Lumea se pregăteşte în sfârșitul lui august de
spectacolul de gală în care splendoarea verii se întâlneşte cu primele semne,
încă timide, ale toamnei. E un regal pe care an de an îl aştept cu nerăbdare,
dar şi cu un fel de melancolie.Luna august este cel mai propice moment,
pentru a observa stelele,iar noaptea,stând
culcat sub întunericul scânteietor,le privesc cu ochii larg deschişi.
Dar....e dimineaţă, devreme, deschid încet un ochi şi îmi
dau seama că nici măcar soarele nu s-a trezit, iar pe peretele din faţa mea
încă se mai văd alergând unele după altele umbrele stelelor. E linişte..
. un fluture mare, în culori de negru și roșu, catifelat, dă târcoale ferestrei,apoi
pur si simplu intră, se așază pe o latură a mesei, de parcă ar fi fost trimis
cu o solie. Pentru un moment, am rămas descumpănit, nu știam ce să cred. Am
întins mâna spre el și i-am zis că, dacă este într-adevăr un sol trimis, să-mi
dea un semn. Spre marea mea surprindere, a urcat pe degetul arătător pe care i-l
întinsesem. M-am așezat așa cu el pe treptele casei. Frunzișul rar și verde al
salcâmului lasă la vedere câteva cuiburi ale vrăbiilor zgomotoase.Căldura de
august, dulce tulbură micile gâze din iarbă. Din timp în timp, acoperind concertul
păsăretului, un sunet straniu se prăvale peste locuri: este cântecul inimitabil
al unei păsări mistrioase, ascunsă privirii. Cântecul acesta, căzând în cascade
trece pe deasupra bujorilor de vară roz și violet, împrăștiindu-le mirosul dulceag
pe stratul din fața mea. Sălciile plângătoare, pomii cu coroane verzi
străjuiesc acest paradis,grădina mea. Printre păpădiile galbene și firele de iarbă
o mierlă pășește nestingherită, în căutarea insectelor. Pășesc și eu pe
iarba de culoarea smaraldului spre fântâna veche ce dă o liniște
adâncă,susurând în razele sclipitoare ale soarelui.Toate culorile curcubeului
se împletesc în lumina stropilor de apă, dătătoare de viață. În liniștea adâncă
a locului,urmăresc jocul luminii în curgerea apei, zborul gâzele ce caută
racoare. E o liniște neobișnuită, densă a dimineții.... o liniște pe care
parcă pot pune mâna... pot să o gust, să-i simt aromele împrumutate din aerul sfârșitului
de vară,iar fluturele meu bate ușor din aripi si pleacă.....în curând va veni
toamna.....
Mai sunt puține zile
din vara aceasta fierbinte, îi va lua locul în curând rugina toamnei.Acum însă mă încălzesc la soarele uriaș.
