,,În bibliotecă” este una dintre poeziile scrise de către
Ana Blandiana și inclusă în volumul „Alte întâmplări din grădina mea”. Poezia prezintă
o secvență amuzantă, personajele principale fiind însăși autoarea, dar și două ființe
necuvântătoare.
Biblioteca este locul liniștit în care omul trăiește în armonie cu ideile scrise de oamenii ce-și deschid sufletul, înțelepciunea pentru semenii lor.
Personajul principal al acestei poezii este un șoricel care pătrunde în biblioteca autoarei și care produce ,,stricăciuni”.,,Șoarecele de bibliotecă” este dornic de cunoaștere,interesat de a afla tainele cărților;este preocupat,,roade”,savurează diverse volume,fără a le alege :,,cartea de bucate”cu rețete culinare;,,dicționare”de unde poate învăța multe cuvinte;își ascunde dorința de a afla,citind,,romane polițiste”,pentru a descoperi rezolvarea unor răutăți.Dar se întoarce în lumea literaturii,citind frumusețea cuvintelor din poezii, trece la cărți de istorie cu evenimente din trecut;apoi se bucură de plăcerea unor,,cărți de matematică”,fiind atras de,,tabla înmulțirii”ca un joc al numerelor și ajunge la,,filozofia” tainelor gândirii,pentru a înțelege lumea și viața.Poeta asistă la felul în care sunt devorate,mistuite,înghițite cărțile din biblioteca sa și se simte într-o încurcătură: șoarecele lacom de cunoaștere ar putea fi prada lui Arpagic,motanul,,incult”,neștiutor de carte,,repetent”,chiar dacă,,mieuna”,atrăgea atenția asupra sa prin sunete puternice.Și-atunci găsește o soluție salvatoare:îi scrie un bilet,,șoarecelui ”aparent inofensiv,timid,umil,atenționându-l că Arpagic,motanul este o primejdie pentru el,că-l urmărește,lăudându-se că-l va înghiți cu totul.De aceea,miloasă,îl sfătuiește să fugă în lume,să-și piardă urma,să dispară,să se salveze,să treacă într-o lume care-l înțelege.
Vor fi două ființe opuse -un învățat și un incult.Explicația este clară:șoarecele este o ființă cu sete de cunoaștere, putere de înțelegere a cuvintelor din cărți,iar motanul este neînvățat, neștiutor, incapabil, fără cunoștințe elementare,acționează din instinct,impuls natural.Urmarea a fost cea așteptată:poeta și-a recăpătat liniștea din bibliotecă,bucurându-se de știința cărților sale.
Ana Blandiana creează o lume miraculoasă, strălucitoare,o poezie a inocenței, a originarului. Lumea șoarecelui și a lui Arpagic este lumea în care tot ce e firesc e miracol, o lume fermecată în care se produce miracolul- nimic nu mai pare de neînchipuit: faptul că animalele citesc,vor să cunoască tainele cărților este ca un joc al vieții.
Biblioteca este locul liniștit în care omul trăiește în armonie cu ideile scrise de oamenii ce-și deschid sufletul, înțelepciunea pentru semenii lor.
Personajul principal al acestei poezii este un șoricel care pătrunde în biblioteca autoarei și care produce ,,stricăciuni”.,,Șoarecele de bibliotecă” este dornic de cunoaștere,interesat de a afla tainele cărților;este preocupat,,roade”,savurează diverse volume,fără a le alege :,,cartea de bucate”cu rețete culinare;,,dicționare”de unde poate învăța multe cuvinte;își ascunde dorința de a afla,citind,,romane polițiste”,pentru a descoperi rezolvarea unor răutăți.Dar se întoarce în lumea literaturii,citind frumusețea cuvintelor din poezii, trece la cărți de istorie cu evenimente din trecut;apoi se bucură de plăcerea unor,,cărți de matematică”,fiind atras de,,tabla înmulțirii”ca un joc al numerelor și ajunge la,,filozofia” tainelor gândirii,pentru a înțelege lumea și viața.Poeta asistă la felul în care sunt devorate,mistuite,înghițite cărțile din biblioteca sa și se simte într-o încurcătură: șoarecele lacom de cunoaștere ar putea fi prada lui Arpagic,motanul,,incult”,neștiutor de carte,,repetent”,chiar dacă,,mieuna”,atrăgea atenția asupra sa prin sunete puternice.Și-atunci găsește o soluție salvatoare:îi scrie un bilet,,șoarecelui ”aparent inofensiv,timid,umil,atenționându-l că Arpagic,motanul este o primejdie pentru el,că-l urmărește,lăudându-se că-l va înghiți cu totul.De aceea,miloasă,îl sfătuiește să fugă în lume,să-și piardă urma,să dispară,să se salveze,să treacă într-o lume care-l înțelege.
Vor fi două ființe opuse -un învățat și un incult.Explicația este clară:șoarecele este o ființă cu sete de cunoaștere, putere de înțelegere a cuvintelor din cărți,iar motanul este neînvățat, neștiutor, incapabil, fără cunoștințe elementare,acționează din instinct,impuls natural.Urmarea a fost cea așteptată:poeta și-a recăpătat liniștea din bibliotecă,bucurându-se de știința cărților sale.
Ana Blandiana creează o lume miraculoasă, strălucitoare,o poezie a inocenței, a originarului. Lumea șoarecelui și a lui Arpagic este lumea în care tot ce e firesc e miracol, o lume fermecată în care se produce miracolul- nimic nu mai pare de neînchipuit: faptul că animalele citesc,vor să cunoască tainele cărților este ca un joc al vieții.
