SUBIECTUL I (70 de puncte)
Citește fiecare dintre textele de mai jos pentru a putea
răspunde la cerințele formulate.
Textul 1
,,Au înflorit magnoliile albe de sub ferestre. Deși stăm
la etajul șapte, le văd foarte bine. Sunt doi copaci. Mama spune că unul este
mai tânăr și altul mai bătrân. De aceea nu înfloresc chiar deodată, nici chiar
la fel de mult. [...] Oricum, toată povestea asta nu durează decât trei, patru
zile, așa că stau cu coatele proptite pe pervaz și mă uit. Fac fotografii cu
telefonul. Am treisprezece ani şi, din câte mi-am dat seama până acum, sunt
pasionată de fotografii și de plante.
Anul trecut, tata mi-a cumpărat un aparat de fotografiat
Fuji, cu care pot mări și de zece ori o petală de magnolie – adică să mă
apropii de ea mai mult decât dacă aş locui la etajul trei. Cu toate astea, acum
fac poze cu telefonul. Mă cam feresc de tata, el spune că fotografiile făcute
cu telefonul nu-s fotografii. [...]
Și deodată îmi dă prin minte că, de fapt, copacul cu
florile trecute nu e neapărat cel mai bătrân dintre cei doi. Poate că,
dimpotrivă, copacul tânăr înflorește mai repede. Dar mama trebuie să știe când
au fost plantate magnoliile. Numai că să pun întrebarea ar însemna să las
pervazul, să las fotografiile, să ies din camera mea. Și asta nu vreau. Mi-e
bine aici. [...]
Cred că trebuie să fie îngrozitor să locuieşti mai jos de
etajul patru. Să nu vezi apusul, păsările, lumina diferită din fiecare seară.
Da, dar cine știe cum se văd de acolo magnoliile...
Însă, indiferent la ce etaj locuiești, bănuiesc că
la fel te strigă mama la masă la șapte, când încep ştirile.
— Serena!
Şi dacă nu răspunzi din prima, poți să fii sigură că a
doua oară te strigă de două ori.
— Serena! Hai odată, Serena!
Aşa că închizi fereastra, pui telefonul pe birou.
— Și spală-te pe mâini înainte să vii! Iar tu sigur că te
duci la baie să te speli pe mâini, fiindcă:
— Pe tastatura computerului şi pe telefon sunt cele mai
multe bacterii din toată casa. [...]
Aşadar, mă supun. Mama, tata și eu. Stăm cu toții la masa
din sufragerie și luăm cina, în timp ce ne uităm la știri. Eu, de fapt, nu prea
mă uit. [...] Dar iată că astăzi ştirea cu animalele se dă mai devreme. Nu mai
e furată de pe internet. E de la noi. Pare și proaspătă. E singura știre la
care tăcem cu toții. Tata a rămas cu o ceapă verde în mână. Mama se joacă în
farfurie cu un cuțitaş de brânză. Ascultăm reportajul despre singurul cimpanzeu
de la grădina zoologică din Băneasa. Vedem imagini. Oftăm. Zâmbim. Iarăși
oftăm. Ştiu bine locul ăsta, mergem acolo de două, trei ori pe an. În
treisprezece ani de viaţă, asta înseamnă ceva. Și știu animalul despre care se
vorbeşte la televizor. Un cimpanzeu cu barba albă. Habar n-am avut că îl chema
Thor. [...] Pe condor nu l-au arătat. Dar eu îl știu foarte bine. E o pasăre
mută. Stă pe-un munte în miniatură, construit din bolovani, şi se joacă cu un
băţ. Mută și eu, mă retrag în camera mea, de unde n-o să mai ies toată seara.
Mama și tata au hotărât, zâmbind visători, în timp ce strângeau farfuriile, că
duminică mergem la zoo. [...] Descarc fotografiile. Sting calculatorul. Îmi fac
patul, încerc să citesc dintr-o carte. Dar rămân cu privirea pierdută între
rânduri. [...]
Cum de n-am știut că pe cimpanzeu îl cheamă Thor?
În camera mea, proptită în perne, cu muzică în căştile albe, întrebările curg.
Şi oare toate animalele de la zoo au nume? Are şi condorul un nume? Ce înseamnă
„cel mai bătrân”? [...] A plouat toată noaptea. Am auzit stropii şi-n somn,
răpăind pe pervaz. Apa şiroind în burlanele din curtea interioară. Dar iată că
dimineața e soare.
Mergem la zoo. Mi-am pus blugii preferați, un
tricou, jacheta de piele și bascheții verzi. Îi aştept la uşă, îmbrăcată,
încălţată.
— Aparatul foto nu-l iei?
Normal că l-am luat.
