test :poezia,,Numai poetul”de Mihai Eminescu și,,

 

Textul 1

,, Lumea toată-i trecătoare.
Oamenii se trec și mor
Ca și miile de unde,
Ce un suflet le pătrunde,
Treierând necontenit
Sânul mării infinit.

Numai poetul,
Ca pasări ce zboară
Deasupra valurilor,
Trece peste nemărginirea timpului :
În ramurile gândului,
În sfintele lunci,
Unde păsări ca el
Se-ntrec în cântări.”

                                          (,,Numai poetul”de Mihai Eminescu)

Textul 2

 ,,A te naşte artist este ca şi cum ai încerca să îmblânzeşti un blestem. Nu cred că există societate care să-şi fi acceptat vreodată artiştii. Întotdeauna cei care s-au manifestat altfel decât majoritatea au fost alungaţi din Cetate. De aceea gloria postumă rămâne o sintagmă pe cât de tristă pe atât de adevărată.   Atunci care ar fi rolul artistului în societate? Sau artistul mai are vreo utilitate? Mai găseşte el înţelegere? Întrebări cu răspunsuri foarte dificile dacă nu chiar imposibile mai ales în aceste vremuri când pseudovedetele şi nonvalorile sunt promovate cu o nebună îndârjire. Şi, totuşi, fără aceşti bieţi lampagii ne-am întoarce cu paşi repezi spre Evul Mediu... Cine doreşte cu adevărat să reuşească trebuie să facă ucenicie pe viaţă aşa cum spunea Arghezi. Mă gândesc la, Perpessicius, care aproape a orbit scriind despre opera lui Eminescu, la Luchian care, atacat de paralizie, continuă să picteze, la Beethoven care, complet surd compunea, superba Simfonie a-IX-a şi exemplele sunt nenumărate.    Societatea ar trebui să înţeleagă faptul că artistul este o poartă spre alte lumi că sfâşierea lui existenţială este pusă în slujba binelui şi a frumosului. Ne vin în minte versurile lui Ştefan Augustin Doinaş: Pentru zile şi nopţi care-mbată şi dor/ pentru-un vis hărăzit s-o consume/ locuiesc într-o inimă arsă de dor/ care bate puternic în lume.

  Cred că ceea ce defineşte cel mai bine un popor este apartenenţa la cultură la artă. Pe pereţii unor lagăre de concentrare naziste s-au găsit scrijelite... versuri! Fapt ce demonstrează că şi în cele mai cumplite momente omul a continuat să spere, să creeze. Un popor care nu este însetat de cultură uşor – uşor se va stinge. Poate grija zilei de mâine nu lasă loc şi unei griji pentru cultură...

  Vedem uimiţi rezultatele elevilor de la examenul de limbă în bacalaureat, vedem uimiţi cum literatura română este... ucisă, cum aceşti tineri au alte... priorităţi decât de a citi din operele lui Bacovia, Blaga sau Nichita Stănescu. De Crăciun am primit să mă colinde trei copii de clasa a VIII-a. Înainte de aceasta i-am întrebat cum se numesc şcolile la care învaţă. Mihail Sebastian, Anghel Saligny şi Mihu Dragomir. Am forţat nota şi i-am întrebat dacă ştiu măcar un singur lucru despre aceste personalităţi. M-au privit uluiţi şi, parcă supăraţi că am tupeul... să-i întreb aşa ceva, şi bineînţeles că nu am primit niciun răspuns. Măcar ştiau cum se numesc şcolile la care – să zicem – că învaţă.

  Poate niciodată nu este prea târziu să credem că valorile, arta şi cultura îşi vor găsi locul meritat în inimile tuturor. Că va veni timpul ca artiştii chiar să poată trăi din operele lor. În ultima perioadă a vieţii Eminescu trăia din chetele strânse de prieteni. Astăzi chipul lui a ajuns pe cea mai valoroasă bancnotă, pe cea de 500 de lei. Printr-o ironie greu de imaginat astfel a ajuns Eminescu... pe bani.”

                                                                                 (de Alexandru HALUPA publicat în revista Litera 13 nr. 2)

 

 A.

1. Formulează două idei poetice, așa cum se desprind din textul 1

2. Din punct de vedere stilistic, în textul 1 se regăsesc:

a. două comparații și inversiune

b. trei comparații și trei inversiuni

c. două comparații și două inversiuni

d. trei comparații și o inversiune

3. În textul 1 imaginea poetului este:

a. demitizată

b. idealizată

c. unicizată

d. denigrată

4. Două dintre temele textului 1 sunt:

a. timpul și lumea

b. marea și timpul

c. timpul și condiția artistului

d. condiția artistului și marea

5.                              Enunțul:                                                         corect                     incorect

Textul 1 stabilește o asemănare între poet și păsări.

Artistul, prin creație, poate depăși granițele timpului.

Întotdeauna, artiștii au fost recunoscuți de societatea contemporană ca valori și au fost apreciați. Printre personalitățile care s-au sacrificat pentru a crea se numără: Beethoven, Ș. Augustin Doinaș, Perspessicius, Șt. Luchian.

Cultura unui popor este o posibilitate de salvare a acestuia.

Textul poetic propus se construiește pe baza unei antiteze.

6. Menționează în câte un enunț, tiparul textual din fiecare dintre fragmentele de mai jos

 a),, Întotdeauna cei care s­au manifestat altfel decât majoritatea au fost alungaţi din Cetate. De aceea gloria postumă rămâne o sintagmă pe cât de tristă pe atât de adevărată.”

  b) Înainte de aceasta i­am întrebat cum se numesc şcolile la care învaţă. Mihail Sebastian, Anghel Saligny şi Mihu Dragomir. Am forţat nota şi i­am întrebat dacă ştiu măcar un singur lucru despre aceste personalităţi. M­au privit uluiţi şi, parcă supăraţi că am tupeul... să­i întreb aşa ceva, şi bineînţeles că nu

am primit niciun răspuns. Măcar ştiau cum se numesc şcolile la care – să zicem – că învaţă.

7. Precizează, în cel puțin 30 de cuvinte, o legătură care se poate stabili, la nivelul conținutului, între textul poetic Numai poetul, de M. Eminescu și articolul lui Alexandru Halupa.

8. Crezi că artistul are un rol deosebit în societate? Motivează-ți răspunsul într-un text de 50-90 de cuvinte, care să susțină punctul tău de vedere, valorificând unul dintre textele propuse.

9. Asociază textul Numai poetul M. Eminescu cu un alt text literar studiat sau citit ca lectură suplimentară, prezentând, în 50-90 de cuvinte, o asemănare și o deosebire dintre acestea.

B.

1. Precizează numărul de sunete și de litere pentru cuvintele: „lunci“ și „Arghezi“

2. Fac parte din același câmp lexical toate cuvintele din seria:

a. zile, timp, nopți, necontenit

b. societate, oameni, popor, tineri

c. artist, glorie, poet, versuri

d. a compune, a picta, a scrie, poet

3. Rescrie enunțul:

 „Societatea ar trebui să înţeleagă faptul că artistul este o poartă spre alte lumi că sfâşierea lui existenţială este pusă în slujba binelui şi a frumosului“

                       înlocuind termenii subliniați cu câte un sinonim contextual.

4. Transcrie din fragmentul următor trei adjective diferite:

 „Întrebări cu răspunsuri foarte dificile dacă nu chiar imposibile mai ales în aceste vremuri când pseudovedetele şi nonvalorile sunt promovate cu o nebună îndârjire.“

5. Alcătuiește un enunț asertiv în care să existe o propoziție principală și două propoziții subordonate, aflate în relație de coordonare disjunctivă.

6. Alcătuiește un enunț asertiv în care cuvântul poet să fie nume predicativ în cazul genitiv și un enunț interogativ în care cuvântul ce să aibă valoarea morfologică de adjectiv pronominal interogativ.

7. Rescrie următorul enunț corectând greșelile, indiferent de natura acestora:

„Î-i răsfoii jurnalul, dar mă sfii să i-o spun, lui înseși părând-u-i-se nepotrivit și nefind de accord cu asta.“

SUBIECTUL al II­lea

Imaginează-ți că în școala ta a avut loc o întâlnire cu un artist (poet, prozator, pictor, sculptor, muzician etc).

Redactează o pagină de jurnal, de cel puțin 150 de cuvinte, în care să descrii emoțiile/experiențele, sentimentele trăite cu acest prilej. În cadrul textului vei respecta convențiile jurnalului, vei prezenta o secvență descriptivă și una explicativă.

 

 

 

test ușor: ,,Micul Prinț”de Antoine de Saint-Exupéry și ,,Cerul, de fapt, nu există”....interviu cu Adrian Șonka, astronom

                Textul 1

 XXIV

,,Eram într-a opta zi de la pana mea în deșert și ascultasem povestea negustorului bându-mi ultima picătură din provizia de apă.

 — Ah! i-am spus micului prinţ, amintirile tale sunt tare frumoase, dar încă nu mi-am reparat avionul, nu mai am nimic de băut și aș fi fericit și eu, dacă aș putea merge încet-încet spre o fântână!

— Prietena mea, vulpea, îmi spuse el...

— Puștiule, nu mai e vorba de vulpe!

— De ce?

 — Pentru că o să murim de sete...

Nu-mi pricepu raţionamentul și-mi răspunse:

 — E bine să ai un prieten, chiar dacă urmează să mori. Cât despre mine, sunt foarte mulţumit c-am avut o prietenă vulpe... „Nu-și dă seama de pericol, mi-am spus. Nu-i e niciodată foame sau sete. Un pic de soare-i ajunge...”

Dar el mă privi și răspunse gândurilor mele:

— Și mie mi-e sete... să căutăm un puţ...

Am făcut un gest de lehamite: e absurd să cauţi un puţ, la nimereală, în imensitatea deșertului. Cu toate astea, am pornit la drum.

 După ce-am mers ore întregi în tăcere, s-a lăsat noaptea și stelele au început să strălucească. Le zăream ca prin vis, având un pic de febră, din cauza setei. Vorbele micului prinţ îmi jucau în memorie. — Deci ţi-e sete și ţie? l-am întrebat.

Dar nu mi-a răspuns la întrebare. Mi-a spus cu simplitate:

— Apa poate să fie bună și pentru inimă...

Nu i-am înţeles răspunsul, dar am tăcut... Știam prea bine că nu trebuie să-i pui întrebări. Era obosit. S-a așezat. M-am așezat lângă el. Și, după o tăcere, mai spuse:

— Stelele sunt frumoase datorită unei flori care nu se vede...

 Am răspuns „firește” și am privit, fără o vorbă, răsfrângerile de nisip sub razele de lună.

