test ușor:,,Băiatul care vorbea cu florile”de Petre Crăciun(fragment) + studiu:,, Mii de copii ai românilor întorşi în ţară au probleme de adaptare la şcoala românească”

 

Textul 1

,,Nu departe de codrul întunecat şi de izvoarele cu apă dulce şi rece, trăia cândva un pădurar tânăr, chipeş şi harnic, aşa cum nu găseai altul prin preajma locului. Dis-de-dimineaţă se trezea la vremea cocoşilor, îşi lua traista la spinare şi pleca în pădure, unde zăbovea până la apusul soarelui. Azi aşa, mâine aşa, muncea omul nostru fără cruţare, dar bruma de bănişori pe care o agonisea abia îi ajungea să-şi hrănească mama şi o surioară. Într-una din zile îşi luă ziua-bună de la cele două fiinţe dragi şi se duse la ale lui. Nici nu intrase bine în pădure când, într-o margine a potecii, văzu o pungă de galbeni, mângâiată de cele dintâi raze ale soarelui. Bucuros, băiatul puse punga la chimir, gândind: ,,Uite norocul, săracul, cum îmi surâde el, până în ziuă! De-acuma, s-a terminat cu sărăcia!”. Cum stătea în locul unde găsise punga, iată că-i iese înainte o femeie tânără, îmbrăcată într-o rochie albă, strălucitoare. Soarele şi luna, laolaltă, nu erau mai frumoase decât ea! Văzându-l pe pădurar, faţa i se lumină şi păşi către el, vorbindu-i cu un glas dulce, ca mierea:

– Dragul meu pădurar, sunt Zâna pădurilor, ocrotitoarea codrilor şi a vietăţilor care trăiesc într-însul. Am aflat că ai găsit o pungă de galbeni. Înapoiază-mi-o, pentru că îmi aparţine!

– Dacă este precum spui, zise flăcăul cu tristeţe, atunci iat-o!

– Nu fi supărat, te voi răsplăti cu dărnicie.

Băiatul scoase punga şi o întinse zânei cu strângere de inimă. Ea îi presără o mână de flori înmiresmate deasupra capului, rostind nişte cuvinte fermecate.

– Din clipa asta, vei înţelege limba tuturor copacilor şi a florilor din lume. Tu însuţi le vei putea vorbi şi ele îţi vor răspunde întocmai ca nişte oameni.

Tinerelul închisese ochii pentru a primi mângâierea plăcută a florilor. Când îi deschise, zâna nu se mai găsea în faţa lui. Dispăruse întocmai ca o nălucă. Se întoarse acasă cu inima grea. Văzândul aşa de mâhnit, mama sa îl întrebă:

– Oare ce nenorocire s-a abătut asupra ta, flăcăul meu?

Mai de voie, mai de nevoie, îşi deschise sufletul, povestindu-i toate cele întâmplate. Surâzând drăgăstos, femeia îşi mângâie feciorul:

– Lasă, bunul meu copil, nu pune la suflet! Cine ştie ce câştig are să-ţi aducă meşteşugul acela al zânei. Nu-i puţin lucru să fii singurul om care înţelege limba florilor!

Flăcăul zise şi el la fel şi se culcă. A doua zi se sculă în zori, îşi puse în traistă ceva de-ale gurii şi dădu să plece. Deodată, un glas îl opri în pragul uşii:

 – Bună dimineaţa, stăpâne!

Se uită cu luare-aminte prin preajmă şi pricepu că muşcata de la fereastră cuvântase.

– Bucură-te! grăi muşcata. Nici nu gândeşti câte lucruri folositoare poţi afla de la noi, dacă vei avea răbdarea să ne asculţi.

Mirat de vorbele neobişnuite, mai aruncă o privire spre fereastră şi îşi văzu de ale lui. În drum, fu oprit de nişte clopoţei, apoi de margarete, de năsturei şi, în fine, de sângele voinicului.

– Ziua bună, îl întâmpinară clopoţeii.

 – Îţi dorim voie bună şi sănătate, spuseră năstureii şi margaretele laolaltă.

 – Fii încrezător în norocul tău, pentru că nu vei rămâne veşnic pădurar! îl îmbărbătă sângele voinicului.

Mulţumi tuturor şi se apucă de treabă. Ziua trecu neînchipuit de repede. Acum, avea cu cine schimba o vorbă, ceea ce-i făcea singurătatea mai lesne de suportat. Din zi în zi, prindea tot mai mult drag de florile, ierburile şi copacii săi. Ceasuri întregi le petreceau împreună. Câte nu ştiau florile…! Câte nu văzuseră copacii, de-a lungul îndelungatei lor existenţe…? Asculta încântat poveşti felurite despre taine pe care nici o minte omenească nu visa să le afle vreodată. Cât despre devotamentul noilor săi prieteni, ce să mai vorbim? Bunăoară, se afla odată în pădure când un stejar uriaş îi spuse:

– Stăpâne, fugi cât poţi de repede! Un urs înfricoşător vine spre tine şi tare-mi e teamă să nu te răpună!”

                                                                                   (Petre Crăciun, Băiatul care vorbea cu florile)

Textul 2

,,Începând din 2008, din ce în ce mai mulți români plecați la muncă peste hotare decid să revină în țară, motivați în principal de sistemul educaţional din România, considerat „mai serios şi bazat pe disciplină". Însă, pentru mii de copii, adaptarea la sistemul autohton s-a dovedit a fi foarte dificilă, potrivit studiului „Remigrația copiilor români". Peste 21.000 de copii români care au revenit în ţară din Italia și Spania în perioada 2008 - 2012 au solicitat echivalarea studiilor pentru reînmatricularea în sistemul educațional românesc, cei mai mulți în Moldova, potrivit unui studiu realizat de Asociația Alternative Sociale din Iași în parteneriat cu o serie de instituții de cercetare internaționale și susținut de Ministerul Educației și cel de Externe. Dintre aceștia, 30% prezintă probleme de readaptare și integrare socială: dificultăți emoționale, comportamentale, de atenție sau relaționale.

Anual, între 1.200 şi 1.400 din totalul copiilor care revin în ţară se adaugă pe lista celor care necesită intervenţie specializată din partea serviciilor de asistenţă psihologică, socială şi şcolară, deoarece prezintă dificultăţi de readaptare. Cu toate acestea, mulți dintre părinții care au luat parte la studiu (500 de familii în total) au nominalizat ca principal motiv al deciziei de reîntoarcere în țară sistemul de educaţie românesc, pe care îl consideră „mai serios şi bazat pe disciplină", la care se adaugă şi problemele economice. Din analiza datelor referitoare la copiii emigranţilor români care au plecat în Spania și Italia reiese că un vârf al acestui fenomen a fost atins în anul 2009, când peste 7.000 de copii remigranţi au solicitat echivalarea studiilor pentru reînmatricularea în sistemul educaţional românesc. Fenomenul migrației i-a afectat la nivel psiho-social atât pe copiii care au plecat în străinătate împreună cu familia sau singuri, cât și pe cei care au rămas cu unul sau fără nici un părinte acasă, mai arată studiul. Atunci când copiii sunt lăsați acasă, ei pot dezvolta probleme psihosociale fiindcă au fost separaţi de părinţi. De asemenea, când migrează pentru a se alătura familiilor lor, ei pot ajunge să fie discriminaţi şi excluşi social. Din totalul copiilor chestionați, peste 92% și-au dorit să plece pentru a locui în străinătate. Jumătate dintre ei spun că au emigrat pentru a fi alături de părinți, iar cei care s-au întors în țară ar pleca din nou în străinătate.

„Ca tendinţă generală, întoarcerea în România este percepută de copii ca o remigraţie a întregii familii cauzată în principal de inadaptarea în străinătate (inadaptare şcolară, socială sau culturală) sau de problemele financiare", susțin cei de la Alternative Sociale. Aproximativ 75% din cazurile de remigraţie sunt datorate deciziei parentale de a se întoarce înapoi în România sau problemelor financiare întâmpinate în străinătate. Cercetarea a mai relevat că băieţii regretă întoarcerea în ţara de origine mai mult decât fetele, ceea ce face ca readaptarea lor la viaţa socială şi sistemul şcolar din România să fie mai grea. De asemenea, copiii din mediul urban sunt mai dornici să se întoarcă în ţară față de cei din mediul rural. Procentul copiilor care îşi doresc să se reîntoarcă în străinătate este mai mare în intervalul de vârstă 15-17 ani. În cazul acestora, ei urmăresc, cel mai probabil, o educaţie universitară în străinătate.”