Am şi făcut câteva fotografii pe fereastră. Magnoliile
sunt deja cafenii în copacul pe care-l bănuiesc mai bătrân.
Ajungem la grădina zoologică cu autobuzul luat de la
Piaţa Romană, ca de obicei. [...]
E soare, dar o adiere încă rece scutură florile albe din
copaci. Petalele o iau în stoluri în sus, surprinse de pala de vânt, apoi
coboară și se alătură suratelor lor de pe alei, de pe gardurile vii, de pe
bănci. Uneori nici nu simţi vreo adiere, dar petalele continuă să se desprindă
și să cadă. De parcă ar exista adieri pe care le simt doar florile, nu și
oamenii.”
( Veronica D. Niculescu, O vară cu Isidor)
Textul 2
—,, Bagă de seamă, mi-a spus George Topîrceanu. E pui de
lup! [...]
Ca totdeauna, mama s-a uitat cam lung: atâta ne mai
lipsea! Găzduiam într-o colivie două gaiţe şi-l țineam şi pe Black, cel mai
bleg şi mai mâncăcios dintre prepelicari* şi, pe deasupra, mare haimana... Dar,
ca totdeauna, mama n-a zis nimic. A zâmbit, închipuindu-şi cum o să umblăm prin
vecini, căutând lupul când o va lua razna... [...]
După ce l-am aşezat în cuşca lui improvizată, pe fân
moale, puiul de lup s-a mai liniştit. George Topîrceanu a plecat acasă, mort de
oboseală: îi dăduse de lucru dihania. Peste noapte, „lupul” a început să latre
la lună. Țăcănea grăbit, apoi se tânguia subțirel, prelung şi jalnic.
— Mi se pare mie că lupul vostru e vulpe toată ziua! a
râs de noi tata, a doua zi.
Peste vreo săptămână, l-am găsit dimineața cu ghearele
tocite și însângerate. Încercase să rupă plasa de sârmă. George Topîrceanu mi-a
cerut repede tinctură de iod, vată și pansament. Și, curios, sălbăticiunea a
stat liniştită până i-a bandajat toate patru labele betege.
— Vezi dacă n-ai fost cuminte? îl certa George
Topîrceanu. Uite, acum parcă ești motanul încălțat! [...] Se apropia vremea
când trebuia să plecăm, ca în fiecare vară, la mănăstire. Da, dar ce facem cu
puiul de vulpe?... [...] Atunci, George Topîrceanu a hotărât:
— Îl luăm cu noi!
Și l-am luat, într-o colivie pentru sticleți*, în
care ar fi încăput numai bine fără coadă. În tren a fost cuminte. [...]
De a doua zi, puiul de vulpe a fost una dintre atracțiile
Mănăstirii Neamțului. Mergea cu noi la plimbare, cu zgardă și curelușă, ca un
cățel. Părea așa de mic și de umilit sub poala pădurii înalte de brad! Numai
coada mai era de el.
Toată lumea îl mângâia – de la distanță – și-i aducea
pachețele de oase. [...]
După ce ne-am întors la Iaşi, vulpoiul a început a slăbi
văzând cu ochii. Creştea prea repede, tăişul rău i se aprindea tot mai des în
ochi și începea să răspândească miros pătrunzător de sălbăticiune. [...] Ne-am
hotărât să-l ducem la pădure, sus, pe dealul lui Păun. În trăsură, puiul stătea
liniştit, cu botul pe genunchii mei şi cu ochii închişi.
— Eu cred că înțelege, zicea George Topîrceanu. Şi poate
că-i pare rău... mai ştii?
Ne-am coborât din trăsură în marginea pădurii, acolo unde
drumul o ia în sus, spre Chetrărie. Am ales locul anume: erau pe-acolo câteva
case, cu câteva cotețe... Puiul mergea între noi ca un căţelandru cuminte, fără
să întindă curelușa. I-am simțit bătăile grăbite ale inimii. Apoi, încet, i-am
desfăcut zgărduța... A scuturat din cap cu neîncredere, apoi s-a depărtat
puțin. [...] Cu botul în vânt adulmeca aerul umed. Parcă încerca să-și aducă
aminte de ceva de demult... Și fără veste a pornit-o drept înainte, cu coada
roșie întinsă orizontal în urma lui. S-a dus.”
( Otilia Cazimir, Pui de vulpe, în vol. Amintiri despre G. Topîrceanu)
*prepelicar – câine de vânătoare
*sticleți – mică pasăre cântătoare
A.
1. Notează, din textul 1, doi termeni din câmpul lexical
al vestimentației.
2. Familia Serenei locuiește într-un bloc, la
etajul-textul 1:
a. doi. b. trei. c. patru. d. șapte.
3. Thor este numele-textul 1:
a. unei stații de autobuz. b. unui cimpanzeu de la
zoo. c. unui condor de la Băneasa. d. unei mărci de aparat foto.
