințele de libertate
 4. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2.
Cuvântul „echinocțiu” provine din limba:
a. greacă. b. greacă veche. c. latină. d. franceză.
5. Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a stabili dacă este adevărat sau fals, bazându‑te pe informațiile din cele două texte.

Textul 1                   

                Enunțul                                                      Adevărat                Fals
În poezie este prezentat un peisaj de primăvară.
Pe baltă se aude o broască.
 Noaptea este liniștită.

Textul 2

                   Enunțul                                                   Adevărat                  Fals
 Echinocțiul a fost asociat cu renașterea naturii.
Echinocțiile sunt folosite pentru a calcula anumite sărbători religioase.
Echinocțiul de primăvară înseamnă zile scurte și nopți lungi.
6. Precizează felul rimei și măsura versurilor din prima strofă din textul 1
Rima este împerecheată și măsura versurilor este de 15‑16 silabe
7. Prezintă o diferență între limbajul utilizat în textul 1 și cel din textul 2, valorificând câte o secvență relevantă din fiecare text.
Există o diferență între cele două texte;poezia are caracterul subiectiv, expresiv, al doilea text are unul obiectiv, informativ. În textul poetic, este descris un tablou nocturn de primăvară, împletit cu meditația asupra trecutului istoric și a prezentului liniștit al țării, limbajul este figurat, utilizând epitete,comparații,metafore pentru a crea emoție: „insule de nori”.
În textul nonliterar se utilizează un limbaj științific, pentru a explica un fenomen:echinocțiul în emisfera nordică și sudică,proveniența cuvântului,,echinocțiu”,felul în care acest fenomen a fost ,, observat și celebrat de multe culturi și civilizații antice, care l‑au asociat cu renașterea naturii, armonia dintre lumină și întuneric și echilibrul dintre forțele cosmice.”
8. Crezi că sunt utile informațiile de natură științifică cu privire la anumite fenomene astronomice? Motivează‑ți răspunsul valorificând textul 2.
Da,cred că informațiile de natură științifică despre fenomenele astronomice sunt extrem de utile, având un impact profund asupra tehnologiei noastre de zi cu zi, a siguranței globale și a modului în care înțelegem universul. Informațiile de natură științifică despre fenomenele astronomice sunt utile deoarece ne permit să înțelegem funcționarea Universului, să ne protejăm tehnologia terestră și să dezvoltăm inovații care ne îmbunătățesc viața de zi cu zi.
 În textul 2, se explică proveniența cuvântului,,echinocțiu”și felul în care ,,echinocțiul(de primăvară) a fost observat și celebrat de multe culturi și civilizații antice, care l‑au asociat cu renașterea naturii, armonia dintre lumină și întuneric și echilibrul dintre forțele cosmice”. Astfel acest eveniment astronomic este folosit pentru calcularea unor sărbători ca,, Paștele creștin sau Pesah‑ul evreiesc”,este un moment când oamenii trăiesc bucuria de a cunoaște viața.
9. Asociază poezia ,Noaptea” de Vasile Alecsandri cu un alt text literar citit ca lectură suplimentară sau studiat la clasă, prezentând o temă comună, prin referire la câte o secvență relevantă din text
Poezia „Noaptea” de Vasile Alecsandri poate fi asociată cu poezia „Seara pe deal” de Mihai Eminescu, având ca temă comună noaptea / tabloul de natură crepusculară și nocturnă.
Ambele texte surprind liniștea, frumusețea și misterul naturii lăsate în învăluirea serii sau a nopții.
În „Noaptea” de Alecsandri, cadrul de primăvară este liniștit și răcoros, trezind în suflet o stare de reflecție, similar cu liniștea înserării din poezia„Seara pe deal” de Eminescu, unde peisajul exterior favorizează meditația și dorul. În poezia lui Alecsandri apar elemente precum cerul, norii, meteorii și luceafărul, iar în poezia lui Eminescu cadrul este completat de sat, ape, codri, luna și stele.
Poezia lui Alecsandri pune accent pe tabloul de natură ,pastelul, exprimă trezirea ecourilor istorice – buciumul de luptă, în timp ce poezia lui Eminescu îmbină iubirea, nostalgiile și armonia cosmică.
La Alecsandri, eul liric este discret, topit în peisaj, pe când la Eminescu starea sufletească este proiectată într-un dialog interior sau dorința de împlinire a iubirii sub cupola nopții. 

B.