 (STUDIU:,, Mii de copii ai românilor întorşi în ţară au probleme de adaptare la şcoala românească”)

1.Completează spațiile libere cu informațiile din textul 1

 Pădurarul a scos o pungă pe care a întins-o zânei _____________________________________, iar aceasta i-a presărat o mână de flori înmiresmate deasupra capului, ___

2. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiie din textul 1. Pădurarul este avertizat să fugă de către:

a. sângele voinicului. b. clopoței. c. un stejar uriaș. d. Zâna pădurilor.

3. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2. Conform articolului, numărul elevilor cu probleme de readaptare și integrare socială este de:

a. 92% b. 30%. c. 75%. d. Intervalul de vârstă 15-17 ani.

4. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2. Numărul de părinți care au luat parte la studiu este:

a. 500. b. 7000. c. 21000. d. 1400.

5. Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a marca dacă acesta este adevărat sau fals, bazându-te pe informațiile din cele două texte.

Textul 1          

                enunțul                                                                                       adevărat             fals

Pădurarul trăia cu mama și cu surioara lui.

Băiatul nu a dat punga de galbeni Zânei pădurilor.

Băiatul auzea ce vorbesc florile.

Textul 2

                enunțul                                                                                       adevărat             fals

Anual, între 2008-2012 de copii revin în țară.

Peste 7000 de copii remigranți au cerut echivalarea studiilor.

75% din cazurile de remigrație sunt datorate deciziei copiilor de a se întoarce înapoi în România

6. Precizează o trăsătură a băiatului, personajul din textul 1, identificată în fragmentul de mai jos, și mijlocul de caracterizare utilizat, ilustrându-l cu o secvență relevantă:

 „– Dragul meu pădurar, sunt Zâna pădurilor, ocrotitoarea codrilor şi a vietăţilor care trăiesc într-însul. Am aflat că ai găsit o pungă de galbeni. Înapoiază-mi-o, pentru că îmi aparţine!

– Dacă este precum spui, zise flăcăul cu tristeţe, atunci iat-o!

– Nu fi supărat, te voi răsplăti cu dărnicie.

Băiatul scoase punga şi o întinse zânei cu strângere de inimă. Ea îi presără o mână de flori înmiresmate deasupra capului, rostind nişte cuvinte fermecate.”

   Prin caracterizare indirectă este prezentat personajul,băiatul-pădurar,care se întâlnește cu Zâna pădurilor și-i cere acestuia punga găsită.Cu tristețe,regret îi înapoiază punga,conștient că gestul său este firesc,sincer,o atitudine conștientă.Primește botezul cu flori și cuvinte magice.

7. Prezintă o diferență între limbajul utilizat în textul 1 și cel din textul 2, valorificând câte o secvență relevantă din fiecare text.

   În primul text, limbajul este popular, expresiv, reflectă originea sa populară și adaugă un farmec aparte povestirii:,, Asculta încântat poveşti felurite despre taine pe care nicio minte omenească nu visa să le afle vreodată.” Autorul se exprimă în limbajul simplu, colocvial, însuşire ce trimite spre oralitatea basmului,a motivelor tradiţionale,iar dialogurile sunt un mijloc de caracterizare indirectă a personajelor.

 În al doilea text nonliterar,este un limbaj specializat,lipsit de expresivitate, este folosit aspectul corect, îngrijit al limbii,utilizarea termenilor științifici, cu obiectivitate, claritate:,când migrează pentru a se alătura familiilor lor, ei pot ajunge să fie discriminaţi şi excluşi social.”

8. Ce simte băiatul atunci când renunță la punguța cu galbeni? Justifică-ți răspunsul la întrebarea dată, prin referire la o emoție, valorificând textul 1.

   Cu tristețe,surprins,regret băiatul îi înapoiază punga Zânei,conștient că gestul său este firesc,sincer,atitudinea sa este  conștientă.

9. Asociază fragmentul din opera literară ,,Băiatul care vorbea cu florile”, de Petre Crăciun, cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând o valoare comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.

  În primul text,băiatul-pădurar,muncește cu iubire,pentru a-și îngriji mama și sora,iar norocul de a găsi o pungă cu galbeni îl face fericit.Cu regret,renunță la darul găsit la rugămintea unei Zâne care-i promite că va înțelege,,limba tuturor copacilor şi a florilor din lume. Tu însuţi le vei putea vorbi şi ele îţi vor răspunde întocmai ca nişte oameni.”Și-n curând vorbele Zânei se adeveresc și,vorbind cu florile,nu se mai simte singur în pădure,primind astfel prietenia și grija lor.

  La fel un exemplu este relația dintre Micul Prinț și trandafirul său,care reprezintă iubirea și vulnerabilitatea și-i arată că prietenia necesită atenție și grijă:,,a iubi înseamnă încrederea deplină că, orice s-ar întâmpla.” Prințul învață să-și asume responsabilitatea pentru trandafirul său și să-l protejeze,înțelegând că prietenii sunt prețioși și necesită acordare emoțională. Prin dialogurile pe care acesta le are cu trandafirul Micul Prinț învață despre grijă,prietenie și iubire.

   Cele două personaje înțeleg că iubirea pentru oameni,flori și tot ce-i înconjoară este esența vieții.

(-Te iubesc," a spus micul prinț....

-Te iubesc și eu", a spus trandafirul.

-Nu e același lucru, răspunse el. A iubi înseamnă încrederea deplină că, orice s-ar întâmpla, tu vei fi acolo, nu pentru că îmi datorezi ceva, nu cu o posesie egoistă, ci pentru a fi, într-o companie tăcută. A iubi înseamnă să știi că vremea nu te schimbă, nici furtunile, nici iernile mele. A dărui iubire nu epuizează iubirea, dimpotrivă, o sporește. Modul de a întoarce atâta iubire este să-ți deschizi inima și să te lași iubit.

-Înțeleg, a spus trandafirul.

-Nu înțelegeți, trăiți-o", a adăugat micul prinț.

                                                                                           ("Micul prinț", Antoine de Saint-Exupéry 

B

1.Sunt corect accentuate ambele cuvinte din seria:

a. bisericuță, telefonie. b. bisericuță, telefonie. c. bisericuță, telefonie. d. bisericuță, telefonie

2. Cuvintele subliniate în secvența:

 ,,Tinerelul închisese ochii pentru a primi mângâierea plăcută a florilor”. s-au format prin:

a. Derivare, derivare. b. Conversiune, derivare. c. Conversiune, conversiune. d. Derivare, conversiune.

3. Seria care cuprinde formele corecte de plural pentru sensul din text al următoarelor cuvinte subliniate:

,,Nu departe de codrul întunecat şi de izvoarele cu apă dulce şi rece, trăia cândva un pădurar tânăr, chipeş şi harnic”, este:

a.Codrii, pădurarii. b. Codri, niște pădurari. c. Codrii, niște pădurari. d. Codri, pădurari.

4. Sensul secvenței subliniate

,,A doua zi se sculă în zori, îşi puse în traistă ceva de-ale gurii” în enunțul este:

a.       Mâncare. b. Băutură c. Unelte . d. Haine.

 5. Selectează, din fragmentul următor, trei forme verbale la timpuri diferite, pe care le vei preciza:

,,Bucură-te! grăi muşcata. Nici nu gândeşti câte lucruri folositoare poţi afla de la noi, dacă vei avea răbdarea să ne asculţi”

 6. Alcătuiește o propoziție afirmativă în care substantivul mușcată să fie

-complement indirect

-o propoziție negativă în care pronumele relativ care să fie subiect.

7. Transcrie propozițiile din fraza următoare, precizând felul acestora:

,,Băiatul scoase punga şi o întinse zânei cu strângere de inimă”

8. Rescrie corect mesajul de mai jos:

El nu avea nici o treabă. Spunea că iar place să cumpere cărți care să le citească în pauzele de la servici, dar abea atunci a realizat că nu are bani la el.

SUBIECTUL AL II-LEA

Crezi că a fi sincer în relațiile cu ceilalți este important pentru formarea unui copil?

Scrie un text argumentativ în care să susții, prin două argumente, răspunsul la întrebarea dată, valorificând textul 1 și experiența personală sau de lectură.

