poezia ,, Înger de pază”de Mihai Eminescu

 

,,Când sufletu-mi noaptea veghea în estaze,

 Vedeam ca în vis pe-al meu înger de pază,

 Încins cu o haină de umbre și raze,

C-asupră-mi c-un zâmbet aripile-a-ntins;

Dar cum te văzui într-o palidă haină,

Copilă cuprinsă de dor și de taină,

Fugi acel înger de ochiu-ți învins.

Ești demon, copilă, că numai c-o zare

Din genele-ți lunge, din ochiul tău mare

Făcuși pe-al meu înger cu spaimă să zboare,

El, veghea mea sfântă, amicul fidel?

Ori poate!... O,-nchide lungi genele tale,

Să pot recunoaște trăsurile-ți pale,

Căci tu - tu ești el.”

                                                                (Mihai Eminescu, Înger de pază)

  Poezia „Înger de pază” de Mihai Eminescu este o confesiune lirică romantică în care tema iubirii se îmbină cu meditația și visul. Autorul idealizează ființa iubită, ridicând-o la rangul de divinitate protectoare. Îngerul veghează asupra poetului, aducând alinare sufletului său tulburat printr-o atmosferă de taină și lumină.

Iubirea absolută și spiritualizată este tema centrală.

 Motivele literare precum somnul, visul, umbra și raza creează o atmosferă feerică, creând o lume ideală, specifică universului eminescian. Poezia transmite o profundă stare de melancolie, dar și de transă mistică. Femeia iubitului devine ocrotitoarea sa spirituală, unică capabilă să aducă liniștea în universul interior al eului liric.

Titlul poeziei „Înger de pază”constituie o metaforă pentru portretul iubitei, ce este asemuită cu un înger „Vedeam ca-n vis pe-al meu înger de pază încins cu o haină de umbre şi raze. ” Percepută iniţial ca o făptura demonică, fata este recunoscută de eul poetic, fiind „veghea mea sfânta” – „căci tu – tu eşti el”.

  Prima strofă a poeziei „Înger de pază” debutează cu evidenţierea mitului oniric, manifestarea unei stări de extaz ce face posibilă întâlnirea dintre eul liric şi îngerul său de pază: „Când sufletu-mi noaptea veghea în estaze/ Vedeam ca în vis pe-al meu înger de pază”. Portretul îngerului este antitetic, fiind „încins cu o haină de umbre şi raze”. Eul poetic conştientizează prezenţa iubitei, a copilei, a cărei imagine este ştearsă la început, imagine realizată printr-un epitet metaforic: „te văzui într-o palida haină”. Misterul femeii iubite este relevat printr-un vocativ cu determinant dublu: ,,copilă cuprinsă de dor şi de taină". Sugerarea păcatului este construită prin alungarea îngerului păzitor de către ochii plini de patimi: „Fugi acel înger de ochiu-ţi învins”.

 Lirismul subiectiv este motivat de prezenţa mărcilor lexico-gramaticale ale eului liric: formele verbale şi pronominale la persoana I: „vedeam”, „-mi”, „al meu”, precum şi de adresarea directă la persoana a II-a singular:,,te văzui" şi vocativul: ,,copilă". Verbele la imperfect :„veghea”, „vedeam” semnifică o acţiune începută şi neterminată, ce pare continuă şi fără finalizare.

  În cea de-a doua strofă a poeziei, copila este asemuită cu o fiinţă malefică prin metafora: „Eşti demon, copilă", prin faptul că simpla-i apariţie a reuşit să alunge îngerul păzitor al eului liric: „numai c-o zare...făcuşi pe-al meu înger cu spaimă să zboare.”

  Eminescu folosește imagini vizuale și auditive diafane. Portretul îngerului este conturat prin antiteze și metafore sugestive:„haină de umbre și raze”, „genele-ţi lunge”, „ochiul tău mare”; subliniind puritatea și misterul absolut al femeii iubite.

  Identific trăsături romantice: iubirea angelică, ideală, proprie omului de geniu (iubire romantică) şi utilizarea unei game variate de figuri de stil :comparaţie :„vedeam ca-n vis”, metafore :„haină de umbre şi raze”, „veghea mea sfântă”, epitete :„palidă haină”, „genele lunge”, „ochiul mare”, precum şi crearea expresivităţii prin verbele la conjunctiv :„să pot recunoaşte”, ce exprimă o dorinţă a eului poetic, înscriu poezia în romantism.

  Elementele ce compun prozodia sunt măsura versurilor de 11-12 silabe, iar rima versurilor este încrucişată pentru versul I şi III şi îmbrăţişată în ultimele patru versuri.

