,,Geamandura”--piesă de teatru de Tudor Mușatescu(fragment)--gen dramatic

 

 

                                  Actul I,tabloul 1

  Personajele:

            REMBRAND,tânăr,pictor robust și talentat

            ALAGREC,un băiețandru de 15-16 ani

            ZEISS,fotograf

             (Un petec de faleză. în apropierea Mangaliei. La ridicarea cortinei, Rembrand, în faţa şevaletului, termină de pictat drumul către Mangalia. Alagrec, aşezat pe un bolovan alături, priveşte pe Rem­brand lucrând şi cântă la muzicuţă, un vals marinăresc.)

REMBRAND :  Ce făceai acolo ? 

 ALAGREC : Mă uitam...

REMBRAND : La ce? 

 ALAGREC : La tabloul dv. 

 REMBRAND : Dar nu te­-ai uitat toată  ziua la tablou ? Nu te­-ai mișcat nicio clipă de lângă mine tot timpul cât am lucrat.

ALAGREC : Da, dar acuma mă uitam  cum vine seara pe el. (Cu un gest onest şi neforţat.)

 Pe dumnealui!...  Parcă e de adevărat,zău!... Şi parcă  noaptea iese din culorile lui, tot aşa  cum iese, aici, din culorile pământului.  (Arată cu un gest larg împrejurul lui.)

ZEISS (apare în uşa cortului): Cine zici,  mă, că iese din culorile pământului ?

ALAGREC : Ea ! Dumneata râzi de mine,  dacă spun ! Ştiu eu !...

REMBRAND (reflexiv) : Puştiul a spus  un lucru foarte important... (Un timp  mic.) Foarte important !

ZEISS : Care ? 

REMBRAND : E inutil să-ţi­ repet, fiindcă tu tot nu pricepi... E în legătură  cu arta... Cu arta adevărată..

ZEISS : Ce ? Chestia cu întunericul care  iese din culoare ?

REMBRAND (crezând că vrea să-­l ironizeze) : Da, da !

ZEISS : Sunt absolut de aceeaşi părere...  Pictura ta are viaţă, măăă! Are lumina  vieţii în ea ! Şi pictura, înainte de toate  şi dincolo de orice, este o artă a luminii... 

REMBRAND : Unde ai citit tu ce spui ? 

ZEISS : Nicăieri ! Ţi-­am tradus numai  ce-­a spus confratele tău, maestrul Alagrec.(face un gest către băiețandru)

REMBRAND : Sunt convins că are talent  la pictură...

                                                                                   (Tudor Mușatescu,,Geamandura”)                                                  

Genul dramatic cuprinde operele literare scrise pentru a fi reprezentate pe scenă, dialogul fiind modul de expunere predominant; acţiunea se dezvoltă în jurul unui conflict dramatic; textul dramatic se organizează în acte, scene sau tablouri, având o aşezare specifică în pagină; de asemenea, sunt prezente indicaţiile scenice(didascaliile) care au rolul de a fixa decorul şi de a marca atitudinea, comportamentul personajelor.

În acest fragment dialogul este modul de expunere predominant, este o înlănţuire de replici ale celor trei personaje: pictorul Rembrand, fotograful Zeiss şi băiețandrul Alagrec;numele lor sunt doar porecle.