    După părerea mea, a fi sincer înseamnă a nu avea nimic de ascuns, a spune tot ceea ce gândeşti sau simţi. De asemenea una din poruncile lui Dumnezeu este ,,Să nu minți”.Astfel, minciuna devine un păcat. Consider că sinceritatea își are rădăcina în sânul familiei, deoarece familia reprezintă locul în care copilul ia prima oară contact cu lumea și interacțiunile interumane.
      Din punctul meu de vedere, sinceritatea este importantă şi apreciată, deoarece un om sincer obţine mai uşor respectul celor din jur decât cineva care nu spune lucrurile direct şi clar. Sinceritatea nu este o valoare cu care ne naștem, ci pe care o dobândim prin învățare de-a lungul întregii vieți. Înțelegerea și asimilarea acestei valori depinde de fiecare dintre noi.Persoanele sincere, însă, se pot confrunta cu probleme, deoarece, câteodată, sinceritatea nu este privită bine.
     În primul rând, a fi sincer implică a spune adevărul şi, nu de multe ori, adevărul este acceptat.  O metodă eficientă poate fi povestirea, deoarece noi,copii,suntem receptivi la o astfel de metodă. Îmi amintesc o poveste care m-a marcat în copilărie despre importanța sincerității în raportul cu ceilalți. Povestirea „Răsplata”spune povestea unui băiețel care învață ce este sinceritatea într-un mod ingenios,iar băiatul-pădurar din textul 1 a învățat sinceritatea,limbajul inimii, în casa lui și în fața mamei și a Zânei s-a comportat cinstit.
      În al doilea rând,am observat adesea că sunt colegi care preferă să audă o minciună, decât adevărul care doare şi care poate fi deranjant. Astfel, cei care sunt sinceri, nu sunt întotdeauna agreaţi.
      În opinia mea, între sinceritate şi insultă este uneori o linie extrem de subţire, deoarece o părere sinceră, dar dură, despre o persoană, poate fi jignitoare.Sinceritatea exagerată poate duce la dispute şi, în acest caz, nu mai este o calitate, ci devine un defect.
     În concluzie,cred că un copil și părinții săi trebuie să aibă o relație foarte bună, bazată pe încredere, sinceritate, respect, sprijin și dragoste necondiționată și astfel sinceritatea va fi preţuită, deoarece ea implică spunerea adevărului, în limitele bunei cuviinţe, iar acest lucru nu ar trebui să lipsească din viaţa noastră.

 

                         Basmul,,Băiatul care vorbea cu florile”de Petre Crăciun

Nu departe de codrul întunecat şi de izvoarele cu apă dulce şi rece, trăia cândva un pădurar tânăr, chipeş şi harnic, aşa cum nu găseai altul prin preajma locului. Dis-de-dimineaţă se trezea la vremea cocoşilor, îşi lua traista la spinare şi pleca în pădure, unde zăbovea până la apusul soarelui. Azi aşa, mâine aşa, muncea omul nostru fără cruţare, dar bruma de bănişori pe care o agonisea abia îi ajungea să-şi hrănească mama şi o surioară.

Într-una din zile îşi luă ziua-bună de la cele două fiinţe dragi şi se duse la ale lui. Nici nu intrase bine în pădure când, într-o margine a potecii, văzu o pungă de galbeni, mângâiată de cele dintâi raze ale soarelui. Bucuros, băiatul puse punga la chimir, gândind: ,,Uite norocul, săracul, cum îmi surâde el, până în ziuă! De-acuma, s-a terminat cu sărăcia!”.

Cum stătea în locul unde găsise punga, iată că-i iese înainte o femeie tânără, îmbrăcată într-o rochie albă, strălucitoare. Soarele şi luna, laolaltă, nu erau mai frumoase decât ea! Văzându-l pe pădurar, faţa i se lumină şi păşi către el, vorbindu-i cu un glas dulce, ca mierea:

– Dragul meu pădurar, sunt Zâna pădurilor, ocrotitoarea codrilor şi a vietăţilor care trăiesc într-însul. Am aflat că ai găsit o pungă de galbeni. Înapoiază-mi-o, pentru că îmi aparţine!

– Dacă este precum spui, zise flăcăul cu tristeţe, atunci iat-o!

– Nu fi supărat, te voi răsplăti cu dărnicie.

Băiatul scoase punga şi o întinse zânei cu strângere de inimă. Ea îi presără o mână de flori înmiresmate deasupra capului, rostind nişte cuvinte fermecate.

– Din clipa asta, vei înţelege limba tuturor copacilor şi a florilor din lume. Tu însuţi le vei putea vorbi şi ele îţi vor răspunde întocmai ca nişte  oameni.

Tinerelul închisese ochii pentru a primi mângâierea plăcută a florilor. Când îi deschise, zâna nu se mai găsea în faţa lui. Dispăruse întocmai ca o nălucă.

Se întoarse acasă cu inima grea. Văzându-l aşa de mâhnit, mama sa îl întrebă:

– Oare ce nenorocire s-a abătut asupra ta, flăcăul meu?

Mai de voie, mai de nevoie, îşi deschise sufletul, povestindu-i toate cele întâmplate. Surâzând drăgăstos, femeia îşi mângâie feciorul:

– Lasă, bunul meu copil, nu pune la suflet! Cine ştie ce câştig are să-ţi aducă meşteşugul acela al zânei. Nu-i puţin lucru să fii singurul om care înţelege limba florilor!

Flăcăul zise şi el la fel şi se culcă. A doua zi se sculă în zori, îşi puse în  traistă ceva de-ale gurii şi dădu să plece. Deodată, un glas îl opri în pragul uşii:

– Bună dimineaţa, stăpâne!

Se uită cu luare-aminte prin preajmă şi pricepu că muşcata de la fereastră cuvântase.

– Bucură-te! grăi muşcata. Nici nu gândeşti câte lucruri folositoare poţi afla de la noi, dacă vei avea răbdarea să ne asculţi.

Mirat de vorbele neobişnuite, mai aruncă o privire spre fereastră şi îşi văzu de ale lui.

În drum, fu oprit de nişte clopoţei, apoi de margarete, de năsturei şi, în fine, de sângele voinicului.

– Ziua bună, îl întâmpinară clopoţeii.

– Îţi dorim voie bună şi sănătate, spuseră năstureii şi margaretele laolaltă.

– Fii încrezător în norocul tău, pentru că nu vei rămâne veşnic pădurar! îl îmbărbătă sângele voinicului.

Mulţumi tuturor şi se apucă de treabă. Ziua trecu neînchipuit de repede. Acum, avea cu cine schimba o vorbă, ceea ce-i făcea singurătatea mai lesne de suportat.

Din zi în zi, prindea tot mai mult drag de florile, ierburile şi copacii săi. Ceasuri întregi le petreceau împreună. Câte nu ştiau florile…! Câte nu văzuseră copacii, de-a lungul îndelungatei lor existenţe…? Asculta încântat poveşti felurite despre taine pe care nici o minte omenească nu visa să le afle vreodată. Cât despre devotamentul noilor săi prieteni, ce să mai vorbim? Bunăoară, se afla odată în pădure când un stejar uriaş îi spuse:

– Stăpâne, fugi cât poţi de repede! Un urs înfricoşător vine spre tine şi tare-mi e teamă să nu te răpună!

Flăcăul fugi şi scăpă cu zile.

Trecură aşa zile nenumărate. Într-o seară se întorcea ostenit de la muncă. Tocmai trecea prin dreptul unui răzor de margarete, când una dintre ele cuvântă cu o voce sfâşietoare:

– Rogu-te, îndreaptă-mi tulpina pe care mi-a doborât-o un cerb!

Flăcăul ridică firul de margaretă de la pământ, apoi scoase plosca şi îi turnă apă la rădăcină.

– Îţi mulţumesc, bunul meu prieten! Acum nădăjduiesc să văd încă multă vreme lumina binecuvântată a soarelui. Drept răsplată, am să-ţi dezvălui o taină. O albină mi-a adus vestea că fata împăratului din ţara vecină nu doreşte să se mărite decât cu acela care îi va ghici cele mai tainice gânduri, vreme de trei zile. Mergi într-acolo şi încearcă-ţi norocul! În odaia fetei se află o muşcată ce îţi va spune de fiecare dată ce gândeşte stăpâna ei.

Pădurarul mulţumi margaretei, îi mai turnă puţină apă la rădăcină şi plecă spre casă. Povesti alor săi întâmplarea, dormi încă o noapte în coliba sărăcăcioasă şi a doua zi se aşeză la drum.