Ideea unui "inger de paza" nu vine din vreun text apocrif popular, ori din viziuni mistice mai mult sau mai putin eretice, ci chiar din textul evanghelic. La Matei:,,Căutați să nu defăimați pre vreunul dintr-acești mai mici; că zic vouă; ca îngerii lor în ceruri pururea văd fața Tatălui meu, care este în ceruri.”De asemenea, în Luca:,,Așa zic vouă, bucurie se face înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos ce se pocăiește".

compunere--vara că-n Rai

 

În zorii zilei ceţuri groase, alburii mă înconjoară şi nu văd nimic în jur. E răcoare şi umezeală,iar în fața mea Insula pe care o caut mi se arată deo­dată gigantică şi de un ver­de cu scli­piri de smarald, pe mă­sură ce soa­rele urcă pe cer. Pare că cerurile se des­prind de pă­mânt, ceaţa se ridică în nori, şi din apele cenuşii creș­te spina­rea unui animal uriaş. E linişte. O linişte ciudată, venită poate din pacea ape­lor, și care te face să fii respec­tuos cu ceea ce urmează să desco­peri. Este incredibil cum, la fiecare pas, din acest teren nisipos ţâşneşte cea mai bogată şi sălbatică vege­taţie! Înaintăm eu și câțiva prieteni pe insulă ca într-o Țară a Minunilor. Iepuri uriaşi ne taie calea, peste tot sunt păsări rare, de la berze negre şi egrete, la cufundari, lebede şi gâşte sălbatice. Aerul e plin de fluturi şi libelule, de gâze care mai de care mai colorate. Pacea şi armo­nia domnesc peste pădurile de sălcii albe şi roşii, pe sub care vieţuitoarele par a trăi doar pentru bu­cu­ria acestei tihne. Te cuprinde o senzaţie minunată, pentru că nimic rău nu ţi se poate întâmpla aici, şi clipele sunt atât de pline de fericire şi dulceaţă, încât ele însele îți sunt de ajuns. Şi ca şi cum asta nu ar fi fost destul, într-un mic crâng, pe sub florile salcâmilor înfloriţi, ni se mai arată un miracol: o mică herghelie de cai sălbatici! Liberi, pu­­ter­nici, cu pielea strălucind în soarele amiezii. Ne privesc liniştiţi, ca pe o curiozitate. Ani­male superbe, rod al libertății totale. Miroase a cimbrișor, care își amestecă albastrul-violet cu verdele dealurilor, în vreme ce soarele ridică în văzduh rouă cu miros de flori, iar fluturii și păsările se rotesc în extaz.Ajung lângă un stejar imens înconjurat de un crâng. Un rai în care soarele e răsturnat în iarbă. Mă pot culca lângă el, îl iau în brațe și adorm cu el în plină zi și simt că aici e Raiul meu.

compunere--O zi călduroasă....

 

compunere--O zi călduroasă....

Dimineață de vară…Toate stelele pier încet și,poate, ici-colo vreo steluță curioasa mai înfruntă, din când în când, valurile de lumină trandafirie, cu care zorile inundă răsăritul depărtat. Nicio adiere nu mișcă aerul. Roua are înfătișarea unor mărgăritare ce nu așteptau decât o rază de soare, spre a se schimba în strălucitoare diamante. Umezeala și răcoarea dimineții dădeau întregii naturi o nespusă frăgezime. Totul începea a se trezi sub primele raze prea calde ale zilei, iar eu încercam să ascult liniștea, tăcerea solemnă,de parcă întreaga grădină de sub geamul camerei mele părea că se află în așteptare.La răsărit se ivea geana de aur- roșiatic a soarelui,care într-o clipă șterge umbra de pe fruntea dealurilor din depărtare.Mă bucur de frăgezimea verdelui ierbii,de parfumul trandafirilor,al crinilor și de rotirea florilor de soare după astrul zilei.Vine în curând căldura miezului de iulie apăsătoare, covârâșitoare și ar fi fost cu neputință de înfruntat,dacă umbra pădurilor din apropiere n-ar fi astâmpărat-o puțin. Soarele,alb de fierbinte ce era, ploua cu foc peste albastrul limpede al cerului adânc care se pătează de câte un punct negru,dar trecător:Este un sticlete colorat ca-n povestea de demult,își caută o clipă de răcoare în ramurile unui nuc bătrân.Lângă mine, florile își pleacă petalele sub picăturile de zăpușeală ale zilei și,ca și cum s-ar teme de sărutarea lor; în acest joc nebunatic, valuri adânci și strălucitoare de culori și de lumină se reflectă dincolo de grădină, spre câmpul întins;acolo florile câmpului mă priveau ca atâția ochi roșii,albaștri, iar fluturii mici ca niște fulgi de azur se ridicau în stoluri zburătoare amețiți de miresme și lumină și căldură.E prea cald și mă așez resemnat sub mărul cu poame aurii de la marginea grădinii.Adorm și visez lupta a două mingi de foc și,înspăimântat mă trezesc. Vine amiaza cu un aer înflăcărat,soarele devine alb și plouă cu foc peste verdele grădinii.Privirea mi se oprește pe o frunză de mesteacăn tremurătoare, dornică, parcă, de a se ascunde de aerul prea cald, apoi privesc firele de iarbă,frunzele ce se strâng de frica arșiței.Tăcerea și misterul mă înconjură din toate părțile.Mă întreb dacă așa e la Tropice.Încet,încet  soarele se coboară sub orizont și o adiere trimisă din adâncuri înviorează ușor flori,frunze,viețuitoare.Se aud triluri rătăcite care se unesc apoi într-un concert măreț și încântat, urmăresc umbrele unei nopți calde ce se ridică fumegând de prin marginile orizontului cuprins cu privirea. Treptat se stinge orice mișcare,iar eu rămân tot în grădină alături de un greier ce-mi povestește pe note subțiri bucuria verii.

poezia,,Vals vechi”de Ion Vinea

 

,,Mă tem de privirea din urmă,

de vorbele de bun rămas,

de semnul vremelnic din poartă,

de zvonul pierdutului pas.

 

Mă tem de pustiu ,de tăcere,

de numele fără răspuns

din mijlocul nopțior rele.