 — Deșertul e frumos, adăugă el. Și era adevărat. Mi-a plăcut întotdeauna deșertul. Te așezi pe o dună. Nu vezi nimic. N-auzi nimic.

Și totuși ceva iradiază în liniște...

— Ce înfrumuseţează deșertul, spuse micul prinţ, e că undeva ascunde un puţ...

Am fost surprins să înţeleg deodată această misterioasă iradiere a deșertului. Pe când eram copil locuiam într-o casă veche, iar legenda istorisea că-n ea era pitită o comoară. Firește, nimeni n-a putut s-o descopere vreodată, ba poate că nici n-a încercat s-o facă. Dar toată casa era vrăjită de ea. Casa mea ascundea un secret drept în inima ei...

 — Da, i-am spus micului prinţ, fie că-i vorba de casă, de stele sau de deșert, ceea ce le dă frumuseţe e invizibil!”

— Mă bucur, spuse el, că ești de-acord cu vulpea mea.

 Cum micul prinţ era pe cale să aţipească, l-am luat în braţe și am pornit-o iar la drum. Eram emoţionat. Mi se părea că duc o comoară gingașă. Mi se părea chiar că nimic de pe Pământ nu-i mai gingaș. Priveam, la licărirea lunii, fruntea aia palidă, ochii ăia închiși, șuviţele alea de păr care tremurau în vânt și-mi spuneam: „Ce văd aici nu-i decât o coajă. Cel mai important e invizibil...”

 Cum buzele lui întredeschise schiţau un vag surâs, mi-am mai zis: „Ce mă emoţionează atât de tare la acest mic prinţ adormit e fidelitatea lui pentru o floare, e imaginea unui trandafir care iradiază în el asemenea luminii unei lămpi, chiar și când doarme...” Și-l ghiceam chiar mai gingaș. Trebuie să păzești bine lămpile: o simplă pală de vânt le poate stinge...

Și, mergând astfel, am descoperit, în zori de zi, puţul.”

                                                                                          Antoine de Saint-Exupéry,, Micul Prinț”

                                                                                                               traducere de Ioana Pârvulescu

                  Textul 2

-Până la urmă, ce-nseamnă să faci astronomie?

Înseamnă că-ți place să te uiți la cer, să-l observi. Întâi să-l înveți și apoi să faci ceva mai mult, dacă vrei. Dacă nu, doar îl observi și te bucuri de frumusețea obiectelor de pe cer. Un astronom profesionist face cam același lucru, dar mai în detaliu. El nu se uită la tot cerul, ci doar la un obiect, un asteroid, de pildă. Și eu, când fac observații aici, stau o lună și observ un singur punct luminos.

-Dar să-nveți cerul ce presupune?

Când te uiți pe cer, tinzi să vezi constelațiile. Să-nveți cerul înseamnă să înveți să recunoști constelațiile, formele acestea compuse din stele strălucitoare. Să-nveți să deosebești obiectele între ele. Sunt pe cer obiecte care se mișcă. Mulți zic că-s OZN-uri. Oamenii ies și-și pun dorințe la stele căzătoare. Dar majoritatea și le-au pus, de fapt, la sateliți artificiali. Să știi cum arată un satelit artificial, cum apare, cum dispare, cum arată un meteor, adică o stea căzătoare. Mai înseamnă să vezi cum se mișcă toate chestiile astea. Dacă stăm 20 de minute, putem vedea cum stelele s-au ridicat, au coborât, s-au mișcat de la stânga la dreapta…

-Cerul despre care vorbiți e cel de noapte?

Cerul de noapte, pentru că ziua cerul e plictisitor. E un albastru infinit, cum se zice, cu soarele la care nici măcar nu te poți uita, pentru că e prea strălucitor. Uneori se mai vede luna și, dacă știi foarte bine, poți vedea planeta Venus. Norii nu sunt obiecte care se pot studia: e ca și cum ai studia aburul de la supa care tocmai fierbe. Cu toate că și observațiile meteorologice pot fi interesante.

-Ce vedem, de fapt, când ne uităm la cer?

Vezi, practic, prin atmosferă, printr-un aer transparent. Cerul, de fapt, nu există. Vezi, prin atmosfera transparentă, universul. La un moment dat vezi un punct luminos. De fapt, capul tău, atunci, s-a rotit în așa fel încât ochii îți sunt îndreptați spre o direcție de unde vine lumină. Și lumina aia vine de la un alt soare. Fiecare punct luminos pe care-l vedem pe cer e de fapt un alt soare. Noi, de fapt, nu ne uităm pe cer, ci în univers.

-Cerul, de fapt, nu există decât prin corpurile cerești care sunt acolo?

Ele nu sunt acolo, nu sunt pe cer, pentru că cerul e nimic, nu există, e atmosferă transparentă. De fapt, obiectele sunt foarte îndepărtate de noi. Pentru că noi nu le putem vedea în funcție de depărtare, nu putem distinge depărtarea stelelor, ni se pare că sunt toate la aceeași distanță față de noi. Par pictate pe o sferă cerească, cum și-au imaginat unii și alții.

                                                                                     ,,Cerul, de fapt, nu există”....

                   – interviu cu Adrian Șonka, astronom la Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”,

                                                                     realizat de Iaromira Popovici--

        1 Notează locul în care se află personajele din primul text și ce provizie au epuizat.

        2 Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2. Constelațiile sunt:

 a. aglomerări de corpuri cerești invizibile;

b. forme compuse din stele strălucitoare;

c. obiecte care se mișcă la întâmplare pe cer;

d. stele care se mișcă de la stânga la dreapta.

        3 Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2. Cerul de zi este plictisitor, pentru că:

a. astronomul observă greu realitatea;

b. lumina soarelui este prea puternică;

c. norii sunt în continuă transformare;

d. soarele și luna se pot vedea ușor.

        4 Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 1. În secvența „Nu înţelegeam ce vrea să spună, dar am tăcut... Ştiam prea bine că nu trebuia să-i pun întrebări.”, atitudinea care se evidențiază este:

 a. bunăvoința față de un prieten;

 b. dorința de comunicare directă;

 c. refuzul comunicării directe;

d. rezistența la schimbare.

              5 Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a stabili corectitudinea sau incorectitudinea acestuia, bazându-te pe informațiile din cele două texte.

                              Enunțul                                                                              Corect       Incorect

 Micul prinț nu simte niciodată setea.

 Naratorul a descoperit o comoară în casa familiei.

Prietena micului prinț, vulpea, este convinsă că adevărata frumusețe nu se observă de la început.

Astronomia presupune observarea atentă a cerului.

Dorințele oamenilor sunt încredințate, de multe ori, unor sateliți artificiali.

Oamenii percep corect distanța dintre ei și stele.

           6 Menționează, într-un enunț, două trăsături ale textului dialogat, prezente în al doilea text.

Prin dialog,schimbul de replici,întrebările concise ale unui jurnalist și răspunsurile complete și coerente ale unui astronom sunt explicate clar și logic probleme de astronomie despre cer.

           7 Prezintă, în cel puţin 30 de cuvinte, o legătură care se poate stabili, la nivelul conținutului, între fragmentul din ,,Micul Prinț ”de Antoine de Saint-Exupéry și fragmentul din interviul ,,Cerul, de fapt, nu există..., luat lui Adrian Șonka.”

  O singură legătură între cele două texte poate fi referirea la stele:în primul text,naratorul-personaj  este într-o stare de oboseală și abia vede stelele de pe cer,nu se bucură de strălucirea lor;în al doilea text-interviul,astronomul explică realitatea cerului prin existența constelațiilor compuse din stelele strălucitoare,care influențează atitudinea unor oameni,dar pe cer sunt și obiecte care se aseamănă cu stelele.

            8 Crezi că oamenii pot descifra tainele universului? Motivează-ți răspunsul, în 50 – 90 de cuvinte, valorificând unul dintre textele date.

  În al doilea text,un astronom explică felul în care este observat cerul prin alegerea unui singur punct luminos,prin deosebirea între stelele strălucitoare de obiectele trimise în univers. Cerul albastru al zilei nu este interesant,noaptea stelele și obiectele strălucitoare străbat cerul.Punctele luminoase sunt înșelătoare,sunt,,un alt soare.”Interesantă este ideea că cerul ,,nu există decât prin corpurile cerești.”

  Da,cred că oamenii pot descifra tainele universului prin aparatele deosebite inventate de ei ,pentru a observa la rezoluție înaltă mai ales a stelelor mici, printre ele se pot găsi unele care au origini comune cu Universul,dar și prin folosirea acceleratorului de particule,o invenție deosebită.

            9 Asociază fragmentul din ,,Micul Prinț” de Antoine de Saint-Exupéry cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând, în 50 – 100 de cuvinte, o asemănare și o deosebire de conținut dintre acestea.

 În lectura,,Cum e lumea”de Veronica Niculescu este prezentat un pui de urs doritor a descoperi,a cunoaște lumea.Puiul de urs pleacă dimineața,urmând zborul unui fluture în lumea liberă,de dincolo de cușcă,unde se simte captiv.Lumea nouă este plină de culoare,mirosuri,mișcare.

La fel naratorul-personaj pleacă, în lumina stelelor, împreună cu Micul Prinț în căutarea apei,care poate fi o comoară pe care deșertul pare că o ascunde,vor să cunoască tainele unei lumi ascunsă.Astfel, într-o o călătorie personajele descoperă și înțeleg lumea. Deșertul în care se petrece acțiunea este o lume însetată în care nu se poate supraviețui.

           Și Puiul de urs și Micul Prinț sunt ajutați și înțeleși de oameni maturi prietenoși care-i ocrotesc.

B.

 1 Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect.

               Conține doar cuvinte despărțite corect în silabe seria:

 a. pus-tiu; îm-prie-tenit; în-du-io-șea-ză;

 b. pu-stiu; îm-pri-e-te-nit; îndu-io-șea-ză;

c. pus-tiu; îm-pri-e-te-nit; în-du-io-șea-ză;

d. pu-stiu; î-mprie-te-nit; îndu-io-șe-ază.     

2 Construiește un enunț cu omonimul lexico-gramatical al cuvântului cer din secvența „Înseamnă că-ți place să te uiți la cer, să-l observi”.

3 Rescrie enunțul de mai jos, înlocuind cuvintele să păzești și pală cu câte un sinonim adecvat contextului.

                   „Trebuie să păzești bine lămpile: o simplă pală de vânt le poate stinge...”

4 Precizează ce parte de vorbire sunt și ce funcție sintactică au cuvintele ziua, cerul și plictisitor din enunțul „[...] ziua cerul e plictisitor.”