Străbătu cale lungă, vorbind cu florile, cu iarba şi cu copacii. Florile îi spuseră cât de frumoasă era fata împăratului, iarba îi istorisi despre înţelepciunea ei, iar copacii îl desfătau cu păţaniile feciorilor de împăraţi care încercaseră în zadar să desluşească gândurile fetei. Flăcăul se arătă recunoscător tuturor şi îşi urmă drumul până ajunse la porţile palatului. Ceru să fie înfăţişat craiului şi, când se văzu înaintea tronului strălucitor, grăi:

– Măria Ta, auzind despre fata Înălţimii Tale şi despre dorinţa dumisale, am găsit cu cale să-mi încerc şi eu norocul. Vorba ceea, unde-au încercat feciori de împăraţi, merge şi unul mai din popor.

– Tinere, zise împăratul, uitându-se cu neîncredere, de când mă aflu în scaunul acesta încă nu am întâlnit un om aşa de cutezător. Fie! Primesc să-mi arăţi de ce eşti în stare, dar fii cu băgare de seamă! Dacă te vei arăta a fi mincinos, atunci să ştii că multe zile n-ai să te mai bucuri de lumina soarelui!

– Nu mă tem, Înălţimea Ta. Cer numai să fiu dus în iatacul fetei pentru că unde sunt mai libere gândurile unui om decât în propria-i odaie?

Craiul dădu din umeri, îl luă cu sine pe pădurar şi, împreună, merseră înaintea tinerei odrasle împărăteşti. Când auzi fata care era rostul acelui flăcău, îl privi cu interes şi îi spuse:

– Nu ştiu ce gând te-a făcut să-mi ceri un lucru aşa de neobişnuit, dar nu ai făcut rău. Pofteşte şi arată-mi meşteşugul, iar de vei izbândi, am să-ţi fiu soţie iubitoare.

Flăcăul căută din priviri muşcata, care-i spuse neîntârziat gândul prinţesei.

– Multă cinste îmi face gândul tău, vorbi băiatul. Întrucât îţi par cinstit şi bun la suflet ţi-e teamă să nu fiu omorât de slugile împărăteşti.  Aşa este?

Fata roşi până-n vârful urechilor şi recunoscu:

– Nu pricep cum de ai ghicit, dar aşa este. Du-te şi întoarce-te mâine, pentru a doua încercare!

Pădurarul mulţumi muşcatei şi făcu plecăciune prinţesei.

A doua zi se înfăţişă din nou în odaia fetei.

– Pofteşte şi dezvăluie-mi şi cel de-al doilea gând, îl ademeni ea zâmbitoare.

– Iată-l: te bucuri pentru că mă vezi viu şi nevătămat, însă nu-ţi piere teama că aş putea păţi ceva deoarece îţi par chipeş şi înţelept.

– Adevărat ai grăit, roşi fata încă şi mai tare ca rândul trecut. Te aştept şi mâine, pentru a treia încercare.

Dacă văzu împăratul că tânărul se descurcă printre gândurile fetei ca şi  prin pădure, îl chemă la sine pe înţeleptul curţii.

– Înţeleptule, tu care cunoşti tainele cele mai ascunse, spune-mi cum se poate ca un tânăr aşa de simplu să ghicească fără nici o greutate gândurile unei prinţese atât de delicate? Nu este vreun vicleşug la mijloc?

– Luminăţia Ta, am băgat de seamă că omul nostru priveşte întotdeauna spre fereastră. Acolo se află o muşcată. Nu ştiu dacă în ea îi stă puterea, dar socot că este bine să îndepărtăm floarea din odaie, şi dacă tot izbândeşte, atunci primeşte-l de ginere, pentru că nu sunt mulţi oameni ca el!

Zis şi făcut. Două slugi împărăteşti intrară în odaie şi luară muşcata, sub privirile îngrijorate ale domniţei.

Veni şi ziua ultimei încercări. Flăcăul nostru intră liniştit şi încrezător, dar când descoperi lipsa muşcatei, simţi cum îl trec apele.

– Haide, flăcăule, acum să te văd! zise împăratul. Până aici ţi-au fost puterile?

Omul care vorbea cu florile îşi adună toată voinţa pe care o avea şi privi atent chipul fetei. Surâsul ei drăgăstos îi umplu inima de bucurie şi, din iubire, se născu minunea. Putea citi fără nici o greutate gândurile fetei, la fel de uşor ca slovele unei cărţi.

– Măria Ta, zise el către împărat, frumoasa copilă este mai îngrijorată ca niciodată de soarta mea. M-a îndrăgit nespus şi nu-şi doreşte alt soţ afară de mine.

– Aşa este, tătucă, alt soţ n-are ce căuta în casa noastră. Numai el a dovedit că mă iubeşte într-atâta încât să-mi ghicească şi cele mai ascunse gânduri.

Mulţumit că n-a fost vreun vicleşug la mijloc, împăratul îşi îmbrăţişă ginerele şi dădu poruncă slugilor să pregătească o nuntă cu adevărat împărătească.

În toiul petrecerii, mireasa îl trase mai într-o parte pe soţul său şi îl întrebă:

– Spune-mi, dragul meu, chiar nu ţi-a fost de nici un ajutor muşcata de la fereastră?

– Mi-a fost numai la primele două încercări. A treia oară însă te cunoscusem aşa de bine încât m-am putut lipsi de ajutorul ei.

Tare mult se bucură fata, convingându-se pe de-a-ntregul că descoperise soţul îndelung căutat.

Și uite așa, darul Zânei pădurilor își arătă adevărata sa valoare.

 

test ușor:,,Partida de șah” +Regulile_jocului_de_sah

   Textul 1

,,Un tânăr, lovit de necaz, s-a dus la o mânăstire, departe, și i-a spus unui bătrân înțelept:

– Viața m-a dezamăgit. Aș dori să ajung la lumina dumnezeiască, pentru a mă vindeca de suferință, dar nu sunt în stare și o știu prea bine. N-am să pot petrece ani și ani în rugăciune, post și învățătură. Este peste puterile mele. Nu se află oare o cale mai scurtă, pentru unul ca mine?

Învățătorul l-a întrebat:

– Te-ai concentrat vreodată în viața ta asupra unui lucru?

– M-am născut într-o familie bogată. N-a trebuit să muncesc niciodată. Ceea ce mi-a plăcut într-adevăr este jocul de șah. Îmi petreceam aproape tot timpul cu jocul acesta.

Învățătorul a chemat un călugăr și i-a cerut să aducă o tablă de șah și o sabie cu tăișul ascuțit, care strălucea în lumina soarelui. Învățătorul a așezat piesele de șah pe tablă și i-a spus călugărului, arătându-i sabia:

– Mi-ai jurat ascultare și credință. A venit vremea să mi-o dovedești. Ai să joci o partidă de șah cu acest tânăr, iar, dacă pierzi, am să-ți retez capul cu această sabie. Dacă vei câștiga, am să-i retez capul adversarului tău. Toată viața și-a închinat-o șahului și n-a făcut nimic altceva. Merită, așadar, să i se taie capul dacă pierde.

Cei doi jucători s-au uitat la învățător și au văzut că nu glumea. Au început să joace. Din prima clipă, tânărul a simțit un firicel de sudoare* curgându-i pe spinare, pentru că și-a pus viața în joc. Tabla de șah era lumea întreagă. Se făcuse una cu ea, era el însuși o tablă de șah. La început, tânărul a făcut câteva mutări mai proaste, apoi adversarul său, călugărul, a făcut o greșeală care a întors norocul de partea tânărului. Acesta a profitat și a atacat puternic. Călugărul începea să piardă.

Tânărul și-a privit adversarul pe furiș, fără să ridice capul. A văzut un chip inteligent și sincer, destul de muncit. S-a gândit la propria-i viață, plictisitoare și neînsemnată și s-a simțit pe dată cuprins de milă.

Tânărul începe să facă mișcări greșite, intenționat*. Își distrugea singur pozițiile. Avea să piardă.

Atunci, înțeleptul a răsturnat tabla de șah, iar piesele s-au risipit în toate părțile. Cei doi jucători l-au privit cu uimire.

– Nimeni n-a pierdut, nimeni n-a câștigat, a spus el. Nu va cădea niciun cap.

S-a întors către tânăr și i-a spus:

– Este nevoie de două lucruri: concentrare și milă. Tu astăzi le-ai învățat pe amândouă.”