Mă tem de regretul ascuns.

 

De somul și amăgirea

re-ntoarcerii pale din vis

mă tem,-de-ntreaga poveste

vorbind de-un pierdut paradis.”

 

Poezia „Vals vechi” de Ion Vinea, reprezentativă pentru estetica modernistă, evocă o atmosferă elegiacă prin muzicalitate și tema trecerii timpului, a contrastului dintre efemer și etern.

Eul liric își exprimă printr-o enumerare teama, spaima de privi înapoia timpului,de a auzi ,,vorbele de bun rămas”,de adio ce exprimă emoțiile profunde legate de despărțire. Fluturarea mâinii pentru rămas-bun este gestul pentru a semnala o despărțire trecătoare însoțită de melancolia, regretul și dorul stârnite de amintirea i ființei dragi care a plecat, precum și nesiguranța sau trecerea ireversibilă a timpului.Este reluată teama trăită într-un,,pustiu...tăcere” în singurătate, tristețe, sentimentul unui gol interior trăit în întunericul urât.Temerea pentru „regretul ascuns” se referă la o durere emoțională, regret,remușcare pe care a  ținut-o secretă și nu a exprimat-o în fața ființei iubite. Expresia „re-ntoarcerii pale din vis” este metafora falsității în care și-a trăit iubire ca un somn ireal,ca o poveste,ca-ntr-,,un paradis pierdut”,un timp al fericirii și purităii absolute.

Repetițiile,enumerările exprimă sentimentele profunde de teamă, creează o cadență aparte, imagini artistice mai vii prin sugerarea timpului trecut.Epitetele: ,,pierdutului ,rele, ascuns” exprimă regretul, misterul, incertitudinea, lumea interioară a eului liric.Verbul repetat,,mă tem”arată  nesiguranța, îngrijorarea pentru semnele unei despărțiri de ființa iubită.

  Titlul„vals vechi”îl trimite pe eul liric cu gândul la o lume apusă, transpusă în imagini crepusculare,iar ritmul valsului îl trimite într-un spațiu al visului și al halucinației care estompează granițele dintre realitate și amintirile fantastice. Muzica veche și melancolică reflectă o sensibilitate profundă, o privire aruncată spre lucrurile care au fost și s-au pierdut în timp.

 

 

SUBIECTUL de REZERVĂ--Evaluare Națională 22 iunie 2026

 

Textul 1

,, Lumea era înghesuită în antreul de jos. Acolo, doamna Deleanu, cucoana Catinca, Mircea și servitorii, adunați în fața ușii, o întâmpinaseră pe Olguța. Intrase, cu ochi negri și pas sprinten, bucuria casei în brațele doamnei Deleanu, apoi în brațele cucoanei Catinca, rumenindu-și mai aprins obrajii după fiecare îmbrățișare. Sosiră cuferele. Olguța-l reclamă pe cel mai mare. Veni și cufărul în antreu. Izbucniră cadourile. [...]

Olguța apăru așa cum o știau toți: cu plete negre căzând mereu în ochi, scuturate mereu pe spate, în bluză subțire, aproape băiat prin mișcări și atât de copilărește fată prin obrajii rotunzi [...].

 Doamna Deleanu era copleșită și primejdios mișcată. Nu cantitatea cadourilor o tulbura, ci meticuloasa memorie a Olguței pentru toate slăbiciunile și preferințele ei. Nimic nu lipsea. Dicționarul dorințelor doamnei Deleanu era complet la fiecare literă. Niciodată nu-și închipuise că Olguța poate fi atentă. [...]

Dar memoria acestui cufăr depășea cu mult aprecierea doamnei Deleanu. Din cufărul adânc, cu gesturi iuți, apărea portretul dorințelor fiecăruia. Măgulirea înduioșată a doamnei Deleanu devenea, pe rând, a tuturora. Fiecare recunoștea într-un pachet întins de Olguța o veche exclamație, o uitată dorință. Fiecare dar era o amintire. [...]

Între altele, cucoana Catinca căpătase o trusă de piele cu ace englezești. Odinioară văzuse așa ceva în Italia, la o englezoaică pe care-o invidiase numai din cauza acelor. De unde reținuse Olguța acest detaliu? Îi adusese exact ceea ce dorise în tinerețe. [...]

Dar surpriza domnului Deleanu? Venise cu ea alături, fără să știe. Un geamantan lat și plat, ceva mai mare decât cele obișnuite, deschizându-se nu în lat, ci în lung, ca o gură de crocodil, având un compartiment pentru haine, loc special pentru pălării, iar celălalt compartiment fiind un adevărat labirint de cutiuțe, sertare, pungi. Și toate erau pline. [...]