5 Notează, în dreptul fiecărui enunț de mai jos, A, dacă este adevărat și F, dacă este fals. Reformulează apoi enunțurile pe care le consideri false, astfel încât să devină adevărate.

a. Substantivul din enunțul „Pentru că o să murim de sete.” are funcția sintactică de complement indirect.

 b. Substantivul deșertul din enunțul „Mi-a plăcut întotdeauna deșertul.” este în cazul acuzativ.

c. În enunțul „N-auzi nimic.” există un pronume negativ.

 d. Enunțul „— Deșertul e frumos, adăugă el.” conține o construcție incidentă.

6 Alcătuiește un enunț interogativ prin care te adresezi astronomului Adrian Șonka, în care să existe o propoziție subordonată completivă directă, introdusă prin pronume relativ.

7 Rescrie enunțul de mai jos, reprezentând replica unui coleg al tău pasionat de astronomie, corectând greșelile de orice fel.

 Am citit pe siteul unui observator astronomic că v-om putea vedea o eclipsă în seara aceia.

Subiectul al II-lea

Redactează, în minimum 150 de cuvinte, un text descriptiv în care să prezinți un peisaj nocturn.

Vei avea în vedere ca textul tău să respecte tema dată, să aibă structura unei descrieri și să folosești patru figuri de stil diferite (epitet, comparație, personificare, metaforă).

  E liniște blândă....

 Orizontul e larg și luminos, perfect albastru, zimțuit de crestele norilor.  Este noapte adâncă și senină, cu stele care ard pe globul cerului ca miliarde de felinare aprinse. Sunt prăbușit printre ierburi și printre mirosuri, aud foșnetele pădurii de mesteceni și sforăituri ale unor cai nevăzuți, venind de peste dealuri. Sunt milioane de zgomote mici pe care se sprijină noaptea și am sentimentul ca aș putea auzi rostogolirea aștrilor de deasupra mea. Este trecut de miezul nopții si marele luceafăr de miazăzi s-a ridicat deasupra norilor de la orizont. Si, dintr-o dată, ca într-un spectacol făcut special pentru mine, norii întunecoși ai orizontului au explodat, sfâșiați de lumina orbitoare a lunii. Stelele au pălit, întregul cer s-a tras înapoi în fata Marii Doamne, foșnetele nopții au urcat, ca și cum ar fi fost absorbite către ea, iar eu am rămas încremenit, fiindcă s-a făcut lumina ca ziua.

Și în lumina aceea mi-am dat seama de frumusețea neînchipuită a acestei lumi, la al cărei piept, asemenea pădurilor și pajiștilor cu flori, asemenea căsuțelor străvechi de pe dealuri, mă cuibăream și eu. Puteam vedea fiecare fir de iarbă poleit de această lumină nepământeană a lunii pline, fiecare copac, fiecare frunză, fiecare detaliu până la orizont.M-am simțit acolo, în cuibul meu de ierburi, mângâiat, fiindcă părea că lumina lunii, într-un mod misterios, mă îndepărta de griji,de tot. Au fost ore magice.Spectacolul lunii pline, dansând cu pământul, a fost unul copleșitor. Norii subțiri și strălucitori s-au scurs pe razele lunii, unindu-se cu aburii ridicați,au luat forme de păsări și de animale fantastice. Dacă întind o mână spre vârful unui arbore ,așa rătăcit printre ei,pot să cred că prind o stea. Atât de albastru și nemărginit este cerul și atât de strălucitoare se revarsă lumina,încât pot întreba: câți au visat sub umbra ta pădure și câți te-au iubit... încă îi aștepți sub ramurile tale pe acei care încă mai au curajul să viseze și să iubească?

 

 

 

 

 

 

 

 

test despre minciună: ,,Țara Adevărului și Împăratul Minciună”de Petre Crăciun și,,Mitologia română”

 

TEXTUL 1

,, Ehei, cică era odata un taram pe care cerul îl daruise cu toate bunataţile şi frumuseţile sale. Campurile îi erau întinse, roadele bogate, padurile dese şi racoroase, apele cristaline şi reci precum gheaţa, iar munţii semeţi ascundeau în maruntaiele lor comori nepreţuite.

Oamenii acelei ţari erau drepţi, harnici şi milostivi, aşa cum nu gaseai în alte capete ale lumii. Dar, daca erau cu adevarat cunoscuţi cale de noua mari şi ţari, era pentru ca iubeau din adancul sufletului adevarul. Nicaieri nu era mai dispreţuita minciuna şi mai aspru pedepsit cel care s-ar fi încumetat sa spuna cate una mai gogonata. Neguţatorii care împanzeau ţarile în lung şi în lat îşi faceau dinadins drum prin preajma locului, ca sa vada cu ochii lor minunata Ţara a Adevarului, iar la întoarcerea acasa îşi petreceau ceasuri îndelungate povestind copiilor despre cele vazute.

Într-o seara, oamenii s-au îndreptat spre gospodariile lor, osteniţi dupa truda unei zile de robota. S-au înfruptat din bucatele cele gustoase şi s-au grabit sa-şi caute odihna în paturile cele primitoare.

Catre miezul nopţii, în înaltul cerului a aparut o lumina roşiatica. La început a fost cat o nuca, dar a crescut uşor-uşor, pana ce a cuprins cerul întregii ţari. La un timp, lumina s-a lasat deasupra munţilor, apoi deasupra caselor şi ogoarelor. În cele din urma, ea şi-a croit drum prin hornurile sobelor, patrunzand în odaile şi în sufletele oamenilor. Neştiind ce li se întampla, ei s-au întors pe cealalta parte, continuandu-şi somnul. Ba, înca, nici macar de dimineaţa nu s-au dumirit. Şi-au umplut traista cu merinde şi s-au dus acolo unde îi chemau treburile. Cate unul mai isteţ a bagat de seama ca vorba le era schimbata, ca nu mai spuneau lucrurilor pe nume, ca mai înainte, şi ca nu mai simţeau aceeaşi dorinţa de a dezvalui tot ceea ce gandeau. Nepricepand însa care era pricina şi acela înalţa din umeri, vazandu-şi de treaba.

Ehei, dar a venit ora pranzului şi locuitorii Ţarii Adevarului s-au aşezat la masa. Şi-au umplut ulcelele cu apa rece şi, cu neţarmurita surprindere, au descoperit ca apa îngheţa cat ai zice peşte. Iaraşi cei mai înţelepţi au zis:

– Fraţilor, o mare primejdie ne ameninţa! Nu vedeţi ca minţim de îngheaţa apele?

– Nu poate fi adevarat! s-au împotrivit cei mai numeroşi. Nu cuteaza minciuna sa se abata pe meleagurile noastre! Trebuie sa fie vreun joc. Haideţi mai bine sa îl deprindem

Azi aşa, maine aşa, minciuna a patruns tot mai adanc în viaţa oamenilor. Pe nesimţite, ea n-a mai fost un joc, ci un fel de a trai. Erai într-o încurcatura, minţeai şi… gata! Aveai necaz pe cate cineva? Nimic mai simplu: îi puneai vreo cateva în cârcă, de nu-l mai cunoştea nici muma-sa.

                 De la a preţui minciuna şi pana la urî adevarul, n-a fost decat un pas.”

                                                                        (Petre Crăciun,,Țara Adevărului și Împăratul Minciună)

TEXTUL 2

,,Mitologia reprezintă un sistem de coduri culturale, de traditii si obiceiuri pastrate de-a lungul timpului, de simboluri interdependente, cu diferite semnificatii si felurite contexte. Unele din cele mai interesante povesti se nasc in spatial romanesc. Influentate de alte popoare sau nascute in sanul muntilor acestea aduc imagini si simboluri pierdute,traditii si obiceiuri uitate de lume, credinte stravechi inapoi. Ele arata calea spre bine, spre frumos, spre unitate.

Acest alt pamânt este imaginat ca o imagine în oglinda al celui prezent si ca o casa a creaturilor numite Blajini (cei cu suflet blând), alteori poarta numele de Rohmani în Bucovina. Ei sunt descrisi ca antropomorfi si scunzi, având uneori un cap de sobolan.  Ei sunt fie descrisi ca fiind rau intentionati sau ca având un mare respect pentru Dumnezeu si ducand o viata fara de pacat ca Adam si Eva in rai. Unii cred despre ei ca sunt niste fiinte firave, blajine, fara vina care traiesc intr-un fel de paradis terestru.

Sarbatoarea romaneasca Paștele Blajinilor este o modalitate de a-i rasplati pentru beneficiile pe care le aduc. Din moment ce ei traiesc în izolare, nu au nicio modalitate de a sti când vine Paștele. Acesta este motivul pentru care românii manânca oua vopsite si lasa cojile in voia apei, de unde ei cred ca vor ajunge la Apa Sambetei si de acolo la Blajini.

Tudor Pamfile, în Mitologia poporului român – ,,Dușmani si prieteni ai omului” ne arata ca cele trei Ursitoare pot ajuta oamenii, iar ingerii se pot vedea arareori, insa fiecare dintre noi are propriul sau inger stând pe umarul lui cel drept, iar Diavolul pe cel stang.

Norocul, care nu are o reprezentare fizica, se naste odata cu omul într-o ,,lume a Noroacelor” si este legat de viata omului. Exista multe vorbe de duh in popor, povețe si vorbe cu tâlc.

De noroc mai tine si Șarpele casei, care are solzii albi si traieste sub casa. 

Spiridușul este de asemenea aducator de Noroc, desi este un dracusor.

Dusmanul Norocului este Piaza rea, care poate avea înfatisare de sarpe, câine, pisica neagra sau chiar de om însemnat: spân, cu parul rosu, ciung, olog, pocit. Omul însemnat are puterea de a deochia.

Zmeul sau Zburatorul este un spirit raufacator cu infatisare de dragon sau sarpe inaripat. Uneori apare in vise fetelor tinere.

Brehnele sunt duhuri ce traiesc prin paduri si sperie calatorii. 

Ielele fura mintile tinerilor, iar Ceasurile Rele sunt duhuri de noapte, care umbla prin vazduh si pocesc pe cei ce le ies în cale. 

Bâca, Baubaul si Pocita sunt fiinte oribile de cosmar care sperie copiii neascultatori.”

                                                                                            (Mitologia română www mytologica,ro)

==menționează tiparul textual din fiecare dintre fragmentele de mai jos:

a.       ,, Ehei, cică era odată un tărâm pe care cerul îl dăruise cu toate bunătăţile şi frumuseţile sale. Câmpurile îi erau întinse, roadele bogate, apele cristaline şi reci precum gheaţa, iar munţii semeţi ascundeau în măruntaiele lor comori nepreţuite.”