                                  (Jean-Claude Carriere,, Partida de șah” în ,,Cercul mincinoșilor”;

                                        traducere din limba franceză de Brîndușa Prelipceanu și Emanoil Marcu)

TEXTUL 2

,,Șahul este un joc jucat de două persoane pe o tablă de șah, cu 32 de piese (câte 16 piese pentru fiecare jucător) de șase tipuri (vezi diagrama 2). Fiecare tip de piesă este mutată pe tablă în mod diferit. Scopul jocului este de a da mat, adică de a ataca regele în așa fel încât capturarea* lui să fie inevitabilă*. Jocul nu trebuie neapărat să se termine cu mat – jucătorii pot ceda*, dacă cred că vor pierde sau partida se poate termina cu remiză (egalitate).

Tabla de șah

Șahul este jucat pe o tablă de șah care este împărțită în 64 de pătrățele de culori alternative, asemănătoare cu cea folosită pentru jocul de „dame”. Fiecare jucător controlează șaisprezece piese care sunt așezate, la început, conform diagramei 1:

Mutările pieselor de șah:

• Regele poate muta exact un pătrățel pe orizontală, verticală sau diagonală. De asemenea, fiecare rege poate face o mutare specială numită rocadă, o singură dată în cursul unei partide.

• Turnul mută orice număr de pătrățele libere pe verticală sau orizontală. Această piesă este deplasată și la rocadă.

• Nebunul mută orice număr de pătrățele libere – de aceeași culoare – în diagonală.

• Dama poate muta orice număr de pătrățele libere pe diagonală, orizontală sau verticală.

• Calul mută în formă de „L”, două pătrățele pe verticală sau orizontală, plus un pătrățel pe direcția transversală*.

• Pionii au cele mai complexe* reguli de mutări:

- Un pion poate fi mutat înainte un pătrățel, dacă pătrățelul respectiv nu este ocupat. Un pion nu poate fi mutat înapoi.

- Pionii sunt singurele piese care capturează diferit față de cum mută. Ei pot captura o piesă inamică, aflată pe pătrățelul vecin de pe diagonală și doar înainte, pionul neputând captura înapoi.”

                                              (https://ro.wikipedia.org/wiki/Regulile_jocului_de_sah)

*capturare - luare a cuiva în prizonierat; (în text) eliminarea unei piese de joc a adversarului

*inevitabil - care nu poate fi evitat; de neocolit

*a ceda - a renunța

*transversală - perpendiculară *complexe - elaborate; formate din mai multe părți

 diagrama 1

diagrama 2

1. În ce situație un joc de șah se termină cu mat?

a) când jucătorii se află la egalitate;

b) când regele este atacat, iar capturarea lui este inevitabilă;

c) când un jucător crede că pierde și cedează;

d) când un pion este mutat strategic.

2. Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a indica dacă este „adevărat” sau „fals”, bazându-te pe informațiile din Textul 2.                                              Enunțul                           adevărat                             fals Fiecare jucător controlează 64 de piese de șah.

Conform diagramei 2, fiecare pion valorează 8 puncte.

Conform celor două diagrame, fiecare jucător deține câte două turnuri.

Regele poate face rocada de mai multe ori în cursul unei partide.

3. Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a indica dacă este „adevărat” sau „fals”, bazându-te pe informațiile din Textul 1.

                                                Enunțul                              adevărat                     fals

Tânărul și-a petrecut aproape tot timpul jucând șah.

Învățătorul i-a cerut călugărului să aducă o tablă de șah și un cuțit cu tăișul ascuțit.

La începutul jocului, tânărul a făcut câteva mutări mai proaste.

Tânărul și-a privit adversarul drept în față și a văzut un chip inteligent, sincer și destul de muncit.

4. Tânărul este cuprins de milă atunci când:

a) înțeleptul spune că merită să i se taie capul dacă pierde;

b) face câteva mutări mai proaste;

c) se gândește la propria-i viață;

d) știe că va pierde.

5. Precizează, într-un enunț, motivul pentru care tânărul începe să transpire după ce începe jocul.

     Tânărul începe să transpire,după ce începe jocul, deoarece viața sa depinde de câștigarea partidei. 

6. Prezintă un element de conținut comun celor două texte date, valorificând câte o secvență  relevantă din fiecare text.

  În ambele texte jocul de șah este elementul principal.În primul text,tânărul bogat,leneș,răsfățat, de soartă,cu o,, viață, plictisitoare și neînsemnată” dorește să-și îndrepte viața prin rugăciune,dar îi cere unui înțelept o cale ușoară pentru a se îndrepta.Are o pasiune:jocul de șah,care nu-i pune la încercare puterile fizice,ci doar mintea.Se va întrece într-o partidă de șah cu un călugăr cu,,un chip inteligent și sincer, destul de muncit”cu o viață opusă lui.Va învăța că prin milă,compasiunea și concentrarea  va găsi,, lumina dumnezeiască”, pentru a se,, vindeca de suferință.”

  În al doilea text nonliterar este prezentat jocul de șah,scopul jocului,este prezentată tabla de șah, denumirile pieselor de șah,rolul lor în mutări și regula privind finalitatea jocului care,,nu trebuie neapărat să se termine cu mat – jucătorii pot ceda,dacă cred că vor pierde sau partida se poate termina cu remiză (egalitate).”

7.Motivează caracterul de valoare universală a compasiunii. În formularea răspunsului tău, vei porni de la secvența. „Tânărul și-a privit adversarul pe furiș, fără să ridice capul. A văzut un chip inteligent și sincer, destul de muncit. ” din Textul 1, valorificând și experiența personală sau de lectură.

   Compasiunea este o valoare esențială, pentru a ne îmbunătăți viața și pentru a construi relații sănătoase și armonioase cu cei din jurul nostru. Este o virtute care ne ajută să ne conectăm cu alți oameni, să le înțelegem suferința și să îi sprijinim în momentele dificile. Compasiunea este o emoție profundă care ne îndeamnă să fim conștienți de durerea celor din jur, este o combinație de înțelegere, empatie și dorința de a oferi sprijin și alinare, se bazează pe o conectare empatică autentică cu persoana în cauză și include acțiuni concrete pentru a aduce beneficii acesteia.

   Astfel,tânărul răsfățat cu o,, viață, plictisitoare și neînsemnată”este pus în fața unui alt tânăr cu un,,chip inteligent și sincer, destul de muncit” și înțelege că trebuie să fie conștient de felul acelui om,de suferința lui,îi oferă chiar câștigarea partidei de șah.A înțeles că prin acest joc își va îmbunătăți starea vieții sale, își va găsi pacea și iubirea din viață,se va simți mai bine în legătură cu el însuși.

8. Imaginează-ți că ești invitat să faci parte dintr-un club de șah pentru începători.

 Motivează dacă ai accepta sau nu invitația, raportându-te la regulile jocului pe care le-ai aflat din Textul 2

  Aș accepta invitația de a face parte dintr-un club de șah pentru începători,pentru că este un joc provocator și interesant. Consider că practicând acest „sport al minții” îmi pot antrena atenția, răbdarea și concentrarea, având în vedere faptul că jocul de șah presupune un set de reguli stricte, mai ales în ceea ce privește mutarea pieselor pe tablă. De asemena, acest joc mă poate ajuta să-mi dezvolt abilitățile de comunicare și de acceptare a eșecului fiindcă promovează competiția pozitivă, bazată pe respect față de adversar. În plus, fiind vorba de un club, pot să-mi fac prieteni noi, alți jucători neexperimentați alături de care să învăț.

  Așadar, aș accepta invitația de a descoperi secretele jocului de șah, un joc ce dezvoltă intelectul și autodiciplina.

9.  Asociază fragmentul din textul 1 cu un alt text literar,prezentând o valoare culturală comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.

Iată asocierea mea: este un fragment din romanul,, Jucătorul de șah”de Ștefan Zweig

(În anii de început ai celui de-al Doilea Război Mondial, la bordul unui pachebot ce se îndreaptă spre Buenos Aires, călătorii descoperă că printre ei se afla un campion mondial la șah,Czentovic. Talentul de șahist al jucătorului, fiu al unui luntraș sărac,e dublat de o lipsa de educație apropiată de grosolănie. Printr-un anume concurs de împrejurări, Czentovic ajunge să se înfrunte pe tabla de șah cu un grup de călători de pe vas, pe care îi învinge cu ușurință Atunci însă intră în scenă, cu totul surprinzător, un personaj straniu, al cărui trecut recent este legat de jocul de șah iîntr-un mod tulburător și sumbru, ce implica o confruntare cu anchetatorii gestapovisti ai Reichului nazist. Ideea de „joc al minții” capătă astfel o semnificație mult mai amplă, iar înfruntarea ce se prefigurează pe pachebot e doar ecoul alteia, una teribilă.)