Cadourile Olguței aduceau tuturora bucurie, dar fiecăruia o altfel de bucurie. Nu oricine poate da altora accentul exact al bucuriei proprii. Cadourile sunt întotdeauna o surpriză agreabilă. Dar deseori dau naștere la constrângeri penibile. Dacă am presupune că primăvara, într-un an, lipsită de instinctul sigur al naturii, s-ar încurca și, aducând verdeață tuturor copacilor, n-ar respecta individualitatea lor, dând, de pildă, plopului frunză de stejar, piersicului, muguri de castan, liliacului, cârcei de viță, viilor, vreji de bostan, și nucilor, pătlăgele roșii – bucuria primăverii ar exista din pricina năvalei de verdeață, dar pe fiecare fizionomie vegetală ar râde constrâns bucuria răpită alteia. [...] Acele daruri numai care dovedesc că aducătorul lor te cunoaște, și-a amintit de tine, te-a reconstituit, și-a frământat mintea, culegându-ți, în amintire, exclamațiile, poftele exprimate sau înăbușite – dau bucurie. Ele-ți arată că ai existat în sufletul celui care ți le aduce, și darul, astfel, își pierde semnificația indiferentă de lucru cumpărat, căpătând-o pe aceea de răsfrângere a dorinței tale în afecțiunea altuia. Darurile Olguței, exacte ca ale primăverii, arătau că, în timpul celor trei ani de viață pariziană, nu numai că nu uitase pe niciunul dintre cei de acasă, dar că trăise în ei, ca primăvara la rădăcina copacilor. Toți o iubeau pe Olguța, dar toți o socoteau distrată și uitucă. Le dovedea contrariul. Abia acum fiecare înțelegea că acel cufăr al darurilor era sufletul Olguței, în care toți existau, în dezordine, dar complet. [...]

 Fundul cufărului era pavat cu cărți destinate lui Dănuț și lui Mircea. Și în alegerea cărților, Olguța dovedea aceeași memorie. [...] Scările se umpluseră de cărți, răspândind mirosul acela de hârtie tipărită, încă netăiată, bun ca mirosul scândurii albe și ca aroma pâinii calde pentru nara pasionatului lector. Cărți proaspete pe care mâna le alintă, le deschide, culegând în treacăt parfumul unui cuvânt din misterul frazei necitite, pe coperta cărora ochii recunosc acele nume de azur, care au cuiburi în inima noastră, ca rândunelele sub streașina caselor. Mircea, Dănuț, Monica și Puiu se așezară pe scări, printre cărți, răsfoindu-le. [...]

— Poftiți, copii, am turnat supa! răsună de sus glasul doamnei Deleanu.

— Unde-i Olguța? se întrebară lectorii. [...]

— Unde-a dispărut?

Îndemnat de o veche și obscură amintire din copilărie, Dănuț smuci capacul cufărului. Copilărește, acolo era Olguța, cu fața inundată de râs.

— Cine mă ia?

O luară pe sus.

 — Oameni mari, ați căzut în mintea copiilor! râdea cucoana Catinca, venind să-i ridice cu forța. Olguța glumise spontan, cu tot sufletul. Dar, ieșind din cufăr și urcând scările casei părintești, înconjurată de voioșia celorlalți, întâmpinată de bucuria părinților, simți că cel din urmă dar ieșit din cufărul darurilor intra numai în casa părintească, dar nu-i mai aparținea.

                                                                                           (Ionel Teodoreanu, La Medeleni)

Textul 2

,, Trebuie să recunoaștem, nu toate cadourile ne plac! [...]

Să nu-mi spuneți că vă place să primiți lucruri nefolositoare, urâte, de proastă calitate, care se strică după a doua întrebuințare sau care – pur și simplu – nu vi se potrivesc! [...] Uneori, am impresia că primesc cadoul altcuiva. Și, uneori, când simt asta, îl dau mai departe. Cine știe prin câte mâini va trece până ajunge, în sfârșit, la cel care chiar are nevoie de el. Sau la cineva care chiar se bucură de el. [...]

Nu-mi amintesc de prea multe cadouri primite în copilărie. O păpușă cât mine de înaltă, cu ochii verzi, părul scurt și ondulat, primită de Crăciun, la 6 ani, devenise universul meu magic: în jurul ei se întâmplau toate jocurile copilăriei, toate lecțiile învățate sau serbările repetate, toate secretele împărtășite. Cel mai frumos și important cadou, de care m-am bucurat ani de zile și de care o să-mi amintesc toată viața.

 Așa cum am această amintire specială despre un cadou primit, am o amintire la fel de specială despre un cadou oferit. Era ziua unui băiețel, fiul unei prietene foarte bune. Împlinea 4 sau 5 ani. [...] Surpriza băiețelului și faptul că eu am ghicit ce-și dorește, precum și bucuria din ochii lui mi le voi aminti, de-asemenea, toată viața. [...]

Eu nu-mi mai sărbătoresc ziua de ani buni. Dar sunt câțiva oameni, apropiați, care insistă să-mi dăruiască ceva. Și mă tot întreabă ce mi-aș dori. De cele mai multe ori le spun: nimic, nimic, nimic! Deși îmi place ideea de a mă răsfăța într-un fel. Anul trecut, la sugestia mea, au pus mână de la mână și mi-au luat un abonament, pe o lună, la o piscină. A fost cea mai frumoasă lună din an. Și, iată, așa, cei dragi mi-au dăruit experiențe, stări, amintiri. Și, tot anul trecut, prietenele mi-au pregătit o petrecere-surpriză. Prima din viața mea. Și a fost minunat. Felul în care s-au organizat ele, în amănunt, să nu mă prind, să mă ducă într-un anumit loc, la o anumită oră. [...]

— Și de ce mergem la Maria? – o întreb pe Livia.

— I-am promis că-i duc un spray pentru câinele ei, nu stăm mult!

— O sun să-i spun că venim?

— Sigur, te rog!