Tiparul textual este descriptiv, prezintă prin descriere un peisaj mirific printr-un limbaj expresiv, și subiectiv,descrierea vizuală este realizată prin epitete simple-grupuri de substantive și adjective:,,câmpuri întinse,roadele bogate,munții semeți;epitete duble:,, pădurile dese şi răcoroase, apele cristaline şi reci”,comparație:,,precum gheața”;cuvinte din câmpul lexical al formelor pământului:tărâm,câmpurile,apele,munții.”Enumerația conferă tabloului descris o notă de măreție și mister.

  b.,, Într-o seară, oamenii s-au îndreptat spre gospodăriile lor, osteniţi după truda unei zile de robotă. S-au înfruptat din bucatele cele gustoase şi s-au grabit să-şi caute odihna în paturile cele primitoare.”

          O trăsătură a textului narativ pe care o identific în fragment este prezența unui narator   obiectiv,vocea textuală prezintă timpul narațiunii,seara,acțiunile personajului colectiv,,oamenii”sunt redate prin verbe la timpul perfectul compus care arată mișcarea continuă.

==prezintă o legătură ce se poate stabili între cele două texte:

           O legătură între cele două fragmente este fantasticul: locuitorii Țării Adevărului trăiesc într-un loc paradisiac,sunt,, drepţi, harnici şi milostivi”,nu spun niciodată minciuni,în realitate,nu poate fi adevărat.În textul al doilea se arată despre învățăturile și pesonajele fantastice din poveștile vechi care,,arata calea spre bine, spre frumos, spre unitate.”

==consideri că oamenii au contribuit la răspândirea minciunii?-text 1

Eu cred că oamenii din Țara Adevărului au contribuit la răspândirea minciunii. Odată ce prima minciună a fost rostită, fiecare a contribuit la deformarea adevărului, crezând că nimic rău nu se poate întâmpla. Situația creată a căpătat amploare și,,pe nesimțite,ea n-a mai fost un joc,ci un fel  de a trăi."Oamenii naivi au acceptat acest fel de a trăi,pentru că n-au înțeles pericolul de a minți și le era ușor să scape din încurcături mințind.

  Atunci când când nu mai există adevăr,când lumea întreagă e construită pe minciună, nu se mai poate face nimic. Nemaiavând de cine să se apere, mincinoșii sunt singuri, față în față cu minciuna lor, învelită de o lume pe care au construit-o și cu care nu au ce să facă mai mult decât au făcut. Ce urmează mai departe va depinde probabil de felul adevărului ascuns. Un sfârșit trist, dar probabil frecvent, ar fi moartea în minciună. Un alt sfârșit, poate la fel de frecvent, este mințirea de sine, să ajungi să crezi propriile minciuni. Ambele duc la posibilitatea apariției unui adevăr liber, la o renaștere prin dispariția minciunii.

==asociază fragmentul din textul 1 cu un alt text literar,prezentând o asemănare și o deosebire între ele.

  Autorul Frances Hardinge în romanul,,Copacul minciunilor”o prezintă pe Faith Sunderly, o fată curajoasă şi inteligentă,care trăieşte în epoca victoriană,când femeile trebuie să fie sfioase, modeste şi… să nu-şi pună nicio întrebare. Pe Faith, limitările o nemulţumesc: în definitiv, visul ei secret e să devină om de ştiinţă, iar animalul ei de companie e un şarpe! Când întreaga familie se refugiază pe insula Vane, unde tatăl ei este angajat ca arheolog, fata se trezeşte prinsă într-un vârtej de aventuri. După ce el moare în circumstanţe stranii, Faith îşi propune să descopere ucigaşul, fiind convinsă că este vorba de o crimă. Căutările o poartă pe urmele unui misterios Copac al minciunilor şi astfel începe investigaţia căutîndu-şi aliaţi printre locuitorii insulei. Faith nu e singura care încearcă să ajungă la copacul magic.Tatăl fetei a remarcat că lumina soarelui îi e fatală; copacul crește doar la întuneric și pare să se hrănească cu minciuni. Cu cât minciunile ajung mai departe și sunt crezute de mai multă lume, cu atât copacul crește mai mult, iar fiecare minciună dă naștere unui fruct care, atunci când e mâncat, dezvăluie secrete. Faith găsește într-o zi copacul minciunilor și află treptat modul său de a funcționa: el se hrănește cu minciunile oamenilor și rodește pe măsura credibilității minciunii. La schimb, fructul, odată ce e mâncat, dezvăluie un secret de care are nevoie consumatorul: „Alege o minciuna pe care ceilalți vor să o creadă.”

                             o altă carte:

„Viața mincinoasă a adulților” de Elena Ferrante:o adolescentă,Giovanna,descoperă că între minciunile părinților poate fi și propriul său stil de minciună,citește cărtile preferate ale tatălui pentru a învăța meșteșugul minciunii.Cu cât minte mai mult, Giovannei i se transformă imaginația și lumea interioară, văzând cu tot mai multa claritate viața adulților din jurul ei. Adolescenta începe să  cunoască din ce in ce mai multe din lumea adulților și astfel, îi crede din ce in ce mai puțin. Minciunile din jurul Giovannei încep să pară tot mai false, pline de clișee, fără originalitate sau imaginație.Se întreabă dacă poate o minciună să fie îmbunătățită, astfel ridicându-se la rangul de artă.

                              și o poveste:

  În povestea,,Hainele cele noi ale împăratului”de Andersen sunt ironizate defecte ale oamenilor:minciuna,falsitatea,ambiția.În dorința de a străluci prin eleganță,un împărat și slujitorii săi acceptă minciunile unor meșteri care îi vor coase haine deosebite.Aceștia mint atât de bine,încât împăratul se lasă convins și îmbracă niște haine invizibile.Minciuna este sancționată de un copil din mulțime,care rostește adevărul despre hainele împăratului,afirmând simplu și naiv,,,Împaratul e gol!”

  O asemănare cu primul text poate fi felul în care și aici oamenii acceptă minciuna, spunând că minciuna nu va pătrunde pe meleagurile lor,cred ca și împăratul că e un joc,, Haideţi mai bine sa îl deprindem.”Minciuna de care se lasă prins împăratul este descoperită doar de un copil care prin inocența și nevinovăția lui cunoaște numai adevărul și restabilește echilibrul.   

==Redactează un text narativ în care să prezinți cum ai fost prins cu o minciună de părinții tăi.

  Am plecat într-o excursie cu prietenii mei într-un loc de poveste,la munte,unde fusesem vara trecută cu părinții.Dar acum era altceva,plecam numai noi,băieții mari,încrezători că ne vom descurca.Ne-am hotărât să spunem fiecare,acasă,că vom fi însoțiți de fratele mai mare al unui coleg,sportiv de performanță,atlet,că el cunoaște locurile din munți,pentru că vara este și salvamontist.Bineînțeles că era o minciună,băiatul era în antrenamente,pentru că avea un turneu important.Tremuram ca nu cumva vreunul din părinți să-l sune.Și am plecat cu trenul,conduși de părinții grijulii,care n-au întrebat nimic,știind că vom fi așteptați de,,salvamontist.”Am ajuns în locul pe care-l știam,ne-am instalat corturile și am plecat să le arăt intrarea unei peșteri din apropier,să facem poze și să le trimitem acasă,să vedem stâncile,poate caprele negre.S-a înserat și ne-am grăbit spre corturile noastre.Ne-am oprit,pentru că se auzeau niște zgomote,sunete ciudate.Împreună cu colegul meu,fizicianul,ne-am apropiat tiptil și am încremenit.În cortul meu se instalase o mamă-ursoaică cu doi pui și mâncau ce-au găsit în pachetele noastre.Ne-am întors,am povestit și,cum văzusem la tv,am început să facem gălăgie.Nici nu s-au mișcat,ba s-au ghemuit,pregătindu-se de culcare.Am mers la intrarea în peșteră și am dormit înveliți cu crengi.Dimineața,m-a trezit sunetul telefonului,și eu care credeam că nu avem semnal!Era tata supărat,nervos...se întâlnise cu sportivul,cu care mințisem că ne însoțește,și care nu știa de nicio excursie.Ce să-i spun?am fost prins cu minciuna și gata,am recunoscut,am povestit despre urși și mai ales că ne este foame.Nu știu ce mi-a spus,că eu mă scuzam din toată inima.Am rămas toți pe loc și deodată am auzit niște glasuri puternice strigându-ne pe nume.Am răspuns și în fața noastră au apărut  cinci oameni zâmbitori îmbrăcați în costume roșii.Erau salvamontiștii care răspunseseră apelului tatălui meu.Ne-au dus la corturi unde n-am mai găsit decât rămășițe din bagajele noastre.Urșii se distraseră.Am fost conduși la gară și,înfometați,ne-am hotărât să ne cerem iertare.Și el,sportivul, care spunea că toată ziua are antrenamente!!!

 „Minciuna este vacanța adevărului... să nu aibă oare și adevărul nevoie de vacanță? 

                  Și-atunci mi-am amintit întâmplarea povestită la ora de religie:

Deşi în faţa lui Pilat, Iisus Hristos nu răspunde la întrebarea ce e ADEVĂRUL, cu puţin înainte de aceasta le spune ucenicilor că El este Calea, Adevărul şi Viaţa, subliniind prin aceasta că El este Creatorul şi Mântuitorul lumii. În alt loc le spune succint şi enigmatic că Adevărul ne va face liberi...........

    Nu poţi fi liber fără să ştii de unde vii şi unde te duci, ce eşti şi de ce eşti, pentru că suntem condamnaţi la libertate! Adevărul este esenţa vieţii noastre! Pentru a-şi găsi libertatea şi împlinirea,omul nu doar trebuie să afle adevărul, ci să devină ADEVĂR! 

 

Recapitularea a 3a

 

1=a.Conțin diftong toate cuvintele din seria:

               a)știam, noastră; b)ciondăneau, alergau; c) mosoare, i-am (dat); d) adiacente, lui;

     b.Subliniază cuvintele care conţin diftongi, din secvența:

                          „împotriva celor care nu mă întelegeau, credeam eu“.

     c.=În enunțul: „N-avea rost să-i spun că nu mănânc, ca de obicei, că niciodată nu-mi place mâncarea ei”, există diftongi:

             a)patru diftongi. b) cinci diftongi. c) șase diftongi. d) trei diftongi

    d=Conțin diftong toate cuvintele din seria:

a)toată, două, vocea. b) noi, doamna, eu. c) trăiește, prea, verișoarele. d) tocmai, geamul, bucătărie.

2=Numărul de litere și de sunete al cuvintelor „mergem”, „treizeci” și „eu” este corect în seria:

a) 6 litere/5 sunete; 8 litere/6 sunete; 2 litere/3 sunete.

b) 6 litere/6 sunete; 8 litere/7 sunete; 2 litere/3 sunete.

c) 6 litere/6 sunete; 8 litere/6 sunete; 2 litere/2 sunete.

d) 6 litere/5 sunete; 8 litere/7 sunete; 2 litere/2 sunete.