4. Puiul își rănește labele-textul 2:
a. în propria zgardă. b. într-un geam spart. c. într-o
creangă de brad. d. într-o plasă de sârmă.
5. 5. Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a
marca dacă acesta este adevărat sau fals, bazându-te pe informațiile din cele
două texte.
Textul
1
Enunțul
Adevărat
Fals
Serena are treisprezece ani.
Tatăl îi recomandă Serenei să facă poze cu telefonul.
În dimineața în care familia merge la Băneasa,
plouă torențial.
Textul 2
Enunțul Adevărat
Fals
Black este un
motan.
În călătoria spre Mănăstirea Neamțului, nu este
luat niciun animal.
Când crește, puiul de vulpe este lăsat liber la marginea
pădurii.
6. Transcrie, din secvența următoare, două figuri de
stil, pe care le vei preciza:
„E soare, dar o adiere încă rece scutură florile albe din
copaci. Petalele o iau în stoluri în sus, surprinse de pala de vânt, apoi
coboară și se alătură suratelor lor de pe alei, de pe gardurile vii, de pe
bănci”.
„Petalele o iau în stoluri în sus” –
metaforă;
„de pe alei, de pe gardurile vii, de pe bănci” –
enumerație
7. Prezintă, în minimum 30 de cuvinte, un element de
conținut comun celor două texte date, valorificând câte o secvență relevantă
din fiecare text.
În ambele texte sunt prezente
animalele.În primul text,Serena,o fată,ascultă și privește alături de
părinți știrile de la televizor.Este reportajul despre singurul cimpanzeu ,, cu
barba albă de la grădina zoologică din Băneasa”pe care-l cheamă Thor.Își
amintește că,deși,, pe condor nu l-au arătat”,îl știe foarte bine.,, E o pasăre
mută. Stă pe-un munte în miniatură, construit din bolovani, şi se joacă cu un
băţ.” Serena are o sensibilitate aparte pentru animale și este profund afectată
de știrea despre cimpanzeul bătrân și de situația lui Isidor, un condor bătrân
și singuratic.
În textul 2,autoarea este încântată de prezența
unui pui de vulpe adus acasă,apoi îl vede cum,,mergea cu noi la plimbare, cu
zgardă și curelușă, ca un cățel. Părea așa de mic și de umilit sub poala
pădurii înalte de brad! Numai coada mai era de el.”Este alături de oameni,dar
eliberat în mediul lui natural.
Animalele din cele două texte sunt sălbatice,dar
trăiesc în medii diferite:la zoo,singuratice și nefericite,în casa unor oameni
care înțeleg că locul adevărat este în natură.
8. Crezi că a avea un animal implică multă
responsabilitate? Motivează-ți răspunsul, în 50-100 de cuvinte, valorificând
textul 2.
Cred că un animal de companie nu este o
jucărie sau o posesiune, ci un suflet care va intra în familie și va face parte
din aceasta pe durata întregii sale vieți Pe toată această durată are
nevoie de atenție, dragoste și îngrijire adecvată. Nu poate fi returnat dacă stăpânul,,s-a
plictisit" de el - animalele se atașează de stăpâni și suferă când sunt
despărțite de aceștia. Necesită timp, dragoste, bani pentru îngrijire, vizite
la veterinar când se îmbolnăvesc, îngrijire specială când îmbătrânesc, amenajarea
spațiului în care locuiesc, pentru a corespunde nevoilor speciei.Decizia de a
lua un animal trebuie luată conștient de persoana care își va asuma
sarcina îngrijirii acestuia.
Bineînțeles că un animal de companie nu reprezintă
un cadou, ci o responsabilitate. Asupra deciziei de a introduce în familie un
animal de companie trebuie să fie de acord toți membrii familiei care locuiesc
în spațiul respectiv. Dacă si o singură persoană se opune, să se renunțe la
idee – animăluțul va trăi sub stres simțindu-se nedorit.Astfel,puiul de vulpe
găsit a fost acceptat,chiar dacă,, ca totdeauna, mama n-a zis nimic. A zâmbit,
închipuindu-şi cum o să umblăm prin vecini, căutând lupul când o va lua
razna.”A fost îngrijit și primit cu înțelegere,prietenie, tratat cu respect, cu
atenție,plimbat de toată familia.Aceștia au înțeles însă că locul unui astfel
de animal este în mediul lui natural și de aceea l-au eliberat.
Ca o concluzie pot afirma că prezența unui
animal de companie înseamnă asumarea unei responsabilități pe întreaga durată
de viață a acestuia. Animalele nu reprezintă cadouri sau obiecte, ci necesită
din partea noastră dragoste, atenție și implicare; pentru toatea acestea ne
răsplatesc înmiit!