 Iar Maria părea ca trezită din somn. Iar apoi, când urcam scările, observ că sprayul cu pricina era pentru pisici, iar Maria are câine. Îi atrag atenția Liviei. Spune: Nu, e în regulă! E și pentru câini, și pentru pisici. Mă mir, nu înțeleg prea multe… iar când se deschide ușa, erau toate acolo, cu „Surpriiiise!”, un tort, ceva de băut, mici cadouri. Și nici nu a mai contat ce!”

                     (Liliana Nicolae, Sertarul cadourilor ratate sau atunci când ai impresia că ai primit cadoul altcuiva, www.dilemaveche.ro)

A.

1. Completează spațiile punctate cu informațiile din textul 1. 2 puncte

În antreu, așteptând să o întâmpine pe ............................................., se află doamna Deleanu, cucoana .................................., Mircea și servitorii

2. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 1. 2 puncte

Darul pentru domnul Deleanu constă

a. în cărți alese cu mare grijă.

b. într-o trusă de piele cu ace.

c. într-un dicționar al viselor.

 d. într-un geamantan neobișnuit.

3. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2. 2 puncte

Autoarea a primit cadou o păpușă când avea

a. patru ani.

 b. cinci ani.

 c. șase ani.

d. nouă ani.

4. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2. 2 puncte

La cea mai recentă aniversare, autoarea a primit

a. un câine cu ochi verzi.

 b. un abonament la piscină.

 c. un animal de companie.

d. un spray pentru pisică.

5. Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a marca dacă acesta este adevărat sau fals, bazându-te pe informațiile din cele două texte. 6 puncte

                   Textul 1

                        Enunțul                                             Adevărat               Fals

Olguța a locuit trei ani în Franța.

Fiecare primește în dar ceea ce și-a dorit.

Olguța se ascunde sub pat.

Textul 2

                       Enunțul                                             Adevărat                 Fals

Autoarea i-a oferit unui băiețel cadoul pe care acesta și l-a dorit.

 Maria are o pisică de rasă.

Autoarea vrea să își sărbătorească ziua în fiecare an

6. Transcrie din fragmentul următor două figuri de stil, precizând felul acestora:

„Scările se umpluseră de cărți, răspândind mirosul acela de hârtie tipărită, încă netăiată, bun ca mirosul scândurii albe și ca aroma pâinii calde pentru nara pasionatului lector. Cărți proaspete pe care mâna le alintă, le deschide, culegând în treacăt parfumul unui cuvânt din misterul frazei necitite, pe coperta cărora ochii recunosc acele nume de azur, care au cuiburi în inima noastră, ca rândunelele sub streașina caselor”.                                                                                                       6 puncte

  „cuiburi în inima noastră” – metaforă;

„mirosul acela de hârtie tipărită, încă netăiată, bun ca mirosul scândurii albe” – comparație

 

7. Prezintă, în minimum 30 de cuvinte, un element de conținut comun celor două texte, valorificând câte o secvență relevantă din fiecare text.                                                                    6 puncte

          Un element comun celor două texte este cadoul.

  În textul1,Olguța aduce,, din cufărul adânc, cu gesturi iuți, apărea portretul dorințelor fiecăruia.”Cei prezenți primesc cadourile dorite:doamna Catinca,, o trusă de piele cu ace englezești”,domnul Deleanu,, un geamantan lat și plat”, cărți destinate lui Dănuț și lui Mircea,ea însăși era darul casei părintești.Generoasă și iubitoare,Olguța,după,, trei ani de viață pariziană”arătase că,, nu uitase pe niciunul dintre cei de acasă.”În textul 2,autoarea recunoaște că, nu toate cadourile ne plac„și-și amintește de păpușa primită în copilărie,, cel mai frumos și important cadou, de care m-am bucurat ani de zile și de care o să-mi amintesc toată viața”,de cadoul,, o lună, la o piscină”și mai ales de ,,petrecere-surpriză”a prietenelor pentru ziua ei. Generozitatea înseamnă fericirea când oamenii simt că darul lor a avut sau va avea un impact pozitiv asupra celui care îl primeşte. Să nu uităm proverbul „Dar din dar se face!”

8. Crezi că este bine să oferim altcuiva darurile nepotrivite pe care le-am primit? Justifică, în 50-100 de cuvinte, răspunsul la întrebarea dată, valorificând textul 2.                                 6 puncte

   Sunt persoane care, în anumite situaţii, se simţ obligate sau doresc  sa facă daruri celor din jur în anumite ocazii.Cred că trebuie să dăruim cȃnd simţim că avem ceva de dat, pentru că ne dorim noi să o facem şi simţim ca acest lucru ne face pe noi mai buni, mai umani, mai autentici. Fie că darul ne aduce nouă bucuria de a o fi făcut, fie că ne dăm seama că ne face plăcere să creăm cuiva bucurie sau să susţinem o persoană în nevoie, dar, în orice caz, dacă e să o facem ar fi să fie fără vreun fel de aşteptare a reciprocității.Se spune că,,darul este al celui care dă”, în sensul că singura sursă de mulţumire ar trebui să fie bucuria de a fi oferit, de a fi văzut o urmă de zȃmbet pe faţa celui care a primit. Iar cel care primeşte un dar nu ar trebui să aibă altă obligaţie decȃt de a mulţumi şi eventual a spune cȃt de mult îi place ceea ce a primit. Cred că putem învăţa de la oameni o lecţii de umanitate şi generozitate şi că putem spune apoi lumii cum anumite gesturi ne-a influențat viaţa … pentru că aceștia şi-au dorit să facă un gesst, fără vreo obligaţie, dar au transmis un principiu moral fundamental, care nu poate fi uitat niciodată!Astfel autoarea din textul 2 a primit din partea prietenelor un cadou-surpriză care va rămâne de neuitat,, a fost minunat. Felul în care s-au organizat ele, în amănunt, să nu mă prind, să mă ducă într-un anumit loc, la o anumită oră.”