3=a.Seria care conține numai cuvinte obținute prin schimbarea valorii gramaticale (conversiune) este:

a)fâlfâitul, înfășurate; b) cineva, tolăniți; c) vâjâiau, căzătoare; d) doisprezece, numai;

    b.=În secvența „ Orient Express-ul a apărut în filme și în cărți, iar cea mai cunoscută dintre

poveștile legate de numele său a fost semnată de Agatha Christie.”, cuvintele subliniate s-au

format prin:

a) conversiune, conversiune.

b) compunere, derivare.

c) derivare, conversiune.

d) compunere, conversiune. 

4=a.Seria care cuprinde doar cuvinte derivate este:

a)maimuțele, mâncarea. b)bucătăriei,viețuitoarele. c)încăpere,nicidecum, d)zgribulite,pământul;

    b.=Seria care cuprinde doar cuvinte derivate este:

           a) amândouă, Alinuța, holbează. b) fetițe, românește, înroșesc. c) vârstă, bătătorul, mânecile. 

          d) deplină, bucătărie, bucăți;

     c.=Notează patru cuvinte derivate de la verbul subliniat din enunțul:

            „Nu scriam prea multe despre băieţii care-mi plăceau.“

5=Sunt corect scrise enunțurile din seria:

a) Sosirea trenului este eminentă. Profesorul i-a răspuns pe un ton glaciar.

b Plecarea copilului la Paris a fost iminentă. Planșa din carte descria era glacială.

 c) Cartea profesorului nu conținea opere literale. Șeful a avut o atitudine glaciară.

d) Sosirea în localitate a regelui este iminentă. Memoriile sale au devenit opere literare.

6=Sensul cuvintelor subliniate în secvența: „Astăzi trezește încă fascinația tuturor pentru că este

simbolul unei epoci frumoase, în care călătoria era o artă.” este:

a) uimirea, semnul grafic.

b) imaginația, emblema.

c) iluzia, imaginea.

d) fantasticul, reprezentarea. 

7=Cuvintele subliniate în secvențele: „cobori milităria din podul memoriei” și

                                                                   „primeam verde să ies afară”sunt utilizate, în ordine, cu:

a)sens figurat, sens propriu. b) sens figurat, sens figurat. c) sens propriu, sens propriu. d) sens propriu, sens figurat.

8=.Scrie un enunţ în care să utilizezi omonimul cuvântului subliniat:

                           „și la roman mă gândesc de mult“.

9=a.Selectează trei pronume diferite din fragmentul următor, precizând felul acestora:

 „M-am încurcat un pic în sforile lui și am sfârșit biruindu-l, când și-a pierdut răbdarea și a încercat să mă taie de jos. [...]

,,După o altă oră, numărul de zmeie „supraviețuitoare” scăzuse dramatic, de la vreo cincizeci la douăsprezece. Al meu era unul dintre ele.

  b=Transcrie pronumele și precizează felul lor:

„Dar pe cine ar putea interesa aceasta? gândesc eu, ca un adevărat autor de romane.”

  c=Selectează, din fragmentul următor trei feluri de pronume, pe care le vei preciza:

„Erica nu poate să spună nimic pentru că nu înțelege ce zicem, doar se holbează la noi. Alinuța începe să bâzâie, bunică-sa iese panicată la geam.”

  d.= Verbele din enunțul:

                     „Treci și mănâncă, mi-a spus.” sunt în ordine la modurile:

a)indicativ, indicativ, indicativ . b) imperativ, imperativ, indicativ. c) Imperativ, indicativ, indicativ. d) Imperativ, indicativ, conjunctiv.

  e.= Transcrie din enunțul „Știu că, dacă mi s-ar oferi șansa să mă mai întorc acolo o dată, aș zice politicoasă și fără să stau prea mult pe gânduri…“

    a). un verb aflat la un mod care exprimă o acţiune considerată reală

    b.) un verb aflat la un mod care exprimă o acțiune posibilă

 f.= Selectează, din fragmentul următor, trei substantive aflate în cazuri diferite, pe care le vei preciza:

 „M-am strecurat pe lângă perete, pe prispă, apropiindu-mă cu pasi de indian de ușa bucătăriei, unde bunica mea făcea mâncare”.

  g.=Formulează enunțuri în care adjectivele:,,umană,transparenți,libere”să îndeplinească funcția sintactică de:a)atribut adjectival;b)nume predicativ

  h.=Precizează varianta corectă de răspuns din enunțul:

         Acești doi copii erau rămășițele libere ale unei familii africane.

    a)două adjective b)trei adjective c)patru adjective;

   i= Precizează valoarea numeralelor din următoarele enunțuri:

        a)Două sunt prietenele mele,a treia este o necunoscută.

        b)Trei oameni pot face o echipă.

        c)Sper să iau nota 10.

   J=Alcătuiește enunțuri în care adverbele:,,dificil,greșit”să îndeplinească funcțiile sintactice de               circumstanțial de mod și nume predicativ!!!

   k=Alcătuiește două enunțuri cu: o prepoziție pentru cazul genitiv și o prepoziție pentru cazul dativ;

   l=Arată felul următoarelor conjuncții:deci;dar;și;ori;așadar;însă;     

10=a.Alcătuiește un enunț asertiv, în care substantivul „zmeu” să fie în cazul genitiv

                               un enunț interogativ, în care pronumele personal „ele” să aibă funcția sintactică de complement prepozițional

                               un enunț exclamativ în care o interjecție să fie nume predicativ;

      b.=Alcătuiește o propoziție imperativă, în care substantivul „felinar” să aibă funcția sintactică de atribut  și

                         o propoziție negativă, în care verbul „a pierde” să fie la modul indicativ, timpul perfect simplu, persoana a II - a,singular;

     c.=Alcătuiește o propoziție negativă, în care substantivul „omul” să îndeplinească funcția sintactică de nume predicativ și o propoziție interogativă, în care pronumele posesiv „ai mei” să aibă funcția sintactică de complement prepozițional

     d.=Alcătuiește o propoziție exclamativă, în care substantivul „fetiță” să fie atribut  

                     și o propoziție negativă, în care pronumele personal „eu” să fie complement prepozițional

11=a. Transcrie propozițiile din fraza următoare, precizând felul acestora: 

„A fost numit Regele Trenurilor și Trenul Regilor. Astăzi trezește încă fascinația tuturor, pentru că este simbolul unei epoci frumoase.”

     b.=Transcrie enunțul „Pe măsură ce zmeul se înalță, joacă-te cu frânghia.”, completându-l cu o propoziție principală coordonată disjunctiv cu propoziția principală existentă.

    c.=Transcrie propozițiile din fraza următoare, precizând felul acestora:

 „Însă tocmai apare Iancu pe alee cu mingea, iar acum chiar ne strângem vreo douăzeci de copii, cu tot cu cei care mai erau prin parc.

   d.=Rescrie fraza, astfel încât să înlocuiești propoziţia subordonată cu partea de propoziţie corespunzătoare, pe care apoi să o numești

               „M-am amuzat răsfoind jurnalele pe care le-am ţinut în adolescenţă.“

  e.=Transcrie propozițiile din fraza următoare și precizează raportul sintactic care se stabilește între ele:

            „A fost una dintre rarele ocazii în care am văzut-o pe bunica aproape izbucnind în râs”

12=a.Transcrie enunțul următor, corectând greșelile, indiferent de natura lor:

Tu știi bine că datorită profesorului a-i reușit la examen, dar să ști că e și meritul tău ori cât vroiau părinții tăi să te facă să renunți la pasiunea de a creea zmeie.

       b.=Rescrie următorul enunț, corectând greșelile de orice natură.

Ultimile creiații ale poietului local vor apare într-un volum în a căror pagini veți găsi frumusețea artistică.

Trece-ți pragul librăriilor pentru a vi-l cumpăra  

13=a. Completează enunțul următor cu formele corecte ale cuvintelor indicate între paranteze.

 ___________ (a zice, imperativ, forma negativă, persoana a II-a, singular) nimănui că lui nea Mihai i se făcuse milă de micii braconieri. ___________ (copil, plural, articulat cu articol hotărât) ________________(adjectiv pronominal demonstrativ de depărtare) se zvârcoleau în iarba înaltă ___________ (care, genitiv) tulpini le ajungeau până la brâu. Barca se legănă sub greutatea ___________ (el, caz genitiv) și prinse a pluti ___________ (a liniști, adjectiv participial, feminin, singular) pe apă.

      b.=. Completează spațiile libere din textul de mai jos cu formele corecte ale cuvintelor indicate între paranteze.

,,Când .........................(a fi, modul indicativ, timpul imperfect, persoana I, singular) copil, ........................... (pronume personal, persoana I, singular, cazul dativ, formă neaccentuată) plăceau, ca oricărui copil, jocurile .......... .................. (pronume relativ, cazul genitiv) final însemna câștigarea unui premiu. Pe atunci nu ................ (a voi, modul indicativ, timpul imperfect, persoana I, singular) niciodată să pierd în fața prietenilor. Anii au trecut și am învățat că toți .................. (copil, plural, articulat hotărât) rămân cu o lecție ............................. (adjectiv provenit din participiul verbului a învăța).

   c.=. Completează spaţiile libere din fragmentul de mai jos cu forma corectă a cuvintelor dintre paranteze.

„[...] tema de acum aduce amintiri, pune în perspectivă întâmplări, chestionează adolescenţi de ieri și de azi, recuperează _____________________ (senzaţie, numărul plural, nearticulat) și răspunde la niște întrebări legate de un moment ___________________ (care) ______________________ (a trăi, perfect compus, persoana I, plural) revoltaţi sau abulici, dar niciodată indiferenţi.“

 

test,,Leagănul pisicii”de Simona Popescu și textul nonliterar,,Lectura pentru toți”

TEXTUL 1

,,Dragă Danda,

  Când eu aveam 12 ani, cam cât ai tu acum, dintre toate distracţiile, cel mai grozav mi se părea cititul. Distracţie, da!, să nu crezi că m-a luat gura pe dinainte şi nici nu te grăbi să mă compătimeşti, de parcă nu ar fi fost altele! Erau acolo, în citit vreau să zic, şi jocuri, era şi conversaţie, era şi umor, era şi provocare (ca la jocul adevărului), erau şi scene, ca într-un film (imaginile le inventam eu), erau şi prieteni, erau şi nesuferiţii ăia care dau sare şi piper lumii, erau tot felul. Şi nu mă mai lua cu „aşa era pe vremea aia, comunistă!”, că nu despre asta e vorba.