9. Asociază fragmentul din opera literară „O vară cu
Isidor” de Veronica D. Niculescu cu un alt text literar studiat la clasă sau
citit ca lectură suplimentară, prezentând, în 50-100 de cuvinte, o valoare
comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.
Am ales o
lectură studiată de mulți elevi,,Cum e lumea”de Veronica Niculescu.Și în acest
text și în fragmentul din textul 1 autoarele explorează teme precum
empatia,acceptarea diversității și respectul pentru natură.Prin intermediul
personajelor: Bianca,ursulețul,și Mara,o fată asemenea Serenei,se aratărelația
complexă dintre om,natură și animal.Puiul de urs este trezit de foșnetul
aripilor fluturelui și pleacă de la zoo în lumea de dincolo de gratii. Naratoarea urmărește fuga ursulețului pe urmele
fluturelui.Bianca-ursuleț fetiță,cu guler alb,admiră splendoarea lumii noi:
lacul cu rațele,șirul de copaci,valea ca o palmă,iarba înrourată.Serena admiră de
la fereastră copacii cu florile de magnolii.Apoi este impresionată de existența
unor vietăți ce trăiesc la zoo.Am înțeles că empatia este capacitatea de a
înțelege prin ce trec ceilalți, de a vedea lucrurile prin ochii lor, de a te
imagina pe tine în aceeași situație.
B.
1. Conțin diftong ambele cuvinte din seria:
a. „atracțiile”, „tăișul”.
b. „birou”, „construit”.
c. „coada”, „mergea”.
d. „numai”, „tânguia”.
2. Seria care cuprinde doar cuvinte derivate cu sufix
diminutival este:
a. „cățelandru”, „retrag”.
b. „subțirel”, „cafenii”.
c. „ghearele”, „sticleți”.
d. „pachețele”, „curelușa”.
3. Sensul secvenței subliniate în enunțul „Habar n-am
avut că îl chema Thor” este:
a. a nu îngriji.
b. a se mira.
c. a nu ști.
d. a poseda.
4. Sunt omonime ambele cuvinte subliniate din seria:
a. „sălbăticiunea a stat liniștită până i-a bandajat
toate patru labele.”; „În tren a fost cuminte”.
b. „se apropia vremea când trebuia să plecăm”;
Era supărat că nu putea să vină la serbare.
c. „tăișul rău i se aprindea tot mai
des în ochi”; Aragazul cel vechi se aprindea foarte greu.
d. „trebuia să plecăm, ca în fiecare vară, la
mănăstire”; Ana este vară primară cu Andrei.
5. Selectează, din secvența următoare, trei verbe
la timpuri diferite ale modului indicativ, pe care le vei preciza:
„Uite, acum parcă ești motanul încălțat! [...] Se apropia
vremea când trebuia să plecăm, ca în fiecare vară, la mănăstire. Da, dar ce
facem cu puiul de vulpe?... [...] Atunci, George Topîrceanu a hotărât.”.
6. Alcătuiește o propoziție afirmativă, în care pronumele
personal „eu” să fie :atribut (1),
și o propoziție negativă, în care substantivul comun
„motan” să fie complement direct (2).
7. Transcrie propozițiile subordonate din fraza
următoare, precizând felul acestora:
„Mama și tata au hotărât, zâmbind visători, în timp
ce strângeau farfuriile, că duminică mergem la zoo.”
8. Completează enunțurile următoare cu forma corectă a
fiecărui cuvânt indicat în paranteză, reprezentând mesajul unui membru al
echipei de voluntariat pentru protecția animalelor.
I-am spus ________________ (Denisa, cazul dativ) că
suntem _____________ (mândru, masculin, plural) de acești noi ________________
(membru) ai echipei. Proiectele ____________ (creat) de către elevii _______
_______ (care, cazul genitiv) idei s-au dovedit utile sunt premiate.
SUBIECTUL AL II-LEA (20 de puncte)
Scrie rezumatul textului 1.
Magnoliile înflorite sunt observate de Serena,o
fată de la etajul șapte.Sunt doi copaci care înfloresc în timpi
diferiți.Fata,pasionată de fotografie și plante, fotografiază florile cu
telefonul,deși are și un aparat de fotografiat.Este fericită că locuiește atât
de sus.Merge la masa de seară alături de părinți,ascultă și privește
știrile de la televizor despre un cimpanzeu de la zoo și află numele
acestuia:Thor.Își amintește de un condor,pasărea mută.Părinții au hotărât
să meargă duminică la zoo.Singură în camera ei fata este nedumerită că nu
a știut numele cimpanzeului,apoi se întreabă dacă toate animalele au nume.Dimineața
pleacă spre zoo cu autobuzul și observă zborul petalelor florilor scuturate de
vânt.