 Cu toții suntem diferiți și fiecare reacționează altfel atunci când primește un cadou. Dacă reacția nu este pe măsura așteptărilor, politicos este să nu spui nimic. Poate e vorba de o persoană care nu se exteriorizează, poate că nu îi place să fie în centrul atenției atunci când primește un cadou, sau poate pur și simplu nu i-a plăcut darul pe care i l-ai oferit. Așadar, nu e doar politicos, e și înțelept să nu spui nimic dacă observi că reacția nu a fost pe măsura așteptărilor. Cel puțin știi că ți-ai dat silința și ai oferit totuși un dar, chiar dacă nu a fost neapărat apreciat.Iar dacă primim un cadou nepotrivit ar trebui să gândim ce rost îi găsim,poate peste un timp va fi folositor.....

9. Asociază fragmentul din textul 2, scris de Liliana Nicolae, cu un text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând, în 50-100 de cuvinte, o valoare comună (morală sau culturală), prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.                                         6 puncte

     Generozitatea poate fi o valoare morală comună pentru două texte ce pot fi asociate.

 O asociere cu textul 2 poate fi un fragment din cartea,,Inocenții”de Ioana Pârvulescu.

,,  Și-ntr-o zi, Dina, care se gândea la toate ca un om mare, a hotărât că trebuie să îi facem și noi un cadou, de ziua lui. Aveam cu toții bani puși deoparte și ne-am gândit să-i luăm un ceas „antiacvatic”. Nu mă întreba la ce i-ar fi folosit, poate doar să facă baie în cadă, cu el, dar nouă ne plăcea cum sună: un antiacvatic pentru un anticar.

- Când e ziua dumneavoastră de naștere, l-a întrebat politicos verișoara mea pe anticar (...)

 - Ziua mea n-o mai sărbătoresc de mult, fiindcă de ziua mea mi s-a întâmplat cândva o mare nenorocire. Dacă vreți totuși s-o aflați, căutați aici în anticariat. E la vedere pe o carte. E legată cumva de o femeie. Dacă descoperiți cartea, veți afla când e ziua mea de naștere și o s-o sărbătorim împreună, la anul, fiindcă anul ăsta a trecut deja.” 

  Hotărârea de a-i face bătrânului anticar un cadou de aniversare este acceptată de toți prietenii,iar aesta cu energie și inteligență le dezvăluie misterul zilei sale de naștere,cerându-le să afle data prin a descoperi cartea cu numele unei femei.În textul 2,autoarea își amintește de cadourile primite în copilărie,,o păpușă cât mine de înaltă”,mai târziu a primit răsfățul unei luni la piscină și mai ales surpriza în care a fost atrasă de prietene.Și toate aceste cu mărturisirea, nu-mi mai sărbătoresc ziua de ani buni.”

B.

 1. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect. 2 puncte

Conțin diftong ambele cuvinte din seria:

a. „altcuiva”, „cârcei”.

 b. „cunoaște”, „răsfoind”.

 c. „înțelegea”, „special”.

d. „primejdios”, „liliacului”.

2. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect. 2 puncte

Cuvintele subliniate în fragmentul

„Dar ieșind din cufăr și urcând scările casei părintești (1), înconjurată de voioșia celorlalți (2), întâmpinată de bucuria părinților, simți că cel din urmă dar ieșit din cufărul darurilor intra numai în casa părintească”

s-au format prin:

a. derivare (1), derivare (2).

 b. derivare (1), compunere (2).

c. compunere (1), derivare (2).

d. compunere (1), conversiune (2).

3. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect. 2 puncte

 Secvența subliniată în fragmentul

„Anul trecut, la sugestia mea, au pus mână de la mână și mi-au luat un abonament pe o lună”

 are sensul de:

a. a amâna o decizie.

b. a proteja pe cineva.

 c. a saluta cu mâna.

d. a strânge bani.

4. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect. 2 puncte

 Sunt sinonime cuvintele subliniate în secvențele din seria:

a. „cea mai frumoasă lună din an”; Urmărim eclipsa de lună.

b. „muguri de castan, cârcei de viță”; Fac rar cârcei la picior.

c. „mi-au pregătit o petrecere”; Gazdele mi-au pregătit cina.

d. „nu toate cadourile ne plac”; Darurile Olguței aduc bucurie.

5. Menționează cazul fiecărui cuvânt subliniat în secvența:

„— Poftiți, copii, am turnat supa! răsună de sus glasul doamnei Deleanu”. 6 puncte

              Cuvântul                         Cazul

               „copii”

              „glasul”

              „Deleanu

6. Alcătuiește o propoziție negativă, în care pronumele personal de persoana a II-a, numărul singular să fie în cazul dativ (1) și un enunț interogativ, în care verbul „a ajunge” să aibă valoare copulativă (2).     

 7. Transcrie propozițiile subordonate din secvența următoare, precizând felul acestora:

„Surpriza băiețelului și faptul că eu am ghicit ce-și dorește, precum și bucuria din ochii lui mi le voi aminti, de-asemenea, toată viața”. 

