(după ce ai citit textul,citește și această povestire,poate te ajută!!!)
Povestirea face
partea din cartea de povești ,,Întâmplări din noaptea soarelui”, scrisă de
prozatorul George Bălăiță. ,,Micul Cantemir şi cireşul" este prima
povestire din volumul în care este surprins micul Cantemir,un copil, în
diverse ipostaze ale cunoașterii lumii înconjurătoare: atât a celei aievea,adevărate,
cât și a celei fantastice din vis, preluată din lumea basmelor și a poveștilor.
Micul Cantemir
primește de la soția pădurarului un pui de vulpe, pe care nădăjduia să-l învețe
să vorbească; se apropiase finalul lunii aprilie, iar vulpea nu reușea să
scoată niciun cuvânt. Dezamăgirea băiatului era clară, dar îi trece repede
supărarea, consolându-se cu gândul că nu toate vulpile care există sunt aidoma
celor din poveștile citite de el.Își vorbește singur(monolog)despre viclenia
vulpilor și crede că puiul lui de vulpe nu vorbește,pentru că nu este
înțeleapt, fiindcă s-a lăsat prinsă de
nevasta pădurarului. Micul Cantemir asemenea,,Micului Prinț”este atras de
strălucirea ochilor puiului și,într-o noapte, pășește în vis, unde întâlnește
personajele capabile să-i dea un răspuns la întrebările vitale, să-i
deslușească tâlcul marilor adevăruri ascunse. Cantemir este nevoit să parcurgă
un fel de drum inițiatic,o călătorie în căutarea adevărului.Întunericul nopții
este înlăturat de un,,soare de lapte”,de o lumină albă în care totul din jur se
transformă în ritmul melodiilor unor fluiere care aduc o mișcare ușoară,iar
băiatul ajunge sub cireșul,cuprins de bruma rece,cristale ca în poveștile lui
Andersen.Ca-ntr-un vis alături de scriitor apare o laponă ce cântă la orgă.În Lumea
nouă, înghețată, străbătută de lumini vrăjite,de melodii fantastice, se simte
încremenit,transformat,derutat,tăcut.Îndemnat de cireș vede frumusețea primăverii, puritatea
cristalelor de drumă prefăcute,schimbate în petale albe,deși trecătoare sunt
semne ale norocului.
Dialogul cu bătrânul cireș, ce-și transformă bruma, deși
afară putea fi resimțită blândețea primăverii, în flori, este dialogul dintre
un învățat și copilul dornic de cunoaștere,cel norocos de a vedea spectacolul
unic al naturii(floarea de cireș efemeră și fragilă, în curând luată de
vânt, este comparată cu viața omului scurtă și trecătoare.)Băiatul se simte
ocrotit, îmbrăcat în florile de cireș și visează,revăzând puiul de
vulpe,câinele Bob,ce-și pot trăi viața adevărată în libertate ca ștrăbunii lui.
Despărțirea de cireș,vârtejul florilor ce dispar este
trezirea din vis la realitate,la viața adevărată,rămâne doar parfumul forilor
ca o amintire plăcută a visului de noapte.Gesturile băiatului nu se fac la
întâmplare,ci,pentru a avea un efect,trebuie să urmeze un ritual de frumusețe
pe care-l învață de la cireș,învață să găsească frumusețea în cele mai mărunte
fapte și lucruri.