   Eu, când mă uit la unii copii care nu citesc nimic, nu dau vina pe vremuri Aşa sunt ei. Poate o să le treacă. Cum deschizi tu computerul dimineaţa, uneori chiar înainte să te speli pe faţă, aşa deschideam eu cartea. Nu pentru că eram vreo studioasă sau vreo tocilară. Şi ca să lămurim o dată pentru totdeauna povestea asta: tocilarul e cineva care citeşte pentru alţii, pentru profesor, pentru notă. Seamănă doar pe dinafară cu cel/cea care, iubind cartea, citeşte doar pentru sine (de plăcere, fără scop, degeaba, dacă vrei – dar acest „degeaba” are un miez foarte dulce, pe care şi tu, deja, îl cunoşti). Cărţile pe care le doream şi cu care îmi făceam de lucru toată ziua nu aveau nicio legătură cu şcoala. Dimpotrivă, aş zice. Te rog să înţelegi bine acest „dimpotrivă”.......

  Ţineam cartea pe genunchi, în poală, sub faţa mea sprijinită în palme, deasupra feţei, până mă dureau braţele. Timpurile se buclau, lumile se buclau. Nu i-am înţeles niciodată pe cei care spun că, atunci când citesc o carte, se mută cu totul acolo. Ceea ce mi se părea grozav nu era atât povestea în care te puteai vârî uitând de tine, cât ciudăţenia posibilităţii de a trăi în trei lumi deodată – cea reală, cea a cărţii şi cea de-a treia, numai a mea, ca o deltă în care cele două fluvii – al cărţii şi al realităţii – se întâlneau într-o nouă „formaţiune”. Priveam curgerea imaginilor una într-alta, la nesfârșit. Le vedeam cu cele două perechi de ochi deodată: ochii deschişi şi ochii minţii. Mă uitam la… Imaginaţie – acest neobosit, imprevizibil Transformer care e în faţa ta şi înăuntrul tău. Ești tu, Imaginaţia! Tu eşti!”                                                                                   (Simona Popescu,,Leagănul pisicii”)

TEXTUL 2

,, Ziua Internațională a cărții și a drepturilor de autor este sărbatorită astăzi, pe 23 aprilie.

UNESCO organizează în fiecare an cu scopul de a promova lectura, publicarea și drepturile de autor.

În cadrul Conferinței generale de la Paris, în 1995, UNESCO a hotarăt, să fie serbată în mod oficial pentru a promova cititul, promovarea cărților și a drepturilor de autor. Însă, ideea înființări acestui tip de aniversare a venit cu mult înainte de 1995, mai exact în 1923, atunci când mai mulți spanioli, amatori de cărți, și-au dorit să-i aducă un omagiu lui Miguel de Cervantes.

  La Conferința generală de la Paris, UNESCO a decis ca data oficială de aniversare pentru Ziua Internațională a cărții să fie 23 aprilie deoarece, conform calendarului gregorian, în această zi se sărbătorește nașterea și moartea lui William Shakespeare, ziua în care a decedat creatorul Don Quijote, dar și Miguel de Cervantes, care a murit pe 22 aprilie, dar a fost înmormântat pe 23 aprilie.

  Mai jos prezentăm câteva curiozități despre cărți și lectură:
„Aventurile lui Tom Sawyer” de Mark Twain este primul roman din lume redactat pe o maşină de scris;
Una dintre cele mai scumpe cărți din lume este considerată Codexul Leicester care aparține lui Leonardo da Vinci. Acest Codex este scris invers, adică pentru a fi în stare să-l citești trebuie să folosești o oglindă. Actualul proprietar al manuscrisului este Bill Gates și a cumpărat Codexul Leicester în 1994 cu prețul de 30,8 milioane de dolari;
Cea mai vândută carte din pentru copii este Harry Potter, vândută în 400 de milioane de copii;
Cea mai lungă propoziţie care a fost tipărită vreodată se regăseşte în romanului Mizerabilii, de Victor Hugo. Aceasta are 823 de cuvinte;
În cărțile lui Shakespeare cuvântul dragoste este menționat de 2 259 de ori, în timp ce cuvântul ură este întâlnit de doar 229 de ori;
Plăcerea de a mirosi cărţi vechi poartă numele de „Bibliosmia”. 

                 („Lectură pentru toţi”: Astăzi este marcată Ziua Internațională a cărții și a drepturilor de autor”—unimedia.infi)

===menționează tiparul textual identificat în fragmentul de mai jos și o trăsătură a acestuia,ilustându-l cu o secvență:

  ,,Şi ca să lămurim o dată pentru totdeauna povestea asta: tocilarul e cineva care citeşte pentru alţii, pentru profesor, pentru notă. Seamănă doar pe dinafară cu cel/cea care, iubind cartea, citeşte doar pentru sine (de plăcere, fără scop, degeaba, dacă vrei – dar acest „degeaba” are un miez foarte dulce, pe care şi tu, deja, îl cunoşti).

Tiparul identificabil în fragment este explicativ,apare în vorbirea personajului-narator,oferă explicația despre,,cineva”care este tocilar.Formulează o definiție proprie despre cel care nu citește pentru el,nu pătrunde esența,este o aparență a cititorului adevărat,impresionează,,degeaba”, fără niciun folos,totul este un fals.Există un câmp semantic al școlii cu sens propriu:citește,profesor,notă,cartea;este utilizată compararea:tocilarul seamănă doar pe dinafară cu cel/cea care citește pentru sine;se folosesc cuvinte care reliefează explicația:,,să lămurim,dacă vrei”; verbele sunt la timpul prezent.Ultimele cuvinte au o nuanță intimă,ușor ironică,explicând nuanța alfel înțeleasă a cuvântului,,degeaba.”

 ==prezintă un element de conținut comun celor două texte,valorificând câte o secvență relevantă:

Un element comun celor două texte este educația prin lectură,dar și cunoașterea,așa cum afirmă personajul-narator în primul text:prin lectura unei cărți timpul se poate transforma,se pot împleti mai multe lumi,personaje într-o trecere spre interiorul ființei proprii; cititorul se mută în lumea fanteziei,a imaginației.În al doilea text,nonliterar,lectura,promovarea cărților este sărbătorită oficial într-o zi specială,aleasă pentru a celebra numele celor doi mari scriitori:Cervantes și Shakespeare.Sunt prezentate câteva titluri de cărți cunoscute în lume și curiozități legate de acestea.

  Astfel lectura înseamnă dezvoltare emoțională,intelectuală, evadare,cunoașterea lumii.

==crezi că cititul poate fi distractiv?valorifică textul 1

Cititul este sigur una dintre activitățile cele mai relaxante și are un rol extrem de important în dezvoltarea emoțională și intelectuală a unui om. În momentul în care cititorul pătrunde  în paginile magice ale unei cărți, imaginația ajunge să creioneze lumi pe care în mod real nu le-ar putea construi sau întâlni. Astfel creativitatea se dezvoltă ajutând creierul să facă noi conexiuni.

Cititul ajută la îmbogățirea cunoștințelor despre lumea înconjurătoare cu expresii sau cuvinte care nu se regăsesc în vocabularul de zi cu zi, încurajează creativitatea, imaginația, dezvoltă atenția și memoria. Pe lângă aceste aspecte, creează o strânsă legătură între cititor și persoanele cu care el citește, construind o relație bazată pe interese și pasiuni comune.Dar cititul înseamnă nu numai cunoaștere,instruire,înseamnă transformare,dezvoltarea imaginației,este și bucurie alături de jocurile copilărie sau ale celor mai mari,glume,descrieri simpatice,portrete ale celor buni,ale celor răi,urâcioși,scene pline de haz prin care trec  personajele și apoi interpretate,copiate în realitate.Și-atunci cititorul se bucură,plânge,se joacă,urmărind mai ales dialogurile și mai ales învață să traspună în real bucuria de a trăi sperând.... 

==asociază fragmentul din textul 1 cu un text studiat sau citit suplimentar,prezentând o valoare morală/culturală comună prin referire la cîâte o secvență din fiecare text.

În volumul,,Care-i faza cu cititul?”am găsit povestirea autorului,Caius Dobrescu „Cartea care mirosea urât”și aici este o fetiță care este descrisă cu o  imagine dezordonată și care din când în când ajunge în anticariatul bunicului său fără plăcere,fiindcă n-o atrăgeau cărțile,obiectele vechi. Se plimbă prin anticariat și ajunge la o carte care nu se lasă răsfoită,degajă și un miros neplăcut.Neștiutoare,neștiind tainele cărților,fetița nu simte refuzul cărții,,avea nasul înfundat”,nu cunoștea rostul cuvintelor,frumusețea cititului.Fără a fi tulburată,cu insistență,fetița învață să citească,se poartă cu grijă cu cartea,care-și răspândește ,,mirosul de parfum de lavandă”,lumina,plăcerea de a fi citită.Fetița descoperă plăcerea de a citi,descoperă frumusețea din cărți și,,ia cartea cu ea acasă”,pleacă spre cunoaștere,spre învătătură,spre lumină.Cele două fete sunt asemănătoare au aceeași pasiune educația prin lectură:naratoarea-personaj din primul text mărturisește că prin citit transforma timpul și putea privi lumi diferite,iar în celălat text cartea transformă o fetiță,,lipsită de orice experiență, nesigură, leneșă, delăsătoare”într-o cititoare dornică de cunoaștere.

==scrie un text prin care să prezinți mesajul/o semnificație a textului selectat din,,Leagănul Pisicii”de Simona Popescu

  După părerea mea, mesajul fragmentului,conceput ca o scrisoare, gravitează în jurul ideii că cititul este un mijloc de a uni lumile:cea reală,lumea pe care și-o poate imagina citind,devenind o lume proprie.

  În primul rând cred că textul transmite mesajul că plăcerea de a citi înseamnă emoția pe care naratorul-personaj o simte în momentul în care pătrunde în lumea cărților.Astfel își prezintă emoțiile prin narațiunea la persoana I,relatând întâmplările din copilărie,de la12 ani,iar cititul era o distracție importantă.Lectura cărților înlocuia viața adevărată și-i permitea să găsească în cărți jocuri ale copilăriei,prieteni sau urâcioși,glume,schimb de replici, pe care le-ar fi dorit și-n viața reală.Era atât de adâncită în citit,încât își făcea din unele întâmplări citite scene ca din filme.

  De asemenea,mesajul textului  este legat de lectura cărților care,,nu aveau nicio legătură cu şcoala...dimpotrivă”...acest adverb are sensul de:,,din contra; cu totul altfel”,era o altfel de lectură care transforma cursul timpului răsucindu-l și,absorbită de carte,putea privi mai multe lumi deodată cu ochii deschiși și cei ai minții.Era ca o trecere spre interiorul ființei proprii,iar personajul se muta în lumea fanteziei,a imaginației.

