,,Duminică,văzând că iar n-am pâine,am coborât la
magazinul Angst din apropiere.Era o vreme splendidă,neobișnuită pentru luna
ianuarie.Ca mulți dintre semenii mei,am și eu,probabil,în trup,o mulțime de
celule cu amintiri vegetale,care mă fac să,,râd la soare”și să fiu veselă odată
cu,,vremea cea bună”.De data aceasta,totuși,meteosensibilitatea mea nu
funcționa normal.Am intrat în magazin cu un soi de neliniște pe care n-am stat
s-o analizez,am cumpărat pâine,am ieșit din magazin cu un aer posac,deși nu mă certasem
cu nimeni,și a trebuit să constat evidența:eram de-a dreptul supărată,supărată
rău.M-am oprit brusc în mijlocul drumului,ca Socrate când trebuia să se
gândească la adevărurile lumii,și m-am întrebat ce se întâmplă.N-a trebuit să
stau locului o zi întreagă,ca filozoful,ca să rezolv problema,căci mi-am dat
seama imediat de ce mă purtam ca un om profund ofensat.Fiindcă în cele două
săptămâni de când începuse anul,era a doua oară când mi se furase preșul din
fața ușii.Într-adevăr,la ieșire am constatat lipsa celui de-al doilea preș,dar
sentimentul de rău s-a cristalizat abia apoi...
Am studiat intrările de la celelalte
apartamente din bloc.Jumătate n-aveau în față niciun fel de preș,mi-am amintit
de roțile de automobil fără apărătoare,iar jumătate erau împodobite cu un soi
de cârpe jegoase,una mai neplăcută la vedere decât alta.La ce bun să te ștergi
pe ceva mai murdar decât pantofii?Mi-au venit în cap câteva soluțiii ca să
rezolv această primă problemă socială de care mă izbeam în 2004.Cea dintâi,cum
se și cuvine,literară,era să lipesc pe ușă,jos,blestemele lui Arghezi pentru
cel care ar mai atenta la preșul meu.Celelalte:să-i pun o alarmă,ca la mașinile
scumpe;să-l lipesc cu Super Glue;să scriu pe dos HOȚULE!”
(Iona Pârvulescu, Preșul)
Textul,,Preșul”este nartiv:
prezintă o întâmplare, într-o succesiune de momente în care este implicat
direct naratorul –personaj ;în succesiunea evenimentelor, relatate la persoana
I, creând perspectiva subiectivă -narator subiectiv. Naraţiunea este folosită
pentru a prezenta acţiunea.
Timpul şi spaţiul evenimentelor este relatat banal:într-o
duminică caldă,după primele două săptămâni din ianuarie,când,deși vremea ar fi
trebuit să o îndemne să fie veselă,simte o neliniște nelămurită.Își aseamănă
starea cu filozoful care gândea despre adevărurile lumii.Spațiul nu este
arătat-poate să creeze o iluzie a realitații-poate fi drumul spre casă.
Naratorul descoperă motivul
tulburărilor deosebit de banal,mărunt,neînsemnat:preșul de la ușă
fusese din nou furat..Ar fi fost o întâmplare neînsemnată,dar gestul i se pare
agresiv,deranjant.Este încercată de un ,,sentiment de rău”ca o încercare de
răsturnare a unei ordini,de a tulbura rânduiala unei persoane,felul în care
aceasta își pregătește intrarea în casă,acolo este o protecție la intrare,acolo
va rămâne răul. Întrebarea retorică (o întrebare retorică este o
întrebare la care nu se așteaptă răspuns),, la ce bun să te ștergi pe ceva mai
murdar decât pantofii?”ar trebui să justifice lipsa preșului,este
nefolositor.Nici alte apartamente nu aveau
preșuri și-atunci se gândește la câteva soluții pentru
hoții de preșuri:să transmită ,,blestemele lui Arghezi”, invocare a unei
nenorociri sau a unui ghinion asupra hoților , o alarmă sau ,dacă va fi dezlipit
de podea,hoțul va înțelege că a fost
demascat.
În această povestire
faptele narate sunt relatate de un
narator-personaj,credibil,subiectiv,prezent în narațiune,care și-a exprimat
părerile,concepția asupra unor aspecte de viață.Naratorul este aici persoana
care a relatat evenimentele în cauză, acesta au făcut parte efectiv din poveste,iar
verbele la timpul perfect compus persoana I singular au rol de evocare, marcat
de indicii subiectivităţii, dau impresia
că apropie acţiunea de momentul vorbirii, ceea ce măreşte emoţia, creează
impresia unui joc al destinului.
În
concluzie,relatând un fapt banal,naratorul a impus o lecție de viață: a dorit
respect,prețuire pentru persoana sa și
pentru bunurile sale. Respectul față de cei din jur arată dacă există un grad de educație;îi poți privi cu dispreț pe cei ce
nu cunosc respectul,este o reacție meritată. Prin stilul
direct,simplu,narațiunea aceasta poate aduce o schimbare de comportament.