 8. Scrie, pe spațiile punctate, forma corectă a cuvintelor subliniate în următoarele enunțuri, reprezentând biletul unui tânăr.                                                                                            6 puncte

 Andrei, ia numărul meu de telefon, scrie-ți-l / scrieți-l (1) în agendă, ca să putem stabili plecarea în excursia din ultimele / ultimile (2) zile a / ale (3) anului acesta / acestuia (4)! Bineînțeles / Bine înțeles (5) că poți veni / venii (6) cu fratele tău.

Andrei, ia numărul meu de telefon, ..................................... (1) în agendă, ca să putem stabili plecarea în excursia din ........................... (2) zile ........................... (3) anului ...............................(4)! ................................... (5) că poți ................................. (6) cu fratele tău. 

 SUBIECTUL AL II-LEA 20 de puncte

 Scrie o compunere, de minimum 150 de cuvinte, în care să o caracterizezi pe Olguța, personajul din textul lui Ionel Teodoreanu.  

Olguța este personaju principal din textul1, se află în centrul acțiunii.Caracterizarea directă făcută de narato o prezintă pe Olguța în momentul când intră în casa părintească și este îmbrățișată de cei prezenți.Este descrisă înfățișarea ei așa cum o știau toți: ,,cu plete negre căzând mereu în ochi, scuturate mereu pe spate, în bluză subțire, aproape băiat prin mișcări și atât de copilărește fată prin obrajii rotunzi.”O uimește pe doamna Deleanu,, meticuloasa memorie a Olguței pentru toate slăbiciunile și preferințele ei”,atenția fetei înseamnă iubire pentru dorințele spuse sau nu ale mamei sale. Totul este perfect în ochii celor de față.Darurile aduse erau o dovadă că ea trăise amintirea celor de acasă cu pasiune:o cutie cu ace pentru cucoana Catinca,un geamantan pentru domnul Deleanu,cărți pentru  Dănuț și Mircea,Monic și Puiu.

 Caracterizarea indirectă a personajului reiese din comportamentul şi relaţia cu familia ce o înconjoară cu bucurie.Gesturile,,iuți”ale Olguței trădează neastâmpărul copilăresc de a dărui plăcere celor care au așteptat-o.Comportamentul Olguței arată că departe de casă,, nu uitase pe niciunul dintre cei de acasă, dar că trăise în ei, ca primăvara la rădăcina copacilor”,îi simțise lângă ea,toți făceau parte din ființa ei. Și astfel toți înțelegeau că,,acel cufăr al darurilor era sufletul Olguței, în care toți existau, în dezordine, dar complet.”Cufărul a fost ca o cămară în care Olguța i-a strâns pe cei ce-i iubea,i-a purtat cu ea departe.În final,Olguța se copilărește și,ca o glumă, se ascunde în cufăr,devenind ea însăși un dar pentru cei dragi,era a lor.         

  Personajul Olguța este un personaj fascinant,exuberant,generos cu cei din familie,ce-și trăiește fiecare clipă a vieții cu bucuria de a fi.

Autorul se remarcă printr-o abordare unică, descrieri bogate, dialoguri autentice și o capacitate de a crea o atmosferă evocatoare. Dialogurile sunt naturale și pline de viață, reflectând autenticitatea relațiilor dintre personaje.

 

rezolvările mele pentru punctele 6,7,8,9 +rezumatul (evaluarea națională 22 iunie 2026

 

6=O trăsătură a textului narativ pe care o identific în fragment este prezența unui narator  obiectiv,vocea textuală prezintă diferite timpuri ale narațiunii,spațiul,,redacția...pădurea,casa”în care sunt aduse diferite vietăți;acțiunile unui personaj,Vladimir sunt redat prin multe verbe la timpul trecut,,locuia,lucra”,creând scene  ce par că se desfășoară sub ochii cititorului. În acest fragment naratorul obiectiv relatează întâmplarea cu ajutorul narațiunii,la persoana a 3a.

7=Un element de conținut comun celor două texte este natura.În textul 1,diferite vietăți ajunse întâmplător într-o redacție își găsesc adăpost și vindecare în intimitatea unui om cu suflet bun,ce-și petrece timpul în natura înconjurătoare,iar gestul lui de a le înapoia naturii,locului firesc al acestora, dovedește grijă pentru lumea necuvântătoarelor.În textul 2,natura se oferă omului pentru a-i alina senzația de sete și, chiar dacă darul primit,nuca de cocos,este neplăcut,trebuie apreciat gestul celui care a oferit,iar fructele,, de cacao galben-portocalii și câteva frunze”adevărate comori pentru oamenii locului devin daruri deosebite.

8=Cred că primirea darurilor este un catalizator pentru conexiunea umană. Ele reprezintă o dovadă concretă a afecțiunii și aprecierii. Un dar primit arată că persoana care l-a oferit a fost atentă la dorințele, nevoile sau preferințele tale. Această atenție creează o legătură emoțională mai profundă și consolidează încrederea.Unele daruri sunt considerate un limbaj al iubirii, cultivă starea de recunoștință. A dărui este mai important decât a primi ! Dăruind,un om se va  apropia atât de ceilalți cât și de el însuși. Oferind și primind daruri simbolice și semnificative,simple sau bogate, putem exprima afecțiune, apreciere și recunoștință. Darurile nu trebuie să fie neapărat obiecte materiale scumpe, ci pot fi și gesturi simple, timp sau atenție pe care le oferim celor dragi. Limbajul darurilor reprezintă o modalitate minunată de a exprima iubirea și afecțiunea față de cei dragi.