  Există o comparație între timpul de ieri și cel din prezent:,, Cum deschizi tu computerul dimineaţa, uneori chiar înainte să te speli pe faţă, aşa deschideam eu cartea”,nedorind să fie înțeleasă ca o,,tocilară”care nu citește pentru sine,doar impresionează,,degeaba”, fără niciun folos,totul este un fals,o păcăleală.

  În concluzie,pot afirma că mesajul textului dat este de a arăta importanţa lecturii,descoperirea vocației de cititor,frumusețea și influența cuvintelor care pot crea o lume,cartea nu poate fi înlocuită nici de tehnologie,înseamnă dezvoltare emoțională,intelectuală, evadare, imaginație,viață.

                            Textul integral:

                                                     ,,Leagănul pisicii"de Simona Popescu

Dragă Danda,

Când eu aveam 12 ani, ănul pisicii”cam cât ai tu acum, dintre toate distracţiile, cel mai grozav mi se părea cititul. Distracţie, da!, să nu crezi că m-a luat gura pe dinainte şi nici nu te grăbi să mă compătimeşti, de parcă nu ar fi fost altele! Erau acolo, în citit vreau să zic, şi jocuri, era şi conversaţie, era şi umor, era şi provocare (ca la jocul adevărului), erau şi scene, ca într-un film (imaginile le inventam eu), erau şi prieteni, erau şi nesuferiţii ăia care dau sare şi piper lumii, erau tot felul. Şi nu mă mai lua cu „aşa era pe vremea aia, comunistă!”, că nu despre asta e vorba.

Eu, când mă uit la unii copii care nu citesc nimic, nu dau vina pe vremuri.Aşa sunt ei. Poate o să le treacă. Cum deschizi tu computerul dimineaţa, uneori chiar înainte să te speli pe faţă, aşa deschideam eu cartea. Nu pentru că eram vreo studioasă sau vreo tocilară. Şi ca să lămurim o dată pentru totdeauna povestea asta: tocilarul e cineva care citeşte pentru alţii, pentru profesor, pentru notă. Seamănă doar pe dinafară cu cel/cea care, iubind cartea, citeşte doar pentru sine (de plăcere, fără scop, degeaba, dacă vrei – dar acest „degeaba” are un miez foarte dulce, pe care şi tu, deja, îl cunoşti). Cărţile pe care le doream şi cu care îmi făceam de lucru toată ziua nu aveau nicio legătură cu şcoala. Dimpotrivă, aş zice. Te rog să înţelegi bine acest „dimpotrivă”.

Dar mai era ceva: dacă mă vedea mama cu cartea în mână, nu mă mai punea să spăl vasele, să mătur, nu mă mai trimitea la cumpărături sau nu mă obliga să fac ordine în dulap ori să ies afară la aer, la joacă. Tare mă plictiseau lucrurile astea, chiar şi ieșitul „la aer”. Şi-apoi se chema că fac ceva, nici mie nu-mi plăceau oamenii care doar taie frunze la câini – ba chiar câte nu făceam, că, ştii şi tu, cititul nu e niciodată doar citit, e mult mai mult! De fapt, eu nu stăteam aşa, ca să mă aflu-n treabă: întinsă pe pat, pe covor sau încolăcită în fotoliu, cu gândul aiurea, uneori cu privirea pierdută în tavan, pe fereastră, „în gol”, uitând de carte, câte nu se întâmplau cu mine! „Golul” ăla nu era deloc gol, ştii şi tu cum se animă, cum devine inversul găurii negre despre care ai aflat deja câte ceva. Dacă gaura neagră înghite tot, absoarbe tot, consumă tot şi duce la nimic, „golul” de care vorbesc scoate lucruri din nimic, îţi dă… totul! Ţineam cartea pe genunchi, în poală, sub faţa mea sprijinită în palme, deasupra feţei, până mă dureau braţele. Timpurile se buclau, lumile se buclau. Nu i-am înţeles niciodată pe cei care spun că, atunci când citesc o carte, se mută cu totul acolo. Ceea ce mi se părea grozav nu era atât povestea în care te puteai vârî uitând de tine, cât ciudăţenia posibilităţii de a trăi în trei lumi deodată – cea reală, cea a cărţii şi cea de-a treia, numai a mea, ca o deltă în care cele două fluvii – al cărţii şi al realităţii – se întâlneau într-o nouă „formaţiune”. Priveam curgerea imaginilor una într-alta, la nesfârșit. Le vedeam cu cele două perechi de ochi deodată: ochii deschişi şi ochii minţii. Mă uitam la… Imaginaţie – acest neobosit, imprevizibil Transformer care e în faţa ta şi înăuntrul tău. Ești tu, Imaginaţia! Tu eşti!

Ai jucat vreodată Sforile? Leagănul pisicii, cum îi spun englezii, Cat’s cradle. (Culmea e că aşa se numea un roman din biblioteca de la Codlea: nu înţelegeam deloc titlul, mi se părea absurd pentru un simplu roman de dragoste.) Ai o sfoară, îi legi capetele, o întinzi pe cele două palme puse în paralel, ancorând-o de degetele mari, ridicate, şi de cele mijlocii. Aşa. Altcineva prinde cu arătătoarele şi degetele mari sfoara întinsă, o preia din mâinile tale cu o mişcare rapidă care împleteşte firele şi le creează un model pe mâinile lui/ei. E rândul tău să muţi „leagănul” din nou pe mâinile tale. Şi tot așa. Cititul e… „leagănul” ăsta. La un capăt eşti tu, la celălalt Lumea (din carte şi din afara ei). Între voi, sforile de aer. Dar aerul nu e niciodată doar aer, aerul e plin, o!, dacă l-am putea vedea… Despre AER însă, altădată… Să-ţi mai spun că, de cele mai multe ori, cititul era doar un pretext pentru ca să privesc – cu ochii în plin gol – la tot acest film, fără cap şi coadă, în care apăreau cele „ştiute” alături de lucruri „străine”, persoane, obiecte, situaţii niciodată întâlnite cu adevărat. Cum e posibil? De unde vin? E cam ca în vis, gândeşte-te puţin. Şi mai era cititul un fel de odihnă vie, de lâncezeală dulce, de pisică. Leagănul pisicii… Cititul nu e niciodată doar citit…"

 

 

 

 

test despre pirați : ,,Toate pânzele sus” și ,,Barbă Neagră”

          Textul 1

,, Anton Lupan se frământa, dar privindu-l nimeni nu i-ar fi bănuit gândurile.

— Uite o cutie de chibrituri. Să nu te mai chinuieşti cu amnarul.

 — Mulţumesc, domnule, am şi eu la far, că-mi dă Comisiunea să aprind felinarele. Dar pentru lulea mai bun e amnarul.

— Te grăbeşti tare?

— Nu, că mai e până la apusul soarelui şi felinarele sunt şterse. Altminteri, baba mea nu-mi dă voie să plec până nu le frec bine.

— Spune-mi, întrebă Anton Lupan, luptându-se să-şi stăpânească bătăile inimii, nu cumva ştii ce-a fost cu corabia de colea?

— Ba ştiu, cum nu. Şi cu asta, şi cu cea de mai la vale, numai să nu mă-ntrebi anul. Astea sunt nelegiuirile lui Spânu.

 În ochii bătrânului se aprinse o scurtă lucire, ca la dihăniile care rătăcesc noaptea prin codri. Dar poate că iarăşi era doar o închipuire. După aceea, el se aşeză pe nisip, scapără din nou amnarul şi, pufăind din lulea, îşi dădu drumul la gură.

— Erau nişte tâlhari de apă, piraţi cum le spune. Se pripăşiseră de ani de zile prin părţile noastre şi nu putea să-i stârpească nimeni. Căpetenia lor era unu Axente, venit de prin marea grecească, da lumea îi spunea Spânu, fiindcă nu-i creştea păr pe faţă, nici mustăţi, nici barbă, ca la neoameni.

 Bătrânul scuipă cu dispreţ în nisipul umed, îşi mângâie barba cum şi-ar fi înfoiat coada păunul, apoi îşi continuă povestirea, în timp ce Anton Lupan se aşeza alături stăpânindu-şi cu greu bătăile inimii.

— Spân, spân, dar altfel om subţire, trăit în lume, cu ştiinţă de carte, să te miri că se apucase de tâlhărie. Nu ştiu prin ce părţi umblase, dar iaca, pot să jur că ştia tot ce e limbă omenească în lume... Pe acea vreme nu era farul de astăzi, ci altul gata să se dărâme, iar de aprins, se aprindea numai când îşi aducea cineva aminte. Corăbiile, dacă ajungeau ziua, bine, dacă nu, trebuiau să aştepte departe, că altminteri le luau valurile şi le buşeau de nisip până ce le făceau fărâme. Ei, şi tâlharii, cu Spânu, pândeau seara la ţărm. Dacă vedeau vreo pânză în zare, aşteptau să se lase întunericul, aduceau un bou din stufăriş, îl priponeau la malul mării şi-i legau un fanar între coarne. Bietul dobitoc se zbătea toată noaptea aşa, legănând felinarul. Dacă vedea lumina jucând, ca pe valuri, căpitanul din larg ce-şi zicea: e vreo corabie la ancoră, ia să mă apropii de ea, să aflu o vorbă de la oameni. Şi se apropia, sărmanul, încrezător, numai că nimerea pe nisip şi de aici nu mai avea scăpare. Tâlharii se repezeau cu bărcile, săreau pe punte cu iataganele în mâini, pe unii îi spintecau, pe alţii îi aruncau în mare şi p-ormă prădau corabia de nu lăsau decât lemnul. Anton Lupan scrâşni printre dinţi:

 — Ticăloşii! Aşa crezi că s-a întâmplat şi cu corabia de colea? Oare n-o fi scăpat nici un om?

— N-aş crede, domnule. Spânu nu lăsa pe nimeni cu viaţă.

— Şi cum, întrebă Anton Lupan, nu s-a găsit nimeni să-i pedepsească?

— Cine să-i pedepsească, domnule? Şi cum să-i dovedeşti? Asta, Spânu, avea corabia lui, o ţinea în port, ca marinarul cinstit, făcea din când în când drumuri la Stambul, la Salonic şi aducea chiar marfă, încât nu-l puteai bănui... Şi pe urmă nici n-a mai stat mult aici. Cum s-a auzit de război, a ridicat pânzele şi s-a dus. Zice lumea că ar fi ajuns pe la turci, pe la greci şi face prăpăd prin mările lor, dar nu ştiu de-o fi adevărat,ori numai așa un zvon”....