 1. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect.
Numărul literelor și al sunetelor este același în toate cuvintele din seria:
 a. „gheară”, „ceai”, „cinematograf”, „ceapă”.
b. „cercel”, „liceu”, „germană”, „ger”.
c. „ger”, „ghem”, „cer”, „ciudat”.
d. „cerneală”, „cer”, „cercel”, „geografie”.
2. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect
 Sunt compuse toate cuvintele din seria:
a. „totodată”, „despre”, „cuminte”, „de pe”.
b. „înnebunit”, „astfel”, „de la”, „dinspre”.
c. „nebunesc”, „pe la”, „altminteri”, „Baia Mare”.
d. „Câmpulung”, „BCR”, „aprozar”, „înnăscut”.
3. Construiește un enunț cu omonimul cuvântului subliniat din enunțul
 „E vro tabără de care sau un rond de tricolici?”.
4. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect.
În secvența:
„Când și când, un câine latră la o umbră ce‑i apare”
 există:
a. un substantiv articulat nehotărât.
b. două substantive articulate nehotărât.
 c. trei substantive articulate nehotărât.
d. niciun substantiv articulat nehotărât.
5. Selectează, din textul 1, trei adjective diferite, pe care le vei preciza:
6. Alcătuiește un enunț negativ în care substantivul „noaptea” să îndeplinească funcția de complement indirect (1) și un enunț asertiv în care pronumele relativ „care” să fie complement direct (2)
7. Precizează tipul de raport sintactic realizat între propozițiile din secvența următoare: „Noaptea‑i dulce‑n primăvară, liniștită, răcoroasă,
 Ca‑ntr‑un suflet cu durere o gândire mângâioasă,
 Ici, colo, cerul dispare sub mari insule de nori,
Scuturând din a lui poale lungi și repezi meteori.”
8. Completează spațiile libere cu formele corecte ale cuvintelor notate în paranteze. ______________________ (dragă, feminin, plural) mele, Am aflat că în curând _______________________ (copil, plural, articulat hotărât) _______________________ (nostru) vor participa la un concurs de _________________________ (poezie, plural, nearticulat) și _________________________ (a vrea, modul indicativ, timpul prezent, persoana I, singular) să știți și voi. Mi ____________________ (a plăcea, modul condițional‑optativ, timpul prezent) să îi susținem la concurs.

SUBIECTUL AL II-lea

Scrie un text în care să prezinți mesajul poeziei/o semnificație a poeziei,, Noaptea” de Vasile Alecsandri.

Poezia,, Noaptea ”de Vasile Alecsandri transmite un mesaj despre starea de liniște și de meditație pe care peisajul nocturn o induce sufletului uman, împletind tema pastelului cu ecouri ale istoriei naționale. Textul descrie doar un tablou static și surprinde trecerea  de la frumusețea calmă a prezentului, o atmosferă blândă a amintirii tulburătoare a vremurilor de restriște.
Un prim element al peisajului este bolta cerească, descrisă ca un spațiu aflat într‑o continuă mișcare, unde „mari insule de nori” lasă să treacă meteori,,lungi și repezi”,elemente cosmice, sugerând o legătură vie între lumea terestră și cer. Focul tainic de pe deal aduce  o notă de mister, făcând trecerea de la planul real la cel de poveste.Întrebările retorice accentuează misterul: cine se află lângă foc? Păstori, o ceată de voinici, o tabără sau soldați „tricolici”este nedumerirea  despre identitatea celor care veghează în noapte. Liniștea nopții este străpunsă de sunetul unui bucium din munți,iar sunetul trezește amintirea „celor timpuri negre, crude”, a epocilor de luptă în care buciumele chemau la oaste împotriva dușmanilor „Şi la lupte sângeroase pe români îi deşteptau.”Trecerea bruscă la timpul prezent evidențiază un contrast puternic: „Acum însă viaţa-i lină; ţara doarme-n nepăsare!”Acum sunetul izolat al unui câine care latră la o umbră subliniază tăcerea adâncă și starea de adormire a lumii.
Mesajul este susținut de figuri de stil expresive. Epitete: „dulce-n primăvară, liniştită, răcoroasă, mângâioasă, repezi meteori, foc tainic, timpuri negre, crude.”Comparații: „un foc  strălucește / Ca un ochi roș de balaur care‑adoarme și clipește” accentuează atmosfera de basm a nopții, este o personificarea focului; „Ca-ntr-un suflet cu durere o gândire mângâioasă” arată legătura dintre starea psihică și natură.Personificarea „țara doarme‑n nepăsare” subliniază contrastul dintre zbuciumul istoric de odinioară, vestit de buciume, și liniștea deplină a prezentului. Sentimentul dominant este de nostalgie împletită cu o pace contemplativă. Această emoție este justificată de evocarea „timpurilor negre, crude”, care transformă sunetul buciumului dintr‑un semnal de alarmă într‑un „suvenir”,o amintire  îndepărtată.
 Finalul poeziei, prin imaginea broaștelor care privesc spre luceafăr, exprimă o stare de încremenire și admirație, în care întreg universul pare să se reculeagă sub vraja unei nopți de primăvară ce aduce „mângâiere” sufletului îndurerat.
Semnificația poeziei constă în exprimarea legăturii dintre om și universul nocturn, care devine un spațiu al regăsirii și al mângâierii sufletești. Peisajul este o stare de spirit, liniștea deplină a prezentului oferind ocazia unei reflecții asupra trecutului. Noaptea de primăvară simbolizează pacea regăsită a unei țări care, după perioade de zbucium, își caută liniștea sub privirea ocrotitoare a cerului înstelat.
Poezia nu este doar un simplu peisaj nocturn, Alecsandri folosește cadrul natural liniștit, pentru a contrapune eroismul trecutului,simbolizat de bucium și lupte, cu starea de liniște a prezentului.