pictura--Autoportret de Vincent van Gogh

  (Autoportret   - o imagine pictorială, grafică sau sculpturală a unui artist, realizată de el cu ajutorul unei singure oglinzi sau a unui sistem de oglinzi sau se pictează așa cum se vede. Conține o evaluare a personalității sale, rolul său în viața publică și artă, declararea principiilor sale creative. Artistul poate fi prezentat în diferite variante, în diferite haine.

Autoportretul necesită arta artistului de autocunoaștere.

Autoportretul poate fi găsit în toate tipurile de artă: literatură, muzică, artă.
Se crede că genul de autoportret a fost dezvoltat în Renaștere. Înainte de apariția abstractizării, un autoportret a fost creat cu ajutorul oglinzilor - este un fel de narcisism.

Autoportretul este înțelegerea caracterului, atașamentele și înclinațiile, punctele forte și punctele slabe ale omului, opiniile asupra lumii, omului, naturii.)

    Autoportretele lui Vincent van Gogh sunt faimoase. Cele peste 30 de autoportrete( Între anii 1886 – 1889) au făcut ca pictorul să fie recunoscut drept un adevarat maestru al autoportretului.

 Motivele pentru care van Gogh a ales acest mijloc de exprimare artistică sunt numeroase: artistul  a folosit autoportretul atât pentru a se cunoaște mai bine, după cum însuși a exprimat, pentru a-și testa abilitățile artistice, cât și din punct de vedere material ( având în vedere că artistul nu dispunea de suficiente resurse, pentru a plăti modelele). Spera în egală măsură ca cineva, fie și un colecționar mărunt, să fie tentat de unul din aceste autoportrete de o sfâșietoare intensitate. 

În toate autoportretele, van Gogh are privirea ațintită către public,încruntată,tristă, însă ipostazele și culorile sunt cele care fac cel mai bine diferența.

 Pentru Vincent van Gogh, autoportretul era înainte de orice o formă de introspecție și o metodă de perfecționare a stilului, de care nu era niciodată mulțumit.

Chiar dacă se pare că este al fratelui  său,pentru că portretul corespunde fotografiilor lui Theo,pictorul l-a intitulat,,Autoportret”. Pictorul se reprezintă bust , în profil trei sferturi , pe un fundal albastru-turcoaz,nuanță ce exprimă o senzație de spațialitate,activat cu spirale dispuse ritmic , tratat în verde-veronez –privindu-l trimite la idei spirituale înaripate… și cobalt deschis,arătând  nostalgie spirituală, detașare, meditație spontană.

  În acest autoportret, ochii albaştri nu ascund durerea, părul castaniu reflectă blândețea,farmecul,seninătatea,iar barba roşcată este semnul personalității ,urechea are  conturul rotund.Este îmbrăcat într-o haină de culoare albastru-închis, proiectat pe un fond albastru. Albastrul care-l înconjoară are  forma unor linii învârtejite sau ondulate ca o flacără, ceea ce sporeşte impresia de vertigiu psihic- paletele cromatice folosite încearcă să surprindă printr-o tristețe copleșitoare. . Albastrul inundă tabloul aducând liniște,e albastrul mării de după furtună, al valurile ce nu s-au potolit cu totul…

 Haina, din care apare cămașa albă ,e aproape de aceeași culoare ca fundalul,dând o ambianță

 predominant albastră, conferă seriozitate, reverie sublimă ....ar putea fi o imagine senină.

 Pictorul are gura strânsă şi privirea fixă, sticloasă, privește în gol, cu gânduri știute numai de el, ochii au un cristalin de un albastru mai închis, aproape negru.

E un tablou al resemnării.

Impresionează contrastele dintre barba roșcată și nuantele înconjurătoare de albastru și verde.Înfățișarea vie a trăsăturilor încordate ale feței , jocul atât de bine ordonat al al întreruperilor legăturilor, raportul atât de echilibrat al diverselor planuri , toate indică un simț artistic suveran , oricât de tulburată și timorată ar fi fost rațiunea pictorului.

Van Gogh s-a portretizat în ipostaze şi stări de spirit deosebite. Totuşi, toate autoportretele prezintă unele asemănări: ochii exprimă o anumită tristeţe sau o anumită îngândurare;barba şi mustaţa, chiar dacă sunt îngrijite, sunt redate prin urme ale pensulei ascuţite de culoare, ceea ce sugerează o anumită frământare intimă;îmbrăcămitea şi fundalul autoportretelor, prin culorile lor similare sau contrastante, sunt menite să îndrepte şi ele atenţia asupra stării de spirit a pictorului.

  Acest tablou îmi dă certitudinea că, pentru van Gogh, moartea a fost o eliberare.

Seninul culorilor din ultimele tablouri, în care predomină albastrul, reflectă, de fapt ,seninătatea celui care, cândva, asociase floarea soarelui cu moartea în sine.