                                                             (Radu Tudoran,,Toate pânzele sus”)

Textul 2

,, Cine este acest personaj învăluit în mit, cunoscut ca “regele piraţilor”? Barbă Neagră, pe numele său adevărat Edward Teach, a fost un faimos lup-de-mare care a activat în zona Indiilor de Vest şi a coastei estice a coloniilor americane. Puţine se ştiu despre el, de unde şi aura legendară care de multe ori depăşeşte fără probleme istoria. Este posibil să fi fost un corsar înainte să-şi croiască drum în Caraibe, pe insula New Providence, baza operaţională a căpitanului Benjamin Hornigold. Cei doi s-au implicat în numeroase activităţi piratereşti. Teach devine propriul stăpân în momentul în care reuşeşte să captureze nava comercială franceză La Concorde, pe care o redenumeşte Queen Anne’s Revenge şi o echipează cu 40 de tunuri. Porecla o primeşte, cum era de aşteptat, datorită înfăţisării sale înspăimântătoare. Barbă Neagră formează o alianţă cu mai mulţi piraţi, prădând portul Charleston din Carolina de Sud. După ce îngrozeşte mările o bună bucată de vreme, este în cele din urmă ucis într-o bătălie pe care o poartă cu guvernatorul Virginiei, Alexander Spotswood.

Descrierile mai târzii menţionează faptul că Teach îşi împletea barba în codiţe mici, uneori şi cu panglici colorate. O figură pe care imaginaţia n-o poate reprezenta decât ca o idee a furiei iadului…Teach se pare că a înţeles valoarea aparenţelor şi capacitatea lor de a produce cele mai groaznice frici. Piratul era înalt, cu umerii laţi. Purta cizme până la genunchi şi veşminte negre, precum şi o pălărie mare sau uneori o haină lungă de catifea strălucitoare. Era în permanenţă ticsit cu pistoale. În ciuda apariţiei extrem de fioroase însă, nu era un adept al torturii şi omorurilor.”

                                                                                                              (mitologyca.ro)

==menționează tiparul textual din fiecare dintre fragmentele de mai jos:

a,,.Dacă vedeau vreo pânză în zare, aşteptau să se lase întunericul, aduceau un bou din stufăriş, îl priponeau la malul mării şi-i legau un fanar între coarne. Bietul dobitoc se zbătea toată noaptea aşa, legănând felinarul. Dacă vedea lumina jucând, ca pe valuri, căpitanul din larg ce-şi zicea: e vreo corabie la ancoră, ia să mă apropii de ea, să aflu o vorbă de la oameni. Şi se apropia, sărmanul, încrezător, numai că nimerea pe nisip şi de aici nu mai avea scăpare. Tâlharii se repezeau cu bărcile, săreau pe punte cu iataganele în mâini, pe unii îi spintecau, pe alţii îi aruncau în mare şi p-ormă prădau corabia de nu lăsau decât lemnul.”

Tiparul textual este narativ prin prezența unui narator subiectiv ce-și exprimă compasiunea:,,bietul,sărmanul”;vocea textuală, povestește unui personaj prezent felul în care tâlharii ademeneau corăbiile cu marinari printr-un vicleșug și cum aceștia își găseau sfârșitul,iar corabia era jefuită. 

b.—,, Uite o cutie de chibrituri. Să nu te mai chinuieşti cu amnarul.

 — Mulţumesc, domnule, am şi eu la far, că-mi dă Comisiunea să aprind felinarele. Dar pentru lulea mai bun e amnarul.

— Te grăbeşti tare?

— Nu, că mai e până la apusul soarelui şi felinarele sunt şterse. Altminteri, baba mea nu-mi dă voie să plec până nu le frec bine. ”

Tiparul textual este dialogat(este folosit dialogul ca mod de expunere) redă un schimb de replici dintre două personaje fără nume;dialogul este despre lumina unor felinare și două unelte de aprins.

Începutul replicilor este marcat cu linie de dialog,intonația unui personaj este marcată prin semnul întrebării și este folosită adresarea directă:,,mulțumesc,domnule.”

==prezintă o legătură care s-ar putea stabili între cele două fragmente:

O legătură între cele două texte poate fi tema din ambele texte: aventurile piraților pe mare.Personajele sunt doi pirați:Spânu care ademenea corăbiile cu marinari printr-o lumină înșelătoare și apoi îi ucidea și prăda corabiile și Barbă Neagră,o legendă,pirat cu o înfățișare înspăimântătoare,care jefuia și captura corăbii la fel ca Spânu,dar spre deosebire de acesta, nu era un adept al torturii şi omorurilor.

==consideri că starea de iritare a lui Anton Lupan este justificată:,,Anton strânse pumnii și scrâșni printre dinți?”-valorifică textul dat

 Consider că starea de iritare este justificată,fiindcă este o reacție firească ascultând relatarea bătrânului despre faptele de cruzime ale lui Spânu,un pirat sângeros.Ascultă povestirea despre nelegiuirile unor,,tâlhari de apă”,conduși de acesta,care ademeneau marinarii din larg cu un felinar legănat de gâtul unui bou.Dornici de popas,marinarii ajunși pe uscat erau uciși,iar corăbiile erau jefuite,,de nu lăsau decât lemnul gol.”Anton Lupan este înfuriat de ceea ce aude că piratul nu lăsa pe nimeni în viață și că nu s-au putu dovedi crimele acestuia,iar urmele acestuia erau rămășițele unor corăbii de pe mal.Starea lui este redată prin verbele:,,se frământa, stăpânindu-şi cu greu bătăile inimii, scrâşni printre dinţi”sunt manifestări ale furiei împotriva faptelor nelegiuite ale unor oameni netrebnici.

==asociază fragmentul din textul 1 cu un alt text literar,prezentând o asemănare și o deosebire între ele.

O asociere poate fi cu romanul,,Contele de Monte Cristo”de Alexandre Dumas.Personajul pirncipal,Edmond Dantes este închis,fără nicio vină, în Castelui If.După ce evadează,este salvat de o corabie a unor contrabandiști, oameni fără nume, fără patrie,care trăiesc din mijloace misterioase şi tăinuite.Este acceptat de echipajul acestora și,după multe curse pe mare, ajunge pe o insulă, cei de pe mal sunt atenționați printr-un felinar pus în locul pavilionului,pe catargul micului vas, care avea și două tunuri.După multe aventuri alături de acești oameni certați cu legea,într-o  luptă cu vameșii, sunt morți și răniți,Dantes este și el rănit.

La fel cu o lumină își semnala prezența și piratul Spânul de pe mal,numai că el,om sângeros,îi ucidea pe cei ajunși și-i prăda.

   În romanul,,Robinson Crusoe”de Daniel Defoe, personajul-narator,aflat pe o corabie,povestește cum a fost surprins aproape de coasta Africii de o corabie a piraţilor mauri,iar el împreună cu marinarii au luptat  printre salvele de tun,dar pirații fiind numeroși au abordat corabia,au urcat la bord și chiar dacă au fost respinși,,am fost nevoiţi să ne predăm... trei de ai noştri morţi şi opt răniţi.”Au fost capturați,iar el a ajuns rob și pus la muncă,dar a rămas în viață.

Pirații mauri luptă,ucid,pe cei rămași în viață îi păstrează ca robi; piratul Spânu este deosebit de sângeros,îi ucide pe toți marinarii,distruge și corăbiile.    

Fragment: ,,Când am ajuns lângă insulele Canare, sau, mai bine-zis, între acestea şi coasta Africii, am fost surprinşi în zori de ziuă de o corabie cu piraţi mauri din Sale, care ne urmăreau cu toate pânzele sus. Am întins şi noi toate pânzele, încereând să scăpăm de dânşii mărind viteza. Ne-au ajuns însă din urmă, aşa că ne-am pregătit de luptă. Aveam douăsprezece tunuri pe punte, iar ei optsprezece. Pe la ora trei după-amiază vasul de piraţi ne-a prins din urmă, dar, apropiindu-se din greşeală de bordul nostru, în loc să se apropie de pupa cum avea de gând, am putut pune în baterie opt tunuri, din care am tras o salvă, care l-a făcut să se depărteze, după ce mai întâi ne-a răspuns atât cu tunurile lui cât şi cu puştile celor vreo două sute de oameni ce-i avea pe bord. Ai noştri stăteau adăpostiţi, astfel că niciunul nu a fost atins. Piraţii se pregăteau să ne atace din nou şi noi să ne apărăm. Acostând de astă-dată în celălalt bord, vreo şaizeci de oameni s-au urcat pe puntea noastră şi au început îndată să taie pânzele şi manevrele. Am dat şi noi într-înşii, fiecare cu ce am apucat, cu flintele, cu suliţele, cu cutiile de pulbere sau cu ce aveam la îndemână, izgonindu-i de două ori de pe punte. Până la urmă însă am fost nevoiţi să ne predăm, vasul nostru nemaiputând manevra şi având trei de ai noştri morţi şi opt răniţi. Pe scurt, această tristă parte a povestirii mele s-a încheiat cu capturarea noastră. Astfel am ajuns rob în Sale, un port al maurilor. Soarta mi-a fost rmai bună decât mă aşteptasem. În loc să fiu dus cu ceilalţi departe, în ţara lor, la curtea împăratului, am rămas pe coastă, rob al căpitanului corăbiei care ne atacase, pentru că eram tânăr şi puteam munci.”(,,Robinson Crusoe”)

   !!!am citit și despre piratul Barbarossa,dar despre el altă dată.......

==Imaginează-ți că reconstitui în jurnalul tău o luptă cu pirații.Redactează un text narativ care să surprindă experiența trăită de tine.(secvență narativă,dialogată,explicativă) 

                 Dragul meu jurnal,

Astăzi nu voi scrie prea mult!așa simt!!!

Nu voi face această compunere!!!ce să-mi închipui?despre pirați răi sau despre cei buni(căpitanul Blood)sau să-mi închipui un joc,,de-a pirații”ca într-o reclamă de la tv..............

Mi-am adus aminte de un subiect(o compunere) mai de demult când li s-a cerut elevilor să-și imagineze că în școala lor a venit un scriitor,iar ei trebuia să scrie despre impresiile lor.

La tv. o doamnă profesoară a citit,,impresia”unui elev dintr-o școală de departe,de departe,de foarte departe de....... Un elev a scris că la el în școală, în clasa a 8a, sunt câțiva elevi,că n-a venit niciun scriitor,doar milțianul din satul vecin care le-a explicat cum să traverseze o stradă,o șosea.Copiii l-au ascultat și apoi unul a spus că ei traversează doar o pădure!!!!!!!!!!!!???????????

(de ce nu s-a spus și cum a fost notat pentru sinceritate??? i s-au numărat cuvintele,a avut o exprimare rafinată,simplă,a avut un scris lizibil???sau.....)