Fragment:

,, McConnor îl ascultă. La următoarele mutări între cei doi a început un du-te-vino pe care noi, ceilalți, nu-l înțelegeam - deveniserăm de mai multă vreme niște simpli observatori. După vreo șapte mutări și un timp mai lung de gândire, Czentovic a ridicat privirea și a declarat:

- Remiză.

O clipă tăcerea a fost deplină. Dintr-odată se puteau auzi vuietul valurilor,fiecare pas de pe punte și șuierul ușor, discret, al vântului care pătrundea pe la îmbinările ferestrelor. Niciunul dintre noi nu respira: totul se întâmplase prea brusc și eram cu toții de-a dreptul speriați de situația incredibilă, de faptul că acel necunoscut reușise să-și impună voința în fața campionului într-o partidă deja pe jumătate pierdută. McConnor se lasă pe spate cu o smucitură și respirația ținută până atunci tâșni de pe buzele lui într-un ,Ah!" fericit. Eu, în schimb, îl studiam pe Czentovic. Încă de la ultimele mutări mi se păruse că fața lui pălise. Dar știa să se stăpânessc. Își păstra rigiditatea aparent nepăsătoare și, iîn timp ce a înlăturat cu o mână calmă piesele de pe tablă, a întrebat, ca într-o doară:

- Domnii doresc și o a treia partidă?"

În ambele fragmente sunt jucători care prin jocul de șah își descoperă felul de a fi .

  În primul text un tânăr dezamăgit de anii săi,răsfățat, dorește vindecare.Un înțelept îi oferă o lecție de viață prin confruntarea în jocul de șah cu un alt tânăr cu,, un chip inteligent și sincer, destul de muncit.”Cei doi tineri sunt total opuși:unul răsfățat ș plictisit de viața bogată,dorind ca poate prin rugăciune să se apropie de Dumnezeu,celălalt,călugărul,credincios,și-a petrecut viața în rugăciuni și muncă.Mila,compasiunea pentru tânărul călugăr l-a îndemnat să renunțe la un joc normal.

Înțeleptul i-a arătat că partida de șah  l-a învățat că prin încordarea minții și compasiunea faţă de suferinţa omului de alături își poate schimba atitudinea,încrederea în sine.

  În fragmentul din romanul,,Jucătorul de șah”de Ștefan Zweig,doi jucători de șah se confruntă într-o partidă:un campion care se stăpânește,rigid,calm și un necunoscut care-și impune,, voința în fața campionului într-o partidă” pe jumătate pierdută,dar care câștigă.Înteresantă este atitudinea campionului care se cunoaște și are încredere în ființa sa,știind că jocul lui a fost o încercare de a-i da satisfacție adversarului.

B.

1. Transcrie, din articolul de dicționar, sensul din Textul 2 al cuvântului subliniat.

JOC, jocuri, s.n. 1. Acțiunea de a se juca și rezultatul ei; activitate distractivă (mai ales la copii); joacă. ◊ Joc de societate = distracție într-un grup de persoane care constă din întrebări și răspunsuri hazlii sau din dezlegarea unor probleme amuzante. […] 2. Acțiunea de a juca; 2. Cuvântul care conține vocale în hiat din următoarea postare: „Pionii sunt singurele piese care capturează diferit față de cum mută”este: a) pionii; b) piese; c) capturează; d) diferit

3.Șahul este ............... de către doi jucători

a) jucat;

b) jucată;

c) jucați;

d) jucate

=Tânărul cere sfatul înțeleptului ......................

a) bătrânul;

b) bătrânilor;

c) bătrân;

d) bătrână.

=Cei doi jucători fac ...................... greșeli.

a) același;

b) aceleași;

c) aceeași;

d) aceiași.

4. Rescrie secvența „Tânărul începe să facă mișcări greșite…” modificând numărul primului verb.

5.Cuvintele din enunțul „… înțeleptul a răsturnat tabla de șah.” au funcție sintactică de:

6. Imaginează-ți că ai participat la un concurs național de șah și ai pierdut. Scrie un mesaj de felicitare adresat adversarului tău. În redactarea răspunsului tău, vei utiliza:

– un verb la modul indicativ, timp viitor;

– enunț exclamativ 

7. Rescrie enunțul de mai jos, corectând greșelile de orice fel.

                    Înțeleptul a obligat-o pe tânăr să joacă șah.

8.Arată felul propozițiilor din fraza următoare și raporturile dintre propoziții:

,, Învățătorul a chemat un călugăr și i-a cerut să aducă o tablă de șah și o sabie cu tăișul ascuțit, care strălucea în lumina soarelui.

Subiectul II

   Scrie  rezumatul textului 1.

 Un tânăr dezamăgit de viața dusă în bogăție cere sfatul unui bătrân înțelept de la o mânăstire.Nu știe cum se poate vindeca de starea lui de nemuncit,are doar plăcerea de a juca șah.Învățătorul are o atitudine serioasă și îl invită să joace șah cu un călugăr,dar impune o regulă:celui care va pierde îi va fi retezat capul.Tânărul știe că și-a pus viața în joc și este emoționat.În timpul jocului norocul este de partea tânărului care îl privește pe călugăr și-i vede chipul inteligent,sincer,dar obosit de muncă.Și-atunci se preface că greșește,dându-i acestuia câștig.Înțeleptul înțelege jocul tânărului,răstoarnă tabla de șah și declară că niciunul nu e câștigător.Îi arată astfel tânărului că prin această partidă a învățat despre concentrare și milă.       

poezia,,Iarna”de Adrian Maniu

 

,,De sticla - campia inghetata.
Departe un sir de pomi despuiati
Scutura chiciura ca miez de paine faramitata.

Au trecut sanii trase de boi
Albi ca zapada, si aburind ca zarea,
Sa incarce lemne din zavoi.

 Am ramas singur si e atat de frig

incat as putea sa-mi vad cuvintele

inghetand in aer, cad te strig.

 Caut prin gradina pasii tai
Ieri le-am zarit in prima ninsoare urmele
Umbre albastre, ca niste porumbei.”

Imaginea tabloului,a câmpiei înghețate, este plină de strălucire,,de sticlă” ,ascunde o vibrație a stării melancolice a eului liric..Atmosfera aceasta încântă și sperie în același timp.Se conturează un spațiu imens, delimitat de sirul de pomi,,despuiați!”,golași,fantomatici.Comparația,,chiciura ca miez de pâine fărămițat”scuturată aduce o notă intimă,de căldură,o ușoară mișcare. Tabloul de iarnă lipsit parcă de viață se însuflețește la apariția săniilor,, trase de boi”albi ce apar ca ființe  ireale asociate,comparate cu puritatea zăpezii, pacea locului,învăluiți de ceața văzduhului.

Lirismul subiectiv este redat prin mărcile lexico-gramaticale ale eului liric: verbele la persoana I: „am rămas,aș putea,să văd”exprimă apăsarea sufletească, neputința de a se desprinde din frigul iernii și al ființei. Singurătatea ,izolarea eului liric îl determină să-și vadă,, cuvintele înghețate în aer”imagine confuză a atmosferei tulburătoare în care-și strigă zadarnic iubirea.Doar semnele,,urmele” unei iubiri trecute au rămas imagini ,,ca niște porumbei”,ai dragostei împărtăşite cândva sau al armoniei,sunt acum  amintiri ale trăirilor trecătoare, ireale şi schimbătoare. Tonul trist al poeziei este dat de ritmul iambic,de imaginile vizuale care se împletesc cu cele de mișcare,iar cromatica dominantă a peisajului este albul, reluat prin diferitele forme,,albi ca zăpada,aburind,ninsoare.Sonoritatea cuvintelor sugerează disperarea,tristețea pierderii iubirii.

             !!!!!!!!!!!!și totuși era mai bine despre primăvară!!!!!!!!!!!

 

            

    caracterizarea Mariei din fragmentul,, Învățătorii de Grijă. Salvatorii” de Alex Donovici,

  Caracterizarea directă este făcută de autorul-narator care-și începe narațiunea ca o poveste,,era o seară”,moment solemn al zilei, pentru prezentarea unui personaj,o fetiță ce se odihnea după o muncă dificilă pentru anii ei.Învățase să muncească de la părinți,își urmărea tatăl tăind lemne,mama muncind pe lângă casă.Descrierea fetiței în linii delicate,,slăbuță,cu ochi albaștri,părul blond”pare desprinsă dintr-un tablou vechi.Privește cu tristețe cerul negru plin de tristețe pe care se mișcă stelele luminoase și cu uimire vede cum coboară o stea căzătoare,,aruncată parcă de vreun uriaș din cer.”