 În textul 2,călătorul primește,, nucă-de-cocos de la mama ei de-acasă”cu,, un gust aproape imposibil”,neplăcut,apoi,,două fructe de cacao galben-portocalii și câteva frunze pe care vreau să le presez.”Chiar dacă la început nu înțelege sensul darului,i-a potolit setea, este apoi încântat de ceea ce primește. Darurile primite trebuie prețuite oricât de simple ar fi,pentru că cel ce dăruiește își pune în gestul lui o parte din suflet și, chiar dacă nu rostește cuvinte, obiectele dăruite vorbesc.

9=O asociere poate fi între povestirea,Scatiul și stăpânul său” de Anton Holban.,, Când a venit primăvara și am văzut afară frunzele și păsările așa de vesele, m-am hotărât, cu infinită părere de rău, să-i dau drumul lui Boris. Să se bucure și el ca ceilalți toți, să-și croiască o casă, să-și facă familie. Despărțirea a fost tragică. ” Omul știe că o pasăre se naşte liberă,singura ei dorință este să zboare.Chiar dacă se simțea iubit,Boris tânjea după libertate.

În textul 1....Vladimir care a îngrijit diferite viețuitoare a înțeles că viața lor este în natură și de aceea ,, un stârc cenuşiu... a fost eliberat pe râu, primăvara, iar fotografia lui a ocupat prima pagină a unui ziar făcut într-o duminică.” Viețuitoarele sălbatice trebuie redate mediului lor natural după reabilitare, trebuie să fie capabile să se descurce singure, fără intervenție umană.

                      (se poate asocia și cu,,O vară cu Isidor”de Veronica Niculescu)

REZUMAT:

O broască țestoasă, găsită în fața tipografiei este adusă în redacție,refuză să mănânce verdețuri.Vladimir  a dus broasca acasă și a înțeles din refuzurile ei că este carnivoră.După un timp a intrat în hibernare.Primăvara a fost bine hrănită și eliberată în pădure,pentru că Vladimir locuia aproape de pădure.Nimeni nu știa că acestuia îi plăceau păsările,plimbările prin locuri din pădure de unde admira cerul. În redacție au mai ajuns animale pe care tot el le-a îngrijit și apoi le-a eliberat: un uliu păsărar electrocutat vindecat la un cabinet veterinar,un stârc cenușiu prins în gheață,vindecat devine plimbăreț cu alură de domn pe veranda casei.Fotografia lui a ocupat pagina primă a ziarului.

 

 

 

 Sfaturi...sfaturi...sfaturi....

Gândește-te bine înainte de a începe lucrarea și spune cu hotărâre:eu știu...eu știu...eu știu...am învățat cât și cum am putut!!!!!!!!!!!

Citește cu atenție tot subiectul. Nu intra în panică la punctul,,Prezintă.....,,Asociază textul”......sau ,,Crezi că”.....sau  compunerea........Fă-ți planul cu multă grijă.,scrie pe ciornă doar ce vrei să nu uiți ......

Caută să scrii cât mai curat și mai frumos, pentru că are multă însemnătate Este primul lucru cu care face cunoștință profesorul-corector, înainte de a citi conținutul tezei(se spune așa: până să vezi că omul e cumsecade,îi observi mai întâi îmbrăcămintea, deși se mai spune că ,,nu haina face pe om."...Asta are rost în anumite împrejurări, mai târziu te vei convinge că toate proverbele sunt adevărate.)

Deci... scrie citeț! ține seama de punctuație și de ortografie! Oricât de bine răspunzi, dacă nu scrii  corect, n-ai făcut nicio ispravă.Știu că ai imaginație,dar nu o poți exprima,străduiește-te,poți împrumuta din lecturile din manual:cuvinte,propoziții—le-ai învățat,deci îți aparțin!!!!

                     Știu că ai citit și cărțile unor autori străini,unele au devenit filme de succes,dacă vreun personaj te-a impresionat sau o scenă ți-a rămas în amintire,folosește-o la asociere,iar dacă cel ce corectează nu știe de acea carte,nu-i nimic ,se va informa repede și te va nota favorabil!!!!
Exprimă-ți ideile în propoziții și fraze cât mai limpezi. Lasă la o parte cuvintele pe care,de obicei,nu le folosești,stilul întortocheat ; asta e treaba scriitorilor mari!
Nu te  grăbi !Să nu te impresioneze că cel de alături scrie de zor și că va fi înaintea ta. Lasă-l să scrie! De unde știi că nu scrie prostii?

                                 (subiectele poate nu îți vor plăcea,dar de unde și de la cine altele?????ai văzut și unele simulări și mai bune și mai rele,nu știu cât și cum se gândesc la sufletele voastre tremurânde....imporantantă e impresia!!!!!)

                   Nu uita să ai un ceas la mână...așa vei avea timp să recitești lucrarea.

            Când ieși din sala de examen,să ai gândul că ai făcut tot ce ai putut.
                    și acum, îți doresc succes! (va fi bine....am încredere în tine!!!!!!!!!

îți trimit o ramură de tei parfumată.....se spune că vindecă sufletele......................