Rolul indicațiilor scenicelor este de a prezenta personajele: cine sunt, cu ce se ocupă, care este vârsta, aspectul lor fizic,astfel Rembrand este prezentat cu un detaliu fizic şi unul moral:este tânăr,robust pictor talentat. Indicaţiile scenice fixează cadrul întâmplărilor:acţiunea se petrece pe plajă, aproape de Mangalia.Apoi se oferă date despre atitudinea şi comportamentul personajelor,gesturile lor, dovedindu-se a fi mijloace importante de caracterizare a personajelor.
Pe plajă este instalat şevaletul lui Rembrand. În timp ce acesta lucrează, alături de el, pe un bolovan, stă Alagrec, un băiat de 15-16 ani, cântând la muzicuţă.
Pictorul se arată nedumerit în privinţa insistenţei cu care băiatul se uită la tabloul pe care tocmai îl terminase,nu-nțelege care ar fi motivul acestei insistenţe, din moment ce Alagrec nu se mişcase de lângă el toată ziua și-i urmărise în permanenţă gesturile.
Băiatul îşi motivează comportamentul, comentează cu pricepere imaginea nopţii reflectată în tablou, naturaleţea picturii, surprinzându-i pe Rembrand şi pe fotograful Zeiss. La insistenţele celor doi, Alagrec ezită să-şi continuie spusele, gândindu-se că Zeiss, ironic de felul lui,va râde de el. Rembrand accentuează ideea enunţată de băiat despre la impresia de viaţă adevărată desprinsă din pictură.
Spre nedumerirea pictorului, şi Zeiss face un comentariu interesant în privinţa relaţiei dintre arta adevărată şi viaţă. Apoi, în acelaşi stil ironic, Zeiss spune că afirmaţia lui nu face altceva decât să clarifice comentariul băiatului. Din toate acestea, Rembrand trage concluzia că Alagrec are talent la pictură.
Dintre cele trei personaje, Rembrand este deosebit prin numele său care poate fi asociat cu cel al renumitului pictor olandez. Portretul moral al pictorului se completează cu câteva trăsături, desprinse în mod indirect, din fapte, vorbe, gesturi, relaţia cu celelalte personaje şi nume. Faptele sale şi atitudinea demonstrează că este preocupat de ceea ce face, că nu renunță până nu-şi duce munca la bun sfârşit. La ridicarea cortinei, Rembrand se află în picioare în faţa şevaletului şi termină de pictat un tablou ce reprezintă drumul către Mangalia. Este echilibrat şi cumpătat. Atitudinea lui Alagrec de a privi cu insistenţă tabloul îl miră, dar nu reacţionează impulsiv; îi ascultă răspunsul şi meditează asupra a ceea ce spune acesta. Firea sa echilibrată se evidenţiază şi din vorbe: Puştiul a spus un lucru foarte important... Foarte important!
În relaţia cu prietenul său, fotograful Zeiss, demonstrează că şi el ştie să fie ironic. Neîncrezător, atunci când Zeiss se exprimă asemenea unui critic de artă, îi răspunde cu ironie: ,,Unde ai citit tu ce spui?”Cei doi se tachinează, dialogul punând foarte bine în valoare prietenia lor solidă.
Comportamentul faţă de Alagrec arată şi alte trăsături morale ale lui Rembrand. Pictorul îi ascultă cu atenţie comentariile, ceea ce demonstrează că nu este deloc îngâmfat, dimpotrivă, este modest şi preocupat de spusele băieţandrului. Îi apreciază ideile şi trăieşte cu bucurie revelaţia faptului că Alagrec are talent. Aşadar, el nu are doar calităţile unui pictor valoros, care permit asocierea cu pictorul olandez, ci şi pe cele ale unui om modest, prietenos, sensibil şi plin de viaţă.

     Ceva interesant:

   “O geamandură are un rost precis în viața mărilor și a oamenilor de pe ape. Ea trebuie să arate vapoarelor care călătoresc pe potecile lichide ale vietii, prin strigătul ei proiectat în beznă, cum și pe unde trebuie să intre în porturile lor firești…”Tudor Mușatescu

   Deși piesa se termină foarte trist,eu,spectator, voi ține minte cuvintele lui A-la-grec care subliniază importanța artiștilor care ne fac nouă viața mai frumoasă:

                    “Viața nu poate trăi fără greierii ei”.

Piesa ,,Geamandura”este un omagiu adus ,,greierilor”, adică artiștilor care, prin cântecul lor, aduc fericire omenirii. Sacrificiul pentru oameni și pentru fericirea lor este o valoare atât de nobilă, încât poate să încapă doar în inimi foarte mari. Aceste geamanduri care îți călăuzesc drumul prin întunericul vieții sunt persoanele a căror pasiune este omenirea și fericirea ei. Dacă le ai lângă tine, apreciază-le. Dacă ești chiar tu o astfel de geamandură, îți mulțumesc că exiști. 

=Carl Zeiss a fost unul dintre liderii industriei fotografice din Europa la mijlocul secolului al XIX-lea, a realiza microscoape şi alte instrumente medicale.

=Rembrandt, supranumit maestrul luminii, este unul dintre cei mai mari artişti baroci ai picturii şi gravurii secolului al XVII-lea, un geniu universal. A trăit în perioada denumită adesea „epoca de aur olandeză”, în care cultura, ştiinţa, comerţul şi puterea politică au atins apogeul. Viaţa sa a fost însă marcată de un parcurs descendent - de la fericire şi succes în tinereţe, ca prestigios pictor de portrete, la tragedie şi ruină în ultimii săi ani.