În sinea ei își pune o dorință.

 Caracterizarea indirectă a personajului Maria  reiese din dialogul și comportamentul față de tatăl său în momentul când aude un zgomot la ușă.Insistă cu rugămintea la tatăl său de a nu alunga puiul de pisică,promițând că-l va îngriji.Uită oboseala și devine fericită pentru împlinirea dorinței pusă.,,Bebe”este un pisoi-bebeluș căruia Maria îi vorbește cu iubire,seriozitate,privindu-i starea jalnică.  Maria vorbește cu pisoiul,dorind să afle un răspuns,își imaginează că prin atitudinea lui,că îi va răspunde cu vorbe omenești. Prin interesul şi dragostea pentru pisoi, curiozitatea şi dorinţa nestăvilită de a-l primi și ocroti, scriitorul prezintă caracteristicile unei fetițe la vârsta la care își poate face un prieten dintr-o ființă necuvântătoare.Fetița îşi dezvăluie frumuseţea morală, puritatea şi delicateţea sufletească,aspiraţia spre o viaţă fericită.

bucurie....

 

poezia,,Trezire”===Simulare--câteva rezolvări

 

6=Rima pereche;măsura primelor două versuri:11-10 silabe.

7=În poezia „Trezire”sunt elementele evidente care sugerează venirea primăverii precum sintagma „Martie sună”, precum și munca albinelor care „amestecă învierea”, fapt ce sugerează strângerea polenului florilor abia trezite la viață.În textul 2,un apicultor observă munca albinelor care au un ,,sistem  sofisticat de comunicare”,felul cum cercetează locurile noi,,apoi transmit în ce direcţie, la ce distanţă şi cât de multă hrană este în zonă.”

  În cele două texte este arătată albina- simbol al hărniciei, muncii, perseverenţei, colectivităţii, familiei, fertilităţii, bogăţiei şi sufletului.

8=Alegerea unei cariere reprezintă un moment deosebit de important al vieții noastre și trebuie privit din perspectiva implicatților pe termen lung. Procesul alegerii unei cariere poate fi, de multe ori, unul de lungă durată, implicând momente de ezitare,renunțare și revenire asupra deciziilor în funcție de variabilele asupra cărora reflectăm.

Alegerea drumului în viață poate crea multe confuzii și conflicte atât la nivel interior, cât și în relație cu alți factori implicați în această alegere. Decizia orientării către un anumit domeniu de activitate poate debuta încă din copilarie. În unele cazuri, părinții,familia sunt cei care influențează alegerea unei meserii. În textul 2 este prezentat un tânăr apicultor care este la a patra generație de apicultori,din copilărie era mereu înconjurat de stupi şi astfel s-a obişnuit cu albinele,a studiat agronomia, la fel ca tatăl său,a înțeles că albinele sunt esenţiale în viața lui, s-a  simțit,, apropiat de povestea lor” şi a vrut ,,să încerce să se ocupe serios de această afacere.”

 Cred că este important ca alegerea unei cariere să pornească de la nevoile și așteptările cu privire la perspectivele dezvoltării noastre, dar trebuie să fie abordată și din perspectiva dinamicii societății actuale.

9=Poezia,,Primăvara” a lui Alecsandri este un pastel despre anotimpul exaltării poetului îndrăgostit de soare, de lumină, anotimpul dătător de viață, al reînvierii. Viața, freamătul, schimbarea naturii sunt sugerate prin enumerarea vietăților ce roiesc în natură.Imaginile auditive și vizuale alcătuiesc o horă a bucuriei,entuziasmului din natură.

,,Turturelele se îngână,

Mii de fluturi vezi zburând

Și pe harnica albină 

Din flori miere adunând.”

   În poezia „Trezire”, sunt identificate elementele care sugerează venirea primăverii: „Martie sună” ,munca albinelor care „amestecă învierea”, fapt ce sugerează strângerea polenului florilor abia trezite la viață. „Copacul meu” poate fi asociat cu eul interior al poetului, trezit din „starea dumnezeiască” de către toate elementele naturii„câte puteri sunt, se leagă-mpreună.” Regretul trezirii este indirect  exprimat prin trezirea arborelui simbol al vieții, făcând legătura dintre lumea pământească și lumea cerească,acesta fiind un înlocuitor simbolic al omului.

  Poeziile primăverii sunt exclamații care întâmpină izbucnirea luminii, a vieții, impunând ideea de proces, de devenire.

MESAJUL poeziei,,Trezirea”de Lucian Blaga 

,,Trezirea” este momentul revenirii naturii, când lumea și natura stau în aşteptare, gata să izbucnească la sunetele lui Martie,personificările,,mocnește;sună” anunță renașterea naturii. Munca albinelor care „amestecă învierea”,renașterea naturii,timpul miraculos, sugerează strângerea polenului florilor abia trezite la viață,iar mierea devine suflul vieţii, reflectă nemurirea şi învierea. Regretul trezirii este indirect exprimat prin trezirea arborelui, acesta fiind un înlocuitor simbolic al poetului. Arborele este expresia vieții, făcând legătura dintre lumea pământească și lumea cerească, este una din coloanele cerului cu rădăcini în adâncul pământului și cu coroana ,,în văzduhuri zmeu.” „Copacul meu” poate fi asociat cu eul interior al poetului, care este forțat să se trezească din somn, din „starea dumnezeiască” de către toate elementele naturii.„câte puteri sunt, se leagă-mpreună.”Omul asemenea copacului este zguduit,răvășit de nestatornicia vieții.Exclamația,,câte puteri sunt, se leagă-mpreună, din greul ființei să mi-l urnească”exprimă teama de a nu fi clintit din trăirea dată de divinitate,din credință.

Interogațiile din finalul poeziei doresc să găsească un răspuns al revenirii luminii,al ieșirii din beznă spre cunoaștere,spre adevăr și speranță.Comparația mugurilor,simbol al creșterii și al vieții noi   cu lacrimile durerii adaugă nedumerirea omului în momentul trezirii din somnul timpului,al păcii eterne.Poemul acesta al  primăverii este în esență o exclamație care întâmpină izbucnirea luminii, a vieții, impunând ideea de proces, de devenire.   

   În această poezie, Blaga este de fapt un poet al trezirii, nu al somnului, un spirit pe care neliniștile nu-l lasă să se abandoneze vieții vegetative, dorită ca dătătoare de inconștientă beatitudine, dar nu și trăită.

 

 

un test ușor pentru pregătirea simulării:

Textul 1

,, Era o seară caldă de vară. Prea caldă parcă. Maria, o fetiță de vreo 10-11 ani, se odihnea pe o buturugă așezată în fața casei în care trăia cu mama și tata. Pe buturuga aceea tăia tata lemnele cu care făceau focul în vatra din mijlocul casei. Și ea a învățat să taie lemne, deși era încă mică, tare slăbuță, iar toporul era mare și greu. A tăiat lemne și în seara aceea și le-a cărat cu greu lângă sobă. Tata era încă în pădurea din apropiere, strângea fructe, pe care le vindea în piața din oraș. Uneori rămânea mai mult acolo și venea acasă seara târziu. Mama creștea câteva animale pe lângă căsuță și cultiva legume într-o grădină mică. Maria era slăbuță. Ochii albaștri ca cerul verii îi erau aproape ascunși de părul blond. Purta un fel de rochie.

 Acum, fetița se odihnea pe buturugă. Își freca palmele, care o dureau de la coada toporului. Se întunecase. În curând urma să mănânce o fiertură cu legume după care o aștepta pătuțul ei.

 Maria s-a ridicat de pe buturugă și, înainte de a intra în casă, a mai privit o dată cerul negru, plin de stele. Deveni atentă atunci când observă că una dintre ele se mișcă. Da, se mișca! A coborât încet spre pământ. Apoi, a prins viteză și cu cât ajungea mai jos, cu atât se transforma într-o bilă de foc tot mai mare, aruncată parcă de vreun uriaș din cer. Copila zâmbi și se gândi:

― O stea căzătoare!

Și și-a pus o dorință. A intrat după aceea în căsuță, s-a așezat la masă, iar mama i-a pus în față o farfurie făcută din lut ars, plină cu fiertură. A sărutat-o pe părul blond și a aruncat un lemn pe focul care ardea în vatra aflată în mijlocul casei. […]

 Dimineața, Maria s-a trezit din cauza unui zgomot:

― Tata, s-a auzit ceva la ușă!

― Este vântul, Maria.

― Este un pui de pisică! E doar un pui slab. Uită-te la el, mama, nici blană nu mai are pe spate. Vă rog, nu-l alungați! Are nevoie de ajutor. E ca un copil, lăsați-mă să am grijă de el, să-l fac bine. Pot să-l fac bine. O să-i dau numele Bebe!

S-au privit în ochi unul pe celălalt. Tata a spus doar atât:

 ― Nu intră în casă. Dacă vrei să ai grijă de el, e treaba ta unde o faci.

― Da, tata, da, o să am mare grijă, mulțumesc! Îți mulțumesc și ție, mami! Vă mulțumesc, m-ați făcut fericită! O să am grijă de Bebe și promit că nu ne va face probleme!

Bebe îi privea un pic înspăimântat. Simțea că fetița l-a apărat. Se priveau unul pe celălalt cu ochi mari. Doi ochi albaștri priveau doi ochi galben-portocalii cu pupile negre și invers.

Mariei îi era milă de Bebe. Îl privea și îi spunea:

― Ce-i cu tine? Cum ai ajuns aici? De unde ai venit? Ce mă fac eu cu tine? Nici blană n-ai pe spate! Și uite, îți ies coastele prin piele de slab ce ești... dar voi încerca să am grijă de tine și o să-ți dau din ce primesc eu. Aoleu, poate ți-e foame! Mama face dimineața terci de ovăz! Îți aduc și ție un pic. Nu pleca, așteaptă-mă aici!”

                                           (  după Alex Donovici, Învățătorii de Grijă. Salvatorii)

,,Pisicile sunt unele dintre cele mai populare și mai iubite animale de companie din întreaga lume. Având mișcări grațioase, ochi expresivi și un comportament adesea misterios, pisicile au cucerit inimile oamenilor, care, timp de secole, le-au îngrijit și le-au protejat.

Au fost domesticite în Egiptul antic pentru a proteja proviziile de cereale, fiind vânători pricepuți. Cu timpul, pisicile au devenit simboluri culturale, atât în Europa, cât și în Asia.

Pisicile sunt cunoscute pentru independența și personalitatea lor unică. Ele comunică prin diverse mijloace: miros, mieunat, limbajul corpului. O pisică bine îngrijită poate trăi în medie între 12 și 15 ani, deși unele pot atinge vârsta maximă de 20 de ani.

 Pisicile sunt într-adevăr creaturi fascinante. Iată câteva dintre cele mai bine păstrate secrete ale lor:

~ Mustățile pisicilor sunt extrem de sensibile și pot detecta chiar și cele mai ușoare schimbări ale curenților de aer, ajutându-le să se orienteze în spații întunecate sau strâmte.

 ~ Pisicile au unul dintre cele mai bune simțuri auditive din lumea animală, pot auzi sunete cu o frecvență mult mai înaltă decât câinii.

~ Se crede că pisicile pot simți cutremurele cu câteva minute sau chiar cu câteva ore înainte de a se întâmpla pentru că simt micile vibrații.

~ Pisicile par să aibă o noțiune a timpului, devenind agitate în jurul momentului obișnuit de hrănire sau așteptându-și stăpânul să vină acasă la o anumită oră.

~ Un an uman nu este echivalent cu șapte ani de viață pentru o pisică. În realitate, o pisică de un an se aseamănă cu un adolescent.

~ Unele pisici albe cu ochi albaștri pot avea probleme de auz, o trăsătură genetică interesantă care nu se întâlnește la pisicile cu blana de altă culoare.

În zilele noastre, ele sunt considerate prieteni grijulii, loiali, care aduc bucurie în viețile oamenilor. Studiile au arătat că interacțiunea cu pisicile poate reduce stresul și neliniștea, îmbunătățind sănătatea și starea de bine a proprietarilor.”

                                        după Cele mai bine păstrate secrete ale pisicilor, www.secrete.ro

1. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2.

 Scopul pentru care au fost domesticite pisicile în Egiptul antic este:

 a. anunțarea din timp a cutremurelor

b. indicarea cu exactitate a timpului.

c. orientarea în spații întunecate.

d. protejarea proviziilor de cereale.

2. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2. Pisicile pot auzi sunete cu o frecvență mult mai înaltă decât:

 a. caii. b. câinii. c. iepurii. d. șoarecii.

3. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 1. Tatăl fetiței adună din pădure:

a. ciuperci. b. fructe. c. legume. d. lemne.

4. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 1. Zgomotul auzit de Maria la ușă este produs de

a. crengile copacilor. b. picăturile de ploaie. c. puiul de pisică. d. vântul puternic.

5. Notează „X” în dreptul fiecărui enunț, pentru a stabili dacă acesta este „adevărat” sau „fals”, valorificând informațiile din textele date.

Textul 2                       Enunțul                                     Adevărat                               Fals

Pisicile sunt considerate simboluri culturale.

Pisicile comunică doar prin mieunat.

Pisicile pot trăi până la maximum 15 ani

Textul 1

Enunțul                                                                             Adevărat                                 Fals

Maria locuiește cu părinții ei în apropierea unei păduri.

Seara, copila mănâncă terci de ovăz.

Când l-a găsit Maria, puiul de pisică era foarte bine îngrijit.

6. Explică un motiv pentru care Maria zâmbește, valorificând textul 1.

7. Prezintă o trăsătură a textului narativ literar, valorificând textul 1.

8. Precizează o asemănare și o deosebire de conținut între cele două texte.

9. Crezi că un copil de vârsta ta poate avea grijă de un animal de companie?

                            motivează-ți răspunsul, valorificând textul 1.

      10 Asociază textul 1 cu o lectură citită, prezentând o valoare culturală comună, prin referire la  câte o secvență relevantă din fiecare text.

B

1.Transcrie, din articolul de dicționar, sensul pe care îl are cuvântul subliniat în textul 1.

CULTIVÁ, cultív, vb. I. 1. Tranz. A lucra pământul spre a-l face să dea roade. ♦ A semăna plante; a îngriji și a recolta plante agricole. 2. Tranz. Fig. A se ocupa cu râvnă de ceva; a face să crească, să se dezvolte. ♦ A căuta să câștige sau să mențină prietenia, bunăvoința, încrederea cuiva. 3. Refl. și tranz. A (se) instrui. – Din fr. cultiver, lat. cultivare.

                                              ***, Dicționarul explicativ al limbii române

2.Numărul literelor este egal cu numărul sunetelor în cuvântul:

a. „ajungea”.

b. „ghearele”.

c.„încerca”. 

d. „rochie”.

3.Sunt antonime cele două cuvinte subliniate în secvențele din seria:

a.....se transforma într-o bilǎ de foc; Grădina mamei se schimba în fiecare an.

b. „fetița se odihnea pe buturugă”; După ce se obosea la sală, mergea acasă.

c.„În curând urma sǎ mǎnânce”; Pisica a pierdut urma șoarecelui din grădină.

d. „Mama creștea câteva animale”; Aluatul pentru pâine creștea în bucătărie.

4.Alcătuiește un enunț în care adverbul din secvența:

 „A coborât încet spre pământ” să fie utilizat ca adjectiv:

adverbul:

   enunțul.

5.Rescrie secvența „pisicile au cucerit inimile oamenilor”, trecând substantivele la numărul singular.

6.Notează funcția sintactică a cuvintelor subliniate în secvența:

 „Pe buturuga aceea tăia tata lemnele cu care fǎceau focul în vatra din mijlocul casei.”

7.Completează spațiile libere cu forma corectă a cuvintelor subliniate în următoarele enunțuri, reprezentând mesajul unui iubitor de animale:

Zilnic, voi da pisicii porțile / porțiile (1) atent cântărite de mâncare uscată / uscate (2).

Astfel, poate să crească / să crește (3) mai repede.

Zilnic, voi da pisicii _____________________ (1) atent cântărite de mâncare _______________ (2).

Astfel, poate ____________________________ (3) mai repede.

8.Imaginează-ți că vezi și tu, la fel ca Maria, o stea căzătoare și îți pui o dorință.

Scrie, în minimum cinci cuvinte, această dorință, utilizând un verb la modul condițional-optativ și un substantiv în cazul vocativ, pe care le vei sublinia.

Subiectul al II lea

1.Prezintă o valoare identificată în textul 1, valorificând textul indicat și experiența culturală (literatură, pictură și alte arte, obiceiuri/tradiții, personalități etc.) sau experiența personală într-un context cultural.

2.Scrie o compunere în care să o caracterizezi pe Maria, personajul din textul 1.